105,057 matches
-
inutil ca papionul la gâtul unui cerșetor inutil ca orificiile flautului ruginit aruncat de câteva decenii în podul cu lucruri de prisos în noaptea aceasta când zidurile devin translucide ca sticla când arborii întunecați și pietrele prind viață deodată, prind suflet, memorie când casele se aud cum respiră când sufletul muribunzilor iese prin coșul caselor ca un fum și Dumnezeu se aude rătăcind pe străzi atât de aproape încât nu-l mai putem zări în noaptea aceasta când brusc se face
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
orificiile flautului ruginit aruncat de câteva decenii în podul cu lucruri de prisos în noaptea aceasta când zidurile devin translucide ca sticla când arborii întunecați și pietrele prind viață deodată, prind suflet, memorie când casele se aud cum respiră când sufletul muribunzilor iese prin coșul caselor ca un fum și Dumnezeu se aude rătăcind pe străzi atât de aproape încât nu-l mai putem zări în noaptea aceasta când brusc se face lumină în cotloanele cărnii când felinare de ceață se
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
spectrul foametei scheletele ei și praporii auriți de la înmormântări îmi amintesc flăcările proiectând sânii și brațele ei pe un perete de var sub care ticăia ceasul cu arc al așteptării tale de femeie ce mă atrăgea ca o prăpastie cînd sufletul bătrânului abia respira printre coaste auzeam mierla și liniștea prin care se mișca umbra caldă a femeii curate pe care ascunși o înghițeam cu ochii o femeie în rut ca o livadă înflorită genunchii ei săltau ca iezii îmi amintesc
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
-n chip de radiații, totul era, vibrînd, entelehie luminii izbucnind cu tot cu spații, realul s-a-ntrupat din energie: fotonii logoforelor vibrații au devenit substanță care știe, cuvîntul - sursa veșnicei creații. Încît, acum, vorbind, aduc în fire, concorporal potențelor divine și-n jubilarea sufletului meu, vibrația ce-i la-nceput rostire, rostirea care este verb în sine, și verbul care-i act în Dumnezeu. III Pur lucru, nonsubstanțialitate! Real într-adevăr nu-i ce-și apare, ci apariția însăși, actu-n care toate-s în
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
Dan Mircea Cipariu Scrisoarea I lucrez în serviciul de imprimat viața sunt și eu un proprietar de suflet o măsură a lucrurilor pe care le intuiesc pe care le iubesc instrumentele mele de scris duc spre același drum: cunoașterea de sine ca o călătorie prin Infern am inventat haosul și libertatea în creierul meu din creierul meu evadez
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
cont pe facebook gândire devoratoare știri care spun cu exactitate când și cum va veni Sfârșitul sparg fereastra de salvare a creierului și o grădină edenică începe să crească în mine cu canale și lagune în care tot ce e suflet îmi dă binețe aici în noul meu creier nimeni nu spintecă pe nimeni aici în noul meu creier nu mai există nici suferință nici așteptare cei mai transparenți pești din lume trec fără ideologii și turbulențe prin papilele mele gustative
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
se mai știe, în urma cumplitei vărsări de duh, unde se află... Pilat, îmi dau seama, se spală pe mâini, insistent, de 2000 de ani, apa însă tot roșie va fi. Adevărul, deci, se va pogorî peste noi neplăcut, asemenea bolii... Sufletului meu slav i se vor prescrie sentințe multilingvistice și globalizante. Nu cunosc răspunsul mântuitor. Eu sunt doar o ljubica cu lj mic în sârbește și liubița cu l și mai mic în românește. Liubița o colecție de păcate. Totuși, speranța
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4851_a_6176]
-
De aici, de foarte aproape, stai și îmi adulmeci spaima. Înfricoșat, eu îți măsor tristețea și disperarea Acum e încă devreme, acum ne mai putem evita unul pe celălalt. Dimineața un soare transparent se mai risipește printre copaci pentru mine. Sufletul meu se mai poate îmbăta de aer și univers - semn că întotdeauna ai fost dispus să-mi mai dai o șansă
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
mii de ani, vrăjiți, sub cerul plin de stele, Un cort cu pînza prinsă în ținte de lumină, Am stat. Și ne spuneam: „Vedeți ! Vedeți ! Doar El e În stare de-o asemenea construcție, divină... Noi sîntem fiii Lui, cu suflete nemuritoare.“ Acuma, însă, știm: e doar un gol acolo, plin de pietre, Mai mari, mai mici, de gaze care ard fără de rost. Nimic nu e adevărat din tot ce-a fost: Un vis, o-nchipuire a bietelor bipede, Atît de
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
de a mă bucura - cu riscul de a face figură de tont exaltat chiar smintit - de îngerul care ne luminează casa și neliniștește inimile lasă-mi Doamne zăbava întru bucurie sugrumat cum sunt de spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul a strigat îngerul a coborât îngerul s-a cuibărit la sânul Ștefanei care se uită la noi fără să ne vadă căci în ochii ei cândva luminoși joacă acum umbrele unei indicibile melancolii o boabă de lacrimă
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
coborât îngerul s-a cuibărit la sânul Ștefanei care se uită la noi fără să ne vadă căci în ochii ei cândva luminoși joacă acum umbrele unei indicibile melancolii o boabă de lacrimă a căzut pe dale xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul a ațipit în fața ochilor tăi îi poți săruta ridurile de pe frunte și palmele de femeie bătrână i le poți săruta îi poți mângâia coatele îndoite și genunchii îndoiți îi poți mângâia vorbește cântă dansează poate așa numai
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
poți săruta ridurile de pe frunte și palmele de femeie bătrână i le poți săruta îi poți mângâia coatele îndoite și genunchii îndoiți îi poți mângâia vorbește cântă dansează poate așa numai așa uita-vei spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul se trezește în fața ochilor tăi sărută-i zâmbetul care-i dezvelește gingiile rozalii și pernuțele obrajilor i le poți săruta sărută-i degetele de pianistă precoce și degetele de la picioare i le poți săruta vorbește-i dansează
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
acele povești pe care doar sfinții care te-au iubit le cunosc. Dă-mi să simt când te apropii de ale mele ferești, să cunosc pașii tăi nevăzuți pe de rost... Fii și măicuța mea, Împărăteasa Puterilor Cerești, atinge-mi sufletul cu toată dragostea ta, arată-mi-te în toată lumina în care ești și iartă-mă că-ți cer așa ceva. Primește-aceste flori duhovnicești și tot ce-i bun în inima mea. Vino, Măicuță! Măicuța Domnului, tu poți Să vii acum
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
care ești și iartă-mă că-ți cer așa ceva. Primește-aceste flori duhovnicești și tot ce-i bun în inima mea. Vino, Măicuță! Măicuța Domnului, tu poți Să vii acum, aici, în toți. Vino dar tu, plutind, din astre, Și-atinge sufletele noastre. Că mult Duh Sfânt a fost în tine Când ai ținut pe cel ce ține Tot Universul viu prin sine. Tu ai născut pe cel ce are Întreaga lume la picioare. Vino dar tu, plutind, din astre, Și-atinge
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
noastre. Că mult Duh Sfânt a fost în tine Când ai ținut pe cel ce ține Tot Universul viu prin sine. Tu ai născut pe cel ce are Întreaga lume la picioare. Vino dar tu, plutind, din astre, Și-atinge sufletele noastre. Măicuța îndurărilor Măicuța întristărilor, Regina vindecărilor, acoperă cu haina ta cea îngerească arsura minții mele din focul relelor și vindec-o cu mila ta împărătească. Vino ca șoapta, vino ca suspinul și, cu un strop din slava ta, cea
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
și-neacă-ne amarul. Tu vino ca ieșirea din somn către trezie și schimbă jalea noastră întreagă-n bucurie. Veșmântul tău de duh să îmi atingă mintea Veșmântul tău de aer să îmi atingă mintea și să-mi picuri în suflet acel balsam secret, Măicuță și Crăiasă a plânșilor și marea apărătoare-a noastră, al lumii-ntregi buchet adus spre închinare Fiului ce, în ceruri, pe tronul de lumină s-a așezat și stă peste catapeteasma de ape din văzduhuri unde
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
ce, în ceruri, pe tronul de lumină s-a așezat și stă peste catapeteasma de ape din văzduhuri unde cete de îngeri fulgerători adastă... Tu ești Regina lor, Măicuță îngerească! În alba ta ținută, ești floarea cea cerească și orice suflet candid va vrea să te iubească... În noaptea cea amară tu ești lumina noastră! În cer și pe pământ. Măicuța Domnului, nu mă lăsa! Măicuța Domnului, ajută-mă în toate, dă-mi acea libertate de dincolo de libertate, alungă satana din preajma
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
să te iubească... În noaptea cea amară tu ești lumina noastră! În cer și pe pământ. Măicuța Domnului, nu mă lăsa! Măicuța Domnului, ajută-mă în toate, dă-mi acea libertate de dincolo de libertate, alungă satana din preajma mea, vindecă-mi sufletul și mintea cea nemernică și întreg trupul. Măicuța Domnului, nu mă lăsa! Diavolii se joacă în felul acesta cu mintea mea! Ajută-mă ca să mă pot vindeca. Atinge-mă cu o rugăciune! Salvează-mă cu un sărut! Fă-mă bine
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
să te văd, să te întrezăresc, dacă se poate, să ascult măcar o dată ale tale șoapte... Dă-mi lumina unui zâmbet care să mă ridice din rău. Un zâmbet de la tine, al tău... Măicuța cea bună a Lui Dumnezeu, Împărăteasa sufletului meu!
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
Arcadie Suceveanu Bufnița poetului Ioan Flora «O bufniță pe patul morții» Ioan Flora Misterioasă e noaptea. Ca în celebra poemă a lui e. a. poe. Pe un pat de spital, trupul și sufletul în dilemă - vocale roșii, gri, indigo... Dintr-un colț de salon, împietrită pe noptieră, mă privea fix o pasăre cu ochi de sferă și gheare de onix, pasărea oracol, pasărea himeră. Nu, nu era corbul, deși ale corbului erau noaptea
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
Liviu Georgescu Acest coșciug în care ne-am îngropat dorințele, vanitățile, răutățile, cară cerul sub capacul de plumb, peste tot ne saltă, poartă embrionul crescut în sacul de materie grea, dar 21 de grame de suflet ne ridică mai sus decât norii, sania ne poartă trupul și își pierde urmele-n zăpadă și, mai ușori, nu ne mai înșurubăm în pământul cu morți. Și știu asta pentru că tu nu poți să mori, iubito, pentru că nu poți
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
dealurile, toate clădirile și toate mările, nu e decât șirul de forme care mă urmează veșnic. Cad din vârful muntelui și mă prăbușesc în gheața adâncului. Mă opun... Gândesc... Deci exist... Mișc mâinile din ce în ce mai lent, până când nu mai plutesc. Iar sufletul se ridică deasupra și începe să cunoască, prinde fulgerele din univers și le crește lumina. O pace albă pătrunde. Cineva îmi încălzește trupul nemișcat, părăsit. Cineva țopăie pe pieptul meu ca o pasăre înnebunită, în rit. Un magnet mă trage
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
magnet mă trage spre el cu forță enormă și cad spre inima mea întunecată, spre infime tunele ce tremură ca ierburile marine bătute de valuri eterice. Cad în explozii prin pădurea în flăcări. Trec podul invizibil. 21 de grame de suflet mă ridică mai sus decât norii, pe când sania îmi cară cadavrul și își adâncește urmele-n zăpadă, dar eu nu mai mă înșurubez în pământul cu morți. Și știu asta pentru că eu sunt peste tot și tu nu poți să
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
iubi, că numai pentru ei se nasc fiori ca un sclav modern îmi port dangaua. și-am mai aflat că-n fiecare zi tinerețea mea tu unde ești? poți să te-ndrăgostești de mii de ori. mi-ați legat de suflet tinicheaua vai, lume...eram tânăr ca un mânz sfintelor tradiții românești. iar voi m-ademeneați prin văi cu ierbi vă sărut și eu ca Valentinul SOL DE DOR și noaptea, dimineața sau la prânz cu iubirea un stigmat pe bot
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
muica mea, săraca România și nu-i prețul prea puțin, deschideți poarta larg că vin feciori m-a sortit să fiu un derbedeu. vă zidește-n sărbătoare cu flori și stele, că-s destule-n cer mi-ați legat de suflet tinicheaua astăzi... Sfântul-Valentin ! și chiar dacă mai ninge uneori vechilor tradiții românești. venim...cu tinerețea la rever. ca o fiară rea îmi port dangaua; SĂ NE IUBIM primiți-ne cu dragoste-n odăi tinerețea mea: tu unde ești?... stimate Doamne, astăzi
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]