15,436 matches
-
control de la Autoritatea Electorală Permanentă, în care nu s-a găsit "nici măcar un caz greșit". "În esență, legislația existentă în acest moment rezolvă unele probleme cu listele electorale, dar unele rămân nerezolvate. În ce privește Sibiul, am verificat, datorită acestor discuții documentate subțire, cum stăm și pot să spun că stăm de la foarte bine în sus. Noi operăm constant și foarte serios toate modificările în listele electorale permanente. Contrar afirmațiilor de la televizor și de la politicieni care se doresc pe sticlă, aceste liste nu
Klaus Iohannis: Primarii nu pot ”curăța” listele electorale () [Corola-journal/Journalistic/43187_a_44512]
-
totul s-a spus”, lucruri „absolut noi” nemaifiind posibile (e părerea lui G. Călinescu dar și a lui N. Manolescu)? Aparent da, însă în fapt un asemenea simțămînt e ca un soi de fata morgana. Mucalitul scriitor pare a rîde subțire în transcendență de prezumția unui final al exegezelor ce i se acordă, incitate parcă tocmai de dificultatea unei evoluții care totuși se dovedește cu putință. Iluzoria „simplitate” a autorului Amintirilor din copilărie e mult provocatoare. Diferit de Caragiale în destule
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
disimulării”: „Creangă devine un spectacol: intră în rol, se prostește, se plînge că ar fi «greu de cap», își exhibă țărănia (deși, sesizase Călinescu, Creangă era țăran «doar la fire»)”. „Măscăricios”, „coțcar”, „popă tuns”, supralicitîndu-ș i țărănia pentru amuzamentul intelectualilor subțiri de la Junimea, „povestașul” care introducea frecvent în meniul reuniunilor acesteia gluma groasă, făcea pe bufonul, tot așa cum autorul Scrisorii pierdute intra în pielea cîte unuia din personajele sale, în localuri sau la tîrg. Sub aspectul unei deriziuni de sine se
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
pașopt”, sau „prin vinele mele curge sângele martirilor de la 11 fevruarie”. Și pentru că nu are cu cine se lăuda, Leonida se alipește unei familii politice și „se scoate” (sic!) ca republican cu „răposata dumneaei, nevasta mea dintâi”. Oameni cu trecut subțire și origine modestă, personajele lui Caragiale fac orice ca să pară vechi. Și de viță. Dacă familia trecută e sublimă, nu același lucru se poate spune despre legăturile de sânge sau prin alianță ale prezentului. Dimpotrivă, în esența ei de loc
Familii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4339_a_5664]
-
mi se umflă plămînii de o emoție grea. Senzația că mintea mi-ar putea zbura oricînd din cap. Senzația de carne fluidă. Coincidența numelor fusese ca o lovitură de pumn în plină figură. Priveam fotografia din ziar. O hîrtie gălbuie, subțire, de proastă calitate. Culoarea rochiei mă atrăsese nu doar prin intensitatea ei rece, ci și prin fierbințeala adormitoare pe care mi-o răspîndea în pielea capului. Era seară și mă despărțisem de Roland. Duceam în brațe o sticlă împachetată la
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
Mă deranja puterea redusă a lentilelor. Alunecam în acel gol din stomac care mă făcuse să tremur de o teribilă senzație de hipoglicemie în noaptea în care am văzut-o pe Nicole beată sau drogată, abia ascunsă de o bluziță subțire și de chiloții albi care-i scoteau în evidență picioarele kilometrice. „Nicoleta aia a ta, cu picioare de barză...”, ricana cîteodată Ondina. Nicoleta aia a mea vorbea, fuma, se fîțîia nervoasă printr-o încăpere cu lumina aprinsă în care se
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
o privire limpede și tăioasă, de ființă pe care n-o poți minți. Trupul ei de adolescentă, de domnișoară frivolă ce pare să nu se fi culcat niciodată cu vreun bărbat, te scoate din minți. Gesturile ei nervoase, degetele ei subțiri, pulpele și coapsele ei prelungi te omoară. Are probabil o piele roz, foarte sensibilă la soare și vînt, o piele prin care trece tot timpul curentul electric al unei sensibilități ultragiate. Dar acela era un simplu film. În filmul acela
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
împachetat sticla într-un ziar: „Sînt curios ce-ți iese. Să mă chemi și pe mine să gust!”. Și iat-o deodată în fața mea pe Nicole Kidman. Cu părul ei cel blond, aproape cînepiu, ondulat și rebel, cu gîtul ei subțire și puternic, pe care pot distinge nervura groasă a arterei jugulare. Iato aici pe vulpița asta cu nas obraznic care privește într-o parte, pe lîngă trunchiul unui copac, îmbrăcată într-o rochie care-i subțiază amețitor talia, abia lăsînd
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
-i subțiază amețitor talia, abia lăsînd să se ghicească forma sînilor. Iată privirea ei aruncată pe sub gene, sprîncenele ei pronunțate, deschise ca niște aripi de fluture, fața ei plină, buza de jos răsfrîntă, nasul obraznic, părul zburlit de vînt, șuvița subțire de pe frunte, părul ei strîns într-o coadă groasă care-i acoperă ceafa, și urechea ei dreaptă, dezgolită, lipită de încheietura maxilarului, urechea ei de care atîrnă mănunchiul lung de fire al unui cercel de aur. Am pus ziarul într-
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
se naște din alăturările cele mai neobișnuite. Pentru aceștia din urmă, e bun ce s-o găsi. Pentru ceilalți, există o rețetă, nici ea foarte bogată. Generozitatea noilor gentilomi se cam oprește la antreu. Între spoiala care cade greu (și subțire) la stomac și niște răsfățuri de-a binelea indigeste, lumea lui Caragiale își omoară timpul. Cu prea mult, sau cu prea puțin.
Mese și mâncăruri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4231_a_5556]
-
alții și reluând jocul de parcă n-ar fi fost întrerupt niciodată. Dar mișcarea lor nu eliberă femeia, care rămase pe loc. Frunzele nu se clinteau. Din acoperișul terasei se ridica burlanul instalației de gaze, o țeavă inoxidabilă cu un fir subțire de abur. Norișorul format deasupra intrase în nemișcare, pierduse direcția și împietrise peste acoperiș. Pe zid era un ceas, de neignorat, ca un ceas de gară, cu cifre negre pe fond alb și secundar roșu. Acum stătuse. Kasper privi spre
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
de afectare de care nu părea câtuși de puțin preocupat. Avea un gust artistic sigur. De altfel, casa îi era plină de tablouri primite de la pictori pe care îi frecventa și despre care scria uneori. Îți explica cu un zâmbet subțire, dar și cu o ușoară pedanterie pedagogică, care era lucrul cel mai important de văzut într-un desen peste care trecuseși prea repede. Conlocutorul și-l situa pe un picior de egalitate, chiar dacă nu era neapărat cazul să-l bănuiască
Morții noștri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4262_a_5587]
-
mixaj de fenomene autoproiective și percepții extrasenzoriale, din care se modelează Luiza Textoris, unul dintre cele mai tulburătoare romane din ultima vreme. Scriindu-l, Corin Braga a exploatat intens acumulările sale din studiile din domeniul psihanalizei, aducând acum în țevile subțiri și fragile ale epicității stări și situații din zona informă și masivă, chiar strivitoare, a activităților misterioase desfășurate, cum spun statisticile biologilor, de cele nouă zecimi din creier de care nu prea avem habar. O modalitate de trage măcar cu
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
continuă. Ca niște cărămizi dintr-un zid, ușor de numărat, nu ca zborul unei săgeți sau al unei păsări. Și totuși, nu putea fi comparat cu nimic. Capul lui Anthony Perkins rotindu-se în timp, pe gâtul lui lung și subțire. Numai o privire extrem de atentă ducea la această percepție. Și-a dat seama că de câteva minute nu era distras de venirea și plecarea celorlalți și putea privi filmul cu acel grad de intensitate necesar. Natura filmului permitea concentrarea deplină
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
obiceiul de a-și suge degetul cel mare, Șercan întemeiază astfel, cu „consecvență”, „frăția călugărilor cu degetul în gură”, fiindcă: „Perseverența cu care practici propriile ritualuri (oricât de insolite ar fi) e atuul decisiv în dobândirea iluminării” - comentează cu ironie subțire autorul. În ce privește învățătura pe care le-o oferă discipolilor, e aceea de a se scălda în tăcere „ca într-o cascadă”: „Șercan le dădea discipolilor învățătură în templul său tăcut. Zi și noapte în templu nu se auzea nici un sunet
Povestea omului-glob by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4284_a_5609]
-
Acum că ploaia măruntă cu străzile ei/ se lipsește de pașii buimaci/ când primatele/ se retrag înăuntrul pereților/să aline și să unească Trupul./ Acum când pe caldarâm/ stă lăbărțat Adevărul/ și din rigole se bulbucă Teoria/ în splendoarea ei subțire/ și nici extratereștrii nu mai/ caută piesele pierdute/ în răsadul de ridichi./ Și chiar farul/ de la Obs/ e împotmolit în stufărișul/ ce a cotropit rezerva- ția -/ Acum - deci -/ un fel de bumb fără petale/ ceva ca o plantă improbabilă/ irosită
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
remușcări - ne simțeam în stare de orice, un lucru care li se întâmplă tinerilor. Ne țiuiau urechile, iar când închideam ochii ne era greață, dar vorbeam în continuare, în timp ce printre obloane lumina din grădină se strecura pe tavan în fâșii subțiri, noi le fixam și continuam să vorbim fără să ne privim. L-am întrebat pe Sfânt unde se ducea când dispărea. Iar el ne-a spus. Nu ne era frică de nimic. Luca povesti despre tatăl său, Sfântului pentru prima
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
peștera zeiței, un soi de maț îngust, totul se înfățișa penibil, - cum să-ți închipui că nimfa irezistibilă îl putuse păstra pe erou, vreo zece ani, în acea gaură dezolantă? Cînd dădeam să părăsesc întunecimea din lăcașul decepției, printr-o subțire fantă, la extremitatea superioară a cavernei, mi-a năvălit, însă, în priviri lumina de făgăduință a unei plaje incredibile. Asta, desigur, o vedea Ulysse. Era de un arbitrar absolut, de un rose-cyclamen neasemuit, ca un vertij de suprem exotism, - pustiul
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
Capitolul 1 Peronul, luminat ici-colo, era aproape pustiu. Băncile erau goale, acoperite de un strat subțire de zăpadă cenușie. Doar câțiva călători,împrăștiați de-a lungul căii ferate, parcă pentru a părea mai mulți, așteptau sosirea acceleratului de Timișoara. În rest, nimeni și nimic; doar o noapte de iarnă, ca oricare alta, o gară obișnuită, cu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
împuște... Câinele nu-i lătră. Intrară în hol și se opriră descumpăniți. Din odaia mare răsuna un cântec ostășesc, interzis până acum câteva zile. Printre vocile groase, bărbătești, în orice caz nu de oameni treji, se auzea și un glas subțire, de femeie. Petrache intră încet, vizibil emoționat, lăsându-și prietenul în spate. Poate își aduse aminte de taicăsău... El cânta la chef ori ,,Internaționala”, ori ,,Deșteaptă-te, române!”, pe care îl cântau acum cei din cameră. La o masă, plină
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cum spunea Anghel... Alo! Alo!! A închis porcul! Și tu ce stai ca un tâmpit, îmbracă-te imediat și hai să vedem ce mai putem face! Epilog Peronul, luminat ici-colo, era aproape pustiu. Băncile erau goale, acoperite cu un strat subțire de zăpadă cenușie. Doar câțiva călători, împrăștiați de-a lungul căii ferate, parcă pentru a părea mai mulți, așteptau sosirea acceleratului de București. În rest, nimeni și nimic. Doar o noapte de iarnă, ca oricare alta, o gară obișnuită, cu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la un consens pentru cruțarea brațelor drepte. Sunt mai mare, sunt că petenie, sunt bravă și ridic prima, în tăcere, jumătatea de lamă Gillette. Buricul de getului arătător de la pal ma stân gă se retrage sub arsură și din tăietura subțire se rotunjește un bob de sânge curat. Laila e la fel de demnă și mânuiește cu același curaj jumătatea ei de lamă. Buricele degetelor noastre arătătoare își lipesc bobii de sânge unul de celălalt. Ros tim un jurământ. Nu ne vom părăsi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
auzi muzica, așa cum o auzeam înainte să surzesc. Întorc capul brusc, cu o mișcare scurtă. Stăm chiar spate în spate și părul meu îl lovește peste obraji, peste ochi. Se scarpină și-mi zâmbește încurajator. Are degete lungi, nici prea subțiri, nici prea groase, cu încheieturi puternice și unghii sănătoase. Curat. Parfum cu aromă lemnoasă, tare și ușor înțepătoare. Ochi luminoși de culoarea stânjeneilor și păr ca antracitul încadrând un zâmbet piersicos. Îmi mușc buza; băiatul ăsta parcă a fost făcut
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ușor i-a fost cu japoneza: precum cocul unei femei din Japonia. I-a explicat chemând-o pe mama de la frământat aluatul, despletindu-i coada lungă și făcându-i-o rapid coc, în care apoi a pus unul din sucitoarele subțiri de pe raft, pentru a-i arăta un coc japonez. Ea, cu degetele pline de făină, și a alungit ochii și apoi s-a întors cu spatele să își arate coafura. Englezul a râs. Înțelesese. Tata, mândru, i-a zis apoi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
când, în dreptul unei case, am simțit că piciorul meu calcă pe ceva moale. Mirosea a moarte. Călcasem pe o mâță moartă. Era cenușie cu dungi, iar printre colți îi ieșise limba neagră. Un ochi îi atârna, legat de o venă subțire și trupul îi era contorsionat, cu spinarea ruptă. Nu era sânge pe jos și nici acum nu știu cum murise. Ajunsesem într-un cartier rezidențial. Nu știam ce să fac, așa că am hotărât să-mi iau tălpășița cât mai repede. M-am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]