3,826 matches
-
de vedere emoțional, cât și mental, încât poate învinge toate filtrele mentale care împiedică iubirea să se manifeste la nivelul cel mai înalt. Spuneți-le des părinților, bunicilor, fraților, verișorilor, soțiilor, soților, iubiților și iubitelor acest Te iubesc deoarece depresiile, supărările și toate stările negative produse de creier, pot dispărea instantaneu datorită acestui mic impuls. Percepția pe care o vedem de la cei care spun des „Te Iubesc”, este construită în jurul stărilor de fericire, venită din bunavoința și ajutor nelimitat, milă, iertare
Ce se întâmplă în mintea noastră când auzim “Te iubesc”? [Corola-blog/BlogPost/92831_a_94123]
-
Pistol în poezia „Colectiv - 30 octombrie 2015″: „Mocnește durerea în noi Ca jarul ce arde în vatră S-au dus în pământ într-o clipă Și bucuria și viața de-odată. Ce negru e cerul acum, Parcă cerne pe noi supărare, Și viața frumoasă ce-a fost A rămas în întuneric cărare! Ce tristă e viața acum Când rând pe rând la cer ați plecat Iar bucuria și lumina din noi Nu vor mai fii la fel niciodat’...”. Pentru lumea literară
Drumul vietii, carte a debut a iesencei Angela Pistol – octombrie 2016, Iasi, Romania [Corola-blog/BlogPost/93301_a_94593]
-
să rateze vreun antrenament. Nu ne-am propus pentru comoara noastră să facă o carieră sportivă, am vrut doar să facă sport, însă tenisul a captivat-o pe fetița noastră mai mult decât speram și acum ar fi o mare supărare în casă dacă nu ne-am face timp să o aducem prompt la club de fiecare dată când are ore”, a mărturisit tatăl Maiei. Daniel Ion Sport în România
Laboratorul viitoarelor Simona Halep [Corola-blog/BlogPost/93316_a_94608]
-
Savantul Nicolae Iorga îi face, post-mortem, un portret aparte, în care subliniază calitățile de mare cărturar, de iubitor neîntrecut al nației române și apărător al Ortodoxiei, în apriga luptă pe care a dus-o cu ”papismul”... În câteva rânduri surprinde supărarea Episcopului Melchisedec care, înainte cu șase luni de a trece la Domnul, era cât pe ce să-și dea demisia din Sfântul Sinod. ”Pentru el Ortodoxia, pe care a apărat-o contra catolicismului agresiv, era comoara cea mare. Dar pentru
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > DOMNUL DODE Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Domnul Dode din volumul DOMNIȘOARA IULIA Cu toții ne simțeam vinovați de supărarea pricinuită bunei noastre învățătoare, “coana preoteasă”. Nu-mi mai aduc aminte reproșurile reciproce. Sau...poate... aceste reproșuri au fost doar în imaginația mea. Mi le fac numai eu, astăzi, când gândesc ca un matur. Acum, mă mir prostește: de ce nu
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
Arsu, ca să mențină ordinea în clasă și ca să ne verifice dacă mai învățăm. Din inerție, unii mai citeau și socoteau, dar fără acea învățare metodică și sistematică ce se face cu un învățător. Pe fața domnului Arsu se citea neputință, supărare și disperare că nu are un învățător pentru noi. Era deja la început de mai. Unde să găsească învățător pentru patruzeci-cincizeci de zile? Și atunci, în disperare de cauză, l-a găsit pe „domnul” Dode. Cine era acest „domn” Dode
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
a fost încărcată, au luat cu ei doar atât cât să le încapă în cele două minuscule camere de bloc, restul au lăsat pe la vecini, apoi familia a urmat ștraful bocind ca după dric. Bietul meu prieten era negru de supărare, știa că nu-și poate lua cu sine porumbeii, pentru că oriunde i-ar fi dus, ei tot aici s-ar fi întors, în locul unde au ieșit din găoace. Așa că, ce să facă, în pofida interdicției alor săi, dar și a autorităților
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
ar fi meritat să fie pomenite în memoria bunului nostru dascăl, pe care... l-am iubit mult. Și atunci și acum când luminoasa amintire a domniei sale mi-a picurat această povestire.... Cu smerenie îți cer iertare, domnule Arsu, pentru toate supărările pe care ți le-am pricinuit cu zburdălniciile copilăriei necugetate. Știu că ni le-ai înțeles, pentru că ai fost un bun educator. De asemenea, cer iertare și celorlalți dascăli pomeniți în această carte, dacă i-am supărat cu cele povestite
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
atunci când era cazul. Avea “cheia” de la ușile sufletelor copiilor, iar ei o lăsau bucuroși să le deschidă sufletul. Toți ne întreceam să-i povestim fel de fel de întâmplări ciudate din viețile noastre cu trăsnăi și boacăne care provoacă acele supărări ale obosiților părinți. Toți se lăudau ce bătaie au mâncat de la tata sau mama, când au spart...sau când au rupt, sau trântit...ceva. La început, probabil că s-au povestit întâmplări adevărate. Mai pe urmă a început fabulația. Coana
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
da! Eu am spus doar “uite păsărica! Dac-ai ști cum a zis nea Mitică... - Cum a spus? A întrebat coana preoteasă, fără să gândească. Tot fără să gândească, nătărăul Dică i-a satisfăcut curiozitatea, spre ghinionul lui, pentru că, în supărarea ei, a început să-l lovească în neștire. N-au mai râs copiii. Se părea că reușise să ne readucă la ascultare. Se așternuse în clasă o liniște nefirească. Nimeni nu mai mișca. Toți stăteau cu mâinile la spate și
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Îi plăcea să sperie fetele mai ales, șerpuind printre ele, de parcă ar fi fost jaloanele unei piste de slalom uriaș. Orice încercare a Adinei de a-l aduce măcar o dată pe sania ei se dovedise zadarnică. Își subțiase buzele de supărare, gest pe care i-l cunoșteam, ba chiar părea să-i fi adresat, într-un moment în care infatuatul schior catadicsise să se apropie de ea, cuvinte de reproș. El îi răspunsese în felul său, adică bășcălios, ceea ce Adina în
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
biserici, dar care știu că bisericile, mari sau mici, sunt construite pentru rugăciune, nu pentru a impresiona și a-ți da fiori reci când te vei afla lângă sau în ele din cauza stilului epocii. De aceea nu au motiv de supărare specialiștii în blocurile comuniste sau cei care au construit monstruozitățile stresante postrevoluționare din jurul Capitalei și nu ar trebui să se cantoneze doar în „a monitoriza critic“ dorința Patriarhului României de a construi o Catedrală care să fie spațiu adecvat rugăciunii
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Adorm iar câmpurile goale-n Pudoarea lor încremenită, Din ceața deasă, troienită, Doar vântul rupe rotocoale. Se rușinează când străpunge Voalul, în zori, raza de soare Și-ar vrea cu falsă supărare, Cumva, cumva, să o alunge. Știa că de-ar primi căldura, Golașă ar putea s-o vadă Roșind sub noua ei pocladă Și-ar hohoti de ea natura. Mai știe că abia-n April Cămașa o să-și primenească. Atunci, oricine
CANDOARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383222_a_384551]
-
liniște aparentă. Păruielile, bușelile, ghionturile, mușcăturile și loviturile se făceau pe înfundate. Vaietele de ... XVI. DOMNUL DODE, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016. Domnul Dode din volumul DOMNIȘOARA IULIA Cu toții ne simțeam vinovați de supărarea pricinuită bunei noastre învățătoare, “coana preoteasă”. Nu-mi mai aduc aminte reproșurile reciproce. Sau...poate... aceste reproșuri au fost doar în imaginația mea. Mi le fac numai eu, astăzi, când gândesc ca un matur. Acum, mă mir prostește: de ce nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
un mesaj de “admirație” din partea unor proști. Cum, necum, coana preoteasă, fire delicată și un caracter de excepție, integru, nu a acceptat prostiile unor mitocani, spuse de ... Citește mai mult Domnul Dodedin volumul DOMNIȘOARA IULIACu toții ne simțeam vinovați de supărarea pricinuită bunei noastre învățătoare, “coana preoteasă”. Nu-mi mai aduc aminte reproșurile reciproce. Sau...poate... aceste reproșuri au fost doar în imaginația mea. Mi le fac numai eu, astăzi, când gândesc ca un matur. Acum, mă mir prostește: de ce nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
și toate acestea datorită bunicii care o recomandase acestei familii. În ultimul an de liceu, pe la jumătatea semestrului, părinții lui Carmen au aflat că fiica lor e însărcinată. Ce s-a petrecut în casă doar ei, familia, știau. A fost supărare mare. Carmen dorea să facă întrerupere de sarcină. Ce rost avea să facă un copil acum când presupusul tată, coleg de an din clasă paralelă, a întrebat-o fără nicio reținere: — Ce dorești, Carmen, de la mine? În seara aceea, când
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383257_a_384586]
-
zi, un nou început... După micul dejun au plecat la plimbarea obișnuită. Ea mergea când înainte, când în urma lor. Niciodată în rând cu ei. Simțea distanța, simțea răceala. Se străduia să rămână optimistă. Știa că nu va dura prea mult supărarea. Cel puțin, Mira avea mereu sentimentul că nu poate trăi supărată, oricât de grea era încercarea. Durerea exista, undeva adânc, în rărunchii ființei ei. Dar ea nu se obosea să o mai perceapă ca pe o amenințare. Neliniștea din ziua
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
La fel ca florile în glastra. Rânjiți ai lor dinți se vădeau, / De parcă vesele râdeau Privind afară-ndepărtare, / Să vadă capra când apare. Cu sânge, lupul a mânjit / Pereți-apoi, căci a voit, Caprei, pe lângă necaz mare, / Să-i facă multă supărare. Molcom ca peștele tăcea / Iedul cel mic și-n horn ședea, Că frica îl încremenise / Și parcă sufletu-i pierise. Lupul văzând că nu-i nimic / În casă, să-și mai prindă-un pic Foamea, a stat ce a mai
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
cu toții onorați de o vizită a prințului poeților toscani și că nu vei găsi cu totul inutil pentru spiritul domniei tale dacă vei lua parte la una din Întâlnirile noastre. Când vei veni? — Chiar azi, dacă nu vă e cu supărare. Cuvintele dumitale mi-au aprins dorința În suflet. Dacă asta nu intră În conflict cu planurile voastre, se Înțelege. — Nu, dimpotrivă. Azi e o zi mai bună decât altele. Tocmai aveam de gând să ne adunăm. Te aștept la asfințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cine e vorba? exclamă Dante. — Lângă Porta Romana, prăvălia meșterului Teofilo, spițerul. Poate că el e mortul. — Poate? Ce Înseamnă asta? — Trebuie să vezi cu ochii dumitale, Îți spun. E la fel ca data trecută. Dante făcu un gest de supărare. I se părea că retrăiește noaptea de la San Giuda. Se ridică pentru a-l insulta pe Bargello, dar ceva din privirea omului Îl opri. Îl văzu cum se precipită pe scări, spre polițaii Înarmați cu lănci care Îl așteptau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Puteți să mă acuzați de blasfemie, dar atitudinea lor nu diferă cu nimic de aceea postgeneză a Dumnezeului creștin. Ba chiar are o finalitate mai neutră decât a Lui. Cel de Sus l-a azvârlit pe om În lume la supărare, la nervi, blestemându-i și pedepsindu-i astfel pe Adam și pe Eva. Pământenii originari n-au fost animați de resentimente și de impulsuri punitive la adresa noastră. Și nici nu ne cer recunoștință, iubire și devoțiune! Nu ne cer nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la astfel de insinuări nefondate și agresive. Gândiți mediocru, domnule profesor, sau mă confundați. Și Într-un caz, și În altul, este absolut impardonabil. În vremurile bune, celor ca dumneavoastră li se tăia capul pentru mult mai puțin. Îi trecuse supărarea, redevenise ea Însăși, contondentă și autoironică; era de bine. - Faptul că Îl am Încă pe umeri - despre cap vorbesc - nu-mi folosește prea mult ca să pricep ce ai vrut cu această promenadă romantică prin subteranele subteranei, Încheiat citatul. - O să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
clar și frumos numărul de cont și parola alături, când putem complica totul cu un pic de mister rebusist!? Așa, pentru culoare locală... Păi, să nu-ți blestemi zilele și arborele genealogic Împodobit cu asemenea specimene detestabile? Văzută din afară, supărarea Evelinei avea În ea ceva comic, dar probabil doar văzută din afară. Ce era În sufletul ei, numai cu comicul nu avea tangență. Să speri cu atâta fervoare În himera Îmbogățirii peste noapte, să fii chiar foarte aproape de a-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vremi. Ieri ai fost, azi nu ești. Ieri ședeai, azi umbli. — Oi, oi, oi, spătare Vulture! - se văită cel gras, trăgându-se de barbă. Măcar dacă apucam să-mi iau cărțile! Episodul 9 DUPĂ CĂDERE — Acuma nu-ți fie cu supărare, mărite Doamne, că-mi las gura mai slobodă, da’ parcă și mneata prea stăteai toată ziua cu nasu-n cărți! - grăi spătarul Vulture către cel gras cu căciula de jder. Mneata citeai și noi strângeam dările. Dreptate era asta? Veneau leșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
totul e biiine!”. — Preacinstite armaș! - strigă și Metodiu din umbra porții. Abăluță aplecă o ureche, își mută buzduganul în dreapta și se uită peste parapet: — Cine-i acolo? — Suntem noi, călugării Metodiu și Iovănuț! - răspunse Metodiu. Dacă nu ți-i cu supărare, acasă-i Vodă? — Cine? - strigă Abăluță, care era cam tare de acea ureche. — Vodă! - strigă tare Metodiu. Acasă-i Vodă? — Vodă? Acasă, acasă! - strigă Abăluță, bucuros că în sfârșit auzise ceva. — Ți-am spus, armaș Abăluță, să nu mai vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]