1,669 matches
-
există șansa regenerării și a creării de valori ieșite din comun. Utopia lui S. era „remagicizarea teatrului printr-o «neomagie», sub semnul misterului social modern” (Un program teatral). Voia, în orice caz, „un teatru sintetic, dinamic, cu acțiune simultană, alogic, suprarealist” (Pitic-manifest teatral). O bună parte a articolelor lui S. a fost strânsă în volumul postum Teatralitatea teatrului (1981). Nici piesele nu s-au tipărit în timpul vieții autorului, fiind adunate în volumul Măști (1973). I se mai datorează două scenarii de
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
prea vădite intenții de literaturizare. Truculent în limite rezonabile, S. e un autor din speța imagiștilor - agreabil prin prestațiile fanteziste, baroce -, un liric ce mizează pe suportul culturii. O anume luxurianță a imaginii și a metaforei, precum și derogările în manieră suprarealistă de la sintaxa convențională, ca în versurile din volumul Dragoste și alte păsări de pradă (1996), ar putea fi semnul unei voințe de schimbare, în primul rând în registrul stilistic. Construit din trei secvențe cvasiautonome, Cavalerul după-amiezii (1998) este un roman
SCOROBETE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289571_a_290900]
-
pe care modernitatea nu îl poate recupera decât cu mijloace aparte. Astfel, în Duminica realului termenii tehnico-științifici abundă, demonstrând totuși forța transfiguratoare a poeziei. Autorul are abilitatea de a integra elemente aparent nepoetice, vizibile atât în ceea ce privește lexicul (ca în recuzita suprarealistă), cât și sintaxa, iar asocierile sunt surprinzătoare. „Textul” și „cuvântul” sunt laitmotivele poetului, acesta mărturisind: „umil alchimist în / textul vieții/ unde plaga materiei/ e indescifrabilă/ prin porii culorilor/ am zărit/ forma nocturnă a cuvântului”. Pentru S. „toate drumurile au prins
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
poétique). Prin intensitatea trăirilor lirice S.P. se înrudește cu Emil Botta, autorul Întunecatului April, de care îl apropie și capacitatea de a-și întrupa anxietățile și de a le pune în scenă. Păstrând din faza inițială, de la „Alge”, câteva elemente suprarealiste, poetul se întoarce adeseori la versul clasic, valorificându-i muzicalitatea, ca în Chemarea: „Mă miră, mă miră/ O carte, o liră/ Un vis, un catarg/ Cum stau și respiră/ Cu malul conspiră/ Să fugă în larg”. SCRIERI: Omul ciudat, pref.
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
adevăratul debut se produce în 1928, la „Bilete de papagal”, unde semnează Virgil Rareș. Lucrează la „Era nouă”, „Reporter”, „Fapta”. În 1935 îl sprijină pe Gellu Naum în realizarea revistei „Tânăra generație”. Cu Paul Păun și D. Trost compune poemul suprarealist Diamantul conduce mâinile (1940, „exemplar unic”), cu Gellu Naum și Paul Păun scrie Critica mizeriei (1945) și doar cu Gellu Naum Spectrul longevității. 122 de cadavre (1946), fiind, de asemenea, coautor al volumelor Infra-Noir și Éloge de Malombra (1947), precum și
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
longevității. 122 de cadavre (1946), fiind, de asemenea, coautor al volumelor Infra-Noir și Éloge de Malombra (1947), precum și al textului Le Sable nocturne, inclus în catalogul de expoziție Le Surréalisme en 1947 (Paris), alături de cei mai importanți membri ai grupului suprarealist român. După 1950 devine șeful secției de poezie a Editurii de Stat pentru Literatură și Artă, între 1972 și 1974 este redactor-șef la „Luceafărul”. I se acordă funcții înalte în Uniunea Scriitorilor: vicepreședinte (1968-1974), apoi președinte (1974-1978), iar din
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
de subsol, care trădează intențiile explicative, teoretice și programatice ale autorilor, urmând în egală măsură principiul poetic al insolitării discursului. „122 de cadavre” sunt 122 de texte scurte, de un rând sau două, de tipul aforismului, cultivând paradoxul de tip suprarealist, și juxtapuse prin metoda, de asemenea dragă suprarealiștilor, a „cadavrului exquis”. Se remarcă în egală măsură Au Lobe du sel și La Provocation, volume tipărite în 1947, dedicate și adresate iubitei poetului. Ambele, dar mai ales al doilea, proză poetică
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
păstrează nimic din spiritul originar. În Corp comun (1968) multe poeme au rimă, adesea pereche, expresia continuă să rămână ori simplificată, în maniera unui joc lingvistic nu prea îndrăzneț, ori abstractizată într-un mod pur formal, departe de adevărata viziune suprarealistă: „Regele vorbea în sala tronului./ Șambelanul își încerca norocul./ Sub tron o virgulă elegantă/ roșie ca focul./ Pe când regele rostea ultimele silabe/ regina umbla prin palat/ în patru labe/ izbind în uși cu ciocul” (Capricii, II). În altele se observă
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
patru labe/ izbind în uși cu ciocul” (Capricii, II). În altele se observă o proliferare a materiilor, mai ales imunde, și o accentuare a melancoliei , ca în invocarea ruinelor, conotată politic, dar care reia, în subtext, o mai veche temă suprarealistă. Oricum, în versurile de după 1968 și în ineditele publicate în antologia Cât vezi cu ochii se simte detensionarea discursului politizat, se produce o estompare a ideologicului, dar T. nu reușește decât rar să depășească limita unei mediocrități conștiente, care mimează
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
VI, București, 1987 (în colaborare); Aleksandr Amprimoz, Cânt solar, pref. trad., București, 1987 (în colaborare cu Petronela Negoșanu). Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XI, 103-105; M. Sv. [Mihail Sevastos], „Blănurile oceanelor”, „Torța”, 1945, 11; Streinu, Pagini, II, 144-146; V. Popovici, Expoziția suprarealistă, „Fapta”, 1946, 630; Ion Oarcăsu, Lumini și umbre în creația unui poet militant, TR, 1958, 27; Jean-Louis Bédouin, Vingt ans de surréalisme (1939-1959), Paris, 1961, 110-112; Marian Popa, „Rocadă”, LCF, 1967, 14; Căprariu, Jurnal, 171-176; Piru, Panorama, 132; Al. Călinescu
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
viitorului, recursul la logica proteică a basmului, laitmotivele care susțin cenzurarea carnalului (culoarea albastru, argintul etc.), trimiterea constantă la divinitate, ca personaj alături de cuplul celor doi îndrăgostiți, sunt trăsături definitorii ale acestei lirici. Începând cu anii 1997-1998, Ț. îmbrățișează poezia suprarealistă, în care crede că își regăsește timbrul propriu. În masiva carte nicolae magnificul, dedicată în primul rând avangardiștilor Ion Vinea, Tristan Tzara și Gellu Naum, el practică un discurs poetic neosuprarealist programatic, păstrându-și însă hedonismul prin natura luminoasă și
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
poetică” a generației războiului. Al. Piru îi suspectează versurile de minulescianism și îl reduce pe poet la postura unui „incorigibil pozeur”, în vreme ce pentru Eugen Simion el e „un tipic poet de tranziție” și un „poet al metamorfozei” identității, cu accente suprarealiste. Sigur este că T. împarte numeroase teme și atitudini lirice cu generația sa, în arterele căreia, de altfel, circulă parcă globulele aceleiași grupe de sânge, pompat deopotrivă de un moment dramatic al istoriei și de unul de context istorico-literar: pe
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
a dat, în anii ’20 și ’30 din secolul trecut, o poezie asimilabilă unei anumite zone a avangardei interbelice românești. Cel mai „avangardist” text al său e, probabil, Madrigal icoană, mai ales prin punerea în pagină. Prin versul propriu-zis, deloc suprarealist, deloc absurd, deloc oniric, deloc hermetic, amintește, ca și prin tonul modern, declamator, de Blaise Cendrars din Du Monde entier sau de Zone de Apollinaire. În Întâlnire cu pasărea Phoenix se înmulțesc accentele unui umanism patetic, propriu atmosferei primilor ani
TUDOR-MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
Meridian”, „Reporter” „Lumea românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Viața românească” și „Revista Fundațiilor Regale”. Obligat, ca urmare a legislației rasiste în vigoare, să își întrerupă activitatea publicistică, se apropie de Paul Păun și de Virgil Teodorescu, cu care compune poemul suprarealist (în „exemplar unic”) Diamantul conduce mâinile (1940). După război formează cu Gherasim Luca o aripă a grupului suprarealist român, organizează o expoziție (ianuarie 1945), cu textul explicativ Présentation de graphies colorées, de cubomanies et d’objets, ilustrează cu trei „vaporizări
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
legislației rasiste în vigoare, să își întrerupă activitatea publicistică, se apropie de Paul Păun și de Virgil Teodorescu, cu care compune poemul suprarealist (în „exemplar unic”) Diamantul conduce mâinile (1940). După război formează cu Gherasim Luca o aripă a grupului suprarealist român, organizează o expoziție (ianuarie 1945), cu textul explicativ Présentation de graphies colorées, de cubomanies et d’objets, ilustrează cu trei „vaporizări” o plachetă a comilitonului său, intitulată Un lup văzut printr-o lupă (1945), tipărește, singur, Vision dans le
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
de la dialectique (1945). Mai publică La Connaissance des temps (1946), Le Plaisir de flotter. Rêves et délires (1947), Le Même du même (1947), iar împreună cu Gherasim Luca semnează Les Orgies des Quanta. Trente-trois cubomanies non-oedipiennes (1946) ori cu tot grupul suprarealist (Gherasim Luca, Gellu Naum, Paul Păun și Virgil Teodorescu) realizează Infra-Noir (1947), Éloge de Malombra (1947) și textul Le Sable nocturne, inclus în catalogul de expoziție Le Surréalisme en 1947 (Paris). Activitatea suprarealiștilor români, înregistrată cu interes în Franța, e
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
un miraj lucid controlat, de tablă de șah, care amintește de peisajele lui De Chirico. La T. este izbitoare construcția geometrică a imaginarului, straniul are la el o splendoare exactă, eleată, o eleganță și un fast baroc-orientale, nu dinamism, exuberanță suprarealiste, deși de suprarealiștii români îl apropie câteva procedee, precum lungile concatenări, mai ales nominale, ca și metaforismul luxuriant. Se apropie în egală măsură de ermetismul lui Ion Barbu, inclusiv de rețeaua conceptuală a acestuia (unul, nunta, somnul, temele erotice, cosmogonice
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
sunt scrise decât pentru minorități din ce în ce mai concentrate și mai privilegiate. Se scrie, se gândește astăzi numai pentru satisfacția câtorva subtili cunoscători, și măsura de valorificare a unei opere de artă e numărul limitat de admiratori, de pricepuți. Hermetismul poeziei, teatrul suprarealist de la Paris și romanul lui Proust sunt exemple clare ale fascismului cultural, ale îndepărtării maselor de la preocupări care nu vin în contact direct cu mașina și cu forța ei de muncă”. Alți colaboratori: Miron Radu Paraschivescu, Ștefan Roll, B. Fundoianu
UMANITATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290335_a_291664]
-
scriitorul oniric visul nu înseamnă un simplu rezervor de imagini. Nu incoerența libertară e preluată de la vis, ci anumite legi sau reguli de structurare. Acum se repudiază dicteul automat și se preconizează producerea textului în deplină luciditate. Respingând formula literară suprarealistă, onirismul românesc din anii ’60 își descoperă afinitățile cu suprarealismul pictural (De Chirico, Magritte, Dalí, Victor Brauner) și cultivă stranietatea subiectului, asociată cu perfecțiunea tehnică. Atașat încă de la început, în pofida declarațiilor teoretice, recursului la alegorie, Ț. evoluează spre o proză
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
violente în arestul din Calea Rahovei, în București. După 1989 câteva reviste culturale vor publica fragmente din acest jurnal, considerat mărturia unui scriitor martir al comunismului. Prin formula poetică, placheta de debut, Mereu doi, se înscrie în lirica modernă cu aderențe suprarealiste. Tema esențială, iubirea, o iubire explozivă, totală, devine pretext al unui discurs polifonic, intertextual, generat de un eu liric disimulat. În poeziile coagulate în ciclurile În Litere, În Melodramă, În Lucruri, În Sonete, U. animă mituri, resemnifică elemente vegetale, minerale
URSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290392_a_291721]
-
lui Ilarie Voronca” este enunțată de Nicolae Manolescu). Uneori poetul se rostește direct, cu maximă limpiditate, pe un ton gnomic ori afectat confesiv, alteori sporește consistența poemului prin recursul la o imagerie „transistorică”, eventual mitologizantă, ori de sugestie onirică sau suprarealistă, dar semantizată în termenii alegoriei voit vagi, cu decodare solicitantă. „Meșteșugul” a determinat suspiciuni privind relativa insuficiență a „fondului” în raport cu excelența „mijloacelor”, observație aparținând tot lui Nicolae Manolescu. Primele patru volume sunt, sub mai multe raporturi, net diferite între ele
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
în proiecția de universuri alternative prin exploatarea resurselor imaginarului. Notele distinctive nu sunt mai puțin relevante, căci, pe de o parte, cadrul poemului nu mai este unul rural sau indeterminat, ci un oraș halucinant, supus adesea stilizărilor baroce sau chiar suprarealiste, iar pe de altă parte, alienarea nu mai este asumată la nivel metafizic sau visceral, ci exclusiv în planul conștiinței și, prin urmare, compensată printr-o exacerbare a sensibilității și a senzorialității. În consecință, temele cardinale sunt erosul și melancolia
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
1986). Lirica publicată de U. este extrem de unitară, poeta descoperindu-și încă de la volumul Viața deasupra orașului temele și motivele predilecte - solitudinea, melancolia intelectualizată, orașul tentacular, dar și propria modalitate stilistică - mixaj de limbaj prozaic și metafore neașteptate, care dilată suprarealist coaja lucrurilor sau a imaginilor. Totuși, în această primă scriere figurația rămâne una previzibilă: U. inventează un spațiu urban coșmaresc, artificial, cu „râuri de benzină” sau de neon, cu „ceruri de ciment”, în care „dorm pustiurile de beton sub stelele
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
estetic în opera lui Tudor Vianu, încearcă - în analiza contribuției esteticianului - să clarifice câteva contradicții și să stabilească unele coordonate de înțelegere în epocă a „cazului Vianu”. Se afirmă că, de fapt, Tudor Vianu face, prin procesul etic al artei suprarealiste, un rechizitoriu la adresa culturii moderne aflate în „disoluție”; arta modernă îi apare „deficitară” din perspectiva imperativului etic, de unde și întoarcerea sa la clasicism. În studiul Avangarda literară. Termeni și semnificații (1972) V. precizează specificul termenilor privind „libertatea” ca opusă chiar
VASILE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290448_a_291777]
-
pulsațiile literaturii până acolo unde peste ocean le-a dus Edgar Poe, și în Franța galeria ciudată, de panopticum, a „poeților blestemați”. GEO BOGZA Urmuz (1883-1923) inventă - poate prin 1907-1908, dată când compunea primele sale „pagini bizare” - un adevărat limbaj suprarealist. Era un magistrat conștiincios, cu înfățișare de burghez politicos, nemanifestând, aparent, nici o ciudățenie, nici o revoltă. Era un coleg bun, un fiu bun, un celibatar bun. Proza pe care o scria era destinată să fie citită doar fraților mai mici și
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]