5,716 matches
-
Cluj să înjure ca la ușa bordeiului Guicii. Un episod original legat de înjurături apare în romanul lui Constantin Chiriță Cireșarii. Un ingenios cireșar, stabilește detectivistic identitatea unui șofer după înjurăturile folosite și își pune ciracii, aspiranți și ei la sublimul titlu de cireșar, să-l identifice pe camionagiul care ar înjura de pămătuf. După 1989, restricțiile la cuvinte cad. De acest lucru a beneficiat mai ales teatrul unde limbajul crud este folosit și azi din belșug pentru a sublinia realismul
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
bună. Debaraua nu e goală. Deși e adevărat că am scos din ea tot ce a fost interzis, s-a umplut pe neștiute cu alte marafeturi, și anume cu Ťîngerii naturii noastre mai buneť, cum spunea Lincoln. Dorința noastră pentru sublim, excelență, geniu și creștere morală umple acum debaralele, oferindu-i subconștientului mijloacele reînnoirii noastre." (pag. 210) Despre asemenea îngrădiri pretins etice e vorba în toate eseurile din Noi n-avem bun-gust, noi suntem artiști. De pe poziția de forță a inteligenței
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
1866, Pantazi Ghica, mezinul lui Ion, era numit prefect la Buzău, "în care calitate, la o vînătoare princiară, temîndu-se că nu va ieși destul vînat, cumpără de la țigani zece urși, dîndu-le drumul în pădure. Un urs, ochit de prinț, neînțelegînd sublimul cinegetic al situației, începu să joace ursărește." (G. Călinescu, Istoria literaturii române...) Putem bănui stupoarea lui Carol I, sosit în țară chiar în acel an, în fața exoticului spectacol. Dar procedeul în sine nu fusese născocit de Pantazi Ghica și nu
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
fără limite, femeia preia atributele bătrânului dandy pe care-l depășește prin arta disimulării, a cultivării unei imagini aparente, cu certe atribute diabolice. Epitetele definitorii rămân în universul infernal, ele sunt rând pe rând, "drăcoaica", "infernala", "îndrăcita" conturând un univers "sublim diavolesc". În acest fel nu se mai știe dacă "diavolul e cel care învață femeile ce și cine sunt, sau mai curând ele îl învață dacă s-ar întâmpla să nu știe". Admirator al lui Balzac, al fiziognomoniei lui Lavater
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
el va rămâne,/ Să smulgă perucile, să spargă cimentul,/ Asta, poate mâine, sau poate va li poimâine,/ Fiindcă astăzi încă nu este momentul." Amînări și ascunderi, redundantă rețetă a modernității fără de erou, aceea care, în răspăr cu romantismul, naște lașul sublim. Cel care s-a trezit, și nu mai vrea să lupte. Care, în vizită la foste locuri de popas, nu găsește ce cîntaseră alții. Iată, dezamăgită, o Corespondență din Balcic, cu deja dispărutul (în 1937) Anton Holban: „Drumul până la Cavarna
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
omului de lume lipsit de substanță. Diplomat, carevasăzică nu radical, la mijlocul tuturor căilor și bun gestionar de foloase, el e tocmai ceea ce sistemul romantic, în alb și negru, nu poate să rețină. Deconspirarea furioasă a lui Eminescu, din O, adevăr sublime..., "o, diplomați cu graiul politicos și sec/ lumea cea pingelită o duceți de urechi/ Îmi place axiomul cel tacit, ființi spurcate:/ Popoarele există spre a fi înșelate", se răfuiește cu temporizarea, nu dezinteresată, pe care nespusul lucrurilor pe nume o
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
muzeu. Conceptul muzeului are în vedere 9000 de metri patrati, insă îl vom adapta la condițiile reale, cât mai bune. Principalele exponate vor fi hologramele, însă vor exista artefacte care exprimă idei ce s-au nascut înaintea timpului lor, idei sublime iscate în minți geniale. Evident, nu vor lipsi reprezentări ale tehnologiilor de ultimă oră, o bibliotecă science-fiction, manuscrise ale unor celebri scriitori SF și multe altele. Nu vreau să vă spun mai multe acum, dar vă asigur că e totul
Timişoara ar putea avea primul muzeu al hologramelor din Europa () [Corola-journal/Journalistic/68379_a_69704]
-
unei sensibilități aduse la conștiință, intelectualizate uneori la un mod specializat. Unii dintre criticii indigeni și-au înălțat prototipul pe piedestalul unei omnipotențe, mergînd pînă la teza cum că productele exegetice sunt mai interesante decît opera și chiar pînă la sublima utopie a unei interpretări capabile a-și "inventa" obiectul, adică a-l extrage din neant. Alții și-au tratat domeniul cu scepticism, contestînd mai cu seamă relevanța verdictelor critice stabilite prin mijloacele artei, id est ideea unei critici "creatoare". Între
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
O frunză parcă dă din umeri / Cînd trec în duh pe lîngă ea" (Mă aflu iar pe locul morții mele...). Nefiind totuși cu putință totala extragere din real a făpturii umane, o perspectivă ce se îmbie poeziei este cea a sublimului conștiinței, a răsucirii acesteia dinspre insensibilitate și apatie către lumina harului. Chiar dacă lumea dată e discontinuă, umbrită de imperfecțiunea creaturii, în raza unei asemenea lumini se poate ivi acel spațiu privilegiat între toate în care se unifică eternitatea și vremelnicia
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
Michnik. În ultimă instanță, această antologie de texte publicate în presa poloneză poate fi citită și ca un extraordinar eseu despre vină și iertare. Demonstrația eseistului în favoarea iertării foștilor comuniști - care i-a oripilat pe mulți dintre eroii post-bellum - este sublimă. Ea se întemeiază pe învățătura biblică, lecțiile istoriei, dar și pe citirea foarte atentă a romanelor lui Stendhal privind epoca napoleoniană și Restaurația. Este imposibil ca, citind argumentele lui Adam Michnik, să nu ajungi să îi dai dreptate, chiar și
Lecția lui Adam Michnik by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7130_a_8455]
-
volumului Mexico 70. Jurnal sentimental, nu are nicio legătură cu fotbalul. Într-una dintre zilele libere dintre meciurile de la Campionatul Mondial, autorul participă împreună cu alți jurnaliști la o corrida. Descrierea a ceea ce se petrece în arenă se transformă într-un sublim eseu despre viață și moarte, despre etică și spectacol în ceea ce ar trebui să fie o competiție sportivă. Reflecțiile lui Ioan Chirilă din acest eseu sui-generis nu sunt cu nimic mai prejos decât cele mai reușite pagini ale lui Octavian
La curtea Regelui Fotbal by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7339_a_8664]
-
întreabă reporterul. "Cu indiferență? Cu o ideologie prestabilită? Cu pasiune? Cu optimism? Cu neîncredere?" În nici unul din felurile acestea", răspunde, surâzând, Tschinag. "O privesc mit Erhabenheit." Cuvîntul german e greu de tradus în nuanța lui ultimă. Erhabenheit desemnează măreția, prestigiul, sublimul. E vorba, așadar, de a privi lumea cu simțul grandorii, al sublimității, al demnității nobile. A o privi din unghiul din care a fost creată...ť Luarea-aminte a lui Andrei Pleșu e din rândul acelora care confirmă că, în Occident
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
criticilor șansa nesperată de a recompune, prin consistentul element confesiv, nu numai episoade umbrite din biografia lui Eminescu, dar și fundalul realmente omenesc al unei figuri abstractizate, mitizate de Poet. În această direcție își duce demonstrația și Dan C. Mihăilescu. "Sublimul de pământ", formula oximoronică livrată acum nouă ani în cronica amplă și serială din "22", înseamnă tocmai reîncărcarea cu uman a mitului, restabilirea greutății naturale a unui scriitor pierdut de mult printre formule goale. Reîncărcarea se face în sens figurat
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
ca să mă desființezi." (p. 195) Viața apare în cărțile Norei Iuga așa cum este, cu toate fețele ei: frumoasă și abjectă, inocentă și perversă, seducătoare și repugnabilă. Un drum cu multe meandre, pe parcursul căruia întâlnești oameni de tot felul, trăiești clipe sublime sau terifiante. Toți și toate rămân într-un fel în tine, îți marchează propria personalitate și modul în care privești lumea. Dincolo de ceea ce se crede îndeobște, în spatele ridurilor unui om ajuns la vârsta senectuții se ascund sufletul unui copil și
Jocurile și capriciile minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7365_a_8690]
-
a părut îndrăgostitului așa de frumoasă, frumoasă! Să-ți pierzi mințile când te uitai la ea, nu altceva! A urmat o strângere fugitivă de mână din partea ei și iar o absență calculată, în cursul căreia Iosif a urcat toate treptele sublimului până la aceea de a se simți nevrednic să se ridice până la ea!ť Ultima propoziție cade sec: ŤRestul se cunoașteť." (pag. 818) Până la urmă, nu e de mirare că Manolescu a convocat, comentându-l pe Caragiale, o frază din Cioculescu
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
prostii a Demiurgului: "Nu-mi cere semne și minuni/ Care n-au chip și nume." , adică schimbări la față și mofturi, în același timp. Țara Minunilor împlinește dorințele derizorii, tot atît cît marile năzuinți. Vindecă de complexe, fie ele fiicele sublimului, sau ale ridicolului. Acolo, unde totul se poate și nimic nu mai are prețul de dincoace de oglindă, și-ar găsi, pesemne, locul Inventatorul iubirii, urmat de Parcurg imposibilul și de Moartea moartă, volumul lui Gherasim Luca de la Negarea Negației
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
atracția și la repulsia pe care o exercită între ele diferitele părți ale corpului ei mereu surprinzător, la risipirea, la cristalizarea, la răcirea și arderea simultană a acestei nebuloase adorate care e iubita mea într'o continuă devenire, într'o sublimă negare a întregei ei făpturi mereu inventate, trezindu-mă în fiece dimineață cu o altă imagine a iubirii pentrucă în această iubită mereu inventată se întâlnesc toate acele fragmente vii găsite pe ruinele biologice ale umanității dispărute, fragmente de corpuri
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
îngăduie să îmbătrânească încet" și „toată lumea pare însetată de violență, singura limbă fără reguli". Cupluri: total dezasortate. Complexe: invalidante, ucigătoare. Personaje: Doamna matador: Suki Palacios. Superbă, irezistibilă, alură de efeb, „dă impresia că există în afara sexelor, o specie nouă, mai sublimă". Pe jumătate japoneză, pe jumătate mexicană, fostă studentă la Medicină. Roasă de suferință pentru că mama ei a murit răpusă înainte de vreme de o boală umilitoare. Furioasă pe tatăl ei, dansator profesionist, care nu-și poate înfrâna destrăbălarea, dar practicând cu
Logodiți cu moartea by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5994_a_7319]
-
bunătate și emoție ale acestor călugări. Episodul anunță momentul martiriului, care nu apare explicit redat în film, dar către care scenele care urmează conduc, și anume răpirea călugărilor în plină noapte și transformarea lor în ostatici. Eroizarea lor este fățișă, sublimul apoteozei strecoară o doză de artificiu acolo unde lucrurile aveau un parcurs firesc. De fapt, „cina cea de taină” tinde să substituie aici episodul absent al „crucificării”. Scena este corelată cu episodul reflecției abatelui Christian, prezent doar ca o voce
Când zeii tac by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5702_a_7027]
-
pe copertă, adresându-i-se confidențial colegei sale: „Mai iau și eu una!” (Alexandra Margu) • Valuri de oameni se mișcă haotic, atrași în mareea livrescului, căutând parcă în standurile editurilor vesta de salvare de care să se poată agăța. Senzația sublimă a cunoscătorului, dezastrul inocentului, ce speră naiv, de la an la an, tot mai deznădăjduit, soluții de culturalizare intensivă, care să dureze - miracol! - mai mult decât cele 5 zile fugitive ale târguielilor. (Alice-Ondinne Cucu) • Din prima seară: Cei mai mulți vizitatori: Humanitas. Cel
Gaudeamus 2010. Momente () [Corola-journal/Journalistic/5911_a_7236]
-
fascinația aceasta nu se datorează nici unei conspirații orchestrate de discipoli mai mult sau mai puțin merituoși. Dacă înțeleg eu bine, lui Radu Cernătescu conceptul de frumos i se pare inacceptabil de îngust. Drept urmare, el propune ceva mai largul, într-adevăr, sublim, înțeles ca formă a desăvârșirii interioare. Vina lui Călinescu (fiindcă, în ce-l privește, Literatura luciferică aduce periculos de mult a cazier) ar fi aceea de a fi pariat pe cel dintâi și, astfel, de a fi „instituționalizat în literatura
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
anunțata schimbare de perspectivă? În interpretări, s-ar putea replica, și pe bună dreptate. Înainte să trec însă la discutarea câtorva dintre acestea (o parte dintre ele dovedindu- se sclipitoare), mă văd nevoit să semnalez o altă ușoară inconsecvență. Definind sublimul pe filieră plotiniană, ca „modelul cel mai înalt al desăvârșirii individuațiilor” (p. 12), Radu Cernătescu nu pare să-l condiționeze de adeziunea, fie ea și numai pasageră, la vreuna din direcțiile „esoterismului occidental”. Or, cartea tocmai asta e, o lectură
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
miezul orașului Bistrița. Poetul „cel blond, cîrn și cu urechi barbare" -așa se designa el însuși în Viața deocamdată - devine, în zămislirea artistică semnată de Gorduz, o massă care, cotropitor, aproape la limita informului, fierbe de visare, și stîngace, și sublimă. Dar portretul care-l bîntuie acum pe sculptor este acela al poeziei însăși. Pornind de la masca lui Eminescu, efigia realizată de Gorduz întipărește atît de adînc freamătul de absolut al marii lirici, încît în jurul ei am putut organiza la UNESCO
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
ce ar însemna cultură vulnerabilă a subiectivității, egolatrie complezentă. Zvelt, longilin rasat, ca înfățișare oferită privirilor, e, totuși, mai degrabă imun la amăgirile pe care le poate prilejui practica de a se zugrăvi pe sine. Parcă amintindu-și de Plotin, sublimul filosof, care nu se lăsa nicicum portretizat, prietenul nostru își păzește, și el, printr-un soi de gardă geloasă, accesul la centrul intim al sufletului. Astfel înțeleasă discreția, ca un nume modest pentru altitudinea spirituală, pictorul își suspendă însă vigilența
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
are nimic comun cu imaginile medievale ale legendei lui Lohengrin. Au dispărut total acele mistere, taine și imagini hieratice, celeste ale poveștii, ne aflăm într-un univers șocant, provocator, urât până la dezgust, în care oricât am încerca să simțim muzica sublimă a lui Wagner, nu o putem racorda cu nimic la imaginea vizuală. Neuenfels cade în grotesc și parodic în unele scene: în scena nupțială din actul al III-lea, șobolanii îi conduc pe miri dansând pe muzica marșului nupțial, ceea ce
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]