7,897 matches
-
învățat" (pentru Miron Costin, Ovidiu e ,dascal Ovidie"); treptat, s-a specializat pentru semnificația ,învățător de țară", iar paralel s-a dezvoltat sensul bisericesc, de ,cîntăreț de strană", ,diac". Cuvîntul are multe derivate, unele vag marcate peiorativ - verbul a dăscăli, substantivele dăscăleală și dăscălime - , altele neutre: dăscăliță ; mai multe sînt ieșite din uz: substantivul dăscălie, adjectivele dăscălesc și dăscălicesc. În Dicționarul academic (Dicționarul limbii române, D-de, 1949) avem surpriza de a găsi un număr foarte mare de diminutive, majoritatea cu
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
semnificația ,învățător de țară", iar paralel s-a dezvoltat sensul bisericesc, de ,cîntăreț de strană", ,diac". Cuvîntul are multe derivate, unele vag marcate peiorativ - verbul a dăscăli, substantivele dăscăleală și dăscălime - , altele neutre: dăscăliță ; mai multe sînt ieșite din uz: substantivul dăscălie, adjectivele dăscălesc și dăscălicesc. În Dicționarul academic (Dicționarul limbii române, D-de, 1949) avem surpriza de a găsi un număr foarte mare de diminutive, majoritatea cu sens depreciativ: dăscălaș, dăscălel, dăscăluț; cel mai pe larg e tratat dăscălici, ,dascăl
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
număr foarte mare de diminutive, majoritatea cu sens depreciativ: dăscălaș, dăscălel, dăscăluț; cel mai pe larg e tratat dăscălici, ,dascăl mic, simpatic", dar și ,dascăl prost, cu puțină învățătură, un pîrlit de dascăl". Valoarea depreciativă a lui dăscălime e tipică substantivelor colective (tratarea în bloc a persoanelor e adesea minimalizatoare), dar se asociază în primul rînd cu ironia lui Caragiale, din Scrisoarea pierdută : unde partizanii lui Cațavencu sînt, în vorbele lui Tipătescu, ,dăscălimea, popa și moflujii". Utilizările jurnalistice actuale ale cuvîntului
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
atipice, cuvinte precum figuri, faze, talente, manevre, texte devin termeni generici pentru tot soiul de acțiuni și atitudini cotidiene ("face figuri", "are faze", "îi arde talente", "bagă texte..." etc.). O modificare semantică notabilă a apărut în ultima vreme și la substantivul impresie, împrumut din franceză (impression) atestat în română la jumătatea secolului al XIX-lea (la Ghica, Negruzzi ș.a.) și termen internațional, echivalentele sale din alte limbi de mare circulație (engl. impression, span. impresión, germ. Impression etc.) fiind explicabile prin sursa
Impresii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11120_a_12445]
-
o să plouă". Mai mult, sintagma a avea impresia tinde să fie folosită ca formulă de atenuare, politicoasă sau ironică, în actul de a adresa o observație, o critică, un reproș: "am impresia că ai greșit". Varianta de construcție în care substantivul e însoțit de articolul nehotărît e și mai evazivă - populară și glumeață: "Am așa o impresie că majoritatea acestor cumpărători de plante ornamentale și gazon de import sînt tot cei care intră și ies pe porțile Casei Poporului" (V.M., în
Impresii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11120_a_12445]
-
ce-l însoțește, adică de-a actualiza virtualitățile empatice care zac în adîncul scriiturii, particularizînd-o nu doar ca real ireal, ci și, complementar, ca ireal real: ,Petre Stoica a ales drept titlu pentru cele mai frumoase poezii ale sale un substantiv foarte nimerit: Suvenir. Cuvîntul își compensează relativa lipsă de vigoare printr-o aură de afectivitate și prin sugestia unui anumit trecut... La scara temporală umană, epoca dintre cele două războaie mondiale s-a îndepărtat grozav; la scara istoriei, totul s-
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
pași ai cuiva care se va prăbuși". Cu toate că nu iscodirea generalității, a categoriei lejere și eventual laxe alcătuiește preocuparea de căpetenie a d-lui Ilie Constantin. Nu o dată, cu o grațioasă pedanterie (spunînd așa sperăm că inoportuna aci sicitate a substantivului e neutralizată de adjectivul ce i-l aninăm), d-sa caută a explica particularul, a desluși amănuntul, operație ce, evident, pînă la urmă trimite luminile necesare asupra ansamblului descompus și recompus astfel în mod salutar. Nu stufoasa producție îl atrage
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
În limbajul familiar-argotic actual, mai ales în limbajul tinerilor, se observă o tendință puternică de a folosi acest tipar gramatical pentru a crea desemnări expresive, adesea bazate și pe o extindere de sens, metaforica sau metonimica, prin hiperbola sau litota. Substantivele, create prin articulare cu articol hotărît sau nehotărît, la singular sau la plural, sau doar prin plasarea în contexte tipice, se comportă ca niște etichete stabile, desemnînd categorii umane aparent bine delimitate: supărații, adevărații, talentații, fițoșii etc.: ,e plină țara
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
o discuție despre motociclete, adjectivul substantivizat în formă feminină nu va produce confuzii: ,nu trebuie sa incepi neapărat pe o obosită care prinde 80 km/h" (motociclism.ro/forum). Sfera degradării, foarte specifică pentru transformarea participiilor și a adjectivelor în substantive cu sens depreciativ, cuprinde trei termeni la modă asupra cărora aș vrea să ne oprim mai mult: expirat, distrus și coclit. Adjectivul expirat este tipic pentru limbajul tinerilor în măsura în care ironizează și hiperbolizează defecte majore din perspectiva juvenila: non-actualitatea, plasarea în
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
termen depreciativ destul de puternic, asociat adesea cu alte insulte și imprecații. În Dicționarul de argou al limbii române, de Nina Croitoru Bobârniche (ed. a II-a, 2003), coclit apare, alături de oxidat, doar că determinant stabil și cu sens intensificator al substantivului fraier: ,fraier oxidat / coclit = prost peste măsură". Metaforă alterării este echivalabilă cu aceea, mult mai veche, a adjectivului ruginit, care a circulat în secolul al XIX-lea și în varianta substantivizata: ,Cată să ne ținem și noi de lume, căci
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
adjectivului ruginit, care a circulat în secolul al XIX-lea și în varianta substantivizata: ,Cată să ne ținem și noi de lume, căci altfel am trece de ruginiți" (N. Filimon, apud DLR). În momentul de față, coclit apare adesea că substantiv, în structura depreciativa cu prepoziția de : ,Puteți să scrieți la ziar că a cîștigat un coclit de ardelean" (news.softpedia.com); ,oricat de mulți bani ar avea, tot un COCLIT de activist va ramane" (gandul.info, 2005-08-18); ,coclitul de primar
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
banu', se suie în Merzane și adios amigos" (forum România Liberă = RL, 15.03.2002). Unele dintre contextele în care apare singularul sînt clar argotice: ,Hai, marcă banu' că vin gaborii!" (Academia Cațavencu = AC 44, 1992, 5). În anumite construcții, substantivul ban este determinat de un cantitativ invariabil ca formă, un substantiv cu valoare adjectivală sau adverbială: grămadă (familiar) sau grup, grupă (argotic). Cum cantitativele în discuție se combină în mod obișnuit cu plurale, construcția cu singularul apare și mai surprinzătoare
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
RL, 15.03.2002). Unele dintre contextele în care apare singularul sînt clar argotice: ,Hai, marcă banu' că vin gaborii!" (Academia Cațavencu = AC 44, 1992, 5). În anumite construcții, substantivul ban este determinat de un cantitativ invariabil ca formă, un substantiv cu valoare adjectivală sau adverbială: grămadă (familiar) sau grup, grupă (argotic). Cum cantitativele în discuție se combină în mod obișnuit cu plurale, construcția cu singularul apare și mai surprinzătoare și expresivă: ,băncile de stat din care se putea fura un
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
de ochi: ,hai să vadă și ochiu nostru moaca ta" (motociclism.ro); contradicția semantică dintre singularul formei și pluralitatea sensului e generatoare de umor. Există și fenomenul invers: cuvinte folosite în mod normal la singular sînt trecute intenționat la plural. Substantivul muncă, de exemplu, în construcții în care are sensul de ,serviciu, slujbă", apare folosit în glumă la plural: ,ajung la 6.30, că-i în drumul meu de la munci acasă" (motociclism.ro, 2005). În acest caz, s-ar putea presupune
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
fie utilizat genitivul, forma fără mărci de flexiune se comportă ca un fel de apoziție sau chiar ca un adjectiv invariabil: politica UE, păgubiții SAFI, membrii APADOR, liderul MISA, implicarea CIA etc. În mod similar era (și este încă) folosit substantivul mass-media, căruia normele vechi îi fixau o încadrare morfologică pe criterii etimologice (ca neutru plural), ceea ce făcea ca articularea și flexiunea sa să devină imposibile: intervenția mass-media. Interesant e că acest tipar se extinde și la substantive care ar putea
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
este încă) folosit substantivul mass-media, căruia normele vechi îi fixau o încadrare morfologică pe criterii etimologice (ca neutru plural), ceea ce făcea ca articularea și flexiunea sa să devină imposibile: intervenția mass-media. Interesant e că acest tipar se extinde și la substantive care ar putea să realizeze foarte ușor flexiunea, pentru că - deși sînt denumiri ale unor instituții și produse, funcționînd ca nume proprii - provin din nume comune. În mod curent, redactorii postului de televiziune Realitatea păstrează invariabilă denumirea postului, în formule ca
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
momentul de față, se tinde spontan să se diferențieze numele propriu de marcă ("brand-ul") de numele comun corespunzător; schimbarea funcției comunicative are consecințe morfologice. Modelul simplificator se extinde, justificat în parte de grija de a nu produce confuzii între substantivul propriu și cel comun ("jurnalele Realității"), favorizat și de comoditate și de economia de expresie (căci o soluție ar putea fi, oricînd, introducerea unui termen generic care să preia flexiunea: "jurnalele televiziunii Realitatea"). Mai mult, se observă tot mai des
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
iar cele invariabile se asociază cu un mic artificiu - citarea combinată cu o siglă: "președintele CS Dinamo" (Cotidianul, 3.02.2006). Denumirea echipei Steaua e și mai relevantă, pentru că intră în seria mai sus pomenită, a termenilor proprii proveniți din substantive comune. Cel mai frecvent, numele apare cu mărcile tipice ale flexiunii: "tehnicianul Stelei" (EZ 8.06.2006), "finanțatorul Stelei " (Libertatea, 16.02.2006); și aici, invariabilitatea e produsă de asocierea cu o siglă: "președintele CSA Steaua" (Libertatea, 10.02.2006
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
Rodica Zafiu Cuvintele politice la modă, repetate intens în dezbaterile publice, ajung foarte repede să-și lărgească sensul și să producă derivate. În ultimele săptămîni, familia lexicală a substantivului lustrație și-a impus prezența în limba română, într-o manieră care va lăsa probabil urme. În DEX cuvîntul nici măcar nu apare; îl găsim totuși înregistrat de noul DOOM, care l-a preluat din uzul curent și din cîteva dicționare
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
doar omonim cu termenul din care provin fr. lustre, it. lustro, preluate în epoca modernă și de românescul lustru "strălucire, aspect lucios"; de la acesta din urmă s-au format derivate cu aspect popular, bine instalate în limbă: verbul a lustrui, substantivele lustruială și lustragiu. În presă și în mesajele de pe Internet, atestările lui lustrație și ale familiei sale lexicale sînt numeroase. De la substantiv s-a refăcut ușor verbul a lustra (prin derivare regresivă convergentă cu împrumutul cult, rezultatul corespunzînd verbului latinesc
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
de la acesta din urmă s-au format derivate cu aspect popular, bine instalate în limbă: verbul a lustrui, substantivele lustruială și lustragiu. În presă și în mesajele de pe Internet, atestările lui lustrație și ale familiei sale lexicale sînt numeroase. De la substantiv s-a refăcut ușor verbul a lustra (prin derivare regresivă convergentă cu împrumutul cult, rezultatul corespunzînd verbului latinesc lustrare). De la verb, s-a format în contextul actualelor dezbateri politice derivatul lustrabil, cu sufixul -bil: adjectivul adesea substantivizat adaugă sensului tehnic
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
Ion Iliescu avea la vremea respectivă, în rândul majorității populației, un statut semi-divin" (blog.hotnews.ro). Ghilimelele semnalează uneori noutatea termenului, alteori chiar distanța ironică. Accidental, s-a produs și un derivat anormal în -bil, nu de la verb, ci de la substantivul lustrație: "dacă numărăm lustrațiabilii din viața politică și economică românească, găsim duium, bre" (forum Adevărul, 19.04.2006). Verbul a lustra a fost folosit inițial mai ales în construcții pasive - "ar putea fi lustrați, dacă legea este votată de Parlament
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
realitate, limbile naturale funcționează perfect cu o mulțime de ambiguități și polisemii, rezolvate doar de apelul la context. În cazul dat, i-a convins pe mulți ideea lui Al. Graur - că ar trebui ca pluralele cireși, căpșuni să fie rezervate substantivelor masculine cireș, căpșun, care denumesc planta, iar pluralul în -e (feminin) să desemneze exclusiv fructul. De fapt, o asemenea diferențiere există în mai multe cazuri (pruni - prune, corcodușă - corcodușe), dar nu în toate: piersici și nuci (unde consoana din final
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
populare (un / o găgăuță). Este demonstrată importanța criteriului formei în adaptarea neologismelor și în încadrarea lor în clase de gen; prevalența formei este explicată ca o consecință a constrîngerilor impuse de articolul enclitic. Extrem de interesante sînt situațiile hibride, ale unor substantive care pot oscila între mai multe genuri gramaticale (impuse de criteriul semantic sau etimologic) în forma cu articol nehotărît, dar primesc obligatoriu articolul hotărît masculin-neutru, impus de finala lor (un / o story, dar story-ul). O mulțime de exemple ilustrează interpretarea
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
ilustrează interpretarea unui plural străin ca singular (eschimos, incas), ceea ce a dus la formarea unui nou plural, românesc (eschimoși, incași) și chiar la refacerea unui nou singular (incaș). Alte studii din domeniul nominal se ocupă de desinența -uri extinsă asupra substantivelor feminine (dulcețuri, mătăsuri), de genitivul complement al unui adjectiv (mai înțelegător al rosturilor), de funcțiile sintactice ale vocativului. O serie de articole privesc pronumele, în română și în celelalte limbi romanice; esențiale sînt observațiile asupra flexiunii pronominale a adjectivelor mult
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]