1,003 matches
-
Ar trebui să-i dea înapoi lui Barney diamantul ăla uriaș. E înnebunită după ele! — Ce drăguț. De unde îi ai? ciripește Daisy. Daisy ciripește la fel în cazul hainelor și al pisoilor drăgălași: vocea foarte feminină, pe care și-o subțiază foarte tare, fruntea încrețită în efortul de a-și arăta drăgălășenia. —Sunt de la Harvey’s. Am dat o avere pe ei. Nici nu vreau să spun cât. Dar m-am gândit să-i port și la Whitstable, așa că... —Jake o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
l-am mințit pe Jake că sunt captivată de carte, îmi dau seama că așa și e. Mă concentrez așa de tare asupra universului fictiv, că aproape mă pierd în el și, pe măsură ce trece timpul, descopăr că supărarea mea se subțiază până la dispariție. Asta e magia romanelor polițiste: te lecuiesc. Toate sentimentele neplăcute și toate aspirațiile neliniștitoare se împrăștie în paginile cărții, limpezindu-ți starea emoțională. Nu e de mirare că sunt dependentă de Lege&Ordine. Mă așez lângă foc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se topeau încet, discurile cu jazz din anii tinereții și chiar tinerețea lor se scurgeau lichide, servanta, televizorul, biblioteca și vitrina cu bibelouri, paharele de porțelan și tăcerea acestora. Nici n-atingeau podeaua pentru că fluidul-bibliotecă sau vitrină se curba, se subția pentru a deveni cât o spaghetă sorbită imediat de gura cu buze groase, făcute parcă pentru a sorbi tot Universul. Mioara se trezi singură, fără casă, ea însăși o apă cu formă umană, clătinându-se gata-gata să se scurgă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
didactic. A urmat o liniște apăsătoare care a durat câteva secunde. Inspectorul a rupt tăcerea cu o replică batjocoritoare: Și ce ar trebui să văd aici? Șefii claselor erau contrariați și până și îndrăzneala lui Dimitri a început să se subțieze. Cu ochii săi văzuse cu o zi înainte pata de sânge și corpul lui Orande pe un parchet identic cu cel pe care stătea el acum. Nu putea ignora faptele, că nu mai exista nici o pată de sânge și nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o tensiune amenințătoare începea să se înfiripeze printre cei care ascultau. Toți bănuiau ceea ce se va întâmpla. Toți așteptau doar acele cuvinte care vor dezlănțui vacarmul. Cu fiecare cuvânt ce ieșea din gura lui Govar, nervii și răbdarea Gardienilor se subțiau și se întindeau din ce în ce mai mult. Până acum, nu se făcuse nici o crimă împotriva Guvernului. Se spuneau doar câteva cuvinte care nu aveau caracter instigator la o revoluție, încă, iar tot ceea ce lipsea pentru a o face realitate era ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai aveau ce face, căci cei care i-au chemat nu mai erau stăpâni pe școală. Nu mai erau deloc, de fapt. Soarele se ridica din ce în ce mai mult pe bolta cerească și umbrele ce sălășluiau în curtea interioară începeau să se subțieze și să se retragă spre pereții care ne despărțeau de cei care ne-au asuprit atât timp și care ne-au controlat și ne-au programat viitorul fiecăruia dintre noi. Bănuind reacțiile celor dinăuntru, l-am chemat pe George printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
auzi iarăși, mai aproape, mai tare! Se puteau auzi, pe aripile vântului, strigăte și urlete deznădăjduite. Erau ordine care nu puteau fi înfăptuite! Un zumzăit începu să se audă de pretutindeni. Se transformă rapid într-un țiuit gros care se subția pe măsură ce treceau secundele. Se opri! Vântul mai aduse la urechile lor niște țipete, apoi totul se făcu lumină! Credeau că au fost orbiți, căci nu mai vedeau nimic decât alb. Totul era alb! Nici mâinile în fața ochilor nu le vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
atunci puteți să valorificați această activitate filozofică, să o folosiți în adevăratul ei sens și în adevărata ei nevoie, care nu este aceea de a epata pe cineva, de a scrie cărți groase, ci tocmai necesitatea aceasta de a te subția pe tine din punct de vedere spiritual, de a te găsi pe tine însuți, de a te defini pe tine în mijlocul realității.“ Îndemnul e totodată o confesiune. Ea e prilejuită de afirmația lui Nae Ionescu că a găsit pe cont
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
zidari, la vânzătorul de ziare, la Întreținere, la lumină, la croitor, la o bancă populară, la dentist, la propria mamă, la un editor de manuale școlare, la o societate umanitară, la mașina cărămizie din care tocmai ai coborât...,, ,,Porumbelule, Își subțiază ea vocea, te-ai ascuns de mine, și te-am găsit, te-ai ascuns din nou, și iarăși te-am găsit. Câte zile se pierd cu căutările astea! În curând, ceasul masiv din nichel lucios va bate ora cinci după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acolo și aici, înăuntru, înafară, ca un clopot pendulând? când nu ești când în casă nu ești, când pereții, înmuiați de absența ta, se lasă, se slobod într-o rână, mi-e inima ațoasă, scărmănată și goală, ca o legătură subțiată de lână. mi se face frig, în somn, în trezie, în gând, în măduva sticloasă, mi se face gol în tăcerea fibroasă. ametistului meu îi pălește scrierea cuneiformă, pare pudrată de zăpadă ce-n palma înțepenită de ger, în solzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
hohot inutil de râs, te pișcă scurt și rapid ca o muscă țețe pe care nici n-o mai vezi. o, dacă gândurile ți s-ar ține laolaltă, ca liniștea aceasta în care abia te închegi. vaier de frig mă subțiasem și picam, ca țurțurul ce-și termină substanța. albastrul rece mă strângea până la albul incolor și toate-n mine se-ncleștau, dureau cum doare crăpatul mugurilor în copaci și verde luminau. în dinți se sfărâma un cântec, o panglică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
golașe. dar asta și sunt, îmi spune el important, vulturul ce ți-a fost hărăzit să te ducă-n înalt, ar fi timpul să mă vezi dezgolit, despuiat de tot, ca un arc călătorind ca o scurtă lumină. scrum ne subțiam de atâta iubire, de muchiile ei ascuțite ca orbii ne loveam. durerea ne adăuga sclipăt de nea în ochiul înghețat. abia mai vedeam, doar slobozeam lumii scurte semnale. spre polul nord urcam, sfâșiați de insomniacul alb. atâta alb neînceput, joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fără timp ne-nnoda în flăcări albastre crescând, bulimic arzând, întregindu-ne-n scrum. fuioare de fum noi doi nu vom mai fi o singură, înecată respirare. noi doi nu vom mai apune deodată după muntele de sare. noi doi, subțiați de frig, inhalăm speriați răsăritul, pietrele le implorăm să ne hrănească nevăzutul trup din care am dispărut când ne-am mutat unul în altul. abur și sânge, febră și lingori de noi se desprind, lunecoși și subțiri, cu contur întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
2012 Crăciunul este aproape Ce emoții de neșters trăim la prima ninsoare!.. Suntem mai ușori la mers prin univers și visare. Trei fetițe - trei copii fredonează-ncet colinde, în brăduț o stea aprinde un întreg cer de făclii. Noaptea își subție plasa de fulgi mici și aurii, luminoasă este casa unde cântă trei copii. Aerul de sărbători are-un minunat efect; verbele la imperfect îți dau aripi ca să zbori. Timpul este mai elastic, din trecut face prezent ne-încearcă un sentiment
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mai adânci, copiii palizi și vineții, se caută unii pe alții pe brânci, și plâng prin ogrăzile rămase pustii. Speranța se mișcă de-a îndăratele pe sub cerul adânc și ziua lungă, văpaia dă foc la orașe, cutreieră satele, viața se subție ca o dungă. Bătrânii - stânci răsturnate pe jos, pe la dos sunt în natură o nepotrivire, curajul la oameni e o amintire ajunsă numai piele și os. S-aude pământul cum crapă, valuri de lăcuste au murit lângă sat, preotul spune
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de drum. Într-un sfert de ceas, plecăm... Mergeau de câteva ceasuri bune. Mers fără spor. Stratul de zăpadă așezat pe pământul dezghețat era mic și călcau mai mult prin glod...Pe măsură ce trecea timpul, învălmășeala norilor a prins a se subția și lumina soarelui scăpătat spre chindie devenea atotbiruitoare. Când noaptea și-a întins zăbranicul, căpitanul a cercetat ceasul. ― Sergent major Dinsus, la mine! - a strigat căpitanul. ― Ordonați, domnule căpitan. ― Transmite ordinul de oprire și vino iute înapoi. ― Am înțeles. Când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
urlând din capul scărilor: —Vacă idioată ce ești! Să știi că banii cu care te duci la dezintoxicare sunt moștenirea mea! —Bună, Helen, am spus eu sfârșită. După asta, Helen a adăugat cu o voce surprinsă: —Dumnezeule! Ce te-ai subțiat! Arăți foarte emancipată, curvă slabă ce ești! Aproape că am spus „mulțumesc“, dar mi-am adus aminte la timp. Scenariul obișnuit cerea ca eu să răspund „Adevărat, chiar am slăbit?“, la care Helen zicea „Nuuuuuu! De fiecare dată te iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dispăruse aproape complet din peisaj. S-a întors către mine cu o figură furioasă. Ce se întâmplă aici? Uite, Rachel, a mâncat aproape toată pâinea. N-o să mai rămână deloc DE PRĂJIT pentru micul dejun! Vocea îi urcase și se subțiase cu fiecare propoziție și ajunsese în punctul culminant, DE PRĂJIT, la o tonalitate de soprană care ar fi putut sparge toate paharele. îmi era rău. Mă simțeam îngrozitor. Pentru Dumnezeu! Sufeream încă din cauza decalajului de fus orar. Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care sună simplu: „Să muriți bine”, spitalele acestea așa cum erau, murdare, sărace, părăsite de medici, controlate de stafilococi, aveau încă avantajul că mai există. Dar guvernul nu doarme, lucrează mereu și o să vedeți că și acest minim avantaj se va subția. Azi, adică la ora la care scriu, statistica spune că în România există 435 de “unități sanitare cu paturi”, adică mai pe înțeles 435 de locuri unde găsești o targă sau un stetoscop de care să-ți legi cât de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
că nu mai ajunge. În spate, sunetele erau tot mai puternice, zburlindu-i părul de pe ceafă. O teamă cumplită îl cuprinsese. Se lupta din răsputeri cu ceața ce părea că i se lipește de picioare. Apoi, negura începu să se subție, până ce dispăru de tot. Balustrada de fier forjat ce mărginea lacul se pierdea undeva în dreapta. Primele case din marginea Băii de Sus se înălțau imediat în fața lor. Continuară să alerge până ce intrară bine în oraș. Se opriră apoi să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mult de mers. Ravena era paralelă cu pârâiașul pe malul căruia își ridicaseră ei corturile. Dacă rămânea cu spatele la aceasta, ajungea exact acolo unde voia. Se ridică pe vârfuri încercând să pătrundă cu privirea cât mai departe. Deși negura nu se subțiase de loc, zări o geană de lumină licărind în întuneric. Acest lucru nu i se păru deloc curios și sufletul i se umplu de bucurie, în timp ce inima începu să-i bată frenetic în piept. Un val de căldură îl inundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
miști! Rămâi pe loc, lângă mine! Sfera vineție se apropiase la numai câțiva pași de ei. Era imensă, inspectorul nu putea s-o vadă în întregime, dar putea să jure că se ridica deasupra vârfurilor molizilor din spatele lor. Acum se subțiase pe margini și părea că se apleacă peste ei, încercând să-i cuprindă. Deși nu bătea nici o pală de vânt, simțea un suflu înghețat venind dinspre ea. Moș Calistrat îl ținea strâns de braț ridicând toia gul în fața lor. Valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu totul alta, în noaptea care tocmai se sfârșise, Cristian Toma îi câștigase recunoștința și, mai ales, respectul. Știi ce înseamnă asta? întrebă din nou Cristian, sperând că bătrânul își va da seama. Chiar dacă își poate schimba forma, se poate subția și strecura prin orificii înguste, nu se poate rupe în mai multe bucăți. Probabil că este înconjurată de o membrană, seamănă cu o amibă. Nu te contrazic, spuse Calistrat, chiar dacă nu știu ce vrea să fie o amibă, sunt sigur că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care să mă releve a fi un tip... înălțător.“ Un tip de treabă”... poate că eram, dar uitasem de mine. Ușile dubei se deschiseră și lumina intră peste noi cu brutalitate. Am coborât toți cu ochii strânși, privind printre linii subțiate de gene, un câmp plin de căpșuni care ne aștepta să-l culegem. Vântul bătea ca-n Siberia și frigul punea stăpânire pe toți. Spatele gol de la atâtea aplecări, mâinile reci de la zeama-ncleiată, picioarele amorțite și gâtul înțepenit, toate strigau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dans... Nu era înnebunit după zbenguială, dar bluesurile îi ofereau șansa de a se apropia de fete, de-a le vorbi și de a le cunoaște cât de cât. La un moment dat, văzu cum cercul ceasornicarilor începu să se subțieze. Dana, prietena lui de ochii lumii, suferea tăcută în cameră, privindu-și de pe geam colegii. Oare câte fete mai știu azi ce înseamnă un pachet de vată între picioare, într-o sală cu muzică bună și prieteni dornici de distracție
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]