3,231 matches
-
Talja Potters, o colegă neerlandeză, mi-a spus că, În apartamentele pentru muncitori construite În Olanda Între 1920 și 1970, dimensiunile bucătăriei erau intenționat reduse la minimum, pentru a-i obliga pe oameni să ia masa și să socializeze În sufragerie, asemenea celor din clasa de mijloc. Capitolul lui Jacobs „The Need for Small Blocks” este un exemplu ilustrativ În ceea ce privește modul ei de analiză. Vezi, Death and Life, p. 178-186. Ibid., p. 222. În anii '50, pe lângă că avea mai multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
intru în corespondență cu Erich Beck și nu credeam că o să-mi fie, cândva, oaspete acasă. L-am urmat. Am intrat prima oară în garsoniera lui de la parter. Am pătruns mai întâi într-un holișor lung care da direct în sufragerie. La capătul holișorului avea un cuier de perete, iar în partea opusă, în stânga, două ușițe în perete închideau o debara interioară. În sufragerie, pe peretele dinspre miază-noapte, se aflau, de sus până jos, rafturi. Rafturi ticsite cu cărți. Cele mai multe erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în garsoniera lui de la parter. Am pătruns mai întâi într-un holișor lung care da direct în sufragerie. La capătul holișorului avea un cuier de perete, iar în partea opusă, în stânga, două ușițe în perete închideau o debara interioară. În sufragerie, pe peretele dinspre miază-noapte, se aflau, de sus până jos, rafturi. Rafturi ticsite cu cărți. Cele mai multe erau noi. În românește. Dar și în polonă, germană, franceză, engleză. Erau dicționare. Enciclopedii. Literatură beletristică. Istorie. Geografie. Memorii. Mi-au sărit în ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
străjuită de două ronduri de flori ducea spre pragul casei, format din cinci trepte de piatră semicirculare. Urcându-le, dădeai într-un hol pătrat, mare, cu glasvand, cu un cuier lung lângă perete și două uși. Prima, în stânga, intra în sufragerie. Din sufragerie se intra în alte două camere, în continuare. Ușa de-a doua, din holul de la intrare, era drept în mijloc și conducea într-o bucătărie mare, dreptunghiulară, cu plită pătrată din fontă groasă, cu masă la mijloc, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
două ronduri de flori ducea spre pragul casei, format din cinci trepte de piatră semicirculare. Urcându-le, dădeai într-un hol pătrat, mare, cu glasvand, cu un cuier lung lângă perete și două uși. Prima, în stânga, intra în sufragerie. Din sufragerie se intra în alte două camere, în continuare. Ușa de-a doua, din holul de la intrare, era drept în mijloc și conducea într-o bucătărie mare, dreptunghiulară, cu plită pătrată din fontă groasă, cu masă la mijloc, cu un pat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la Închisoare, cu copilașii lor. Asta era prima curte. Din curtea asta era o altă poartă și intrai În curtea dormitoarelor... Aici erau cele două clădiri de care v-am spus și mai era o clădire unde se mânca... Era sufragerie. Și În mijloc era mănăstirea, bisericuța, mărginită de niște castani splendizi, care atunci erau Înfloriți, și așa o impresie frumoasă Îți făcea... Și-n partea astalaltă era carantina: două dormitoare, unde erai primit... De la sufragerie era o altă poartă, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
clădire unde se mânca... Era sufragerie. Și În mijloc era mănăstirea, bisericuța, mărginită de niște castani splendizi, care atunci erau Înfloriți, și așa o impresie frumoasă Îți făcea... Și-n partea astalaltă era carantina: două dormitoare, unde erai primit... De la sufragerie era o altă poartă, care dădea În curtea atelierelor, că acolo se lucrau covoare și confecții bărbătești, cămăși și chiloți. Erau confecțiile, și-n fața lor era atelierul de covoare. Pe noi ne-a dus În carantină și acolo am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și săracele, cele cu 20 de ani, cu 25 de ani condamnare sau care erau pe viață, alea erau separat Închise, În altă cameră... Pe-ale nu le vedeam, numa’ de la geamuri... Câteodată, când mâncam, În timpul pauzei de masă, la sufragerie, ne dădea voie să ne plimbăm printre castani și, care voiam, mergeam să ne rugăm În fața mănăstirii... O jumătate de oră aveai voie. Apăi mâncam repede și ne plimbam, ș-atunci le vedeam, că săracele apăreau la geamuri, că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tot uita la ceasul de la mînă și-i spunea mamei lui Alin să nu-l mai țină atîta la ușă, cînd trebuiau să fi ajuns de mult la destinație. Era echipat de o groază de vreme și se învîrtise prin sufragerie, butonînd telecomanda și întrebîndu-i pe copii cum mai merge cu școala, cît o aștepta pe mama lui Alin să se aranjeze în oglinda din baie. Devenise nerăbdător și nervos. În sfîrșit au plecat. Vremea nu era prea bună, turna cu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
găsește ceva cu sînge și bătăi. După aia, pune ce-i place. I se terminaseră semințele. Cotrobăind printr-un sertar, a găsit o pungă cu alune. Nu aveau același efect, dar mergeau și astea. Cornel a rămas un timp în sufragerie, neștiind cum să-și mai așeze corpul ca să nu-l incomodeze pe Radu, deși răul nici nu-l băga în seamă. Îl durea în continuare fruntea, în ciuda compresei reci. Poate exagerase. Nici el nu-și dădea seama ce-l apucase
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
pe care le știa pe de rost. Lui Marcu astfel de animații i se păreau cam plictisitoare. Ar fi vrut ceva cu mai multă acțiune. Tata trecea din cînd în cînd ca să pună fața de masă pe masa pliantă din sufragerie, tacîmuri, șervețele, pîinea în panere. Așeza cu deosebită grijă furculițele, cuțitele și lingurițele cu partea pe care o credea potrivită spre farfurie, ca la restaurant. A adus o sticlă de vin roșu, suc pentru copii și pahare. Uneori le mai
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Nori de praf vin spre mine. Se aud zgomote insuportabile de la cei care lucrează la reparații în toate apartamentele casei noastre. Încerc să mă concentrez astupându-mi urechile și privind albume de artă. După-amiaza, mă retrag într-un colț al sufrageriei, răsfoind din nou scrisorile lui René, citesc, încerc să fiu cu el din nou, să-l înviez prin ce avea el mai sublim: gândurile, sentimentele și ceva mai mult decât ele. Sâmbătă, 11 mai 1974 Gabriela, mon amour - am petrecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pregătit sufletește pentru vizita lui Lionel și Ralf - am pregătit camera de „studiu” pentru Lionel, punând pe masă flori, fructe și o sticlă mare de apă minerală. Pentru Ralf n-am făcut mare lucru, el va dormi pe sofa, în sufragerie. Am cumpărat de mâncare pentru o săptămână, am pregătit „instrumentul” pentru făcut „croque monsieur”, hrana cea de toate zilele a lui Lionel de când e în „război” cu soția... În fine, cei doi „călători” au sosit cu mașina de la Bruxelles. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
va ieși din asta? Trăim clipe de o mare importanță pe plan mondial. Romanul meu a apărut în Franța, Philippe Bouquet mi-a telefonat. Acum, când scriu, îmi amintesc că azi-noapte am auzit din nou pași clari pe parchetul din sufragerie. Cineva din irealitate mă caută. Acum, visele cu René s-au schimbat puțin: e ca și cum n-ar avea corp, ochii îi sunt înconjurați de alb. Mă întreb dacă se pregătește de plecare într-o altă dimensiune și îi va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mine - simțurile mele n-au fost tulburate și de tensiunile exterioare, ci numai de cele interioare, misterioase, cunoscute numai de creatorul tuturor ființelor și neființelor. Edith arată ca un înger: îmbrăcată în alb strălucitor, cu „mitra” bucătarilor pe cap. Toată sufrageria, cu masa în mijloc, e parfumată de luxul generozității mele și a prietenilor mei care m-au ajutat și răsfățat mereu, ca și cum acest lucru ar intra în firea relațiilor noastre chiar de la început. Eu nu aștept nimic de la nimeni, mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
părul prins în coc și prosopul legat în jurul trupului, lăsându-i să se vadă picoarele goale. Apoi s-a retras iarăși în baie. Apa curgea bolborosind. Codrin a așteptat mult până când ea a deschis iarăși ușa și a intrat în sufragerie. Avea acum o privire străpungătoare, mult mai directă: -Nu știu de ce mă cam tem. Oare de ce îmi este teamă? -Nu știu. -De băieți, în general, de toți băieții. -Doamne, ce prostie!... Dar eu sunt un băiat civilizat! Au coborât din
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
adevărate valori, multe dintre ele au autografe și au valoare sentimentală. Apoi Costash s-a dus să-și ridice corespondența de la cutie și eu am rămas singur admirândperând tablourile lui. Când am revenit, mi-a propus să vizitez restul casei. Sufrageria, mi-a spus că nu prea o folosea, fiindcă semăna cu un anticariat: cărți, ziare și reviste pretutindeni. -Îți plac cărțile? -Desigur, eu însumi am preocupări literare. -Și ce-ți place să scrii? -De obicei poezie, uneori eseu, rareori proză
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Amurg de Osamu Dazai Traducere din limba japoneză și note de Angela Hondru I Mama mânca micul dejun în sufragerie. Am auzit un țipăt sfios și am crezut că a găsit ceva în supă. Un fir de păr? am întrebato. — Nu. A mai sorbit o lingură de supă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Apoi și-a întors privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
făcusem un lucru teribil. Multă vreme am fost obsedată de teama că am adus un blestem asupra mamei și nu mi-am putut scoate fapta din minte. Și ca și cum n-ar fi fost de-ajuns, m-am trezit azi-dimineață, în sufragerie, vorbind de oameni minunați care mor tineri. Nemaiputând șterge cuvintele odată rostite, indiferent de ceea ce aș fi spus în continuare, am izbucnit în plâns. Pe când strângeam masa, am avut senzația insuportabilă că un șerpișor oribil, care va scurta viața mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
primul rând, aerul este curat, spuse unchiul, mândru. — Da, ai dreptate, zise mama, zâmbind. Grozav! Aerul de aici e nemaipomenit. Am râs toți trei. Holul și prima cameră erau pline de bagajele care sosiseră deja de la Tokyo. — Și apoi... din sufragerie se vede o priveliște minunată, mai spuse unchiul Wada, conducându-ne în încăpere și poftindu-ne să luăm loc. Era trei după-amiaza și razele soarelui de iarnă luminau, ușor, gazonul. La capătul scărilor ce duceau spre grădină era un heleșteu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
capătul scărilor ce duceau spre grădină era un heleșteu mic înconjurat de pruni și, dincolo de grădină, o livadă de mandarini. Se mai vedeau drumul de țară, câmpul cultivat cu orez, crângul de pini și, în zare, marea. Așa cum stăteam în sufragerie, linia orizontului părea la același nivel cu pieptul meu. Splendid peisaj! exclamă mama cu tristețe în priviri. — Poate și datorită aerului. Lumina soarelui de aici este complet diferită de cea din Tokyo, nu-i așa? Parcă își filtrează razele printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Tokyo, nu-i așa? Parcă își filtrează razele printr-o fâșie de mătase, am zis eu, veselă. La parter erau două camere - una de zece, cealaltă de șase rogojini - , un salon în stil chinezesc, un hol de trei rogojini, baia, sufrageria și bucătăria. La etaj se afla o cameră în stil european, cu un pat mare. Atât aveam în casă, dar am considerat că nu ne vom simți înghesuite nici dacă se întorcea, cumva, Naoji. Unchiul s-a dus la singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în casă, dar am considerat că nu ne vom simți înghesuite nici dacă se întorcea, cumva, Naoji. Unchiul s-a dus la singurul han din sat să procure ceva de mâncare. Ni s-a trimis imediat prânzul. Am mâncat în sufragerie și am băut whisky adus de unchiul Wada. Era în mare vervă și a ținut cu tot dinadinsul să ne povestească evenimentele pe care le-a trăit în China împreună cu vicontele Kawata, fostul proprietar al casei. Mama abia s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
am rugat să se grăbească, a ieșit din casă în pijama. Am luat-o spre grămada de lemne care ardea. Tocmai când începusem să scoatem apă din iaz cu gălețile, am auzit-o pe mama țipând. Era pe holul de lângă sufragerie. Am aruncat găleata și m-am repezit la ea s-o prind în brațe. Era cât pe-aci să se prăbușească. — Mamă, nu te îngrijora! Nu s-a întâmplat nimic grav. Te rog, du-te la culcare. Am dus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
încălțat saboții și a țâșnit pe poartă. Atât i-a fost! L-am aștepat ore-n șir, dar în zadar. Am copt mere, pentru că știam că-i plăceau foarte mult și am făcut omletă. Am mai pus niște becuri în sufragerie ca să pară mai luminoasă și mai veselă. Pe când așteptam, Osaki, fata de la han, și-a vârât capul pe ușa bucătăriei și a șoptit, precipitat: — Scuzați-mă. Nu i se face rău? Bea alcool distilat. Ochii i se holbaseră mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]