1,154 matches
-
de măreață și atotputernică lucrarea compasiunii, îi binecuvântează pe toți aceia care sunt parte din ea, pe toți aceia care o trezesc, pe toți aceia cu ajutorul cărora a căpătat viață, pe toți oamenii care o caută. O privesc din nou suspicioasă și mirată, șade dreaptă în fața noastră, cu bărbia ridicată, pentru că noi amândoi stăm în picioare, una dintre mâinile ei mângâie spinarea fetiței, părul îi flutură ușor pe capul copilului, în adierea vântului cald de după-amiază, ce vine de pe terasă, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
viața reală, iar eu spun, da, cum anume? Îmi amintesc de expunerea plină de entuziasm a lui Udi în cada plină de spumă decolorată, iar ea scapă, nu am idee, oricum nu am înțeles nimic din ceea ce spunea. O privesc suspicioasă, nici una dintre noi nu are încredere în cealaltă, eu mă rog numai să nu mi se îndrăgostească pe neașteptate de profesorul ăsta copilăros de istorie, orice se poate întâmpla, din lipsa unui tată funcțional acasă. Ce vrei să mănânci, întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
secretara emoționată, ciripind din vârful buzelor vopsite în roșu, aproape negre. A consultat-o cineva, întreb eu, nu aveți nici o asistentă aici? Iar ea spune, aveți ghinion, astăzi este una din zilele în care asistenta nu vine, apoi mă privește suspicioasă, te-am căutat peste tot, la serviciu ne-au spus că nu ai ajuns, iar acasă nu răspundea nimeni, și eu murmur, am avut câteva lucruri de făcut, dar privirea ei inchizitorială și întunecată îmi cercetează batjocoritoare părul în dezordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fiecare zi în care am rămas alături de el, cum de i-am permis să aleagă în locul meu, în asta constă diferența, iar ea spune, uneori este mult mai bine dacă alege altcineva în locul tău, iar eu spun pe un ton suspicios, cum adică, habar nu ai despre ce vorbești. Crede-mă, Noam, încearcă ea să mă convingă, cei în numele cărora se fac alegerile își revin mult mai ușor decât aceia care le-au făcut, te vei repune pe picioare repede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că locuim împreună, uneori chiar dormim în același pat, dar abia în timp ce se îndepărtează îmi amintesc să o strig, un strigăt îmbibat de vin iese din gâtul meu, lipsit de inhibiții, iar ea se întoarce surprinsă, se apropie de mine suspicioasă, mami, ce faci aici? Nu ești la serviciu? De ce ești atât de elegantă? Îi cuprind umerii și o conduc spre masă, și tu ai terminat orele mai repede astăzi, nu? Iar ea spune, da, astăzi s-a terminat semestrul, începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
manifestă simplu: dacă Statul mai dă din când în când socoteală pentru ce face, General Electric, de exemplu, n-o va face niciodată (am parafrazată. Chomsky amintește unul dintre beneficiile mari ale lecturii: a nu se cădea în leneveală, cititul suspicios, atent este singurul exercițiu cunoscut pentru un creier aflat de obicei „online“. Savantul poate parcurge rapid scara de la ingenuu simpatic, la naivitate enervantă - poate fi apoi puțin agasant de rudimentar și repetitiv pentru amatorii de Baudrillard sau Bourdieu; lectura rămâne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Australia. Ceea ce e bine. Doar că nenumăratele semnalele de alarmă care s-au tras în țară și în lume din pricina a tot felul de probleme, mai grave sau mai frivole, mie mi-au tocit alarmismul. Mai rău - m-au făcut suspicios. Întotdeauna se găsește cineva care să tragă un semnal de alarmă pe lângă urechile tale. Iar finalitatea lui este una redundantă: să te convingă să tragi și tu un semnal de alarmă. Până la urmă tragem cu toții la semnale de alarmă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
într-un final. Îi dă locului o notă personală mi se pare. Era exagerat? Se pare că nu. Este exact ce am încercat să obțin! Suki parcă iradia. — Ah, tu ai aranjat-o? —De ce? s-a uitat Suki instantaneu, destul de suspicioasă, făcându-și ochii mici. Cine crezi că a făcut amenajările interioare? —Păi, ăăă, nu știu... m-am bâlbâit. De fapt, îmi imaginasem că fusese una dintre firmele acelea din Chelsea cu nume triplu, dar sigur că nu îi puteam spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
când te-ai certat; îi scot din încurcătură pe amândoi, deoarece nici unul nu a trebuit să se chinuie să aranjeze întâlnirea. Am bătut cu palma locul de lângă mine. —Ești grăbit? Ia loc. —De ce vorbești în șoaptă? m-a întrebat Tom suspicios. De-abia te pot auzi. Dar a pășit prin poartă în micul parc și a rămas uitându-se în jurul său. —Drăguț aici, nu? Am ieșit doar să iau ziarul. — Unde este Alice? i-am spus, încercând să fac conversație. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de o cafea. Am stat până a închis ea; apoi am așteptat tonul și l-am sunat pe Hawkins. Nu era, însă îmi lăsase un mesaj la WPC Gilbert. Mi-au făcut legătura cu ea. —Domnișoara Jones? m-a întrebat suspicioasă. Vă voi citi notițele pe care mi le-a lăsat, ad litteram. Cred că așa este mai bine. Dați-i drumul! —Hmm... păi spune așa: „Nicola Walters este pe lista angajaților, dar nu a fost la petrecere. Makamoto și Claes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fi vândut privindu-te în ochi în același timp. —L-ai ucis pe Charles de Groot? am întrebat-o, într-un mod familiar. Nu. Nici măcar nu eram acolo. Răspunsul a sosit prompt, dar nu atât de repede încât să fiu suspicioasă. Trecuse testul. Așa cum era. —Cartela de intrare este valabilă și la sfârșit de săptămână? —Nu. Poți să verifici dacă vrei. Cine crezi că l-a ucis pe Charles? — Nu știu. Chiar nu știu. Dar sigur a fost altcineva pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să-i controleze și să obțină profit de la acești exaltați dacă acesta nu ar fi unul care să-i iubească și să fie iubit de ei... — Fiecare-și are locul lui, dinainte stabilit? Nici vorbă! spuse el, mijindu-și ochii suspicios. Fiecare cu ale lui... Am impresia că nu Înțelegeți, nu?... Nu mi se pare că ați fi de-al nostru... Membrii clubului nostru sînt toți unul și unul... Mă găsești atrăgător ? Ha? Te deranjez? — Arăți bine. Atunci să-ți cîrpesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ar apărea diferențe de lumină prea mari. La fel, dacă afară plouă torențial și tu stai la cadru, dar în momentul în care intri în live, după doar câteva secunde, nu mai este nici urmă de ploaie, telespectatorul poate deveni suspicios. Este esențial ca reporterii care se pregătesc pentru un tur de locații să nu iasă din cadru pe parcursul acestuia. Pe teren, reporterii tind să considere că turul de locații este mai puțin strict decât propria transmisiune în direct, astfel încât se
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
în considerare faptul că se presupune că sunt cu Tim. Sunt fericită și sănătoasă. Și deși nu mă bucur de „culmile“ dragostei, cel puțin nu mai trebuie să sufăr din cauza „prăpastiei“ respingerii, să aștept telefonul să sune, să fiu permanent suspicioasă etc. Îmi plac ieșirile în oraș „cu fetele“, să sorb vin, să îmi ascult prietenele plângându-se de iubiții lor. Desigur, știu că, deși se plâng, tot cred că le e mai bine decât mie. Până la urmă, îmi petrec serile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
voce profundă. Îmi vine să leșin. Toată furia mea parcă se evaporă. —Bună, îi răspund încântată. Ce rapid a fost, nu? Cred că e nerăbdător. Nu avea cum să trimită mesaj altor femei. Trebuie să încetez să mai fiu așa suspicioasă. —Și ce propui pentru diseară? Ceva ce n-aș putea să-ți descriu la telefon, i-am răspuns obraznic. Doamne, când am început să fac pe obrăznicătura? —Tu hotărăști, spune cu vocea aia profundă, sexy, care face milioane de femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
care află ce? — Că m-a rugat să mă mut cu el, spun, ceva mai mult decât exasperată. Aproape că îmi doresc să nu o fi sunat acum. Dar chiar te-a rugat să te muți cu el? Debbie pare suspicioasă. —Adică, ești sigură că nu l-ai înțeles greșit? Nu, nu l-am înțeles greșit. Mi-a spus chiar că pot să scriu în apartamentul său. —Mmm. Nu te entuziasma prea tare totuși, mă asculți? Da, da, bine. Vorbim mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
doar o casă, mă contrazice el. Doar o casă. Și nu e a mea. E a părinților mei. Parchează mașina și îl urmez pe scări până la imensa ușă georgiană. Înainte să-și găsească cheile, ușa se deschide. O femeie mică, suspicioasă, purtând ochelari cu lentile groase și pantofi maro, cu talpă plată se uită de jos în sus la mine. Bună, sunt Katie. Îi ofer cel mai reușit zâmbet de stewardesă și îi strâng mâna. Parcă aș strânge un pește mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
egală. Văd viitorul. Capitolul 19tc " Capitolul 19" — Apoi o să te ducă la el acasă, spun, uitându-mă în palma ei. Și o să te întrebe dacă nu vrei să mergeți să înotați. Chiar are piscină? De unde știi toate astea? întreabă Lydia suspicioasă. —Ți-am spus, văd viitorul. —Doamne, e minunat. Poți să vezi dacă o să ajungem să, ei, știi tu, să avem o relație serioasă? Nu pot să-ți spun asta, zic sumbru. —De ce? Păi, nu le spun oamenilor decât lucruri bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
veni în ultima clipă așa că porni să-și caute locul. Se afla într-o lojă în apropierea celei centrale Înăuntru totul era tapisat cu pluș de culoarea vișinei putrede. Pe unul dintre scaune ședea un bărbat. O privi curios și suspicios o vreme. Curând începu spectacolul și amândoi își dirijară atenția către scenă. În pauză o întrebă foarte sobru dacă Emilia îi dăduse biletul pentru spectacol și Carmina îi răspunse foarte mirată că da și imediat se înroși puternic. Pricepu manevra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
despre riduri? Ele erau o consecință a intensității trăirilor sale. Dimitrie îi spuse că se lasă condus. Nu știa unde se află cofetăria cea nouă. Ups, ce zi minunată, o adevărată comoară! Ceva din tonul lui o făcu să fie suspicioasă, parcă deslușise o nuanță de persiflare, era enervant să fie luată peste picior, doar erau oarecum apropiați ca vârstă, acea diferență de opt ani existentă între ei putea fi trecută cu vederea, nu, ce mama naibii. Se interesă în amănunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
blond și lins, pomeții Înalți și bine conturați, buzele subțiri ca un fir de iarbă. Chiar dacă irișii erau neobișnuit de ridicați și parțial acoperiți de pleoape, aproape Încețoșați, privirea ei era provocatoare. Cu umerii trași, Dora părea foarte atentă, aproape suspicioasă. Impresia creată era de persoană care nu se simțea liberă, dar care era gata să plătească prețul libertății. — E o fotografie de pașaport, explică Wickert. Mărită. Dora aceasta, ai cărei ochi mici, granulați, mă priveau acum, era mai degrabă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zi cu zi ne crea cele mai mari dificultăți, având În vedere că eram nevoiți să ne Întoarcem În trecut și să devenim amândoi ceva ce nu eram Încă: oameni cu un trecut comun. În ceea ce mă privește, eram destul de suspicios și nu Întrebam decât lucruri la care eram pregătit să răspund. Până să comandăm niște păhărele de absint rece, delicat, n-am putut să nu mă Întreb de ce se mutase Dora În acest oraș. După accentul meu și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-miu și fotografii sepia, montate pe carton. Dar Într-o zi, curiozitatea mi-a fost stârnită de jurnalul soră-mii. — Agnes e cu cinci ani mai mare ca mine și obișnuia să-și ascundă jurnalul sub pernă. Când a devenit suspicioasă, a schimbat ascunzătoarea. Cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, reușeam să dau peste el - de obicei, sub puloverele din sertar sau sub saltea. Coperta jurnalului era stacojie, decorată cu un fluture albastru strălucitor, spectaculos, și era Încuiat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
doarme. Norman ridică seringa În lumină și stropi câteva picături În aer. — OK. Ar fi bine să vin cu tine, să-l țin dacă se Împotrivește. Nu, spuse Norman. Dacă e treaz și ne vede venind pe amândoi, va deveni suspicios. Amintește-ți că tu nu mai dormi În dormitoare, ci În laborator. — Și dacă devine violent? — Cred că pot să mă descurc. — Bine, Norman, cum spui tu. Luminile din coridorul Cilindrului C păreau nefiresc de puternice. Norman Își auzea pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
știind că nu o vor mușca nici pe ea. — Cu mâinile pline de șerpi arătai precum Meduza. — Asta cine e, vreo vedetă de rock? — Nu, e un personaj mitologic. Cea care și-a omorât copiii? Întrebă ea, cu o uitătură suspicioasă. Beth, mereu pregătită să riposteze unui afront, oricât de voalat. — Nu, aceea a fost Medeea. Meduza a fost o femeie din mitologia greacă și care, având șerpi În loc de păr, Îi prefăcea În stană de piatră pe toți cei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]