3,177 matches
-
dese, mărunte și reci, zgomotul picăturilor, căzute pe tabla ce acoperea balconul, lovea în inima lui Zbierea. Vax simțea apa, ce nu mai contenea să cadă din cerul plumburiu, cum îl cuprinde și-i inundă viața. Se plimba nervos prin sufragerie, norii negri și grei îi intraseră în suflet. Din când în când se oprea și gesticula, vorbea singur, se certa pentru situația fără ieșire în care era. Se gândea la avocatul Iordan cu teamă, știa că îl are la mână
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
dese, mărunte și reci, zgomotul picăturilor, căzute pe tabla ce acoperea balconul, lovea în inima lui Zbierea. Vax simțea apa, ce nu mai contenea să cadă din cerul plumburiu, cum îl cuprinde și-i inundă viața. Se plimba nervos prin sufragerie, norii negri și grei îi intraseră în suflet. Din când în când se oprea și gesticula, vorbea singur, se certa pentru situația fără ieșire în care era. Se gândea la avocatul Iordan cu teamă, știa că îl are la mână
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
de femei.... XXXI. DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI, de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016. Rămasă singură, după plecarea Soniei, Olga se gândea la noua oportunitate. Mama-sa îngrijorată a intrat, ușor, în sufragerie, să nu-i tulbure gândurile. Olga a ridicat ochii spre ea. -Fata mea ce se întâmplă cu tine, de mult nu te-am văzut cu ochii așa veseli, ai chiar și un zâmbet pe față. -Mamă, doamna care abia a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
altceva, eu deja sunt obișnuită aici unde lucrez, de bani nu mă pot plânge. Sonia își va primi lecția, ... Citește mai mult Rămasă singură, după plecarea Soniei, Olga se gândea la noua oportunitate. Mama-sa îngrijorată a intrat, ușor, în sufragerie, să nu-i tulbure gândurile. Olga a ridicat ochii spre ea.-Fata mea ce se întâmplă cu tine, de mult nu te-am văzut cu ochii așa veseli, ai chiar și un zâmbet pe față.-Mamă, doamna care abia a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
o mână de ajutor, era Președinta Asociației de Locatari din care făcea parte. După ce a dat mâncare copiiilor, a telefonat la asociație. O oră mai târziu s-a auzit soneria și doamna Oprescu președinta asociației și-a făcut intrarea în sufragerie. Citește mai mult A stat multă vreme în fotoliu, când s-a trezit, a privit în jur descumpănită și cu teamă, copiii se uitau la ea din pătuțul lor, deși de mult treji, parcă înțeleseseră durerea mamei și nu o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
o mână de ajutor, era Președinta Asociației de Locatari din care făcea parte. După ce a dat mâncare copiiilor, a telefonat la asociație. O oră mai târziu s-a auzit soneria și doamna Oprescu președinta asociației și-a făcut intrarea în sufragerie.... Abonare la articolele scrise de ionel cârstea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
de emoții ce aveam, nu am văzut că și Dunărea era căzută. Am ajuns acasă tremurând. Clădirea mea cu 10 etaje de la Polivalentă nu avea nimic, dar toată lumea din blocuri fugise în Parcul Tineretului. Când am intrat în casă, în sufragerie televizorul era dus, s-au spart niște vitrine și în bucătărie oala cu mâncare se împrăștiase pe jos”, mai povestește bărbatul de 76 de ani. Cu toții își amintesc că intervenția autorităților a fost foarte promptă, dar la fel de bine își amintesc
36 de ani de la cutremurul din 1977. Mărturii [Corola-blog/BlogPost/93019_a_94311]
-
deschis ușa unui apartament dintr-un bloc’șor cochet, scuzându-se că e mult deranj înăuntru. Într-adevăr, toate caloriferele erau scoase, mobila fusese mutată alandala în funcție de capriciul instalatorilor, din fericire absenți în momentul vizitei mele, doar masa din mijlocul sufrageriei se afla la locul său, pe ea tronând o mașină de scris ancestrală, marca Remington. O privisem intimidat, la această antichitate, demnă de orice muzeu al tehnicii scrisului, fuseseră redactate operele nepieritoare ale magistrului! Lângă piciorul mesei, o damigenuță îmbrăcată
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
fost învățătoare în primele două clase? Ștefan roși. Se bâlbâi, uitase cu adevărat că micuța doamnă îi fusese învățătoare în clasa întâia și poate și în clasa doua. Rușinat, îi sărută mâna și se lăsă condus de doamna Ghițescu în sufragerie. — Fiul meu sosește imediat. Până atunci servește un pahar de vin. În cameră intră un domn cu părul alb. Înalt, osos, tatăl total nepotrivit cu soția, micuța doamnă. Ștefan simți tandrețea și gingășia ce-i unea pe cei doi. Desigur
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383260_a_384589]
-
tanti, vreau să mor! Ajută-mă să mor! - Și tu, Nicoleta, și tu? Hai, liniștește-te! Doamne!..În noaptea asta, toată lumea... - Cum și eu? întrebă, puțin uimită, tânăra cu fața schimonosită de plâns. - Lasă, hai, dezbracă haina și vino în sufragerie! Dă și geanta! - Oo, dar mai sunt musafiri. Te-am crezut singură și voiam să...Cred că am să plec... Citește mai mult 10. Tot minciuni...minciuni...minciuni...Soneria, cu țipătul ei strident, întrerupse Mariei insistentul apel de întoarcere la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
tanti, vreau să mor! Ajută-mă să mor! - Și tu, Nicoleta, și tu? Hai, liniștește-te! Doamne!..În noaptea asta, toată lumea...- Cum și eu? întrebă, puțin uimită, tânăra cu fața schimonosită de plâns.- Lasă, hai, dezbracă haina și vino în sufragerie! Dă și geanta!- Oo, dar mai sunt musafiri. Te-am crezut singură și voiam să...Cred că am să plec...... IV. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 9, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. 9
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
se întorcea de la cursuri, și atunci se izola în camera ei pentru a-și face lecțiile pentru a doua zi. Foarte rar venea să își pună câte un pahar de apă minerală sau să caute câte cea de ronțăit prin sufragerie. Mira petrecea mult timp în lumea ei virtuală sau ascultând muzică. Arareori, fata ei îi povestea câte ceva de la școală, sau o ruga să asculte o melodie de pe internet pe care o descoperise și pe care își dorea să o asculte
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
urgente. Regret, dar ai să mergi singură la matineu.“ Ea se roșea ușor pe gît și pe decolteu, nu spunea nimic. Doar zgomotul veselei trîntite de-a valma În chiuvetă Îi trăda furia. Domnul D. se retrăgea aproape neauzit În sufragerie, Își deschidea cartea și Începea să fluiere. Lovise În plin. Ajuns În stradă, aerul răcoros i se furișa pe sub gulerul răsfrînt al cămășii, Înfiorîndu-i plăcut pielea spatelui și brațele Încă tinere, iuțea pasul, ba chiar alerga să prindă din mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai mult Îi place bicicleta pe care a primit-o de la prietenul nostru cel mai fidel, poetul Constantin Abăluță. E o semicursieră lungă și suplă ca o iapă neagră de rasă. După ce a adus-o acasă, a așezat-o În sufragerie, proptită de bibliotecă s-o poată privi În voie din fotoliul lui. Nu știu cît de mult se va bucura de calitățile ei fizice, nu știu cît de des o va Încăleca, dar deocamdată se lasă În voia amorului platonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
holbau la câte feluri ies din mămică și în ce cantități. Apoi a băut apă proaspătă, rece, ca să nu înnebunească de tot, i-a luat pistolul șefului de gară și s-a furișat în desiș. În dosul storurilor trase din sufragerie - trei gemeni Ulrich își făceau bagajele, iar mama i-a împușcat pe toți trei. Károly: unul. Brigadieri: altul. Șeful de gară: încă unul. Mama: trei. În total șase. Nu-i așa? — Ba da - am spus eu. În total șase. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fie atent la ce trebuie în asemenea cazuri: dacă-și amintește, totuși e fericit. Apoi o încăpere aparte pentru patul de moarte. Cu privire la lac, cum e camera mea, și la asta am izbucnit amândoi în râs. Apoi atelierul, magazia, laboratorul, sufrageria, camera de zi, dormitorul, camera de jocuri, bucătăria și baia cu o cadă adâncă de tablă. Apa era încălzită în ea, dedesubt, așa că pregătirile pentru baie începeau de după-amiaza. Am simțit cu timpul ce bine era în ea și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și chicotea la tot ce zicea domnul acela. Asta l-a cucerit sau, cel puțin, așa părea fiindcă de săptămâna următoare a început s-o sune în toiul nopții. La început doar stăteau de vorbă și își beau ceaiul în sufragerie. Tatei părea să-i placă, fiindcă îl știa pe domnul bătrân și spunea că e potrivit pentru tanti Mae. Nu i-am spus tatei la ce se uita el în ziua aceea, pe stradă. Nu i-am zis nici lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
-l plăceam pentru că tanti Mae își petrecea mai tot timpul cu el sau cu gândul la el, și nu cu mine. El nu prea mă băga în seamă, dar îmi amintesc că într-o seară, când stăteam cu el în sufragerie și o așteptam împreună pe tanti Mae, mi-a zis că arăt tare plăpând și m-a ciupit atât de tare de braț încât mi-a rămas o urmă colorată vreo săptămână după aceea. Mi-era prea frică de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
prețul chiriei, așa că nu prea mai aveam nimic al nostru demn de menționat, doar lucruri precum colacul de la WC pe care l-a cumpărat tanti Mae când a zis că o ciupea cel vechi. Cam cel mai trist loc era sufrageria, chiar prima cameră, care avea doar o canapea veche pe care o primise mama de la niște prieteni și două scaune deloc la modă ale lui tanti Mae. La început n-am avut nici un fel de perdele, dar tanti Mae avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
costume de scenă vechi și frumoase pe care le-a destrămat ca să le folosească în locul perdelelor. Nu pot să zic că arătau rău totuși, chiar dacă nu erau suficient de late sau de lungi pentru ferestrele acelea mari. Fiecare fereastră din sufragerie avea altfel de perdele. Cea mare care dădea spre verandă avea una făcută dintr-o rochie de seară cu trandafiri mari roz și dantelă. La una din ferestrele mai mici, tanti Mae a pus o perdea făcută dintr-un lințoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
umeri. Ei bine, măcar să fie o bârfă. Mâna lui Will era acum pe coapsa lui Joe, cu jointul încă arzând între degete. L-am recuperat. O să am nevoie de o ocupație în timp ce vorbea Claire cu mine. Am luat-o spre sufragerie, care era plină de lume. Nu puteam să accept gândul că va urma o descriere amănunțită a tot ce era mai rău în viața lui Claire așa că, văzându-l pe Paul, m-am îndreptat spre el ignorând efortul lui Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
toată călătoria devenise un fel de irealitate. Ca să mă acomodez cu viața de toate zilele, recâștigând obiceiurile iubite, chiar pentru a deveni umană, am început să mă dedic lucrurilor neînsemnate, practice. Într-o seară, de exemplu, am făcut curat în sufragerie, am pus în ordine un teanc de hârtii. Vroiam să arunc totul la gunoi, când am văzut o fotografie îngălbenită din timpul când trăiam în România. Mă întrebam: oare cum se rătăcise fotografia asta pe masa mea din Stockholm? Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ceva mai târziu ca de obicei, cumpărase bilete la Operă. Era o surpriză pentru Severino, care iubea opera și auzise că Suedia avea cântăreți faimoși. Ușa de la apartament era larg deschisă, în micul vestibul nu mai exista nici un umeraș. În sufragerie, nici o masă, nici un scaun, nici un raft cu cărți. Nimic, chiar și paturile dispăruseră. Casa era goală, ca și cum Feifel se mutase din apartament și fantoma lui revenise acasă. Era exact așa cum Severino însuși îi povestise - cum hoții vin în vizite-fulger, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Dar nu era chiar atât de domesticit cum ne închipuiam noi - uneori semăna cu un cuc, alteori cu o bufniță cu trăsături omenești, al cărei corp era încarnarea întâmplătoare a unei ființe mari și necruțătoare. În fiecare zi lucram în sufragerie la masa mare, privind din când în când către colivia lui Sucki. El părea melancolic și se uita printre zăbrelele subțiri direct prin fereastră unde se vedeau corbi și coțofane zburând amenințător, parcă ar fi fost într-un război continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în țara lui, Flandra, la fiecare carnaval, cu pene pe cap și pe umeri, prezentând mulțimii, ca pe un memento magic, misticul dans al păsării-om. Cu timpul, dansul soțului meu se schimbase puțin, din cauză că Sucki zbura peste tot în sufrageria lungă. Poate exersa pentru a atinge perfecțiunea, pentru a se pregăti să iasă din timpul și spațiul nostru. Soțul meu începuse să semene din ce în ce mai mult cu un împărat chinez, unul din cei despre care vorbește alchimia - un împărat chinez dansând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]