3,015 matches
-
Bermudelor” terestru, spațiul unde toți cei vii, supraviețuitorii accidentului și cei care și-au dat acolo ultima suflare, conviețuiau împreună pentru totdeauna. Era locul care a adus un destin tragic, familiei sale și multor altora. Radu simți cum lacrimi de sudoare i se revarsă pe față,cum fiori reci îi străbat întreg corpul... - Radu! Radu! Ce este cu tine? îl întrebă o voce feminină speriată. Ce ai visat? - Nimic! N-am visat nimic! spuse el cu voce groasă, trezit în sfârșit
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
divin în suflet, împroprierea și personali¬za¬rea lui în cel ce crede lu¬cră¬tor. Darurile Duhului sunt, prin urmare, roadele cola¬bo¬ră¬rii concrete a omului cu harul di¬vin, talanții înmulțiți în ar¬și¬ța și sudoarea zilei. Aceste da¬ruri sunt primite prin Taina Mi¬rungerii, Taina pecetluirii cu Du¬hul Sfânt. Urmând profetului Isaia (11, 2-3), Biserica vor¬beș¬te despre șapte daruri ale Du¬hului. Luându-le din Dom¬nul nostru Iisus Hristos („din
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369810_a_371139]
-
priviră altceva decât către cele două pocale aflate pe masă. Hangiul zâmbea în spatele tejghelei privind scena, nemișcat. Tensiunea plutea în aer și Hasim se legănă ușor în scaunul său. Privea către fețele perșilor pe a căror frunte apăruseră broboane de sudoare. -Nu face asta Hasim, spuse Matan aparent calm. Îți vom da tot ce ne ceri. Hasim însă nu spuse nimc ci doar îi privi pe amândoi și astfel perșii înțeleseră că trebuiau să bea vinul. Trecu un alt timp în
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
lucrarea sisifica a celei care nu precupețește nimic, spre a și încântă publicul și pe cititorii ei constanți. Da, poeta are deja o bursă lirica pe care noi o dorim în continuare în Excelsio. Harul nu se dobândește decât prin sudoarea minții conectate la sublim, încântare, ruga și jertfă. Considerăm că poeta le strunește cu dibăcie pe toate. Cuvine se cu adevarat acestei poezii laudă noastră netrufașă! ( Marian Constandache) Referință Bibliografica: Cuvine-se cu adevarat acestei poezii laudă noastră netrufașă de
CUVINE-SE CU ADEVĂRAT ACESTEI POEZII LAUDA NOASTRĂ NETRUFAȘĂ DE MARIAN CONSTANDACHE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370530_a_371859]
-
și caverne. Este singura din lume Ce mizere lucruri drege - Are un vertij renume: Suferințe ea culege. Mă va avea până la urmă Căci e o perseverentă - Voi serba într-a ei turmă Moartea mea cea inerentă. Mă trezesc ud de sudoare În patul meu murdar de vise Și mă simt făr’ de valoare - Un actoraș de prin culise. Sătul în plin mi-s iar de toate Și golul sufletului doare - Dar e o zi și mâine poate, Unii se nasc, iar
CĂLĂTORIA UNUI GULIVER MODERN ÎNSPRE TĂRÂMUL SORŢII de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370565_a_371894]
-
vieții dar și pentru o înmormântare iminent de aproape. Mi-am suprimat plânsul și rău am făcut. În drumul spre înapoi, mi-am strâns buchete de sânziene și salvie și-odată cu moartea fiecărei flori, muream și eu. Mi-am șters sudoarea sau poate lacrimile. Dintr-o căruță cu doi cai frumoși albi, trei fetițe mi-au făcut cu mâna și au râs. Erau minunate și cu candoarea lor mi-am îndepărtat tristețea. Închei spunând: ,, Doamne, ajută-mă să fiu pentru cei
APROAPE DE FINAL de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369476_a_370805]
-
tăcu din nou, privindu-l pe Tiberius care se așezase acum pe o altă canapea. Tăcerea se prelungi. Nerva se lungi din nou pe canapeaua sa sorbind din cupa de argint. Nici Thrassylus nu spuse nimic ci doar își șterse sudoarea apărută pe frunte, cu o năframă mică. Într-un târziu Tiberius spuse: -Se pare că ceva de bun augur se va petrece deci în Iudeea, Thrassylus... Ce spui? -E predicția mea magnifice și o mențin, răspunse acesta. -O întrebare magistre
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
fi frică, Chiar dacă-i creanga ultimă de sub picioare; Să-mi spuneți de prostia doare, la o-adică Și-atunci vedea-voi drept, răspunsul ca atare! Când frații mei pătrunși de vis și de durere Spălau negreala nopții cu pana în sudoare, Eu rătăceam hai-hui, te miri prin ce unghere Călcând copilărește și timpul în picioare ! De-aceea convenit-am cu mine-acest proces Pe care-l semnasem, ce-i drept, fără cuvinte, Urma , ca la sfârșit, consemnul de deces Când Constantin al
ADIO GELOS, PRIETENE ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368079_a_369408]
-
se dau la o parte Și vântul șuiera aparte Când fulgii se topesc pe geana ta Mierlele cântă, visele se-nfiripă Ceață dimineții se ridică Și zefirul adulmeca poala Ce nu se ridică precum aș vrea În căldură amiezii Precum sudoarea ta ce urca la cer în stropi de vise adunate în nori din care cad se prăvălesc apoi visele ce ne izbesc ... Citește mai mult Când cadse prăvălescdin cerurivisele noastreprinse-n apace ia formăîn ierni ...Cand fulgii se aștern pe fruntea
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
aștern pe fruntea taGreierii cântă în urmă meaNorii se dau la o parteși vântul șuiera aparteCând fulgii se topesc pe geana taMierlele cântă, visele se-nfiripăCeața dimineții se ridicași zefirul adulmeca poalaCe nu se ridică precum aș vreaîn căldură amieziiPrecum sudoarea tace urca la cerîn stropide viseadunate în noridin care cadse prăvălesc apoiviselece ne izbesc... VIII. MÂNTUIREA IV, de Borchin Ovidiu , publicat în Ediția nr. 1142 din 15 februarie 2014. Regulile Tot timpul mă pun pe mine să fac tâmpenia asta
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
În amețeala generală, mașina se puse în mișcare singură. Porni pe drum cu viteză din ce in ce mai mare, depărtându-se de familia care rămăsese în mijlocul șoselei. Un tunet urma apoi și o mană puternică zdruncina umărul drept al Ioanei. Speriată, cu o sudoare rece prelingându-se pe șină spinării, Ioana izbucni în plâns și țipă cât putu. - Iubito, ce ai?, se auzi un glas cald lângă ea. Gata, gata! Deschise ochii brusc și se retrase cu genunchii la gură. Părul îi era răvășit
O APARITIE INEXPLICABILA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368109_a_369438]
-
face? Văd oameni îndoiți de greutatea arșiței și-mbătrânirea se accentuează. Trece fierbințeala prin ziduri și parcă din zi în zi sunt tot mai subțiri. S-au pus pe ars case, căpițe de fân adunate numai cu mâinile și cu sudoare. Se-aprind și devin scrum cât ai clipi și oamenii își rup hainele de pe trup ca semn de mirare și neputință. În mormanele de cenușă fierbinte au fost îngropate câteva bucurii. Au rămas doar grijile și remușcările. Tații sunt triști
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
banal șvab, denumire pe larg utilizată pentru desemnarea gândacilor negri de bucătărie urât mirositori cărora li se mai spune și libărci ori tarhani iar imaginea și-a conturat-o foarte rapid când, „economisind cu mare grijă” puținii bănuți câștigați cu sudoarea frunții dând meditații și-a cumpărat vreo cinci vile în Sibiu, alte două prin Florida și se pare că încă una măricică în împrejurimile orașului Frankfurt doar pentru reședința părinților. Faptul că, împreună cu zburdalnica lui soție au mințit în fața instanțelor
DIASPORA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362581_a_363910]
-
Constanța. De atunci, vin s-o revăd cu inima plină de o chemare tainică a locului, ori de câte ori drumul mă aduce în părțile Moldovei. Drumul „Golgotei” Mă avânt cu toate forțele pe drumul de munte; anevoios, greu de străbătut, plin de sudoare, osteneală și durere. Părintele Elefterie spunea că fiecare pas făcut pe acest drum e de bun augur - cu fiecare pas făcut cu osteneală ni se iartă un păcat ( am numărat 1533 de pași de la piciorul pantei până la poarta mănăstirii) - și
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
cu două hectare în Sofrăcești erai cineva! Cu tinerețea sa și cu puterea sa de muncă își asigura bunăstarea. Nu împlinise șaisprezece ani și își lucra cele două hectare, aidoma celor mai harnici gospodari. An de an, cu trudă și sudoare, băietanul strânsese recoltă după recoltă bogată, încercând să-și mărească suprafața de pământ. Cumpăra oriunde auzea că se vinde vreo sfoară de pământ. Apoi și mai îndârjit trudea pentru sporirea recoltei. Când mama lui își dădu obștescul sfârșit, Toader deveni
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
străină ce ne apasă umerii îndoiți de greutatea lacrimilor. Această privire speriată printre minunile lumii îndoliate. PRINTRE CEI DE AICI Așa de ușor veghează somnul deznădejdea, iar lumina -veacul. Atât de trist se aude zgomotul alb înaintea icoanelor învăluite în sudoare. Să zicem, să zicem din livadă înlăuntrul casei, și din tei în pridvor. Să privim cum unda se transformă încet, încet în val. ACASĂ Unde se alină căldura prin surâs iar pasărea se prinde într-o agrafă de păr, unde
ACASĂ de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370150_a_371479]
-
Nimeni nu îndrăsnea să tulbure marea liniște, ce se așternu-se peste tot, care transmitea un fior de mister și teamă. Așezat pe o piatră, băiețelul de treisprezece anișori, cu fața arsă de soare, cu pieptul dezgolit și plin de sudoare urmărea în văzduh o pasăre mare, ce se rotea de multă vreme deasupră-i prevestind parcă un eveniment. Deodată, pasărea se opri din zbor în apropierea unor tufe, spre uimirea și curiozitatea băiețelului : - Vai, ce frumusețe, ce minunăție de pasăre!, își
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
Cum de pocaluri de aur se aflau în pustiuri, Și orice cuveneli domneau atunci pe drumuri, Unde pocaluri mai erau -cinstea și respectul, Munca, bunacuviință de a cuvine “plus zlotul”! Și pe dregători îi instrui că nelenea-i sfânta, Căci fără de sudoare pedeapsa-i cea cruntă, Cum cei responsabili duc la cap de ce se apucă, Și-și fac trebi lovind frontal orice altă nălucă! Pentru acei ce-au venit să schimbe orânduiri, Ceea ce el a schimbat prin simple comenduiri, Vrând s-o
VLAD ŢEPEŞ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370256_a_371585]
-
de artă și de sexualitate numai pentru a uita?” Și totuși, spune Cioran, „numai iubirea de oameni ce răsare din suferință seamănă cu înțelepciunea ce izvorăște din nefericire”. Nu greșește când afirmă că munca este un blestem, fiindcă biblic: „În sudoarea feței tale vei mânca pâinea ta!” i s-a spus lui Adam când a fost alungat din Rai, dar greșește când afirmă că ea „tâmpește, trivializează și impersonalizează”, susținând că este mai mult simț metafizic într-un om leneș decât
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
a satului. Centură găurită de forfota matinală a tinerilor re-constructori.Foști ciobani sau liber-schimbiști în satul lui Dio,ori în împrejurimi.Majoritatea dintre ei îi fuseseră elevi: mai buni sau mai slabi la învățătură.Toți însă hotărâți să-și dea sudoarea pentru pâinea cea de toate zilele! Mașini grăbite treceau în ambele sensuri : dinspre trecut (sat/oraș) ori dinspre viitor (oraș/sat)! -A!!!Dom`profesor?!În concediu? În concediu? -Ba la muncă,măi Ghiță!Mai aveți vreun loc liber? -Pentru Dumneavoastră
DEŞERTUL DE CATIFEA (40) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354434_a_355763]
-
i se găsi un nou mormânt. Până când se va întâmpla aceasta, el rămâne pe scările Grădinii Italiene. Mi se interzicea să pășesc peste trupul său. Urma să zăbovesc acolo, alături de el. Eram prizonieră la Peleș. În clipa aceea, șiroind de sudoare, m-am deșteptat din somn, în patul din camera de hotel de la Sinaia. Sosisem la Sinaia cu o dimineață înainte. Era începutul lui aprilie și îmi petreceam aici o săptămână de concediu. La coborârea din tren mă întâmpinase o ploaie
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
ecranul infinit limitat al vieții. Omul ruffillian are frânturi de viață și este obstrucționat, nu are încredere în ceea ce vede, decât în ceea ce bine știe că va veni. Spațiul entității-om este îngustat de ”mucegai și mâzgă, înăuntru, / umezeală și sudoare” (Încăperile cerului, Ordine, 2008:22). Se simte ca un leu în cușcă și geme sub greutatea profanului ce îl știe ca pe o greșeală genetică a timpului lui. Nu poate să se înalțe decât prin moartea ce îl rupe din
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
de serviciu al unui asemenea SRL. Că va fi având și ‘mnealui partea, dacă nu chiar va fi fiind acționar la o asemenea societate, asta e altă poveste. Doar e vorba de bani aici, de foarte mulți bani. Câștigați cu sudoarea frunții, nu !? Luați aminte, dar’, amatori de glorie ieftină...S-ar putea să vă coste scump, foarte scump. Și la propriu și la figurat... ! Referință Bibliografică: INTERMEDIARUL / Elena Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1573, Anul V, 22 aprilie
INTERMEDIARUL de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353937_a_355266]
-
cu tine dragă mamă - Să te-ngrijesc ca orice fiu, Să-ți leg la gât din mătase o maramă În țărănescul cel mai purpuriu. Dar sunt departe și mă doare Că soarta rea ne-a despărțit, Muncesc scăldat doar în sudoare - Un nerespectat introvertit. M-aș întoarce-acasă mâine, Dar am muri-n zadar noi amândoi; N-am avea nici boț de pâine Și-ar trebuie să vin iar înapoi. Politichia românească Ne-a vândut la cei străini; Ei, ca și floarea
TE IUBESC MĂICUȚA MEA ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353984_a_355313]
-
ăștia” numai asta poți să faci. Dezastrul este evident, iar jurnaliștii îl amplifică și îl mențin la foc continuu. Disperarea este de ”bon ton” și ar fi o necuviință să spui contrariul, să ții cu ”ăștia” care se “îmbuibă” din ”sudoarea” noastră. De aceea corul jurnaliștilor s-a transformat în corul antic al bocitoarelor, care lansează în media melodii dramatice. Astfel, starea de disperare se transmite și străinilor, cărora le provoacă teribile dureri în coate și călcâie. Am citit într-un
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]