1,054 matches
-
impunea și repeta cu aceeași rigoare și clerului catolic. În an[ul] 1221 papa Onorie III trimise pe capelanul său, magistrul Accontius, în calitate de legat papal în Ungaria pentru ca, atât în țara ungurească principală cât și în provinciile ei laterale, să surpe nu numai pe eretici și pe apostați, ci să strice totodată cuiburile lor și să pedepsească pe dositorii și patronii lor. Mai cu seamă subjugarea Bosniei luă ochii papei, și atât legatul Accontius cât și arhiepiscopii din Gran și Kalocsa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
departe decât în anul următor spiritul întreprinzător al regelui Ioannițiu nu se putu împrotivi ispitelor războinice, din care cauză se iscă răceală în prieteneasca înțelegere cu Scaunul roman. Între acestea căzuse Constantinopolul (l2 april l204), Împărăția romeică din Europa se surpase prin covârșitoarea vitejie și strategie a latinilor, se desfăcu în mai multe principate grecești, cari se mai putură ridica din dărmăturile monarhiei si se mănținu numai parte cu parte, mai cu samă însă în împărăția grecească asiatică de la Niceea și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
baza predării depline a orașului se poate îndupleca a trata și continua c-un zel și c-o cerbicie și mai mare, bombardând cu mai mare viociune crestele zidurilor și turnurile de la colțuri, stricîndu-le și mai mult, cercând a le surpa cu totul. Cu aceeași îndărătnicie, puindu-și în cumpănă toate puterile, se apărau însă împresurații, așezând în locurile mai periculoase mari metereze de lemn și coșuri împletite, împlute cu pământ, se asigurară contra năvălitorilor cu piei jupuite din proaspăt de pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la oboseală și la o consistență mai puțin strânsă, neajunsuri cari permiseră întîi împărăției romeice reardicate, apoi statului osman fanatizat și sălbatic ca, pe temeiul unei idei de stat combinate c-o întreagă sau c-o jumătate de putere, să surpe șovăitorul stat româno-bulgar. O privire retrospectivă asupra decursului evenimentelor de la acel domnitor încoace confirmă observarea aceasta. Încă regele Bulgariei, Ioan Asan, al cărui popor începuse a primi încet-încet oarecare civilizație, se îndușmănise din nou cu latinii în pornită ceartă de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care lepădă în ea o garnizoană tare. În partea regelui luptau cinci până la șase sute de viteji călăreți franceji sub comanda contelui d'Eu, conetabil al Franciei. În acest chip ungurii izbutiră, mai întrebuințînd berbeci și alte instrumente de asediu, să surpe într-un loc zidul de încunjur, să ia orașul, să măcelărească parte din garnizoană, iar parte s-o prindă și să-și asigure posesiunea tăriei, puind în ea o garnizoană a lor proprie. Cu această ocazie banul Ioan de Maroth
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mânăstirii) dar și a primilor regi ai României, Carol I și Ferdinand. Balada Monastirea Argeșului spune că Manole a zidit în pereții acestei magnifice mânăstiri pe Ana, soția sa, deoarece, în mod inexplicabil, tot ce era construit în timpul zilei se surpa noaptea. 3.3. Obiectivele cultural - artistice și științifice Aceste obiective sunt valoroase prin arhitectura construcției, prin exponatele pe care le pot adăposti și impactul emoțional pe care îl generează. Cunoscute sub numele de muzee, case memoriale, biblioteci, monumente istorice și
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
mobilitate, el nu "evoluează", ci este situare fermă în orizontul unui destin. Determinant apare imobilismul lui, ființa lui turnată perfect în propriul ei contur. Tocmai de aceea, el nu cade de la o înălțime situată mai presus de sine, ci se surpă asemeni unei statui în granițele formei. În tragicul antic este exaltată limita, în cel modern, depășirea. Din toată galeria eroilor antici, Prometeu pare să fie singura abatere de la regula limitei și, de aceea, singura apariție stranie, un soi de irumpere
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rămâne de făcut când fiecare din lucrurile care îți ocupau viața și îi dădeau un sens se golesc de conținut? Lucrul cel mai grav este ca sistemul de iluzii de care o viață are nevoie pentru a înainta să se surpe. Iar în lumina sfârșitului nici o iluzie nu rezistă. Problema e să poți încă face ceva după ce ai ajuns în punctul acesta. Jurnalul este cea mai strânsă formă de colaborare cu viața care ți-a fost dată. Este un fel de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nuntă. Casandra îi arată că această însoțire va aduce pierirea comandantului grec : fii bucuroasă pentru măritișul meu regesc [...] regele aheilor, luându-mă, în mine va-ntâlni o soață mai ruinătoare ca Helena. Am să-l ucid și am să-i surp tot neamul, ca să răzbun pieirea fraților și a tatei [...] Acelora, pe care îi urâm mai aprig, tu și eu, din însoțirea mea li se va trage nimicirea [...] vreau în Hades să nuntesc cu Agamemnon. Cunoscătoare a viitorului, fata știe că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
așteptase vreme de șaptesprezece ani era moartă, că fiul lor se dusese odată cu ea, că viața pe care o visase, singura sa Îmbărbătare, nu existase niciodată. Majoritatea dintre noi avem norocul, sau ghinionul, de a vedea cum viața ni se surpă Încetul cu Încetul, aproape fără să băgăm de seamă. Pentru Julián, această certitudine s-a aprins Într-o chestiune de secunde. O clipă, am crezut că are s-o ia la goană pe scări În sus, că va fugi de locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rost; fiecare din noi găsește însă unul. Singurătatea nu te-nvață că ești singur, ci singurul. Dumnezeu are tot interesul să-și vegheze adevărurile. Uneori, o simplă smucitură din umeri i le dărâmă pe toate, căci gândurile i le-au surpat de mult. Dacă un vierme e capabil de neliniște metafizică, și el îi tulbură somnul. Gândul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu morții. El nu îmblînzește deloc întunericul de care se va fi speriat Dumnezeu pe vremea când
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Lumina mi se pare tot mai străină și mai departe; o privesc - și mă cutremur. Ce să caut prin ea când noaptea-i o auroră de gînduri? ... Dar priviți, priviți lumina: cum foșnește și cum cade-n zdrențe, de câte ori ești surpat de tristeți. Doar ruina zilei ne va ajuta să ridicăm viața la rangul de vis. ... Dulceața morții să fie altceva decât un maximum de irealitate? Și aplicarea spre poezie, altceva decât topire în fantomal? E atâta voluptate muzicală în dorul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-l aducem nouă. Fiorul ce ne dezvăluie că spiritul a rămas clar și neatins, dar că sângele și carnea și-au pierdut mințile... Sau că oasele și-au pierdut capul, când rațiunea își gustă propria ei lucire... De s-ar surpa cerurile înaintea minții! Iubirea pare ocupație vulgară față de dorința de adorație, în care pornirile vieții se filtrează într-o lume de adieri pure. Femeia care cade victimă setei noastre imateriale se poate considera, cu drept cuvânt, nefericită-n dragoste. Căci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
viață/ Complicat și simplu necesar/ De un veac și jumătate-ncoace/ Vinu-și face-n mine cuibar”, Încheind cu un fel de laitmotiv: ,, Te vei duce, te vei Întoarce/ Niciodată vei muri!” Cu acest lichid poetul amețește doar Tenebra ce ne surpa, face atmosferă terapeutică, transformă viața În vis și poezia În medicament alintător. Dintre toți prietenii lui poeți, cu care a hălăduit prin timpuri de tot felul, el, singurul, a turnat și cimentat În litera un zbor prin Iași al unei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
părăsit / Și neisprăvit. Deci, acolo unde nu au izbutit alții, el, artistul Manole, va trebui să izbutească. De aceea, mitul Mănăstirea Argeșului simbolizează condițiile creației umane, încorporarea suferinței artistului în opera de artă. Deoarece tot ceea ce zideau ziua, noaptea se surpa, Manole are previziunea sacrificiului ce va trebui înfăptuit: ,,O șoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra Noaptea s-a surpa Pân-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntâi soțioară Cea-ntâi sorioară Care s-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
creației umane, încorporarea suferinței artistului în opera de artă. Deoarece tot ceea ce zideau ziua, noaptea se surpa, Manole are previziunea sacrificiului ce va trebui înfăptuit: ,,O șoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra Noaptea s-a surpa Pân-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntâi soțioară Cea-ntâi sorioară Care s-a ivi Mâni in zori de zi” Pentru omul străvechi, un lucru sau un act nu are semnificație decât în măsura în care presupune un sacrificiu, căci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
începutul zilei îmi pâlpâie în suflet într-un fel pe care caut să-l descriu ca să pot scăpa de panică, de teamă, de „crepusculul civil de dimineață“. Nu înțeleg de ce. Mereu îmi zic, îmi propun să fiu liniștit. Mereu mă surp ca un mușuroi părăsit de furnici, în niște galerii subțiri, întortocheate, nesfârșite, aparent haotice, dar ordonate de o frică atotbiruitoare. Degeaba diazepame. Degeaba minunatele după-amieze de toamnă. Intru în baie, vreau să mă rad și, deodată, mă înspăimântă până și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
se apropie uruind și dacă nu reușea să-și elibereze repede glezna, va sfârși ca Bishop. Să se lase să cadă pentru a scăpa? Sub ea, ușile externe ale sasului gemură. O parte din învelișul lor ros de acid se surpă. Încă încâlcite într-un oribil amalgam, încărcătoare și regină se îmbrânciră. Ripley era trasă în jos: brațele nu mai rezistau, dar gheata îi alunecă. Piciorul se eliberă brusc. Cu prețul unui efort de care nu s-ar fi crezut capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
suferea: cu eforturi greu de imaginat, săpase în curtea casei o groapă enormă, mai exact, un gen de puț cilindric, având diametrul de vreo opt metri și adâncimea de peste zece, armat cu diverse bucăți de lemn, pentru a nu se surpa. Apoi, la acea adâncime, începuse să sape un tunel orizontal, fiind convins că va găsi acolo, în adâncuri, cum iar fi spus cosmica forță ce îl călăuzea, o luminiță cu puteri miraculoase. Dar să revenim la cercetări. În pofida circumstanțelor expuse
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
lângă lacul cu nuferi, am închis ochii să țin minte pururi tabloul, i-am deschis ca să fiu sigură că nu-i vis și ce credeți c-am început să fac? Asta a fost o dată. A doua oară când m-am surpat de emoție a fost chiar la Sorbona, în 8 aprilie, ora 15, 45, în hol. N-o să descriu marea festivitate din amfiteatrul 112, care a încununat truda echipei noastre româno-franco-germano-maghiaro-sârbo-slovace, ci minunea din hol, care mi-a tăiat picioarele. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
că noi o ducem bine aici sus. Nu știe nimeni câte pătimim. Anul trecut mi-au fugit găinile: au apucat-o la vale în pantă și nu s-au mai putut opri. în primăvară, când au fost ploile, s-a surpat o bucată de teren și mi-a îngropat două capre. Când mi-e sete, mai ronțăi câte-un măr, dar dacă vreau să mă spăl e jale. Episodul 119 ULTIMUL DIALOG GOTIC — în adevăr - spuse Metodiu - multe îi sunt date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
benzina. Cu toate acestea, mușchii arătau fragili... Nu-ți venea să crezi că are autoritate, că inspiră tinerilor o teamă excesivă. Era cu siguranță un tigru În piele de vulpe. Și dacă lucrurile stăteau așa, atunci și poziția lui se surpa odată cu moartea fratelui clientei mele și ura nutrită de multă vreme de către ceilalți tineri se va revărsa acum asupra lui - Împrejurare ideală de a scoate ceva de la el, probabil. Dar n-avea neapărată nevoie de mușchi ca să-i manevreze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dar aventura?) vieții sale (dar a vieții reale?). În fond, Carmina, ca și celelalte personaje, atrase precum fluturii de noapte la un felinar, nu sînt capabile de un efort de construcție, rămînînd captive într-un sistem fără valori, cu lăuntrul surpat în tot felul de întrebări, într-o "larmă de întrebări", cum spune un personaj, spre nicăieri, cu mintea în vid. Personajul prozei Doinei Popa este neadaptabilul, marioneta de pe o scenă pe care nu o înțelege și, uneori, în rare radicalizări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sub lupa unui microscop câțiva viermi și câțiva spermatozoizi semănând stupid de bine unii cu alții, zbătându-se agili pe o lamelă de sticlă devorându-se unii pe alții. O zăpadă ce acoperă până la jumătate fereastra, un mal ce se surpă și se prăvălește în râu, un copil împietrind cu o paletă de tenis în mână... Și atunci ce rost are, ce rost mai are? Intervenea deprimarea, obsesia inutilității, vorbele tatălui: Tu n-ai dat de greu, le-ai avut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pur și simplu răsărise gâfâind alături de ele. Era enervat. Nu mai răcniți așa că o să vă iasă creierii, ce-ați înnebunit? Speriați vecinii, c-or să creadă că s-a întâmplat cine știe ce! Carmina își imagină cum dintr-odată bolta palatină se surpă și creierii roz, vineții, ies moi, tulburi, continuu, în valuri, se revarsă prin fisura creată în carcasa de os, o pastă caldă, vâscoasă ca lava unui vulcan. Monica vorbea despre cercul de Aeromodele de la Casa de Cultură unde era directoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]