1,146 matches
-
la "Cățelu"................. Morcovii............................. Vânzarea........................... Peste rufe filfîia seara. Omul se opri. Gunoierii se întorceau grămadă. Trecură mai departe. - Noroc, șefule! aruncă unul. - Noroc! Grigore era îndesat, vânjos, îmbrăcat cu o haină groasă și pantaloni strânși pe pulpe. Mijlocul și-l sugrumase într-o curea lată de piele, bătută în ținte. Ședea și privea locul cu palmele la spate. Cerul se întuneca. Orașul scânteia îndepărtat. În iarba fierbinte mișuna vântul de vară. Gunoierii aprinseseră focul. Fumul înecăcios acoperi pământul tare. Se descălțară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mahalaua, mai scoate vorbe, că cine știe ce, că așa și pe dincolo, muierile astea bătrâne de-abia așteaptă... Eu sânt fată mare... Într-o lună împlinesc șaisprezece ani, și altele la vârsta mea au sărit de-acu pîrleazu... Vocea i se sugrumă. 267 Studentul nu înțelegea prea bine. - Adică, ce-i asta, au sărit pîrleazu? - Avem noi, așa, o vorbă. Prea vrei să le știi pe toate... Își mușca buzele și își împletea degetele încurcată. Pe urmă mai e ceva... - Ce mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mici, în care destinul omului adaugă condiției pur umane un plus dramatic, rezultat din anomaliile și insuficiențele lor. Nu este deloc comod să te fi născut într-o țară de a doua mână. Luciditatea devine tragedie. Și dacă nu te sugrumă o furie mesianică, sufletul se îneacă într-o mare de nemîngîiere. Există în om o sete demiurgică, pe care și-o satisface fie într- un exces sufletesc și o viziune interioară, fie în integrarea activă în devenirea istorică. Ritmul accelerat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Religia face din tăcere semnul complicității desăvîrșite dintre frați, un gen de co-sanguitate, am zice. "Trebuie să credem, întrucît este absurd": formula îi aduce împreună. Adevărul ar fi izvor de neliniște și măr al discordiei. Doar credința comună îl poate sugruma. Capitolul II Interdicția de a gîndi I Să ne oprim acum la un exemplu contemporan pentru a da un ton mai concret acestor reflecții. Într-adevăr, nu trebuie să presupunem că ele au legătură doar cu religiile dintr-o altă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
acestei puteri în momentul în care toți o credeau cu neputință. A-i atribui paternitatea ar însemna totuși a-i pune în spate o responsabilitate care revine oamenilor și civilizației, a o blama că a anunțat un adevăr în loc să-l sugrume. Reproș cu atît mai puțin justificat cu cît ea a desprins din fenomen pericolul pentru democrație și a vrut să prevină căderea acesteia. De altfel, nici nu stă în menirea vreunei științe, fie ea și imperfectă, să definească cel mai
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Social-democratul C.V. Ficșinescuxe "„Ficșinescu,C.V." ține în 29 martie 1898, în Aula Universității ieșene, o conferință despre emancipareaxe "„emancipare" femeii. „Secolul acesta este, cel puțin așa aud zicându-se, secolul celui mai înaintat umanitarism. Umanitarism se cheamă când un sex sugrumă pe celălalt, când noi, cei tari, printr-un neiertat abuz de puterexe "„putere", ne-am făcut stăpânii celor mai slabi?” (Ficșinescuxe "„Ficșinescu,C.V.", 1898, în Mihăilescu, 2002, p. 123) El apără, alături de alți social-democrați, cauza femeilor nemăritate în privința accesului la
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
zicem deloc) la greutățile limbajului, prinde după ureche sun-urile divine și ochiul lui Întîrzie cu voluptate pe lucruri. Este primul poet cu o mentalitate integral romantică. Miturile clasice intră rar În poezia lui și, cînd intră, spațiul exotic le sugrumă. În Conrad ruinele sacre sînt acoperite de o vegetație nebună, țărmurile Greciei se pierd Într-o ceață azuree, peste statuile vechilor zei plutește un aer Îngreuiat de „prefumuri” de roze și ambrozie. „Simțualismul” Îl duce către aceste zone incontrolabile În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de bară și traseră în partea cealaltă. De data asta, proptită și dintr-o parte, și din cealaltă, capota nu se urni, dar nici nu se mai zgâlțâi. Cei doi icniră de-aici, celălalt, din partea opusă, mârâind ca un dulău sugrumat de lațul prea scurt, până când lama cuțitului lui Pârnaie țâșni din mâner, făcând un semicerc larg și tăind aerul în fâșii. Rămaseră nemiș cați, atât capota, care oricum părea să nu se sinchisească de ei, cât și cei trei combatanți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șef de trib, rege. I-am admirat și invidiat.¤ (Ioanide sări iarăși câteva rânduri întregi, care i se părură absurde, unde era vorba de Cătărău, de haiduci, de aventură.) În Sicilia există o veche tendință izolaționistă, din nefericire fascismul a sugrumat violent "spiritul din sud", încît șansele noastre erau foarte mici. De aceea am îmbrățișat cauza "spiritului din nord". Ne-am mai gândit o dată ca imitând pe haiduci într-un spirit superior să facem o lovitură spre a cuceri un district
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ins cenușiu, nu fără instrucție, avănd chiar și un oarecare potențial creativ, un profesor de liceu, se află într-un nod existențial care-l strănge vizibil. E strămtorat pe toate planurile. Conjunctura socială îi este complet defavorabilă. Stă să fie sugrumat de cenușiul în care se găsește imersat ca-ntr-o mare. Se trezește condus spre un maestru. Plătește pontul, nimic nu e gratuit, cu căteva pahare de țuică. Inteligent, cinic, creativ și practic, maestrul acționează după principiul: povestea vinde. Societățile
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
pare nimănui viața așa de grea. Că la ce bun o enervare din asta, că în preziceri tot nu te poți amesteca. Că nu pot să iau prezicerea de guler și să-i zic: Auzi, fă, acu' fă-mă fericită! (sugrumă un gât imaginar) Ei, într-un fel îi înțeleg pe Kurti și pe Hannelore. Hannelore e acum la fel de frumoasă ca și tine, pe când erai numai o fetiță. Sigur că nu a fost drept tot ce s-a întâmplat, și pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
care izvorăște din locuitorii prea simțitori ai Grazului. Asta e ca și cum..., ca atunci când domnul Proprietar spune că are nevoie de un tablou colorat pentru camera copiilor, de la copiii din Graz... Așa ceva... mereu năvălesc dinlăuntrul tău astfel de întrebări parșive, mereu sugrumi arta care vorbește prin mine, atâta vreme, până când nu mai poate primi aer. Abia se ridică în aer cugetările mele personale asemenea unor frumoși pinguini alb-negri, că și sfârteci burta întregii mele arte, precum burta găinii de supă pusă la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
farfuria ca lumea și nu stropi podeaua. Acum, că mi-ai distrus somnul de după-amiază, și pentru că somnul de după-amiază a fost întrerupt, nu mai îmi rămâne decât o noapte fără somn înainte, în care grija pentru tine o să-mi sugrume inima și întregul sistem circulator. Dar nici tu n-o să poți să dormi vreo clipă, căința ar trebui să te țină treaz. Stau aici și până la urmă sunt cuprinsă de liniște, întregul corp se comportă asemenea unei catastrofe atomice rusești
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
atât de zbuciumat scroafa... bumm, bumm... o jumătate de noapte! DOAMNA WURM (tare): Herrmann, tacă-ți gura aia spurcată! DOMNUL KOVACIC: Eu... eu sunt de două generații împământenit ca austriac german. Sunt sănătos și curat, și pe deasupra și funcționar. Îi sugrum eu acum zilele artistului șchiop... (Vrea să se repeadă la Herrmann. Dar, prin ușa deschisă, năvălește Doamna Kovacic) DOAMNA KOVACIC: Rudi... n-o fă! (Domnul Kovacic se abține) Nu trebuie pentru nimic în lume să-ți mânjești pumnii tăi onești
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de carne omenească. DOAMNA GROLLFEUER: Ați echilibrat rația de suferință, domnule Kovac. DESIRÉE: La schilozi și la hamster ai curaj, tu, fute-n cur bătrân ce ești! (Domnul Kovacic se repede la Desirée și încearcă cu o mână s-o sugrume, iar cealaltă i-o vira pe sub rochie) DOAMNA KOVACIC: Rudi, asta e o crimă feminină greșită... DOAMNA GROLLFEUER: Atacă. Kovac, atacă...vrei să-ți dau un cuțit de bucătărie? DOMNUL KOVACIC (Se abține și se așază la loc): Kovacic... Kovacic
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
toate, și pentru că dintre toate lucrurile ciudate el însuși e cel mai ciudat. Și deodată rămâne omul locului în mijlocul unei zebre pentru pietoni și își spune lui însuși, viața cu totul normală este că trebuie să mori, că omul își sugrumă viața lui însuși, până dispare. KARLI (arată către Frumoasa Pereche): Și ăia de colo, unde-i viața lor care se va sugruma? Că ăia sunt așa de fini și lucioși, pe dinăuntru și pe afară, ca un castor. Și dacă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pietoni și își spune lui însuși, viața cu totul normală este că trebuie să mori, că omul își sugrumă viața lui însuși, până dispare. KARLI (arată către Frumoasa Pereche): Și ăia de colo, unde-i viața lor care se va sugruma? Că ăia sunt așa de fini și lucioși, pe dinăuntru și pe afară, ca un castor. Și dacă ăia nu au nici un fel de viață, care trebuie sugrumată, când o să moară odată și odată ăia de colo? Că cumva trebe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
zgardă) Haaa Rolfi, Mâine o să te joci cu esofagul meu Și azi mă apasă mâinile războiului mondial Mă apasă Lumea și Războiul Și la sfârșit mâinile mele Așteaptă Mâinile ca să le terciuiască Haa (Șchioapătă în spatele scenei la câine ca să-l sugrume și să-l lovească. Câinele chelăleie și se tânguie în mod corespunzător) Mâine am să-ți las o scânteie de la un câine viu Pentru gâtlejul meu de mâine. (îl lasă pe câine în pace) Chiar și un câine fără bot
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mare ca o rotulă Că ca să te uiți la ea e prea mult Prea mult cu ochii Care aparțin Împuțiciunii Germania e mare Și un genunchi e așa de mic ca un loc de reculegere pentru Germania Germania mi-a sugrumat totul Germania este piciorul meu cel mort (respiră greu) Dar cel mai mare copac al meu e cald Stejarul meu de o mie de ani, ar fi trebuit să mă spânzure de el Înainte de război și după război Până și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de valoare, atunci când o valoare se dezvoltă corespunzător. Unei asemenea valori i-aș adăuga însoțirea mea și i-aș trimite-o în călătorie, până când lucrul de valoare ar dori să mă împuște, pentru ca eu fără nici o remușcare să-l pot sugruma, și firește aș avea atunci încă o dată o dovadă a unei notificări imposibile. EA: Eu nu vreau nici o lume, pentru că nu aș vrea să modelez nici o lume. Există lumea, care modelează, și există indiferența mea față de ea, față de ceea ce reprezintă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
alunecase pe față. EA: Foarte firește, căci sunt mândră că tocmai am străpuns câinele din curte cu furca, pe care va trebui să-l îngropi, dar care nu o să mai schelelăie atunci când se luminează în zori. EL (în acest timp sugrumă Vehiculul gol, care după aceea dispare): Asta se potrivește de minune pentru că atunci pur și simplu am de făcut o gaură, căci unul din strămoșii mei a trebuit de-adevăratelea să muște din iarbă, dintr-o iarbă uscată. Mi-am
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
natura sa este roșie și bună. PIANISTA (compozitorului): Of, repar-o ca lumea, te rog, că mie o să-mi vină natura stomacului sus în gură. COMPOZITORUL (cântăreței): - Ce contradicție vrei tu să îndrăznești, tu, lucru jalnic, mieunător de note: Ai sugrumat tu viața ta iubitoare în fața persoanei mele personale în sânge porcesc? CÂNTĂREAȚA: Dar fireștă că totuși nu... nici o viață roșie în fața ta. Știu totuși că sângele are un gust îngrozitor... răsună îngrozitor. Tot sângele roșu este o scârboșenie. Cel mai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și mâncarea gata făcută pentru oameni gata gătită așa ceva trebuie și ea făcută... mereu, zilnic... și apoi. (iar face o mișcare de împerechere) IDIOTUL (vrea din nou, de data asta fără să fie împins de ceva anume): Nooostim, nooostim.... COMPOZITORUL (sugrumă pe idot): Acu rămâi acasă. Acum o să putrezești nostim pe din înlăuntru, tu scârbavnică atitudine a destinului. IDIOTUL: Nu nostim (se ridică) nu destin, nu hrană la porci să fiu vreau... să aud muzică vreau... totul e bine. COMPOZITORUL (speculativ
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
scârbos. PIANISTA: Ha, ha, și ce dacă, totul e indiferent, e egal (râde răutăcios) Și nici măcar nu o face rău. COMPOZITORUL: Acum ajunge. (îl împinge pe idiot de lângă pianistă) IDIOTUL: Foarte și extra deznostim. Mare nostimada, nostimadă, nostimadă. (compozitorul îl sugrumă un pic pe idiot) MECENA: E oribil, o orbilitate minunată, o minunată flexibilitate... (o pipăie cu degetele pe pianistă și primește de la ea o palmă. Între timp țăranul bătrân s-a prăbușit de tot peste cântăreață și a murit. Cântăreața
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mereu o mașină utilitară în spiritul unei egalizări între noapte și zi pentru un defileu nervos. Trebuie să fie culoare, sunete cârpăcite, muzică... pentru pradă un cuvânt important, un stingător de flăcări. Mecanic, fără măsură, fără fereală se uită sălbăticiunea sugrumată în locul căderii, și noi, și așa suntem toți, uităm de noi așa de ușor în toate locurile în care se cade, uităm de următoarea strângere de mână pentru viitoarele fapte de o frumoasă ticăloșie, cei care vor să aibă vorbele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]