2,071 matches
-
ca și „arhetipul” invocat sunt însoțite și de adevărate reflecții filosofice, unele ajungând la scepticism și ateism. Iubirea intelectuală a lui Dumnezeu profesată de Leone Evreul, mai târziu de Spinoza, e revelatoare. Pentru acel timp și pentru acea conjunctură însă, superstițiile și exaltările religioase devin o componentă firească a unei comunități aflate singură în fața unui continent. Nu împărtășesc punctul de vedere al lui F. Braudel, potrivit căruia suntem în fața unor manifestări gratuite. Istoricul ideilor e dator să lărgească interpretarea și în
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în generație. Fără îndoială, e de dorit să distingem între o adevărată metafizică și una falsă, astfel încât să restabilim o măsură echitabilă în raport cu unilateralitatea dominatoare a acelei epoci. În cazul evreilor din Ghetto există un clar-obscur, amestecat ori însoțit de superstiții, chiar îmbibat cu jargon metafizic. Dar nu e nimic contrafăcut, nu e nimic fals. O stare? Dacă vreți, o filosofie populară, tocmai luminarea ei revenindu-ne nouă. Un prilej, altminteri excelent, prin capcanele învăluitoare, de a cerceta facultățile intelectului uman
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
alte câteva”. Cuvântul devine realitate, generând apariția în Nordul și Vestul Europei a acelor opere istorice, filosofice și literare ce stârnesc un mare interes, ce expun clar obiectivele noii gândiri: întronarea ideologiei antiteologale, presupunând opoziția față de dogmă, de prejudecăți și superstiții, luminarea omului, instaurarea unei noi ordini politice, sociale, economice, răspândirea ideilor de dreptate și libertate, în fine, tot ceea ce putea conduce la demonstrarea caracterului universal al rațiunii. În limpezirea apelor, a stărilor de conflict e nevoie de mari minți luminate
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
fi valabilă dacă subiectul este dezamăgit de atitudinea cuiva apropiat. Pisică Animal domestic a cărui companie este apreciată de locuitorii societăților moderne, pisica are totuși, în plan simbolic (cu excepția Egiptului antic), o semnificație negativă, fiind considerată și încarnare a diavolului. Superstițiile spun că aduce ghinion, mai ales dacă este neagră. Considerată ca fiind falsă și mândră, exprimă viclenia, trădarea și îngâmfarea. Povestirile pentru copii o prezintă și ele într-o lumină negativă, cu atât mai mult cu cât este dușmanul dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
deciziile și acțiunile. De altfel, dat fiind că prelucrează lemnul, tâmplarul simbolizează trasnformarea pozitivă și armonioasă a energiilor, capacitatea de a-și utiliza în mod inteligent potențialul. În inconștientul colectiv, lemnul are și o semnificație de protecție, funcție reluată în superstițiile ce recomandă să se bată în lemn pentru a alunga ghinionul. Totodată, lemnul este încărcat cu energia benefică a copacilor. Vezi Copac și Pădure. Cutie, ladă, toc Cutia este un recipient, iar simbolistica ei depinde, în mare parte, de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
multe unghiuri de atac. Apoi lasă textul să curgă, mizând pe inspirație și experiență. Alții, dimpotrivă, nu pot scrie până nu își detaliază în prealabil planul pe care îl au de urmat. Până la urmă, totul depinde de obiceiuri, de mici superstiții, de felul de a fi. Tot secretul reușitei unui articol stă în documentare. Entuziasmul stârnit de incredibila poveste a unui om ne stârnește pofta de a scrie, de a împărtăși altora bucuria descoperirii noastre. Scrisul începe chiar în timpul documentării. În timpul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
opinie cer titluri mai incisive, cu verbe puternice, vag acuzatoare. Reportajul permite un titlu mai metaforic, mai elegant. O știre mizează clar și la obiect pe sintagma-cheie. Nu vă chinuiți să găsiți un titlu înainte de a scrie textul. De regulă (superstiție sau nu), având titlul de la început, vom întâmpina mari greutăți în elaborarea articolului. Normal este să stabilim titlul la sfârșit. Recitind textul, vom găsi o formulare mai interesantă, care să ne placă și să ilustreze - cât de cât - subiectul, miza
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Receptiv și la literatura contemporană, încearcă în Victor Papilian - nuvelist (1940) să demonstreze modernitatea acestui prozator, insistând asupra nuvelelor fantastice - o „creație poetică” izvorâtă mai mult din imaginație decât din observație, cu un conținut „mistic” generat de funcția activă a superstiției și a supranaturalului. În Proza lui Pavel Dan (1943), explică originalitatea realismului din opera scriitorului prin „sondarea adâncurilor misterioase ale conștiinței”, prin predispoziția spre afirmare a unui determinism metafizic, sugerat de „semne” oculte, prin intenția satirică și nuanța pesimistă. Dintre
BOITOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285796_a_287125]
-
propriu-zise. Un alt timbru prezintă legendele din volumul Țara Moților, cu sorgintea în istorisirile fantasmagorice ale băieșilor de la minele de aur din Munții Apuseni. Cu infiltrații de fantastic păgân, atmosfera e aceea a unui mediu stăpânit de forța anihilantă a superstiției. SCRIERI: Scrisori către eleve, Sibiu, 1900; Poezii, Arad, 1905; Doina, Arad, 1912; Poezii, Cluj, [1927]; Țara Moților, pref. autoarei, Arad, 1928; Povești, Arad, 1940; Țara Moților, Timișoara, 1976; Crăiasa Codrului, îngr. și pref. G. Nistor, Timișoara, 1976. Repere bibliografice: Chendi
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
scris chiar piese (comedia Lecuit, publicată mai întâi în „Familia”), precum și monologuri (Niță Panjăn, Barbu Lăutaru). El este și autorul a două nuvele mai întinse, Fira (1886) și Piatra credinței (1894). Prima, o „nuvelă din popor”, expune practici magice și superstiții din mediul sătesc bănățean. Piatra credinței narează un moment din trecutul Lugojului, oraș care, supus de turci, reușește să-și recâștige independența cu sprijinul Austriei și, mai ales, prin vitejia, dorul de libertate, credința și omenia unor eroi, idealizați, din
BREDICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285878_a_287207]
-
Teodor Gureanu. Comitetul de conducere: C. Brâncuș, I. I. Buligan, T. Gureanu, C. Gh. Popescu Tică. Din articolul-program (Prietene dragă), rezultă că revista își propune să publice „basme, povești, tradiții, legende, doine, cântece, bocete, hazuri, glume, snoave, datine, obiceiuri, credințe, superstiții, vrăji, farmece, ghicitori, cimilituri și vorbe cumpănite”. În acest scop, se apelează la preoții și învățătorii satelor, care devin principalii susținători și colaboratori ai revistei (D. Udrescu, Lucian Costin, Ilie Păsculescu, I. N. Popescu, Gh. N. Dumitrescu-Bistrița ș.a.). În numărul
BUCIUMUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285891_a_287220]
-
personaje rurale. Autorul îi privește pe țărani ca pe niște ființe cu mentalitate, comportament și exprimare bizare. Ei îi apar bicisnici, abrutizați de muncă și sărăcie, animați de instincte și dorințe obscure, meschine (Tocmeală, Înzestrare), cu o judecată alterată de superstiții (Țăranii noștri, Credința), îndurând cu obediență resemnată oprimarea și mizeria (Mulțămită, Necazuri). Scriitorul mută accentul de pe condiția psiho-mentală pe manifestare, exploatând cu artă confuzia și inadvertențele, transformând întâmplări triste, dramatice în scene comice. Cele mai numeroase (dintre care foarte multe
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
tradițional. Perspectiva cărții este și aici larg antropologică, studiul hermeneutic fiind unul pluridisciplinar. A. susține că în spațiul românesc este foarte viu un creștinism cosmic, care și-a menținut prezența în pofida unor potrivnicii ideologice. Norme, valențe mitice bine articulate, chiar superstițiile, definite ca „jaloane ale unui comportament ritmat după respirația cosmosului, după presentimentele lăuntrice, după experiența dobândită de-a lungul a secole și milenii de practică a vieții”, toate acestea sunt caracteristice creștinismului cosmic. Cartea nu rămâne o prezentare a creștinismului
AVRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285504_a_286833]
-
este o mărturie patetică a atașamentului față de casa părintească, de viața rurală. În volumele Prăpădul Solobodei (1943; Premiul Societatății Scriitorilor Români), Avizuha (1945), Turmele (1946), Valea hoților (1948) este prezentată în diferite situații o lume primitivă, dominată de obiceiuri ancestrale, superstiții și instincte, văzută în lupta, surdă și grea, pentru supraviețuire. Este o lume mereu tulburată de orice o abate de la obișnuințele sale, amenințată parcă permanent de nenorocire, dar și amenințătoare, trăind într-o întunecime tragică. O greutate telurică apasă această
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
mintale; b) bolile infecto-contagioase, în special poliomielita, tuberculoza, infecțiile, afecțiunile cardiovasculare, respiratorii, reumatismele, diabetul etc.; c) accidentele ocupă un loc secundar, incluzând accidentele de circulație, de muncă și cele casnice; d) cauze socioculturale, de mediu, influențate major de sărăcie, ignoranță, superstiții, abuz de droguri și de alcool, la care se adaugă poluarea mediului și a apei cu substanțe toxice sau manipularea incorectă a unor substanțe periculoase. OMS consideră că două treimi din deficiențe pot fi atribuite următoarelor cauze: leziuni apărute în timpul
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
căci negrii din Detroit Începură și ei să-și cumpere cărți de vise. Editura Atlantis traduse cartea În engleză și o trimise În marile orașe de pe tot cuprinsul Americii. Pentru o scurtă perioadă, negresele mai bătrâne Începură să aibă aceleași superstiții pe care le avea și bunica mea, crezând, de exemplu, că un iepure care fuge Însemna că o să dai de bani sau că o pasăre neagră pe un fir de telefon anunța o moarte iminentă. ― Mergi cu banii la bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să zugrăviți o biserică? ― Așa a promis tatăl meu. ― Cum adică? În spatele nostru, cupluri căsătorite jucau paddle tennis. Pe acoperișul clubului fluturau steaguri. Era oare locul potrivit să pomenesc de Sfântul Hristofor? De povestirile din război ale tatălui meu? De superstițiile bunicii mele? ― Știi la ce mă tot gândesc? am Întrebat. ― La ce? ― Mă tot gândesc la Maxine. Nu-mi vine să cred c-a murit. ― Știu. Parcă n-a murit de-a binelea. Parcă am visat. ― Nu știm că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
plină de bolovani și de capre. Își semna scrisorile „Sfânta Zoë, martir al bisericii“. Părintelui Mike Îi plăcuse mai mult În Grecia. Anii petrecuți acolo reprezentau cea mai bună perioadă a preoției lui. În acel sătuc din Pelopones supraviețuiau vechile superstiții. Oamenii Încă mai credeau În deochi. Nimeni nu-l compătimea că era preot, pe când, mai târziu, În America, enoriașii săi Îl tratau Întotdeauna cu o vagă, dar inconfundabilă condescendență, ca pe un nebun ale cărui iluzii trebuiau tratate cu Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
i se arătau noaptea. Era vina ei? Ar fi trebuit să-i reziste lui Milton când bărbatul a Încercat să manipuleze natura după voia lui? Oare până la urmă chiar exista un Dumnezeu care-i pedepsea pe oamenii de pe Pământ? Aceste superstiții din Lumea Veche fuseseră alungate din mintea conștientă a mamei mele, dar Încă mai funcționau În visele ei. Din celălalt pat, eu urmăream jocul acestor forțe Întunecate pe fața adormită a mamei mele. CĂUTÎNDU-MĂ ÎN DICȚIONAR Mă zvârcoleam noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mare. ― Aprinde o lumânare pentru Callie. Ia mai multe. Ridică din umeri. ― N-are ce să strice. Dar după ce Tessie plecă, scutură din cap. ― Ce-i cu mine? Să aprindă lumânări? Doamne ferește! Era furios pe sine că alimentase o așa superstiție. Își jură din nou că mă va găsi, că mă va aduce Înapoi. Într-un fel sau altul. Avea să-i iasă În cale o ocazie și atunci Milton Stephanides n-avea s-o lase să-i scape. Grateful Dead
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
i-a trasat circumferința. Coloanele, așezate în consolă, sunt legate între ele prin arce îngemănate, construite din bolțari de piatră. Fără să se întoarcă spre el, Augustus reia: Dacă este adevărat și Claudia Appia s-a făcut vinovată de vreo superstiție străină obiceiurilor noastre civice, singurul îndri tuit să o judece este bărbatul ei. Izbește violent cu piciorul în zidul bazinului care are o fântână arteziană în mijloc: — Tu și cei de teapa ta n-aveți nici un drept s-o învinuiți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trăiesc, își duc zilele în resemnare, tristețe și singurătate. Mai ales singurătate. Străine și părăsite de toți. Au aflat prea târziu că nu mai aparțin lumii din afară, dar și-au pierdut între timp și locul de aici. Ea, din superstiție, s-a abținut. Bătrânețea și infirmitatea au ajuns-o tot în slujba Vestei. Continuă să viețuiască în feciorie și speră să fie înconjurată de vestale când își va da duhul. Înghite în sec. O viață inutilă. — Pedeapsa pe care o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dă viguros din cap. Îi place cum a pus-o la punct. Se vede că e om citit și cu capul bine structurat, nu neapărat bine umplut. Ce rost are să împui mintea copilelor cu prostii și cu tot felul de superstiții? Auzi! La egală distanță până sus și până jos. N-are timp acum, că ar pune-o să le spună ce e sus și ce e jos. — De ce Zeița e slujită numai de fecioare? se interesează fetița. Occia îi zâmbește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
astea de neam grec sunt cele mai netrebnice și cele mai nedestoinice pentru vreo slujbă serioasă. — Ai dreptate, Pomponia, suspină bărbatul cătrănit, dar nu mai apucă să spună că și el - deși amic al culturii grecești - e împotriva poveștilor și superstițiilor cu care doicile împuie necon tenit mintea fragedă și neformată a pruncului, când o zvârlugă înăltuță și subțirică i se agață de gât pe la spate și-l strânge tare, mai-mai să-l sugrume. Se răsucește pe călcâie și mângâie drăgăstos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tarquinus Priscus a apărut pe neașteptate în vatră un mădular bărbătesc făcut din cenușă, iar o servitoare a reginei Tanaquil, care ședea alături, s-a ridicat grea? Așa s-a născut Servius Tullius, urmașul la tron. Era fiul larului casei... Superstiții, suspină Germanicus amintindu-și la rândul său istorioara. Îi cheamă pe Neron, Livilla și Drusus să i se alăture. Slujnicele încing imediat creștetele copiilor cu coronițe de flori. Un sclav se apropie de ei, ținând într-o mână o carafă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]