921 matches
-
instigatoare a uneltirilor, apologetă a ticăloșiei sale și coru pătoare a copiilor lui: o femeie care nu l-a părăsit decât când ducele a urcat pe eșafod; a asistat la moartea lui cum asiști la pierderea unei partide. Într-adevăr, supliciul acestui mizerabil a fost mai degrabă pedeapsa unui plan neizbutit, decât o satisfacție pe măsură pentru regi, pentru popoare și pentru morală. Ea, femeia aceasta, a luat asupră-și povara faimei lui și ea, recunoscându-se drept cauză a atâtor
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
tot ceea ce avea caracterul opresiunii, al durității, al barbariei; ordonînd, în numele naturii, regilor, soldaților, magistraților, preoților să respecte sîngele oamenilor; reproșîndu-le cu o energică severitate pe acela pe care politica sau indiferența lor îl risipeau încă în lupte sau în suplicii; luînd, în sfîrșit, drept strigăt de luptă: rațiune, toleranță, umanitate." Condorcet, Esquisse d'un tableau historique des progrès de l'esprit humain, Paris, Masson, 1822, p. 206 În această pagină a Schiței unui tablou istoric al progreselor spiritului uman, redactată
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
viu, spune în Anale: Pentru a ascunde murmurele de nemulțumire legate de incendierea Romei, Nero a desemnat ca acuzați indivizi urîți pentru ticăloșiile lor, pe care mulțimea îi numea creștini. Acest nume venea de la Chrestos care, sub Tiberiu, fusese supus supliciilor de că-tre procuratorul Ponțiu Pilat. Reprimată la un moment dat, această execrabilă superstiție deborda din nou, nu numai în Iudeea, leagăn al nenorocirilor, ci și la Ro-ma, unde tot ce se cunoaște ca atroce și infam, se revarsă din toate
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
am fost mușcați cu dorințe chinuitoare, a căror împlinire nu ne stă în puteri? Nu dorea decât să-i aducă el focul înalt furat în prealabil cu riscul suprem, să-i devină el însuși făclia incendiară - traficantul susceptibil de inimaginabile suplicii al unei imortalități pentru uzul muritorilor de rând. Asta admițînd că ar fi crezut cu-adevărat în furt și în miraculoasa lui putere de regenerare, ceea ce nu era defel cazul. Ar fi dorit s-o dorească pe Ondine mai presus
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și resemnată cu băltitul între limite, ni se blegește și nouă saltul. Sfârșim atunci molfăiți de botul ei nici îmblânzit, nici primitor, ci de o dușmănie ce-și amână trecerea finală la act pentru că tocmai amânarea asta se confundă cu supliciul suprem, rozându-ne pe dinăuntru. Vezi tu, compasiunea sporește resentimentul; nu cred să existe cineva ce-și dorește realmente compătimire, deși cu toții căutăm iubire. Compasiunea-i doar un fel de monedă calpă a iubirii. Oferindu-i omului aflat în nevoie
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
e de fapt omul nu se poate ști niciodată... Așa că preferă să se limiteze la comentarii fără caracter personal. "A primi fără să dai e strivitor. Nu mă miră deloc că au recurs la o soluție extremă pentru a evita supliciul". Încetini apoi puțin pasul, în căutarea mai atentă a cuvintelor. "Din punctul nostru de vedere, furtul pare complet inacceptabil, dar nu și dintr-al lor. Nu legea dată de alții stabilește măsura omului, ci doar cea pe care și-o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fiului său Ven-ceslav, reformatorul Jan Hus îmbină strîns disputa religioasă cu patriotismul boem. Criza husită capătă repede o manta anti-germanică și se afirmă ca o mișcare națională îndreptată clar împotriva dinastiei domnitoare. Lucrurile capătă un caracter dramatic prin condamnarea și supliciul lui Jan Hus la sinodul de la Constanza (1415). Cehii fac din acesta un martir și îi acuză pe suveranii germani că nu au făcut nimic pentru a-l salva de la moartea pe rug. Succesorul lui Venceslav, Sigismund, trebuie să aștepte
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
să lupte singură, fără mijloace materiale și că nu face nimic pentru a o răscumpăra și a o salva de la moarte atunci cînd, luată prizonieră de cei din Burgundia, este predată englezilor și condamnată pentru erezie de judecătorii tribunalului ecleziastic. Supliciul ei este arsă de vie la Rouen la 30 mai 1431 îi este chiar de folos monarhiei naționale, căci îi oferă un martir. Întărit în felul acesta, sentimentul național permite unui rege fricos să termine victorios războiul de o sută
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
s-o violez când i-am atins ceafa". Mistuit de dorință, tânărul nu are altă soluție decât să dea fuga "la tinerele doamne din strada Martyrs și să le implor să arunce niște apă peste focul ce mă ardea"... Acest supliciu trebuie să fi fost plăcut. Căci chiar a doua zi, tânărul o duce pe Louise la cinema să vadă un film cu Charlie Chaplin. Profitând de întunecimea sălii, încearcă s-o prindă de mână, cu un gest devenit de-acum
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
urmată de durere locală"199. Această frustrare extremă provocată de "orice, dar asta nu" este evocată și de un alt american, de romancierul William Styron, în Alegerea Sofiei, tot prin intermediul personajului Stingo, care nu este scutit de niciun fel de supliciu sexual. După ce fusese "torturat" de mai multe "virgine cu centuri de castitate", iar apoi amăgit de nesătula pupăcioasă Leslie, Stingo simte de-adevăratelea chinurile cumplite ale flirtului foarte avansat. Iar acest joc, această "aberație sexuală", departe de a-i potoli
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Sufletul tresare, se uimește, se înflăcărează, pulsează o dată cu bucuria de fiecare zi a cunoașterii, cea tescuită între filele cărților pe care le credem nepieritoare. Și cum să fie altfel? Cărțile sunt mărturii ale lumii, sunt rănile frumoase ale credinței că supliciile nu fac decât să pună și mai mult în valoare fericirile acestei lumi. Nu vom reda un slalom bibliofil și bibliografic și nici un discurs voit fragmentar al acestor Saloane, vom readuce în memorie doar existența și trăirea lor dintr-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
picior cel beteag îl târșâia după el prin praful drumului, lăsând o dâră sinusoidală. Înainta mai mult forțat, târât de lanț, decât pe propriile lui picioare. Cu ochii închiși și limba scoasă, respirând sacadat, înainta, fără să știe, spre locul supliciului final. Relieful s-a schimbat. Terenul a început să coboare și am ajuns pe fosta albie a pârâiașului, acum secată. Albia era presărată cu prundiș, iar în malurile relativ înalte oamenii făcuseră o mulțime de găuri din care scoteau lut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
jungle de semnificații cu/ îndoieli luxuriante/ uneori dadaiste și/ lianele desperărilor din care maimuțe clinice/ covrigesc ștreanguri/ arătându-ni-le cu subînțelesuri. Dar/ poeții rezistă tentațiilor macabre/ unii dintre ei o știi prea bine/ Bunule Sfinte Terapont chiar/ din unealta supliciului bahic și-au făcut/ pahar pentru candelă/ reîntorcându-se la psalmii poeziei care/ în egală măsură merg spre zeu și/ spre om efemer acesta/ stârpitor de singurătate prin harul ctitoritului/ oarecum mai norocos decât zeii noștri de tranziție la/ ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
legați la ochi și gură și bătuți la tălpi, fund, spate sau mâini cu curele, cozi de mătură, picioare de pat, după care li se cereau informațiile de care aveau nevoie. Majoritatea victimelor vorbeau după câteva runde de astfel de suplicii, iar cei care refuzau erau bătuți din nou noaptea, împiedicați să doarmă, ținuți în picioare ori în alte poziții chinuitoare. Popa dă exemplele lui Constantin Lupoaie, Aurel Stoica, Virgil Maxim, Dumitru Neagu, Constantin Ismana, care nu au fost lăsați să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Aprins' al ieroschimonahului Daniil. Condamnat la 8 ani de închisoare, a trecut prin penitenciarele Rahova, Jilava, Uranus, Gherla și Văcărești. A fost torturat la Gherla în camera 104, prin noiembrie 1950, unul dintre agresorii săi, Cornel Popovici, descriind în anchetă supliciile la care a fost supus: lovituri cu coada de mătură la palmă, palme peste față, lovituri cu piciorul priciului la fund și la tălpi, timp de patru, cinci zile. A fost ținut în picioare, nedormit, trei, patru zile. Livinschi, șeful
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
trezească și îi strigau: Noi, tinerii reeducați, cei care înainte am fost sub comanda ta, te vom distruge. Tu ești vinovat de soarta noastră, iar noi vom smulge de la tine tot ce știi, tot ce n-ai declarat la Securitate'. Supliciile au continuat câteva zile. Oprișan era conștient că va fi sacrificat din cauza funcției pe care o avusese în cadrul Frățiilor de Cruce. El s-a întâlnit cu Dragoș Hoinic la camera 1-subsol prin vara lui 1950, având, probabil, rolul de a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mâncarea fierbinte, bătuți individual, într-un crescendo continuu, întrucât echipele de agresori erau mereu schimbate sub pretextul că nu știau să bată, puși să frece podeaua sub greutatea unui bătăuș în cârcă. Popa l-a avut în fața sa la acest supliciu pe Romeo Proistosescu, căruia îi curgea sânge din cap, astfel că Popa ștergea încontinuu dâra lăsată de acesta. A doua zi au luat-o de la capăt, iar Popa a fost bătut la palme, la tălpi și unde se nimerea, pus
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să îi mai dea o lovitură sub mandibulă, ca să o apropie de maxilarul superior, ceea ce acesta a făcut întocmai; cu toate acestea Popa a rămas mutilat. A fost lovit de Vasile Ungureanu, care avea ochii în lacrimi, apoi supus altor suplicii fizice. Descrie unul dintre acestea: din poziția șezând cu fundul pe ciment și picioarele întinse în față, trebuia să se ridice cu ajutorul mâinilor lipite de corp pentru ca, la comandă, să ridice mâinile de pe ciment, îndepărtându-le de corp și căzând
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ascult insultele care se aduc generației mele, fără dreptul de a o apăra. Mai mult, sunt bruscat cu violență, și pe șantier înadins mi se dau să execut munci de salahor care, la vârsta și posibilitățile mele fizice, constituie adevărate suplicii. Simionescu era foarte slăbit de bătăi, însă deținuții îl ajutau cu mâncare pe ascuns, cu toate că erau pedepsiți dacă erau prinși. Un coleg deținut l-a văzut cum mânca coji de ceapă din gunoi cu câteva zile înainte de a fi ucis
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
20-30 de oameni să își facă nevoile: 'Bandiților, pregătiți-vă să vă căcați!', iar K. a fost pus să le mănânce pe toate: ' O viață întreagă ai mâncat căcat în amvon, acum să-l mănânci în fața noastră, ca să te vedem!'. Supliciile nu s-au încheiat aici, căci același agresor a pus un hârdău cu materii fecale în mijlocul camerei, l-a acoperit cu o pătură și l-a obligat pe părintele K. să facă împărtășania cu 'trupul și sângele lui Hristos', în timp ce
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Camera nebunilor, Camera chinezească etc. La intrarea în închisoarea Pitești, pe frontispiciu era scris: Pentru dușmanii poporului nu există nici milă, nici îndurare. Și, într-adevăr, cum și subliniază Costin Merișca, Piteștiul a fost o insulă a terorii absolute. Aici supliciile "reeducării" erau infernale, conform dispozițiilor minuțioase date de ofițerii politici lui Țurcanu, dar pe care unii schingiuitori le-au amplificat și diversificat. Voi apela la descrierea, in extenso, a torturilor aplicate de reeducatori și prezentate cu obiectivitate și luciditate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să-l mănînci în fața noastră, ca să te vedem! Doamne Dumnezeule, chinul acela de atunci părea fără sfîrșit. Oare ce ar fi fost dacă toate aceste chinuri s-ar fi condensat numai pe parcursul a 24 de ore?! Iată de ce trăiesc acum supliciul păcatului împotriva lui Dumnezeu. Un glas de diavol îmi șoptește în urechi că eu aș fi suferit mai mult decît Hristos. Nu s-a mulțumit nici cu asta Țurcanu, ci a inventat una și mai grozavă: a pus un hîrdău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
execuție. Denunțul e ridicat la rang de lege, un proiect de lege demonic, care îi face pe partizani mai singuri, mai hăituiți, mai lipsiți de apărare. Schingiuiții-schingiuitori, călăii-victime, vinovații-nevinovați, cei care au fost siliți să-și vîndă, de frică, din supliciu, din șantaj, semenii au fost la rîndul lor destinați unor cazne morale cumplite. Nu numai în rezistența din munți erau recrutați ca turnători cei apropiați familiei, ci multe din procesele vremii se bazau pe slăbiciunile rudelor, pe cedări și concesii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de picioare, ți se așternea pe fund un cearșaf ud, ca să se evite spargerea vaselor de sînge, după care începeau loviturile. Ție nu-ți rămînea decît să le numeri. Număratul și țipetele de durere erau contribuția ta personală la acest supliciu, modul prin care îți recunoșteai, de bună voie și nesilit de nimeni, participarea. De fapt, număra și supraveghetorul, aproape întotdeauna același. Specialistul, probabil". Cum astfel de "ceremonii" durau ceasuri lungi, condamnații erau obligați să stea la o coadă organizată pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
recunoșteai, de bună voie și nesilit de nimeni, participarea. De fapt, număra și supraveghetorul, aproape întotdeauna același. Specialistul, probabil". Cum astfel de "ceremonii" durau ceasuri lungi, condamnații erau obligați să stea la o coadă organizată pînă la venirea rîndului la supliciu. După cum își amintește autorul Torturii pe înțelesul tuturor, mai toți caraliii l-au ciomăgit, iar de s-a aflat vreunul care l-a scăpat, sigur a administrat ciomege altora. Pentru caralii ciomăgeala era o a doua natură, încît, ca unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]