1,311 matches
-
în care ele îi întoarseră privirea îi sugera că încălcase unul dintre tabuurile casei. Nu văzu în ochii lor decădere, ci doar detașare, singurul lucru pe care îl aveau în comun. În rest, fiecare ascundea altceva în spatele fardului: plictiseală, frică, stupoare sau disperare, precum și un plus de licențiozitate mecanică. Îi era clar că Lilia ar fi fost cea mai tânră și mai drăguță dintre toate. ă Acestea sunt toate? întrebă Porfiri dând drumul la fum. ă Toate care sunt disponibile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
două cizme maro și uzate, cu tălpile dezlipite. Inima lui Porfiri începu să bată cu tărie. Dar apoi simți o greață vinovată la propria sa jubilație excitată. În fața lui zăcea un om mort din sărăcie și disperare sau dintr-o stupoare alcoolică, ceea ce era același lucru. Mortul merita mai mult decât bucuria egoistă a lui Porfiri că victima nu era Virginski. Brusc, din cerul senin, începu să ningă, iar Porfiri se întoarse cu spatele către mort și o luă la picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
zis, nu se vor supăra că abuzasem de încrederea lor. Mă prostisem, da, ăsta era cuvântul, ca să mai treacă timpul. Domnul Andrei își încrețise pielea de șopârlă a obrazului într-o grimasă pe care nu știam cum s-o interpretez: stupoare? neîncredere? Dodo își frământa degetele lungi, osoase, îmbătrânite. Dominic stătea solemn și ridicol. Anton părea să nu fi auzit nimic. Mopsul își freca întruna cu palma părul aspru, scurt, și mă cerceta bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ne vom căsători peste o lună. M-aș fi așteptat să fi extrem de fericit. În punctul ăsta, sînt pe cale să fac o criză de isterie, Însă Dan, dîndu-și clar seama de greșeala comisă, Își revine În sfîrșit din starea de stupoare. Încearcă să mă ia În brațe, Într-un gest de Împăcare (da, sînt rigidă și nu-i răspund la fel - voi n-ați fi?) și mă sărută părintește pe creștet. Îmi pare rău, draga mea, spune el. SÎnt doar foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și orice, că nu ne judecăm una pe alta, ci ne acceptăm așa cum sîntem. Mă consider extrem de norocoasă că am găsit asemenea prietene În acestă etapă din viața mea. Dar, În ciuda sprijinului pe care ni-l acordăm, am descoperit cu stupoare că domeniul În care femeile nu se ajută deloc este acela al creșterii copiilor. Asta dacă nu cumva găsești persoane care aprobă din toată inima filosofia ta, oricare ar fi aceasta. Poate că pe mine și pe Trish ne unește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
suferit rele mai mari decât cele de care deja are parte? Din locul respectiv a răsunat glasul răspicat, limpede și sigur al Gundepergăi: - Cer să se ia în considerație candidatura lui Rotari, duce de Brescia. După o tăcere soră cu stupoarea, au urmat șușoteli și priviri, și, în cele din urmă, o mare tulburare. M-am postat imediat în spatele lui Rotari, care rămăsese îngenuncheat, probabil luat și el prin surprindere. Am strâns puternic garda scramasaxului. Și Rachis din Benevento, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a autosesizat, ne-a căutat, ne-a găsit și-a condus grupul de turiști la autocar. Cam după o oră, a apărut și domnișoara profund mirată de ceea ce i se întâmplă! În Herssonisson, la destinație, altă distracție! Am aflat cu stupoare că din pachetul turistic lipseau unele servicii plătite, care le-am mai achităm o dată. Nu puteam rezista în arșița cretană fără aer condiționat. Seara, cablul era necesar, pentru că nu puteam căra toată biblioteca după noi, iar peste internet am sărit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zise, cred că e preferabil ca ea să plece. Va fi mai În siguranță departe de aici. Îl privi pe Christian drept În față, adăugînd mai apoi: - Cel puțin așa sper. Christian cercetă cu privirea chipul lui Fersen cu o stupoare neprefăcută. - Ce vrea să Însemne asta? - Poate că Marie a Înghițit povestea cu biletul care Îi dădea Întîlnire Într-o abație În ruine pentru a-i oferi casa viselor ei, zise el dînd la iveală Polaroidul căruia Îi aplică epitetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
după tine de Îndată ce... Christian ricană, Întrerupînd-o brusc. - Uită-te la tine! Nici tu nu crezi. Își Închise sacul trăgînd de fermoarul recalcitrant. - S-a isprăvit cu promisiunile, Marie. Sau plecăm Împreună mîine, sau Între noi doi totul s-a terminat. Stupoarea, descumpănirea, decepția se succedară pe chipul tinerei femei. - N-ai dreptul să ceri așa ceva. E dezgustător. - A, da? Dar nerespectarea cuvîntului cum o numești? Se duse să deschidă sertarul Încuiat și aruncă pe pat arma și insigna pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
traiectoria lui. Scrută iarăși penumbra. Nimic. Atunci un foșnet ciudat Îi ajunse la urechi. Ca o țesătură mătăsoasă pe care cineva o șifonează. Cu toate simțurile În alertă, Își ascuți privirea, căută de unde putea veni foșnetul. Făcu ochii mari de stupoare. O formă aeriană, translucidă și opalescentă, zbura iute printre menhiri și trecea dincolo de tumulus, Îndreptîndu-se apoi direct spre faleză. Scăpă o Înjurătură și, uitînd de eventualul trăgător, Lucas se năpusti pe urmele apariției fantomatice. Tocmai trecea la rîndul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mare, a doua zi fiul dumitale Pierric, de doar șase ani, e găsit rătăcind pe faleză, neînstare să vorbească, iar dumneata vrei să ne faci să credem că nu ți-ai pus nici o Întrebare? Yvonne Îl privi pe Lucas cu stupoare și păru atunci sub șocul unei amintiri Îndepărtate. Ochii ei se Încețoșară. - O, Doamne, ba da... firește că da, murmură ea cu voce surdă. Dar eram departe de a bănui că... Biata mea Gwen! Și eu care i-am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
credeți? - Yvonne Le Bihan pretinde că dumneavoastră i-ați dat banii necesari ridicării fabricii de faianță, domnule de Kersaint, spuse Fersen fără s-o ia pe ocolite. - Și aste vă ridică vouă vreo problemă? Fiul lui Îl privi cu o stupoare neprefăcută. - CÎnd mă gîndesc cum trebuie să cerșesc cîțiva bănuți ca să-mi cumpăr un costum de haine decent, iar dumneata, dumneata... Începuse să se bîlbîie de furie. - Ceea ce Îmi ridică mie o problemă, replică Fersen, e faptul că familia dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trebuie să ai ca să supraviețuiești acestei mizerii vreme de treizeci și cinci de ani... Glasul Mariei se frînse exact În clipa În care haloul lanternei ei rămase nemișcat. - Nu se poate, s-ar zice că... - Ce e? Lucas veni alături de ea. Aceeași stupoare se reflectă pe chipul lui. La fel ca ea, recunoscu, adînc săpat În piatră, blazonul familiei de Kersaint. 23 Pe frontonul castelului, Într-o stemă de piatră cu două ornamente În formă de fîșii În relief, salamandra și spada se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
obiectă specialistul În crime ritualice. Vă las să trageți concluzia care se impune. Lucas Îl privi cu atenție pe Arthus. Privirea de un albastru spălăcit pe care i-o transmisese lui Erwan. Remarcă o infimă străfulgerare. Frica. Frica În fața morții. - Stupoarea lui la vederea sicriului gol nu era simulată, murmură Marie, urmînd din ochi silueta gîrbovită care se Îndepărta. - Răzbunarea lui nu s-a terminat. Vorbesc de Ryan, preciză Lucas. Dacă n-a vrut ca familia lui să știe cine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nimeni nu minte! - Nu voiam, ți-o jur, bîigui PM, a cărui bărbie tremura puternic. Ai milă. - Milă? Ryan avu un rictus plin de ură. - Dar ție ți-a fost milă de Mary și de copilul pe care-l purta? Stupoarea lui PM fu atît de uriașă Încît Încetă să mai bîiguie. - Ce copil? cîrÎi el. - Mary era Însărcinată. În aproape nouă luni. - Nu, nu, e cu neputință! Lama șișului apăsă și mai tare, mușcînd din carne, PM Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se agitau Înăuntrul lui, recăzuse greoi pe podea. Zgomotul făcut de deschiderea ușii de la cabină Îl scoase din prostrație. Avu o sclipire de speranță, Înălță capul schițînd un zîmbet, crezînd că o va vedea pe Marie ivindu-se În prag. Stupoarea Îl țintui locului descoperindu-l pe bărbatul care, În ținută de scafandru, cobora drept spre el. - Ryan! Vizitatorul neașteptat nu părăsi cabina decît În zori, cînd Christian zăcea inert pe banchetă. Ryan se aplecă peste masă pentru a lua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
isteț În propoziție. Schimbările demografice În rîndul populației pensionabile explică faptul că... — Ba nu-i adevărat ! spun impacientă. E din cauză că... fiindcă.. O, Doamne, o să mă omoare bunicul dacă aude. E din cauză că... nu le scot dinții falși. Urmează o pauză de stupoare. Apoi Paul Își dă capul pe spate și Începe să se zguduie de rîs. — Dinții falși, zice, ștergîndu-se la ochi. Ești genială, Emma. Auzi, dinții falși ! Pufnește iar În rîs și eu mă uit la el, simțind că mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Eleganța lui nu era o chestiune de stil sau de ostentativă autoprezentare. Ținea de natura tânărului și nu de strategiile lui. Spre propria lui surpriză, Abe Ravelstein s‑a pomenit scriind cartea la care se angajase. Ceea ce a provocat o stupoare generală atât printre prietenii lui, cât și printre cele trei sau patru generații de studenți pe care‑i instruise. Unii l‑au dezaprobat. Se Împotriveau la ceea ce considerau a fi o popularizare, o vulgarizare a ideilor lui. Dar Însăși predarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mult? CALĂUL: Cum v-ar plăcea să fiți îngropat? Dimineața? La prânz? În amurg? Da? Când soarele dispare ca un clopot în adâncul propriilor sale sunete? Când noaptea ne îmbracă precum o pelerină albastră scrâșnind în adâncul firii? GARDIANUL (Rupe stupoarea.): Lasă prostiile, Grubi! (Către ARTUR.) Să ne grăbim, să nu se întâmple o nenorocire... COLONELUL: Să nu vină guvernatorul, să ne găsească fără cap... CĂLĂUL: Totul e gata, soarele strălucește, păsările ciripesc, ziua e luminoasă, e curată... E ultima mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pâinea? MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Ce? INAMICUL: Zic: de ce să mâncăm noi pâinea? MACABEUS: De ce să n-o mâncăm? PARASCHIV: Ai spus că o mâncăm... De ce să n-o mâncăm...? INAMICUL: Zic: de ce să mâncăm pâinea și să nu mâncăm... masa? (Stupoare totală; nemișcare.) MACABEUS (Își revine cu greu.): Ce-ai zis? INAMICUL: Zic: de ce să mâncăm pâinea și să nu mâncăm masa? PARASCHIV: Nu înțeleg. INAMICUL: Cum nu înțelegi? Hai să mâncăm masa. De ce să mâncăm pâinea? MACABEUS: Să mâncăm masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
interior s-au stins treptat, cu fiecare apariție a personajelor; interiorul gării, cu toate ferestrele și ușile zăvorite, a rămas în întuneric: lumina unui felinar de peron cade pe gesturile CĂLĂTORULUI PRIN PLOAIE; acesta își revine treptat din groaza și stupoarea cu care a primit ultimele replici; începe să se plimbe încet de-a lungul peronului, făcându-și loc printre scaunele aruncate în toate părțile; respiră aerul nopții și-și masează mușchii feței și ai gâtului; se așază pe fotoliul-leagăn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
s-o aduci pe calea cea bună. Cât despre gusturile tale, Sam, n-am nimic de zis. La urma urmelor, încă le studiez. Traversă camera și-i întinse mâna lui Hawkins, care i-o scutură în silă. Am remarcat cu stupoare că Hugo purta încă oja lui de gigolo. Între cei doi, era un contrast tare ciudat: Hawkins, mare și lat în umeri, cu pantalonii lui cu dungă de la M&S și puloverul din acrilic, care cam năpârlea, arăta exact așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mine - ptiu, ptiu, dracul gol ! - În drum spre biserică (aveam această reputație pentru că fusesem văzută sărutându-mă cu un băiat la discoteca din sat). la câteva minute după Începerea slujbei, Veta m-a tras deoparte și m-a Întrebat cu stupoare de ce nu-mi făceam cruce. „Când vezi că noi ne facem cruce fă- ți și tu, că se uită toată lumea la tine !“, m-a Îndemnat ea, privind În jur pe sub sprâncene. i-am promis că Îmi voi face, deși nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mine - ptiu, ptiu, dracul gol ! - în drum spre biserică (aveam această reputație pentru că fusesem văzută sărutându-mă cu un băiat la discoteca din sat). La câteva minute după începerea slujbei, Veta m-a tras deoparte și m-a întrebat cu stupoare de ce nu-mi făceam cruce. „Când vezi că noi ne facem cruce fă- ți și tu, că se uită toată lumea la tine !“, m-a îndemnat ea, privind în jur pe sub sprâncene. I-am promis că îmi voi face, deși nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ajuns acasă, în Seattle, pe la patru după-masă. Că niciodată. M-am culcat. Dimineață am dat telefon la serviciu, mi-am luat trei zile libere. De boală... Nu păream să am ceva, dar nu mă puteam trezi dintr-un fel de stupoare - nici somn, nici trezie. Nu luăm medicamente, nu mâncăm... Miercuri seara a sunat telefonul. - Da? - Am stat și m-am gândit... - Țușca!!! - Rățoi, nu e păcat de cei doisprezece ani de căsătorie? Eu te iubesc. Nu mi-a păsat niciodată
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]