3,238 matches
-
în studiul istoriei, constând în efortul preliminary de verificare a autenticității faptelor și documentelor, în expansiunea erudită, în latura bibliografică și cronologică etc. Așa că, istoria literară este o ramură a istoriei generale în măsura în care și regimul acesteia din urmă îl constituie subiectivitatea. Cu alte cuvinte, istoria propriu.-zisă, exterioară literaturii, nu este mai obiectivă decât istoria literară.dar, pe de altă parte, și istoria literară conține o latură obiectivă. Există un paradox constitutive al istoriei literare, decurgând din paradoxul creației literare însăși
SARCINA CRITICII ESTE SĂ DESCOPERE VALIDITATEA OPEREI, NU ADEVĂRUL EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371209_a_372538]
-
și nu la nivelul indivizilor care le-au exersat. În acest context, critica literară, sau abordarea psihologică a literaturii este fondată, ca și istoria literară, pe un paradox ce definește mai întâi literature însăși.De această dată este vorba de “ subiectivitatea instituționalizată“. Nu există istorie literară, ci numai istorici literari, fiindcă critică nu este subiectivă prin istoricitate, ci este istorică prin subiectivitate.A instituționaliza subiectivitatea nu înseamnă a o absolutiza, înseamnă a-I recunoaște, numai, dreptul la existență într-un domeniu
SARCINA CRITICII ESTE SĂ DESCOPERE VALIDITATEA OPEREI, NU ADEVĂRUL EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371209_a_372538]
-
ca și istoria literară, pe un paradox ce definește mai întâi literature însăși.De această dată este vorba de “ subiectivitatea instituționalizată“. Nu există istorie literară, ci numai istorici literari, fiindcă critică nu este subiectivă prin istoricitate, ci este istorică prin subiectivitate.A instituționaliza subiectivitatea nu înseamnă a o absolutiza, înseamnă a-I recunoaște, numai, dreptul la existență într-un domeniu elective, a-i acorda un statut sigur, bine precizat din punct de vedere theoretic.Însă, obiectivitatea e limitată mai întâi prin
SARCINA CRITICII ESTE SĂ DESCOPERE VALIDITATEA OPEREI, NU ADEVĂRUL EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371209_a_372538]
-
literară, pe un paradox ce definește mai întâi literature însăși.De această dată este vorba de “ subiectivitatea instituționalizată“. Nu există istorie literară, ci numai istorici literari, fiindcă critică nu este subiectivă prin istoricitate, ci este istorică prin subiectivitate.A instituționaliza subiectivitatea nu înseamnă a o absolutiza, înseamnă a-I recunoaște, numai, dreptul la existență într-un domeniu elective, a-i acorda un statut sigur, bine precizat din punct de vedere theoretic.Însă, obiectivitatea e limitată mai întâi prin factorul ideologic, prezent
SARCINA CRITICII ESTE SĂ DESCOPERE VALIDITATEA OPEREI, NU ADEVĂRUL EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371209_a_372538]
-
un domeniu elective, a-i acorda un statut sigur, bine precizat din punct de vedere theoretic.Însă, obiectivitatea e limitată mai întâi prin factorul ideologic, prezent în orice interpretare critică.Istoria limitează nu numai obiectivitatea dar și, în același timp, subiectivitatea, fiindcă opera deține în același timp mai multe sensuri, prin însăși structura sa, nu prin infirmitatea celor ce o citesc.Deoarece “obiectul este corelativ subiectului și nu se poate gândi decât prin mijlocirea lui”, spunea Călinescu. Critica este un expozeu
SARCINA CRITICII ESTE SĂ DESCOPERE VALIDITATEA OPEREI, NU ADEVĂRUL EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371209_a_372538]
-
un „Mongolfier”, pentru a-l detrona pe Vodă printr-o lovitură de palat, Mendebil, filozoful căutării timpului pierdut a purces să prindă muștele din zbor pentru a le pune „pamblici”, dându-le apoi drumul sub forma unor emanații mustind de subiectivitate ca un burete de apă. Ajuns în „culoarea mediului o dată cu care se mișcă” gânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere occidentale, respinge superior atmosfera autohtonă și, șocat de umanitatea anormală a țării sale, împroașcă semnele mitocăniei
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
un „Mongolfier”, pentru a-l detrona pe Vodă printr-o lovitură de palat, Mendebil, filozoful căutării timpului pierdut a purces să prindă muștele din zbor pentru a le pune „pamblici”, dându-le apoi drumul sub forma unor emanații mustind de subiectivitate că un burete de apă. Ajuns în „culoarea mediului o dată cu care se mișcă” gânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere occidentale, respinge superior atmosferă autohtonă și, șocat de umanitatea anormală a țării sale, împroașcă semnele mitocăniei
ION MĂLDĂRESCU [Corola-blog/BlogPost/344863_a_346192]
-
un „Mongolfier”, pentru a-l detrona pe Vodă printr-o lovitură de palat, Mendebil, filozoful căutării timpului pierdut a purces să prindă muștele din zbor pentru a le pune „pamblici”, dându-le apoi drumul sub forma unor emanații mustind de subiectivitate că un burete de apă. Ajuns în „culoarea mediului o dată cu care se mișcă” gânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere occidentale, respinge superior atmosferă autohtonă și, șocat de umanitatea anormală a țării sale, împroașcă semnele mitocăniei
ION MĂLDĂRESCU [Corola-blog/BlogPost/344863_a_346192]
-
pe operă, sau este doar un reper? Al. Florin Țene - Unii afirmă că, de-a lungul istoriei literare, critica a fost și este o afirmare a valorii. Spuneam altă dată că eul criticului, la fel ca eul poetului este o subiectivitate inversă. Critica reprezintă în general judecătorul și cenzorul care alege ce este bun de ce este rău, dar se pune întrebarea, cine alege critica bună, obiectivă, de cea rea și subiectivă? Cine îi dă dreptul unui critic să dea verdicte, când
INTERVIU CU SCRIITORUL AL. FLORIN TENE, PRESEDINTELE LIGII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de MAXIMINIAN MENUŢ în ediţia nr. 15 din 15 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344931_a_346260]
-
se autoreflectă, indirect, prin aceste evenimente (ca suite de întâmplări și personaje). Evenimentele în care sunt implicate personajele prozelor lui Gh. A. Neagu sunt tot atâtea „ecrane“ prin care se proiectează ego-ul prozatorului, ca parte identică, în substanța sa, cu subiectivitățile personajelor, ca ipostaze epic modelate. Prin urmare, în esența sa ultimă, textualizarea narativă implică, incontestabil, atitudinea subiectivă, ca, de altfel, întreaga literatură. Tema primei proze a volumului, Jurnalul unui pui de găină, este fantasticul simbolic, în fapt, o alegorie a
GHEORGHE ANDREI NEAGU, DE LA STÂNGA LA DREAPTA- EXISTENŢĂ ŞI SEMNIFICAŢIE, CRONICĂ DE CĂTĂLIN MOCANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347233_a_348562]
-
în aproape 100 de dosare, în arhiva sa personală. Cele 130 de scrisori / fragmente de scrisori sau de jurnale trebuie citite cu atenție, responsabilitate și obiectivitate, ținând seama de caracterul acestor izvoare istorice, puterea și intensitatea memoriei emitentului, procentul de „subiectivitate” obligatorie incumbat de textul acestor aduceri - aminte, gradul de apropiere / de colaborare a emitentului față de Nicolae Iorga etc. Evident, nu intenționez și nu beneficiez de spațiul editorial să prezint cele 130 de izvoare memorialistice. Invit și las cititorului plăcerea parcurgerii
2013... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 888 din 06 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346262_a_347591]
-
aici și acum când trebuie să devii un om regenerat, când trebuie experiat binele pe care Dumnezeu ți--l dăruiește și nu se are în vedere un timp eshatologic. Deci secularizarea este această noțiune de fericire individuală, aici și acum, în subiectivitatea alegerii, pentru că secularizarea, de fapt, a avut stări în care fiecare persoană iese din ansamblul ei de apartenență și își poate afirma libertatea sa necondiționată. Secularizarea antrenează crispări de identitate Această întrebare ne pune multe probleme atunci când analizăm secularizarea așa cum
DESPRE OMUL DE ASTAZI DIN BISERICA, INTRE IISUS HRISTOS, EXISTENTIALISM SI SECULARIZARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344930_a_346259]
-
valoarea societății este dată de valoarea individului” (Jung). „În primul rând este procesul interior de integrare, iar în al doilea rând este procesul la fel de necesar pe care îl presupune relația obiectivă” - C.G. Jung. Cu alte cuvinte dragostea nu este doar subiectivitate, sau nu numai niște nevoi singulare individuale fără de raportare la general. Cu toate că ’generalul’ dacă s-ar referi la ansamblul societăților actuale mai multe piedici ar pune în bunul mers al căsătoriilor. Atunci poate că ar trebui să ne referim la
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE – VALORI ŞI ATITUDINI. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377912_a_379241]
-
de profunde și uneori neînțelese aspirații a fost în toată viața sa. NOTE 1. Ediție realizată de Dumitru Bălașa și Nicolae Stoicescu și publicată de Editura Academiei, București, 1997 2. Ibidem, p. 50-125. Această situație complicată este tratată cu destulă subiectivitate(aceasta își avea și își mai are originea în lucrările pamfletare antiotomane și antiboierești ale pașoptiștilor) și necorelarea cu alte aspecte ale evoluției societății românești, care nu stagnează ci progresează chiar în lucrările generale precum cea a lui Constantin C.
LUMEA LUI TUDOR VLADIMIRESCU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/376348_a_377677]
-
întâmplări spectaculoase, tot așa a fost și destinul operei sale. Aceasta foarte firav a fost menționată în istoriile literare și de criticii timpului. Opera lui risca să fie dată uitării.Criticul cu autoritate consacrată, Sainte-Beuve îl privește pe Chamfort cu subiectivitate, vădit neprietenos. Cu greutate îi recunoaște, pe ici, pe colo unele calități, deși în critica făcută altora, anonimi rămași până astăzi, găsește multe cuvinte de laudă. Dar Sainte-Beuve nu este unicul care a căzut în această eroare.Alți critici cu
CHAMFORT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375130_a_376459]
-
subiectivi, în enunțul editorial, mai mult ca sigur că după ce veți urmări emisiunea și argumentele noastre, ne veți da dreptate! Nu ne ascundem în spatele dicționarelor de jurnalism. Într-o piață media, în care toată lumea vorbește de obiectivitate, noi ne asumăm subiectivitatea.”, își explică, dislocat totalmente de o cât de aparentă umbră de nemodestie, propria competență, nesubiectiv, neobiectiv ci pur și simplu, jurnalistul, prezentatorul și realizatorul de emisiuni tv Răzvan Dumitrescu. „Subiectiv” peste poate de obiectiv, Răzvan Dumitrescu este un om de
RĂZVAN DUMITRESCU. NEOBRĂZAŢII NU PRIMESC NICI MĂCAR COMPĂTIMIREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374758_a_376087]
-
nu este "descoperirea" valorilor, ci "poziția" față de ele; nu este "libertatea" conform unei legi transcendente, care e disciplina naturii, ci libertate de natură sau spontaneitate. La fel, interiorizarea romantică, de inspirație creștină, cum am amintit deja, nu este creștină: este subiectivitatea adevărului, imanența lui și a realității subiectului care "așează" și "creează" totul..." [60]. În același sens subliniază acest aspect fundamental al religiozității romantice, Mario Puppo (deja amintit de Fichte, care a descoperit nemărginirea sufletului): Totul este spirit, iar spiritul se
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
figuri mitologice sau creștine și de a le transforma în filozofeme. În schimb, religiile orientale ne trimit în chip mult mai direct la reprezentări filozofice, ele fiind mai apropiate de acestea... Dimpotrivă, acolo unde nu și-a făcut apariția momentul subiectivității, cum este cazul în Orient, reprezentările religioase nu sînt individualizate, ci au caracterul unor reprezentări generale care, din această cauză, se înfățișează ca reprezentări filozofice, ca gînduri filozofice... Religiile orientalilor posedă, desigur, și ele figuri individuale, ca Brahmă, Visnù
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a europenilor. La noi are importanță faptul că eu vreau, știu, cred, am păreri, determinat de motive care sînt ale mele, condus de liberul meu arbitru. Acestui eu i se atribuie o valoare infinită. Substanțialitatea intelectuală este la antipozii acestei subiectivități, de pe poziția ei piere orice subiectivitate a eului; pentru subiectivitatea aceasta tot ce este obiectiv a devenit van, pentru ea nu există adevăr obiectiv, obligație, drept, astfel încît tot ce mai rămîne este vanitate subiectivă. Este în interesul nostru să
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
faptul că eu vreau, știu, cred, am păreri, determinat de motive care sînt ale mele, condus de liberul meu arbitru. Acestui eu i se atribuie o valoare infinită. Substanțialitatea intelectuală este la antipozii acestei subiectivități, de pe poziția ei piere orice subiectivitate a eului; pentru subiectivitatea aceasta tot ce este obiectiv a devenit van, pentru ea nu există adevăr obiectiv, obligație, drept, astfel încît tot ce mai rămîne este vanitate subiectivă. Este în interesul nostru să ne întoarcem [171] spre substanțialitatea intelectuală
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
știu, cred, am păreri, determinat de motive care sînt ale mele, condus de liberul meu arbitru. Acestui eu i se atribuie o valoare infinită. Substanțialitatea intelectuală este la antipozii acestei subiectivități, de pe poziția ei piere orice subiectivitate a eului; pentru subiectivitatea aceasta tot ce este obiectiv a devenit van, pentru ea nu există adevăr obiectiv, obligație, drept, astfel încît tot ce mai rămîne este vanitate subiectivă. Este în interesul nostru să ne întoarcem [171] spre substanțialitatea intelectuală pentru a îneca în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
formează punctul de plecare și materialul, dar care transformă totul în întruchipare a fanteziei; chiar dacă plăsmuirea pare a fi pătrunsă și de concept, și chiar dacă întîlnim gîndul strecurat în ea, este vorba doar de îngemănare întîmplătoare [37 td]. Moralitate, rațiune, subiectivitate, toate acestea sînt desființate, iar extremele în care indianul trăiește sînt pe de o parte cufundarea nemăsuratei puteri de imaginație în desfătarea senzuală, și pe de altă parte pieirea acesteia în completa abstracție a interiorității... La indieni, fiecare lucru prezent
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ea este opusul înțelegerii raționale; în schimb, toată viața și reprezentarea lor despre viață nu sînt decît o superstiție, deoarece la ei totul este visare și sclavie în slujba acestei visări. Nimicirea, respingerea a tot ce e rațiune, moralitate și subiectivitate nu poate ajunge însă la o conștiință de sine pozitivă decît lăfăindu-se fără măsură într-o orgie a imaginației, în care, asemenea unui spirit dezlănțuit, nu-și află liniște și nu se poate reculege, dar nici nu-și poate
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a preocupărilor proprii și care este determinată de motivație. Actualmente, în India, unde se nu poate vorbi încă de libertate și de moralitate interioară, diferențele manifestate sînt legate doar de preocupări, de clase [202]. ele nu au luat naștere din subiectivitatea liberă a indivizilor [203], ci din apartenența lor la una sau la o altă clasă de care indivizii sînt legați. Există o confuzie de indivizi în marile mase și fiecare masă formează o anumită clasă, o anumită castă. Întrucît prima
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
nerezolvat, însă fix și determinat totodată este faptul că în India nu se atribuie o muncă, o îndatorire, o funcție unei caste, ci individul însuși, din datorie pentru castă, este legat pentru totdeauna de ea, pentru că, de fapt, aceasta desființează subiectivitatea și nu pemite interioritatea spiritului. Și în sistemul feudal al Evului Mediu indivizii erau legați de o stare socială determinată, dar pentru toți era deschisă calea spre ceva superior și toți aveau posibilitatea să treacă din starea de țăran în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]