20,331 matches
-
Manetii? Toată lumea știe. La colțul gurii i se adunase spumă albă. Am ridicat din umeri, i-am Înmânat prosopul și i-am explicat că, deși fusese politicoasă, inspectoarea nu m-a păcălit deloc. Era clar că eu eram principalul ei suspect. Apoi am menționat felul În care a dispărut Karp, ceea ce, având În vedere situația, mi s-a părut neașteptat și regretabil În același timp; i-am povestit de Întâlnirea la care fusesem martor la Fundație și despre care nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mama că, deși nu e ceea ce pare a fi după miros, în farfuria pusă de chelner pe masă în dreptul buchetului ei de flori nu e nimic altceva decât pui à la king. La drept vorbind, i s-a părut ceva suspect de la bun început, încă de când chipeșul și cherchelitul de Doyle a încercat să-i dea mâncarea în gură cu propria ei furculiță, a bănuit că tragedia, cum îi zicea ea, plutea undeva în aer. Cum însă se amețise și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Între noi... — Dar În eventualitatea unei achitări? — ... eu Însumi, spuse vocea Înăbușit, dumneata, domnule maior, căpitanul Alexici. Vocea scăzu și mai mult În volum: — Discret... Între prieteni... Apoi se auzi ceva mai clar: — S-ar putea să nu fie singur... suspecți... orice scuză... vameșii. Fără zarvă, ’nțeles. Maiorul Petkovici spuse cu profundă dezaprobare: — Atâta tot, domnule colonel Hartep? Vocea deveni ceva mai animată: — Da, da. În privința prânzului... presupun că nu prea aveți locuri potrivite acolo... La gară... un foc bun... ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îl privi plină de teamă, incapabilă să ascundă faptul că i se zdruncinase Încrederea În singurul bărbat capabil și dispus s-o ajute, În afară de Myatt. Chiar și bunătatea de care dăduse dovadă față de ea În tren i se păru acum suspectă. Se duse la bancă și se așeză cât de departe putu de german. — Mi-ar lua prea mult timp să-ți explic de ce, spuse Czinner. Ea nu-l auzi, surdă la semnificația oricărui cuvânt pe care-l spunea el. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urechi, fugind de orice cântec sau cuvântare în care cineva ar putea încifra moartea, precum un dement care strecoară otravă într-un flacon de aspirină. Fugind de orice cuvânt nou. Orice nu e deja cuprins de înțelegrea lor va fi suspect, primejdios. Evitat. O carantină împotriva comunicării. Și, dacă aceasta este o vrajă aducătoare de moarte, o incantație, înseamnă că mai există și altele. Dacă știu eu despre pagina 27, trebuie să mai știe și altcineva. Că doar nu sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de-atât. La radio se aude o explozie de cornuri franceze, țăcănitul unui telex și o voce bărbătească zice că poliția a găsit încă un top-model mort. La televizor îi arată poza zâmbitoare. Din nou prietenul fetei este arestat ca suspect. O altă autopsie care relevă indicii de raport sexual post-mortem. Pagerul îmi sună din nou. Numărul de pe ecran este noul meu mântuitor. Cu mâna încleiată de obloane și uși, ridic receptorul. Cu degetele asprite de țevi și burlane, formez un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ea însăși, aduna dovezi împotriva celor care se îmbătau. Când se căsătorise cu Dan, unii dintre cei care îi văzuseră bând împreună cârcoteau că e o polițistă sub acoperire, care a reușit, în cele din urmă, să pună mâna pe suspect. Făcu o pauză. Era prima pauză semnificativă din discursul său. La început mă tot foisem pe locul meu. Povestitorul mă încolțise în compartiment la scurt timp după ce se urcase în tren, la Oxford. Era un soi de caricatură a Bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Dacă tot nu puteam să fiu scutit de toată povestea asta, măcar să am parte de tacâmul complet. Așa că vă dați seama cum conjuncția s-a insinuat singură: — Și...? am întrebat după câtva timp. — Cum? tresări el. — Și, după ce a „încolțit“ suspectul? Ce dobitoc, m-am gândit. Părea ușor confuz, ca și cum auzea pentru prima dată toată tărășenia. — Suspectul? A, da, îmi cer scuze. Visam cu ochii deschiși. Mi se întâmplă uneori, așa, dintr-odată. Exact ca adineaori, chiar când sunt în mijlocul... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
complet. Așa că vă dați seama cum conjuncția s-a insinuat singură: — Și...? am întrebat după câtva timp. — Cum? tresări el. — Și, după ce a „încolțit“ suspectul? Ce dobitoc, m-am gândit. Părea ușor confuz, ca și cum auzea pentru prima dată toată tărășenia. — Suspectul? A, da, îmi cer scuze. Visam cu ochii deschiși. Mi se întâmplă uneori, așa, dintr-odată. Exact ca adineaori, chiar când sunt în mijlocul... Și se opri iar; trenul pornise din nou cu o smucitură, astfel că profesorul și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
poate risca să-l întrebe direct, că nu se va alege decât cu o grimasă enervată și cu imaginea moțului său, de-acum pleoștit, fluturând atunci când va trânti ușa. Absenteismul atrase după sine și mai multă băutură. Carol găsea sticle suspecte de lichioruri lipicioase și rachiu puturos în tot felul de locuri: sub chivuetă, pe sub taburete, în spatele grilajelor de aerisire. Dar în scurt timp n-au mai mirat-o nici Sambuca din sertarul cu șosete, nici Poire Guillaume de pe galeriile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mm. Aspect: ca și ieri, dar ceva mai inflamat, se distinge clar de labia minora. Viermișorul pare a căuta lumina, iar clitorisul de deasupra se retrage în gluga sa de carne. Observații: creșterea de 1,5 mm este, până la urmă, suspectă. Asta mă face să mă îndoiesc de acuratețea riglei de șase inchi din setul de geometrie Oxford.“ „Miercuri, 15:30. (În toaleta de la bibliotecă, fapt căruia se datorează și caracterul succint al însemnării.) Lungime: 10 mm. Aspect: respingător, are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cantitate nemăsurată de fiori reci pe spinare de-ți vine să-ți iei câmpii, să lași totul baltă cât ai zice pește și să fugi definitiv din cartea asta. Nu vreau însă nici ruptul capului ca, după ce v-am devenit suspect de mustrări de conștiință, să fiu terfelit ziua în amiaza mare, ca un infractor de drept comun care nu știe și nu vrea să-și trateze cu respect cititorii. Cât despre mama și Filip, oricât aș căuta vreo soluție salvatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
obrazul războinicilor, cărora nu le mai rămânea nimic de făcut decât să pună mâna pe arme și să oprească hoarda invadatoare. Eu, unul, eram războinic. Ca războinic, una dintre atribuțiile importante care-mi reveneau era să identific spionii și comportamentele suspecte, mai întotdeauna camuflate sub cuvinte meșteșugite și ipocrite de felul „ne împrumutați și nouă o găletușă“ sau „aha, voi faceți un castel“. Era de la sine înțeles că o țară cu principii morale solide, cum era a noastră, nu va împrumuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Nu aveam unde să verific În exteriorul meu, nici jurnal cu care să le confrunt, nici vreun vechi prieten de familie. Cum aș fi putut verifica ? Tot ce puteam face era să compar o imagine mentală cu o alta, la fel de suspectă, și În final, toate s-au aglutinat. Mintea mea era un labirint, Încîntător sau Îngrozitor, În funcție de starea mea de spirit. Simțeam cum mi se cască pămîntul sub picioare, iar chestia ciudată era că nici măcar nu-mi păsa. Lucrurile se derulau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
avea o explicație simplă - ăsta fusese scopul În care Îl construiseră mileriții, o sectă religioasă ai cărei adepți erau convinși că lumea se află În pragul pieirii. Firește, aici aveau dreptate. Însă, pornind de la Biblie și utilizînd o matematică destul de suspectă, calculaseră că acest lucru va avea loc pe data de 22 octombrie 1844. Pregătindu-se pentru marele eveniment, mii de dreptcredincioși Își vînduseră toate bunurile lumești, după care construiseră o biserică imensă, ca o fortăreață, ca să aibă un loc sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aminte: Ia loc, domnule. Scotoci printr-un sertar, ascunzînd repede ceva peste care dăduse; În cele din urmă, descoperi un creion și un carnet. Și acum, spune-mi te rog cam cînd ai băgat se seamă pentru prima oară ceva suspect. Domnul Rennit se rezemă de speteaza scaunului și Începu să se scobească În dinți cu vîrful creionului; i se auzea răsuflarea șuierînd printre golurile danturii stricate. Cu gulerul cam boțit și cămașa nu tocmai curată, părea la fel de lăsat În părăsire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
client Își Închipuie că e un caz unic. Nici pomeneală de așa ceva: toate cazurile se repetă. Nu-ți cer altceva decît să-mi răspunzi la anumite Întrebări. Restul, ne privește. Și-acum, spune-mi: cînd ai Început să observi ceva suspect... o anumită răceală În purtarea soției. — Nu sînt Însurat, protestă Rowe. Domnul Rennit Îi aruncă o privire scîrbită - nu-i plăcea să fie contrazis. Desfacerea logodnei cumva? urmă el. I-ai trimis vreo scrisoare? — Nu e vorba nici de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
iar el, unul, nu voia ca singurul său aliat să fie pus după gratii. După ce termină, reciti ce scrisese, sub privirile chelneriței. Povestea lui i se păru cam cusută cu ață albă: un cozonac, vizita unui necunoscut, amintirea unui gust suspect. Dar Începînd cu moartea lui Cost, totul părea să indice propria lui vinovăție. La urma urmelor, poate că ar fi fost mai bine să nu trimită scrisoarea la Scotland Yard, ci unui prieten. N-avea Însă, nici un prieten, În afară de... Hilfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu Jones? Îl Întrebă domnul Rennit cu glas acuzator. — Păi, ieri l-am lăsat afară... — Nu s-a mai Întors! — Poate că urmărește vreo pistă... — Trebuia să treacă pe la birou aseară, să-și Încaseze leafa pe săptămîna trecută. E ceva suspect, adăugă domnul Rennit pe un ton plîngăreț. Jones n-ar fi putut uita să treacă pe la mine, cînd avea de luat bani. — S-au petrecut lucruri și mai anormale. — Jones e mîna mea dreaptă. Ce-ai făcut cu el? — M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se bată și să crape... Se prea poate ca În cozonac să nu fie ascuns nimic important - doar vreun răvaș cu vreo urare, o monedă de șase pence... Poate că schilodul ăla nu venise cu nici un gînd rău, iar gustul suspect al ceaiului a fost doar o părere... Ba, mai degrabă, poate că lucrurile s-au petrecut cu totul altfel decît mi le-am imaginat. Suflul unei bombe poate avea efecte ciudate, și n-ar fi exclus să-mi fi zdruncinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a Închis de curînd un om care nu-i cîtuși de puțin furios, spuse el. — L-au Închis pentru că nu Împărtășește vederile doctorului Forester? Spunea că i-a văzut pe doctor și pe Poole - supraveghetorul pavilionului - Îndeletnicindu-se cu ceva suspect, pe Întuneric, În camera lui Poole. Și mai spunea că i-ar trebui o fereastră de la care să poată trage... E cam țîcnit, săracul, dar nu-i furios deloc, ci dimpotrivă... — Continuă, continuă... — Stone era convins că nemții au ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un polițist. — Numele dumneavoastră? Întrebă el. Domnul Prentice Îi arătă o legitimație. — Pe-aici totul e În regulă? Întrebă el. — Nu prea. Îl găsiți pe domnul comisar Înăuntru. Coborîră din mașină și intrară pe poarta cea mare, ca doi conspiratori suspecți. Înfățișarea lor n-avea nimic impunător; erau amorțiți de atîta drum și cam abătuți. Ai fi zis că sînt niște vizitatori năuci, conduși de un valet pe un domeniu. Pe-aici, vă rog! le tot spunea polițistul, luminîndu-le drumul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de stat, trebuie să admiți și dreptul statului de-a face economii În caz de nevoie“... Johns Își amintea cum Întrerupsese, prin apariția lui, o discuție aprinsă Între Forester și Poole. După aceea, devenise din ce În ce mai neliniștit; totul i se părea suspect În sanatoriul acesta, pe ale cărei coridoare se Înstăpînise groaza. În după-amiaza acelei zile, la ora ceaiului, doctorul Forester pomenise de „bietul Stone“. „de ce bietul?“ Întrebase Johns, pe un ton agresiv, aproape acuzator. „Suferă cumplit... are o tumoare... Moartea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sădită și înnobilată de cultură) este antidotul tuturor maladiilor sufletești ale acestei epoci în care trăim. La o privire mai atentă din partea noastră, «hrana spirituală» este adeseori toxică, remarcând informațiile care ne sunt «servite». Există o legătură mai mult decât suspectă între curentul larg materialist din lume și mass-media (care prin presă, TV, radio îl promovează efectiv și eficient). Nu pot afirma cu certitudine că toate mijloacele de propagare a informației sunt vinovate (de modul în care o fac sau de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de la început de Biroul Electoral Central care nici măcar nu a avut bunăvoința să precizeze clar corecțiile făcute și marja de eroare admisă pentru validarea alegerilor. Din capul locului, atât BEC cât și Uniunea PSD+PUR s au grăbit în mod suspect să declare că alegerile au fost corecte fără a cere verificările minuțioase imediat cu ajutorul instituțiilor de stat responsabile. Ulterior, acestea au insistat să precizeze că alegerile s-au încadrat în marja de eroare și că n-au existat fraude majore
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]