2,342 matches
-
fag, era necesar un diminutiv, derivat cu sufixul -aș de la colectivul făgar (cf. Fogar de la 1300, care redă, prin corespondența fonetică obișnuită, fonetismul romînescului făgar), o altă posibilă bază de „pornire“. Felul în care a fost derivat făgar și înțelesul sufixului sunt cunoscute încă din latină: aerarium, „camera tezaurului“, apiarium, „stup de albine“, arenarium, „nisipăriș“, cucumerarium „strat de castraveți“, armarium, „dulap de arme“, fumarium, „cameră de fumat“, galinarium „coteț de găini“ etc. Acest sufix s-a păstrat și în limba romînă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care a fost derivat făgar și înțelesul sufixului sunt cunoscute încă din latină: aerarium, „camera tezaurului“, apiarium, „stup de albine“, arenarium, „nisipăriș“, cucumerarium „strat de castraveți“, armarium, „dulap de arme“, fumarium, „cameră de fumat“, galinarium „coteț de găini“ etc. Acest sufix s-a păstrat și în limba romînă, și deși este relativ rar, ar fi putut fi odinioară mult mai des întrebuințat, cum arată compusul -ărie: căprărie, „locul unde pasc și se odihnesc caprele“ „staul de capre“; „găinărie“, „loc unde se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Fogros, Fugrasch, Fagrash, Fugresch, Fugrisch transcriu grafic pronunția săsească Fugrosch. Aceasta a fost adaptată după magh. Fogaras (prin sincoparea vocalei mediale și evoluția lui a la e în ultima silabă), care, la rîndul său, s-a născut din rom. Făgăraș (sufixul -aș a fost apropiat de magh. -as, altfel ar fi trebuit să conțină á și să se rostească a, nu a rotunjit, apropiat de o). Prima vocală a formei maghiare, o, arată că toponimul maghiar este împrumutat din cel romînesc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
zonă există și alte toponime din aceeași familie semantică, Muchea Cetății, Valea Cetății, Cioaca Grădiștii, Cetățuia, care ne conduc și ele spre sensul originar al Grădiștii, „așezare fortificată, cetate“. Apelativul vechi slav gradiște are tocmai acest sens, fiind format, cu sufixul -iște „loc acoperit cu...“, de la rădăcina sl. gradŭ, „oraș, cetate“. Emil Petrovici a dovedit că un apelativ împrumutat din slavă sub forma gradiște, devenit în romînă grădiște a putut forma toponimele, destul de numeroase, ori cel puțin o parte dintre ele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
maghiar - Hátseg, iar cel german - Hotzing. Toponimul este atestat, începînd din secolul al XIII-lea, sub formele Hatzok, Haczak, Hazthoch, Hatzak, Hachzak, Hathzak, Hátszeg, Hotzing, Hatzeg. Baza cea mai credibilă se pare a fi un nume de persoană, derivat cu sufixul -ak, -ok, -ek, probabil Haczak, Haczok, Hatzek (dedusă din formele străvechi menționate și din altele mai noi, Haczok, Hatzuk, Hatza, Ațag), care a evoluat la rom. Hațec > Hațeg (ca vitrec > vitreg, ciunc > ciung) și, prin etimologie populară (cf. Vallapolis, „valea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în zonă și de existența altor toponime de această factură în apropiere (Telciu, Salva). Această populație de etnie ucraineană ar fi putut să boteze locul cu un nume de persoană din propria limbă, provenit dintr-un adjectiv posesiv format cu ajutorul sufixului ov (> ou) de tipul *Hordov > Hordou. Pentru comparație au fost invocate ucr. Hardij, rus. Gordej (reflexul g > h este obișnuit în ucraineană) bg. Gărdio, rom. Gîrdea, Gîrdești, Gîrdoaia, Hordilă (în funcție de dialectul slav din care au fost împrumutate, apare g sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
baza numelui a stat apelativul ucrainean hordyi, „mîndru“ (< sl. *gŭrd, „mîndru“). Inițial toponimul a putut fi compus (tipul Gura lui Hrihoru, aflat în apropierea Hordoului), apoi al doilea membru s-a putut desprinde ca toponim autonom. Reflexul -ou al vechiului sufix slav -ov este în limba ucraineană actuală -iu (o a devenit i, ca în nos > nis, „nas“), dar graiurile ucrainene îndepărtate de centru au putut păstra stadiul arhaic o, nemaifiind racordate la fluxul înnoirilor din trunchiul originar. În toponimia romînească
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
maghiare și la unele nume maghiare de locuri). Formele Hunyadiopolis și Hunnopolis par a fi create prin etimologii populare. Eisenmarkt și Eisenstadt, „orașul fierului“ sunt forme germanice. Hunod (care pare a fi baza celorlalte nume asemănătoare) este un derivat cu sufixul maghiar local -d, -od, -ad de la un radical han sau hun, care poate însemna „cuman“, „Cumanul“ (adică nume de persoană). O astfel de probabilitate este motivată istoric de relațiile cumanilor cu Regatul Ungar, cînd de alianță, cînd de adversitate și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Hunyad (rom. Hoegyin, Hogyegyinu). Se pare că este vorba de redarea pronunției săsești Hoinden a ungurescului Hunyad (deci deformarea deformării, prin dublă adaptare fonetică), notat în documente, într-adevăr, cu formele Hoinden, Hwinden. Propunerea unora privind derivarea magh. Hunyad cu sufixul toponimic slav -in (> Huiedin) este superfluă și ar însemna acceptarea unei formații hibride maghiaro-slave. Ialomița Așa cum observa Dragoș Moldovanu, Ialomița este singurul hidronim major (are o lungime de 414 km și o suprafață a bazinului de 10 000 km2) din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Blaj, Balș. S-a făcut observația că atît în cazul lui Husul, cît și în cel al lui Iaș (sau Ias), cea mai uzitată formulă de numire a satului era Husulești, Husulani, Ieșești, Ieșani etc. Pluralele directe, în -i fără sufix, sunt mai puțin tipice și, de aceea, mai rare. Iată cîteva: (mai ales foste supranume, adică apelative antroponimizate:) Adunați, Afumați, Atîrnați, Barați, Bălțați, Batoți, Beloți, Berhoți, Cacoți, Racoți, Cruciați, Gruiați, Gurguiați, Romanați, Arjoci, Basarabi, Bădoși, Băltăreți, Bulgari, Botorogi, Sîrbi, Urlați
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
adică apelative antroponimizate:) Adunați, Afumați, Atîrnați, Barați, Bălțați, Batoți, Beloți, Berhoți, Cacoți, Racoți, Cruciați, Gruiați, Gurguiați, Romanați, Arjoci, Basarabi, Bădoși, Băltăreți, Bulgari, Botorogi, Sîrbi, Urlați, Ursați etc. Există și toponime paralele, formate de la același antroponim, cu pluralul -i sau cu sufixul plural -ești: Cernați - Cernătești. În documentele slave numele apare cu finala s, nu ș (Iasoh, Iasî, Iaseh, Iaskomu, Iaskogo), iar în bulgara și în sîrba contemporană există nume ca Iasco, Iáse, Iásev, Iasa. În Croația există și un toponim Iaska
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mai reprezentativă, numeric și struc tural, categorie de nume de localități romîne. Este vorba de oiconimele care au toponimizat, prin conversiune (fără adăugarea unui formant onomastic specific), apelativul nume de grup uman ipotești, format de la antroponim (probabil Ipotă) și din sufixul de origine dacică -escu (la plural -ești), avînd sensul de posesie sau apartenență (personajul „eponim“ va fi avînd în stăpînire moșia satului sau va fi condus localitatea respectivă). Antroponimul Ipotă este format cu sufixul romînesc de origine slavă otă (existent
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de la antroponim (probabil Ipotă) și din sufixul de origine dacică -escu (la plural -ești), avînd sensul de posesie sau apartenență (personajul „eponim“ va fi avînd în stăpînire moșia satului sau va fi condus localitatea respectivă). Antroponimul Ipotă este format cu sufixul romînesc de origine slavă otă (existent în nume ca Albotă, Arnotă, Belotă, Calotă, Dragotă, Breotă, Bașotă, Bașcotă, Cîșotă, Coșotă, Hociotă, Hopotă, Laiotă, Narotă, Parotă, Pișotă, Pîncotă, Scorotă, Vacotă etc., în prezent doar nume de familie, dar cîndva prenume) de la hipocoristie
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Drobeta, despre care localnicii spun că a fost o cetate construită de către uriașii de demult, numiți jidovi. Hidronimul Židovstica confirmă așadar existența, în graiul slavilor de pe aceste meleaguri, a termenului Șidov, „uriaș“, și a adjectivului derivat de la acest termen cu sufixul -isk (Židoviskŭ), atestat în textele vechi slave, sensul fiind „(valea < dolina) Uriașilor“. După omiterea determinatului dolina și substantivizarea adjectivului cu ajutorul sufixului -ica, acest toponim, intermediar pentru etimologia noastră, a devenit Zidov(i)știca. Numele văii a putut fi transferat pîrîului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
existența, în graiul slavilor de pe aceste meleaguri, a termenului Șidov, „uriaș“, și a adjectivului derivat de la acest termen cu sufixul -isk (Židoviskŭ), atestat în textele vechi slave, sensul fiind „(valea < dolina) Uriașilor“. După omiterea determinatului dolina și substantivizarea adjectivului cu ajutorul sufixului -ica, acest toponim, intermediar pentru etimologia noastră, a devenit Zidov(i)știca. Numele văii a putut fi transferat pîrîului care o străbătea și satului așezat pe malurile acestora. Cetatea presupusă de actuala carieră s-ar fi putut numi *Židov(i
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care este la origine un adjectiv sau un genitiv substantival, extras din forma derivată Jidovina, prezentă în mai multe macrotoponime și care însemna „relicvă arheologică a construcțiilor făcute de vechii uriași legendari“. Jidvei ar putea fi un antroponim derivat cu sufixul diminutival -ei din Jidov (ca Andrei, Matei, Zebedei etc.) cu sincoparea, frecvent întîlnită, a lui o neaccentuat. Jidovnița e dublu sufixată (cu -na și cu -ița) sau derivată cu sufixul compus -nița, diminutiv și locativ, de la Jidov. Jijia Este numele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
uriași legendari“. Jidvei ar putea fi un antroponim derivat cu sufixul diminutival -ei din Jidov (ca Andrei, Matei, Zebedei etc.) cu sincoparea, frecvent întîlnită, a lui o neaccentuat. Jidovnița e dublu sufixată (cu -na și cu -ița) sau derivată cu sufixul compus -nița, diminutiv și locativ, de la Jidov. Jijia Este numele unui afluent de dreapta al Prutului, cu o lungime de 275 de kilometri, și al unui sat din județul Botoșani (aproape de izvorul rîului omonim). De la numele rîului s-au format
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
lucru fierbinte“) nu pot justifica finala -ia. La baza hidronimelor Jijia din Romînia și Žișawa din Ucraina ar putea fi pus mai degrabă apelativul ucrainean zdvyg, zdviș, zdvyș, dviș, dvyș, „mlaștină“, de la care ar fi fost derivat un *Zdwișeja (cu sufixul hidronimic -eja) avînd sensul de „mlăștinoasa“, care ar fi trecut prin fazele *Zvijiia (inițiala simplificată, ca în dvorniku > vornic) > Zvijiia (asimilarea progresivă e > i) > Zijiia (reducerea grupului zv, ca în trezvie > trezie) > Dzijiia > Jijia (prin asimilare consonantică regresivă). Această variantă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
bază *Jil, din care a rezultat *Jiiu, apoi Jiu (precum filius > fil’u > fiu, pustiu > pustiîu > pustiu), iar din acesta magh. Zsil și germ. Schill. Sprijină această presupunere numele unui pîrîu atestat documentar în județul Alba, Silly, derivatul Jiețul (cu sufixul slav -îcî > eț) și numele Jilț al unor pîrîiașe care se varsă, ca nervurile unei frunze, în Jiu și care sunt diminutive cu sufixul -îcî > eț ale lui Șil’ (ca în bg. kolec > rom. colț; sl. kinec > rom. clinț; srb
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Schill. Sprijină această presupunere numele unui pîrîu atestat documentar în județul Alba, Silly, derivatul Jiețul (cu sufixul slav -îcî > eț) și numele Jilț al unor pîrîiașe care se varsă, ca nervurile unei frunze, în Jiu și care sunt diminutive cu sufixul -îcî > eț ale lui Șil’ (ca în bg. kolec > rom. colț; sl. kinec > rom. clinț; srb. klanec > rom. cleanț; srb. Mehedinec > Mehedinț). În teritoriile învecinate există toponime derivate din același radical Șil sau Șil’ (slav. Žilec > magh. Zsilecz, magh. Zsilicz
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a fost propusă baza apelativă lemn + -a sau un urmaș al lat. pl. ligna, „lemne“, simțită ulterior ca singular (după modelul lat. pl. pîra > pară, lat. pl. poma > poamă etc.). Hidronimul este provenit, probabil, din apelativul slav chlĕvîna (derivat cu sufixul în de la substantivul chlĕvŭ, „grajd“), așa cum ar sugera formele Hlĕvna, Hlevna, Hlemna sub care a fost atestat începînd cu 1589. Pentru numele satului și al văii Leamna a fost propus substantivul romînesc leamă, „chingă de lemn prin care trece funia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formele Hlĕvna, Hlevna, Hlemna sub care a fost atestat începînd cu 1589. Pentru numele satului și al văii Leamna a fost propus substantivul romînesc leamă, „chingă de lemn prin care trece funia de tras năvodul“, căruia i s-a adăugat sufixul slav -na (cu toate că acest sufix nu se poate adăuga și unor teme romînești), sau care a fost adaptat de slavi prin contaminare (ca Vistieria > Vistierna). Ni se pare exagerată fărîmițarea toponimelor cu forme identice și aflate într-un areal restrîns
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care a fost atestat începînd cu 1589. Pentru numele satului și al văii Leamna a fost propus substantivul romînesc leamă, „chingă de lemn prin care trece funia de tras năvodul“, căruia i s-a adăugat sufixul slav -na (cu toate că acest sufix nu se poate adăuga și unor teme romînești), sau care a fost adaptat de slavi prin contaminare (ca Vistieria > Vistierna). Ni se pare exagerată fărîmițarea toponimelor cu forme identice și aflate într-un areal restrîns în trei descendențe etimologice posibile
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de sate găsindu-se de obicei în cîmpie, iar reflexul v. sl. g > h este specific graiurilor slave din nord. El propune ca etimon un nume de persoană, avînd în vedere că munții au la bază frecvent antroponime, unele cu sufixul -ota (Arnota, Balota, Breota, Șerbota, Scorota, Mișcota, Dragota etc.) și, mai rar, chiar apele pot purta astfel de nume (Bîrzota, Probota). Numele de persoană terminate în -otă sunt numeroase la romîni, în prezent ca nume de familie, în trecut ca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în prezent ca nume de familie, în trecut ca prenume (Calotă, Dragotă, Capotă, Neagotă etc.), și se regăsesc în nu me roase nume de sate (Albota, Balota, Dobrota, Probota, Bîrzotești, Căpotești, Negotești etc.). Secvența finală a (< ă) este specifică toponimelor. Sufixul -otă este de origine slavă, trecînd de la adjective calificative la hipocoristice, extrase din antroponime compuse, cărora le conferă o nuanță de alint (Dragotă < Drago, extras din Dragomir, + -otă etc.). Romînii au „înțeles“ mecanismul și l-au aplicat și ei unor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]