1,054 matches
-
și fumează Evora, de o urîțenie greu de definit, cu privirea sașie și cele aproape o sută de kilograme pe care și le poartă desculță, diformă, totul șters Însă complet de vocea ce plutește În melancolia, Sodade, irepresibilă, sfîșietoare, cu surdină, a unei muzici de port fără viitor recuperabil, unde se Întîlnesc fado-ul local mai Încărcat de tristețe decît cel lisabonez, În dialect exotic cu tangoul marinarilor argentinieni, dramatismul gen Edith Piaf adus de francezi alcoolici exilați, L’acordeoniste, padam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acestor introduceri, cu Izvorul Nou, cu monumentele, atunci se liniștește, se alienează, tace, numără petale, scrie postfețe. Memorii din cenacluri. Am scris despre Universitas ca să Înțelegeți În profunzime, prea sfioase cititoare, ce reprezintă rujul, absolutul, umilința, numărul 69, telenovela, clonarea, surdina, Îmbrăcatul În fața oglinzii, goana printre rînduri, mașini, nori de Coca Cola, sifonați, stele Întunecate de eșapamentul mitologic, anacolutul, Împăierea, jurnalul unui cinefil 4x4, iubirea pură, cititul orei pe cadranul ceasului, călăuzele, amintirile, cuvintele Înainte, cuvintele Înapoi, Capra cu trei iezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Vine bîzÎind elicopterul, simbol. El cade și moare. Privește Înainte cu mînie este un simbol și totodată un film dezastruos pentru că n-are nici o legătură cu parafrazarea discutată ori cu cinematograful, ci doar imită. Imită fără reținere și fără nici o surdină, un filtru, o batistă, o realitate ea Însăși falsă, imită filmul italian al anilor cincizeci, ca și pe cel rusesc din aceeași perioadă, fără, evident, urmă de priză emoțională a se vedea secvențele cu banda de copii, furate de la partizani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
umane i-a inspirat pe Guy Ritchie și documentariști: În Mob Stories, niște „former gangsters” - pînă acum știam doar de former presidents, agents, doctors, eram depășit - povestesc cu umbre de melancolie cum zdrobeau ei picioare sau trăgeau În frunți cu surdină. Tarantino a adăugat violenței un plus de umor, ajungînd la cel curbat. Face-n așa fel Încît la scena În care i se zboară cuiva creierii pe lunetă, spectatorul să se strice de rîs. Și se strică. Dar primul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poate de firesc și, mai mult, amplifică simfonia. Și, dacă ești atent, observi explicația care-ți scapă la prima vedere, și anume că aluminiul și sticla decupate după ultimul răcnet al modei nu se Înalță la Întîmplare, ci respectă În surdină anumite linii, unghiuri, cornișe, umbre, inserții, continuîndu-le cuantificat, astfel Încît ceea ce pare la Început extravaganța nucilor În pereți se dovedește a fi păstrare discretă a echilibrului, proporțiilor. Cu o mirare În plus, am mai constatat că belgienii Încă n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
premii literare ne prezintă subiectul, existent doar În spațiul ridicolului, Într-un ambalaj intelectual rafinat, cu muzică, Kafka, pictori, Tocqueville. Ca și cum ai intra Într-o cameră Înțesată cu cărți și spațiată prin mobile splendide, ai auzi o felație appassionată În surdină și, Înaintînd spre centrul Încăperii, ai descoperi sicriul răpitor al scriitorului, de argint, iar Înăuntru, chiar pe el. Pentru că „felația În bibliotecă e Însăși esența ei”. Și ce mai povestește babalîcul Animal pe moarte ? Despre generația ’60, „o generație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Raymond Dieterling. Ai fost formidabil! Stanton Îi ridică mîinile ca pentru cadril. — Eram un copil răsfățat. Jack, du-te să-l vezi pe Max. Vrea să discute ceva cu tine. Jack se duse În spatele decorului: liniște. Muzica se auzea În surdină. Max Peltz Îi Înmînă două plicuri. — Asta e prima ta pentru sezonul ăsta și un supliment pentru domnul Loew. E de la Spade Cooley. Pachetul pentru Loew era burdușit de-al naibii bine. — Ce vrea Cooley? — Să zicem o asigurare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ori radioul micuț care hârâia îngrozitor când schimba posturile și-o enerva groaznic, dar s-a hotărât probabil să nu schimbe postul și în toată casa a răsunat un marș de zăngăneau geamurile, până a reușit să-l potrivească în surdină. Bombănea abia auzit, în timp ce își întindea brațul să miște butonul de volum. Acum a răsuflat a ușurare, s-a așezat și a poftit-o să se așeze într-un fotoliu și pe vecina rămasă în mijlocul încăperii, urmărindu-i cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
privea încordat malul celălalt, unde bărbații cu copii cu sănii și câini se înmulțiseră, chiuind și lătrând, însă nu numai glasurile, ci chiar și ecoul repetat de pădurea înghețată răzbăteau prin vămi de pâslă care domoleau stridențele și zgomotele în surdină păreau izbucnite dintr-o altă lume, de parcă ar fi prins deodată viață jocurile de iarnă pictate de Pieter Bruegel cel Bătrân sau de Franz Huys sau de Joris Hoefnagel sau copiii cu sorcova la geamul înghețat din tapiseria lui Mimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
crește doar pelinul. Și amarul. Corneliu Traian Atanasiu Noapte senină - pisica se pitește în cojocul vechi O legătură nespusă, ingenios mascată, între noaptea senină și gestul autoprotector al pisicii - noaptea cu cât e mai senină, e mai geroasă. Tot sub surdină este și jocul de cuvinte dintre abandonat (ca uzat) și intim, familiar pentru că e folosit de multă vreme de pisică - perspective diferite asupra aceleiași vechimi a cojocului. Poemul spune puține. Sugerează însă mult. Corneliu Traian Atanasiu Viscol în noapte - bunica
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
marginea șoselei. Replica lui vine imediat pe deasupra plasei: —Nici o problemă. Fac un Bewitched, Bothered and Bewildered excelent. Îmi vine În minte un vers din cântecul respectiv 1 și-l cânt. —„La orizontală, el e cel mai bun.“ Abelhammer fluieră În surdină. —E adevărat, deci, chiar știi totul. — Nu știu drumul până la Sinatra Inn. 17tc "17" Noapte și zitc "Noapte și zi" Sinatra Inn oferă aceeași veselie forțată ca a unei dansatoare de revistă bătrâne. De-a lungul pereților, separeuri căptușite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o tăcere desăvîrșită pentru a nu stîrni neliniște și agitație dezgustătoare; și orice ar putea provoca tulburare nu poate fi considerat decît imprudență și îndrăzneală. O astfel de înțelepciune este arma cea mai cumplită care amenință Biserica; o amenință în surdină; iar cei care denunță această amenințare, care descoperă trădarea, sînt turbulenți, sînt perturbatori ai societății. Și totuși Biserica geme și pe drept poate spune cuvintele Profetului "că în timp de pace amărăciunea sa s-a făcut și mai amară". Așadar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
poftă bună și el a continuat să mestece tacticos, sorbind din când în când dintr-un pahar de vin alb. Mânca drept, fără să se aplece, mânuind tacâmurile cu o eleganță lipsită de ostentație. în cameră se auzeau acordurile în surdină ale unei muzici simfonice (nu tocmai muzica mea preferată!). Mare ghinion! Era ceva din Niebelungenslied, cu care tocmai ne împuiase capul profa de mu zică cu vreo două ore mai devreme. Mă uitam absentă prin sufragerie, cu o prefăcută politețe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu-i spusese cineva atâtea cuvinte de laudă. în afară de Clara, firește. Marea tăcea lângă Eduard, necutezând să se miște pentru a nu-l tulbura. Ai fi zis că e lipsită de viață dacă nu i-ai fi auzit zvâcnetul în surdină al inimii. Un vuiet abia simțit se auzi de sus. Eduard înălță ochii spre cer. Zări plutind spre el un nor alb, cu conturul unei vietăți cu un corn în frunte. Nu, nu putea fi adevărat. Cum să auzi plutirea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
frumos ambalate, iar în spatele lor, un ofițer german aparținând vreunei Panzer Division 67 ce conversează animat cu o blondă atletică, echipată în uniforma personalului feminin din Luftwaffe. Miroase plăcut a mentă și esență de vanilie. De la un radio pus în surdină, ritmurile unui blues se insinuează printre scaunele cu spătar de paie și măsuțele rotunde de marmură. Două fete agreabile se mișcă silențios, servind diverse siropuri sau citronade în pahare înalte. Găsește un loc mai retras, departe de ușă. Comandă ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vedem în fața blocului unde locuiți. Un declic scurt anunță sfârșitul convorbirii. Cu genunchii încă tremurând la fiecare pas, Marius se îndreaptă către debara. Dintr-o bucată de pânză pătată cu vaselină, scoate la iveală un pistol Luger, tip special, cu surdină, primit de la un membru din comandourile Brandenburg 106. Verifică încărcătorul plin, trage siguranța și cu un aer hotărât introduce cartuș pe țeavă. Era în război, propriul lui război. Iar la fel cum în orice misiune pe front nu-și asuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sprâncene, orificiul de intrare a unui glonț. Aplecat deasupra ei, cu pălăria dată pe ceafă, Manfred declară expert. Urme circulare de praf de pușcă ars. Arma a fost lipită pe frunte. Mai mult ca sigur că s-a folosit o surdină. Profesioniști. În acel moment, nedorită de nimeni, sună alarma aeriană. Pentru o secundă amândoi încremenesc, ca niște statui vii. Un țipăt scurt de femeie ajunge până la ei, urmat imediat de un zgomot surd care face pereții sa vibreze. Marius întredeschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
calmi, ca la un stand de tir, încep să tragă. Sub efectul impactului puternic al proiectilelor, bucăți metalice mari sar din caroseria avariată. În genunchi, Marius verifică încărcătorul automatului. E gol. Îl aruncă ca pe un lucru nefolositor. Calm, scoate surdina de la pistol. Sub ploaia de gloanțe, instinctele frontului funcționează, avertizându-l de greșeala atacatorilor. Ca să fie eficient, un foc de armă automată trebuie executat în serii scurte și dese. Spre satisfacția lui, tipii din față habar nu au de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rămînă așa, zise Într-o doară cu gîndul să-l Încurajeze, adică să nu-l mai vadă trist. El nici n-o auzi. GÎndul i se mută repede, se simți Încălzită În soarele acelei zile de primăvară, Își reluă, În surdină Însă, melodiile preferate - două, trei - iar cînd Încheie cu „sole mio”, Rex se așeză pe picioarele dindărăt și, sprijinit pe cele din față, o urmări cu capul Într-o parte, cu urechile ciulite, nu se știe de ce acorda acestei melodii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
punct de vedere, caporalul român ucis în Afganistan știa perfect pe ce tablă de șah se mișcă. Atunci când îi spunea unui prieten: "Asta e viața, poate nu mor", el era conștient c-a optat pentru un anumit stil de viață. Surdina pusă de promotorii corectitudinii politice asupra realității, idealismul edulcorat în care se scaldă marile teorii politice contemporane arată că nu înțelegem nimic din natura umană, că refuzăm evidența, că suntem la fel de sălbatici precum locuitorii peșterii. Ceea ce diferă e sofisticarea fără
Sunteți o persoană credulă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8348_a_9673]
-
Si bemol) de Thomas Christoph Heyde - o primă audiție românească, ce utilizează tehnica serială, secvențial, cu scurte inserturi de jazz și sonorități cu dublu efect: aparent și difuz - fenomen care necesită o mare iscusință în utilizarea și eliminarea rapidă a surdinei; Scherzo- Sarcastico (Scherzo sarcastic) de Vladimir Beleaev (Republica Moldova) - pagină de o virtuozitate eclatantă, cu tehnici de emisie a sunetului variate și complicate, pe care însă Sergiu Cârstea a reușit să le depășească exemplar, cu o suplețe deloc comună; Homo
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
citit. De fiecare dată ne instalăm însă, vrînd-nevrînd, în dileme din care nu prea putem ieși în mod onorabil. Iată și de ce. Cel dintîi risc - ori, dacă preferăm, cea dintîi sfidare - constă în a contrazice, mai pe față, mai în surdină, generoasa temă din acest an a colocviului, "Viitorul literaturii, literatura viitorului". Și nu e doar o chestiune de politețe, cu toate că puțin lucru n-ar fi. Am contrazice tema colocviului pentru că timpul poveștilor este în mod exclusiv trecutul, nu viitorul. Sigur
Viitorul lui Don Quijote by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8371_a_9696]
-
de lemn pe care le ținea în gură își ridica privirea și se uita o clipă la tine? Faptul că avea lângă el un mic aparat de ebonită care se alimenta dintr-o priză ascunsă printre rafturi și cânta în surdină? Îmi dădu pantofii, îi plătii și ieșirăm, dar apoi îmi veni un gând și revenii." Domnu Suciu, îi spusei, ai putea să-mi faci o curea pentru fetiță?" "Ce fel de curea?" "Una subțire, pentru sărit..." "Așa pentru joacă?" zise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să aibă loc, apoi mi-o însușeam, devenind vedeta simpatică sau antieroul de duzină, care nu se mai oprește din vorbit. Mă plasam în centrul atenției, cu reflectoarele inundând creierul. Nu trebuia să apară un învingător, lupta se ducea în surdină, virtual, prin tunelele encefalului sau în catifeaua roz a meningelui. Găsisem o scuză, mai știam câțiva ca mine. Nici unul nu ajunsese la doctor. La urma-urmei, exact ca și Mihnea, Cezar sau Cătălin, mă răfuiam cu propriile nemulțumiri, aveam șurubelnița mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ici-colo, căzuseră bucăți de tencuială, parcă mai mici decât mi se păruse mie. Călcam pe ele, dar nu le simțeam. Nimic nu se compară cu experiența unui cutremur, poate doar atunci când iei prima oară un pumn în gură. Zgomotul în surdină, senzația de frig și căldură. Amorțești, te ștergi din propria ta amintire, dispari și-apari într-o fracțiune de secundă. Intri și ieși din prezent și nici nu-ți dai seama. Unii au timp să spună două vorbe, alții să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]