964 matches
-
of Personal and Social Psychology, nr. 2, p. 30). Este îndreptățită, prin urmare, reținerea psihologilor față de „apărările” de genul celor consemnate mai sus, care se dovedesc a fi inactive, sau chiar reprezentând soluții patologice. Însuși S. Freud considera „identificarea” și „sublimarea” ca fiind singurele „apărări” sănătoase, normale; pe alte;e, în schimb, cum ar fi de exemplu „represiunea” și „proiecția”, Freud le aprecia ca soluții patologice. Nu există o clasificare universal valabilă a „apărărilor” și, așa cum observă R.S. Lazarus, teoriile „apărării
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ex. execută forțat o serie de acțiuni motrice sau intelectuale, destinate să ușureze starea de tensiune interioară, să elibereze, să temporizeze, impulsiunea obsedantă (de fapt este vorba de o descărcare prin „acte substitute”, așa cum se întâmplă și în actele de sublimare a energiilor refulate, din unele opere artistice). 2) Persoanele cu înclinații megalomanice, sau paranoice, prezintă o fenomenologie obsesivă asociată cu potențialități delirante, respectiv cu tendințe de prelucrare și interpretare aberantă a situațiilor și a evenimentelor realității. Din acest motiv, persoanele
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
al lucrării de față. În acest înțeles, „complexul” include următoarele elemente componente: a) motivația inconștientă (adică acel sistem de idei și reprezentări accentuate emoțional ce sunt refulate), b) conflictul (mai mult de origine intrapsihic), c) simbolismul (care cuprinde fenomene de sublimare, transfigurare). The complex of frustration, 1956, New York, p. 2. Pentru aceștia, amintiri traumatice uitate și ignorate de „eul” conștient, evocate de către bolnavi sub stare de hipnoză, sunt în „inconștient” și de acolo influențează asupra stării generale actuale, putând-o determina
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
frecvent în atenția poetei, ba chiar, de la un moment dat încolo, devine dominanta tematică a textelor. Renunțând la echivalarea directă sau la obsesia complementarității ambelor forme de expresie estetică pe care le stăpânește, ea preferă să apeleze uzual la strategia sublimării sau a anamorfozei pentru a-și revela profilul interior, particularizat de ceea ce poeta (în viața de toate zilele, medic!) numește "etiopatogenia singurătății și desăvârșire". Acest gen nou de artă poetică este inaugurat de promițătorul poem Nu-mi amintesc, inclus în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reducerea individului la stadiul primar al materiei, calcinarea (operație având drept corespondent cromatic negrul), urmată de putrefacție; purificarea subiectului, dizolvarea lui până la ființa universală (reprezentată de culoarea albă); distilarea urmată de conjugare, coexistența contrariilor (simbolizată de culoarea roșie), în fine, sublimarea, plenitudinea ființei, devenită căldură și lumină pură (operația ultimă, având drept analogon soarele, așadar culoarea aurului). Alambicata permutare a elementelor structurale interne este uneori oglindită și în cuprinsul cărților sale, acest element peritextual ilustrând o similară preocupare pentru substanțializarea unor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lume întreagă, cu zarvele și ciudatele ei liniști, cu (in)somniile și suavitățile ei, dar mai ales cu obscuritățile transfigurate, pe nesimțite, în tresăriri epifanice. Procedeul recurent, deconspirat imediat, constă într-un amestec ingenios de anamneză (provocată totuși lucid) și sublimare a cotidianului cu potențial mitologic într-un spectacol cvasioniric mustind de sensuri metași trans-. Poezia din Apaosuri e plină, practic, de miracole mai mici sau mai mari: sora naște un "heruvim nerăbdător ale cărui aripi s-au uscat imediat/ făcându
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
instinctul nu este respins, ci numai deturnat de la scopul inferior și orientat într-o altă direcție, cu valoare morală și, tocmai de aceea, acceptată de societate creație artistică sau științifică, activitate socială etc. Acestui fenomen, căruia Freud i-a spus sublimare, i s-ar datora așadar, în ultimă instanță, civilizația umană, în care nimic din specificitatea instinctuală nu mai poate fi recunoscut. Se înțelege că "sublimarea" a devenit obiectul unor noi controverse, fiind, pe drept cuvînt, respinsă o astfel de explicare
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
societate creație artistică sau științifică, activitate socială etc. Acestui fenomen, căruia Freud i-a spus sublimare, i s-ar datora așadar, în ultimă instanță, civilizația umană, în care nimic din specificitatea instinctuală nu mai poate fi recunoscut. Se înțelege că "sublimarea" a devenit obiectul unor noi controverse, fiind, pe drept cuvînt, respinsă o astfel de explicare a progresului uman. Instinctele refulate nu se sedimentează unele peste altele în inconștient și nu rămîn inactive pînă la sfîrșitul vieții, ci, dimpotrivă, ele sînt
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
p. 48). Se apreciază că sînt exagerate afirmațiile freudiene privind sexualitatea la copil, insistența care se pune pe demonstrarea complexului Oedip în viața fiecărui copil, explicarea nevrozelor exclusiv prin conflictul dintre eu și sexualitate, precum și explicarea progresului culturii umane prin sublimarea tendințelor sexuale. Creatorul psihanalizei a împovărat natura umană cu un inconștient malefic de proporții incomensurabile, punîndu-l integral pe seama copilăriei; "inconștientul vieții psihice nu este altceva decît faza infantilă a acestei vieți" (20, p. 200). S. Freud în general deosebit de meticulos
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de ordine economică. Și, așa cum vom vedea în analiza următoare, pretinde că este creatoarea de sisteme și modele de economie. Lăsând la o parte animismul acestei viziuni, trebuie să spunem că piața nu are funcții de organizare decât în sensul sublimării fordiste a materialismului, adică în situații de extremă, în sensul de centrifugare a elementului conștient creator de piață. Ea „organizează” ritmul și cadența transformării de materie prin intervenția factorului viu dintr-un proces complex și dimensionează predispoziția consumatorilor de a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
limbajului, fiindcă numai din apele primordiale se poate ivi curcubeul poeziei. Prin metafora revelatorie a curcubeului se sugerează ideea frumuseții nepământene a creației ce reunește - întro formă perfectă - culorile diverse ale univer sului. În același timp, simbolul arcului celest figurează sublimarea în imaterial, reflec tarea în ficțiune, a realului. Versul final reprezintă, așadar, o definiție poetică, metaforică a poeziei, care reunește frumusețea și neființa, adică ficțiunea. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Rolul activităților de voluntariat în viața personală și în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de doctrina maestrului. I-a reproșat acestuia confuzia dintre subconștient și supraconștient și interpretarea credinței în Dumnezeu drept o iluzie fără viitor. Diel preia la rîndu-i limbajul psihanalitic, dar utilizează termenii în cu totul alt sens. De exemplu, perechea "refulare sublimare" este pusă în relație cu două instanțe extra-conștiente (subconștientul și supraconștientul). Ultimei dintre ele îi aparține și simbolul divinității. Cartea cu titlul Divinitatea. Simbolul și semnificația ei, ce apare pentru prima dată în România la Editura Institutul European, abordează simbolistica
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
-i găsească condiția și să-i deducă preceptele. Pentru psihologia extra-conștientului, moralitatea trăită constituie o experiență vitală a formării caracterului, care nu poate fi realizată decît grație analizei și formulării legilor armoniei și ale lipsei armoniei. Formarea trăită este rezultatul sublimării, în vreme ce formularea legală este rezultatul spiritualizării. Ca produse ale funcționării supraconștiente, sublimarea și spiritualizarea sînt abordate sub forma energetică și motivantă a acesteia. O funcție nu poate fi înțeleasă decît prin analizarea produselor ei. Pentru a înțelege funcția instanței supraconștiente
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
trăită constituie o experiență vitală a formării caracterului, care nu poate fi realizată decît grație analizei și formulării legilor armoniei și ale lipsei armoniei. Formarea trăită este rezultatul sublimării, în vreme ce formularea legală este rezultatul spiritualizării. Ca produse ale funcționării supraconștiente, sublimarea și spiritualizarea sînt abordate sub forma energetică și motivantă a acesteia. O funcție nu poate fi înțeleasă decît prin analizarea produselor ei. Pentru a înțelege funcția instanței supraconștiente se poate analiza fie produsul sublimării: caracterele sănătoase, fie produsul spiritualizării: teoriile
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
spiritualizării. Ca produse ale funcționării supraconștiente, sublimarea și spiritualizarea sînt abordate sub forma energetică și motivantă a acesteia. O funcție nu poate fi înțeleasă decît prin analizarea produselor ei. Pentru a înțelege funcția instanței supraconștiente se poate analiza fie produsul sublimării: caracterele sănătoase, fie produsul spiritualizării: teoriile veridice. Caracterele sublime sînt fenomene rare, subiective, legate de viața trecătoare a indivizilor. Teoriile, adesea contradictorii, sînt fenomene frecvente cu pretenții de obiectivitate și care au supraviețuit vreme de secole. Sistemele filosofice s-ar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aici o importanță majoră dacă în paginile următoare nu ar fi folosită terminologia ei, "refulare-sublimare", ceea ce ne obligă să atragem atenția asupra faptului că semnificația acestor termeni indispensabili descrierii dinamismului psihic este radical răsturnată. Aceasta datorită faptului că refularea și sublimarea se referă la raportul dinamic dintre cele două instanțe extra-conștiente (subconștientul și supraconștientul), acesta din urmă fiind neglijat de Freud. Simbolul "divinității" aparține simbolisticii supraconștiente, demonstrarea acestui fapt fiind importantă. Freud a întreprins atacarea acestui simbol central al tuturor mitologiilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în această privință o renaștere. Nu este o întîmplare nici faptul că el a atacat imaginea lui "Dumnezeu", fiind convins că ea nu este decît o pură iluzie, un subprodus al sexualității refulate, o pseudo-sublimare. Dat fiind că "refulare" și "sublimare" sînt în zilele noastre noțiuni curente în vocabularul psihologic și că toată lumea le utilizează în sensul dat lor de Freud, trebuie să insistăm asupra cauzelor și a consecințelor care nu pot să nu exercite asupra gîndirii ca orice confuzie o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Departe de a constitui o instanță psihică, aceasta din urmă nu este decît produsul tabuurilor de origine socială. Conform teoriei pansexuale a lui Freud, tabuurile ipocrite se opun magistralului libidou, refulîndu-l. Din această definiție a refulării decurge concepția freudiană a sublimării. A sublima înseamnă pentru Freud a se opune ipocriziei "supraeului" social rigid și prea sever pentru a mări libidoul: energia vitală, elanul vital, presupuse a fi exclusiv de origine sexuală. Toate aceste definiții freudiene sînt consecința confundării supraconștiinței armonizante cu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în scrierile sale concluziei că, după opinia lui, unica salvarea societăților viitoare nu ar putea fi decît dezlănțuirile sadice și masochiste ale sexualității, ceea ce a devenit actualmente o convingere convențională datorată nu în ultimul rînd confuziei freudiene între refulare și sublimare. Societățile suferă de pe urma multor alte tabuuri ipocrite, nu numai sexuale, ci și materiale și mai ales pseudo-spirituale. Sensul miturilor, condensat în simbolul "Dumnezeu" este tocmai eliminarea tuturor tabuurilor convenționale moraliste și amoraliste pentru a le înlocui cu legea etică referitoare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
au o semnificație psihologică legată de cea a simbolului "divinității"? Miturile păgîne vorbesc deja despre divinități care se transformă în oameni și despre oameni care sînt fii ai divinităților. Aceste ființe fabuloase, pe jumătate divinități, pe jumătate oameni (expresia posibilității sublimării omului) sînt puse în contrast cu ființe monstruoase (expresie a posibilității pervertirii), ființe jumătate oameni, jumătate animale, sau ceea ce este același lucru animale care se exprimă în limbaj omenesc, cum ar fi șarpele din Paradis. Mitul creștin, temelia culturii actuale, se bazează
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
șarpele din Paradis. Mitul creștin, temelia culturii actuale, se bazează pe istoria șarpelui care vorbește ca un om, simbol al pervertirii inițiale (numită simbolic păcatul originar). Mitul vorbește în cele din urmă despre un dumnezeu-fiul care le arată oamenilor calea sublimării eliberatoare, în povestirea aceasta, care se întinde de la șarpele vorbitor la dumnezeu-fiul, ori totul este simbol ori nimic nu este simbol. Dacă nu vrem să credem că șarpele a vorbit cu adevărat, sîntem obligați să admitem că filiația divină include
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care este un simbol, și libertatea morală, care, in schimb, fără să fie un simbol, nu constituie nici un fapt real, ci un țel care trebuie atins. Astfel, investigația va ajunge să analizeze simbolul "Dumnezeu-Fiul", expresie a eliberării ideale, simbol al sublimării perfecte. Din aceste analize vor ieși în cele din urmă la iveală toate aspectele raportului simbolic dintre Dumnezeu și om, semnificația simbolului "Dumnezeu, judecătorul omului" și morala impusa simbolic de "Dumnezeu". Cercetarea care este opusă credinței prin însăși natura ei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
imaginația inconștientă; spaima față de misterul inexplicabil se referă la esențial, sensul etic al vieții efemere. Sursa ei se află în imaginația supraconștientă, care, spiritualizîndu-se, creează imaginea simbolică a misterului. Ținînd seama de sentimentul uman, spiritualizarea aceasta constituie o elevație, o sublimare a spaimei, în raport cu misterul însă spiritualizarea nu este decît o denivelare. Imaginea simbolică coboară misterul la nivelul spiritului uman și al efortului său vital de a-i da o explicație. Spaima astfel spiritualizată-sublimată se manifestă sub forna venerării unei "forțe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nici el in realitate în afara veridicitații sale simbolice, reală din punct de vedere psihologic. Simbolismul ar avea nici o semnificație ascunsă și veridică dacă imaginii transcendente divinității judecătoare nu i-ar corespunde imanența legii etice: responsabilitatea bazată pe posiblitatea alegerii între sublimare și pervertire. Transpusă pe plan mitic, opțiunea aceasta devine distincția dintre bine și rău pe care o face chiar omul. În ceea ce privește mitul, omul este răspunzător față de divinitate, căci aceasta constituie forța elanului său și a viziunii lui asupra misterului de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
plan mitic, opțiunea aceasta devine distincția dintre bine și rău pe care o face chiar omul. În ceea ce privește mitul, omul este răspunzător față de divinitate, căci aceasta constituie forța elanului său și a viziunii lui asupra misterului de care depinde alegerea sa. Sublimarea nu este niciodată perfectă. Divinitatea, imaginată de sublimarea perfectă (imagine în care spaima răul dispare), devine astfel măsura ideală (judecătorul) a gradului de sublimare sau de pervertire de care depinde exclusiv valoarea omului. Viziunii colective care creează imaginile mitice trebuie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]