3,370 matches
-
palmele? știai că poți atinge cerul și că te poți spăla pe față cu cele patru puncte? sângele se află în mare ai putea descrie valul peste care treci cu cercul ființei tale ai putea aștepta încă o zi fără suspine cu zâmbetul acceptând drămuirea iubirii? nu spun urmei ce-mi urlă în față: trecători suntem voi și muți și prea plini cuvântul vine prin ochi și moartea o credeți sublimă minunate ființe prin viață hoinari atingeți pământul cu tălpile goale
O PALMĂ DE GÂND DEASUPRA LUI SUNT de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366801_a_368130]
-
acest har al timpului, găsești viață și o distanță între tine și Dumnezeu. Scara, arderea existenței noastre, urcăm să ne trecem. Adunăm așa cum se cuvine închipuiri și vise. Ar trebui să investim timpul chiar în noi, să ne putem lăsa suspinele pe treapta de jos. Să nu lăsăm timpul să ne piardă precum un lucru, chiar dacă Spinoza a spus că timpul e doar un mod de a gândi...pentru că atunci de ce timpul ne vindecă rănile? Timpul a rămas alb, suspendat de
SCĂRI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366799_a_368128]
-
trăit iluzia visului în picioarele goale pentru că sufletul face tăcerea să-ți cânte. Sunt aici și te aștept. Serile se roag să dispară, să se facă noaptea scară iar eu să tot urc până la tine. Pe lumina nopții îmi las suspinul. Întinde-mi mâna și-ai să vezi amintirile mele pentru tine. În fiecare lacrimă stă ascuns răsăritul. Cred că am așternut fericirea în fața ploii. E atât de curat în jurul meu încât aud ecoul tăcerii. Încercăm să ne ținem cu sufletul
SCĂRI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366799_a_368128]
-
a misiunii încredințate, el fiind singurul care a realizat dimensiunea „bătăii de joc” a faptelor incriminate cu atâta „mânie tovărășească”! „Reeducarea” pe care o solicita lui nea Vasile șefii lui, a pretins el, a fost îndeplinit-o fără cârtire și suspine din partea subiecților, fără vreun incident de parcurs, numai în ritmul unisonic al „capului plecat” și completat (și bine simulat!) cu semnul „augurilor instructivi și siguri ai Calului Bălan”!. Că altfel, cine știe... Referință Bibliografică: Bongola, bongo-cha-cha-cha cu... cântec ! / George Nicolae
BONGOLA, BONGO-CHA-CHA-CHA CU... CÂNTEC ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366822_a_368151]
-
Viața e oricum doar o simplă alergare prin moarte. Dar dacă tu ești un munte de nisip, atunci eu mă voi întinde pe pământ la poalele lui, așteptându-ți căderea. Vom pieri împreună, tu încercând să găsești pământul, eu înălțând suspinele tale. Autor Dorina Șișu Dublin - Ireland Referință Bibliografică: Să nu taci / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 204, Anul I, 23 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dorina Șișu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SĂ NU TACI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366844_a_368173]
-
se întâmplă”. Unul dintre interlocutorii Pelerinului rus îi explică acestuia că rugăciunea lăuntrică este celebrarea însăși a vieții și a universului, entuziasmul care poartă toate lucrurile către plenitudine și către frumusețe și că este de datoria omului să descătușeze acest suspin universal al Duhului. Părintele Stăniloae spunea, tot așa, că trebuie să primim lumea ca pe un dar al lui Dumnezeu, pe care toți laolaltă să I-L înapoiem, după ce am pus pe ea pecetea iubirii noastre creatoare. Toate acestea sunt
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
se rostește cu mintea, atunci nu mai ești tu cel care te rogi, ci Duhul Sfânt este Cel Care Se roagă în tine. Dumnezeu este Cel Care Se roagă în tine, după cum spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos, și strigă cu suspine Avva Părinte. Atunci tu nu ești decât instrumentul prin care Dumnezeu lucrează și strigi: “Neputincios cad, Stăpâne, în fața Ta!”, în timp ce lacrimile-ți inundă fața. Eu cred că Părintele Paulin, atunci când îi curgeau lacrimile, era în plinătatea rugăciunii. Pentru el, cuvintele
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
hăul infinit, N-aș găsi, n-aș recunoaște Sufletu-mi de mult sfârșit. Și-aș rămâne trist-acolo Făr' să plâng căci n-am să pot Și-am s-aștept cu disperare Sufletul să mă îngrop. Nu cu lacrimi și suspine, Nu cu cruci și lumânări, Nici cu lume-n haine negre, Nici cu false disperări. Am să vreau să-mi fie dusul Umezit de lacrimi grele, Nu a celor din alai Ci a chinurilor mele. Referință Bibliografică: SUFLET FĂRĂ NUME
SUFLET FĂRĂ NUME de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367516_a_368845]
-
devin cupe care se umplu cu focul sacru de Iubire! -Hristos a Înviat ! De atâta bucurie ! Eu parcă ma topisem Eram si totodată nu eram Mă depărtam, mă depărtam... Ușile, ușile! nu vine nimeni să se uite în tăcerile si suspinele mele? (Rostirea Crezului) Doamne! Verbului mă rog acum Si Ție- Du-mă în altă împărăție, unde nu se îngăduie să te înfrupți cu nevinovăție! Eu asemeni vouă sunt, să vă puteți vedea, ca într-o oglindă interioarele inimii în înflorirea
AUREL ANGHEL DESPRE ELENA ARMENESCU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367510_a_368839]
-
mai sus cu cântul, E un cântec totul, harfă și vioară, Sărbătoare este pe întreg pământul, Că s-a-ntors, cuminte, buna primăvară. ESTE PRIMĂVARĂ Timpul s-a oprit o clipă, Este iar ca la-nceput, Iar se-nalță o aripă, Un suspin și un sărut. Brațe-albastre-ntinde marea, Este primăvară iar, Seara-și pâlpâie chemarea Cu sclipiri de chihlimbar. NOAPTE CALMĂ Tremură pe ramuri frunza crudă încă, E o noapte calmă, liniștea-i adâncă, Iarba-abia-ncolțită se ghicește verde, Un suspin de taină pe
CANTECE DE PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367539_a_368868]
-
o aripă, Un suspin și un sărut. Brațe-albastre-ntinde marea, Este primăvară iar, Seara-și pâlpâie chemarea Cu sclipiri de chihlimbar. NOAPTE CALMĂ Tremură pe ramuri frunza crudă încă, E o noapte calmă, liniștea-i adâncă, Iarba-abia-ncolțită se ghicește verde, Un suspin de taină pe alei se pierde. Bolta înstelată îl preia discret. Este oare vântul, care suflă-ncet Sau vreo șoaptă tandră de iubire-aprinsă? Cine, cine știe...noaptea-i necuprinsă. CULORI Tot mai multe flori se-arată-n parcuri, Elegante-n hainele de
CANTECE DE PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367539_a_368868]
-
prin lume, spre a-și cerceta ființa ca să afle dacă a reușit să guste vreodată fericirea. Cu siguranță i-au răspuns prima dată lacrimile și i-au arătat primul lui contact cu lumea văzută, mai târziu i-au arătat primul suspin din neputința de a se face înțeles în absența cuvintelor, pe urmă fiecare durere, de la primul pas făcut pe pământ, până la fiecare colț de stâncă ce-i tăia calea în urcușul său spre desăvârșire. Dezamăgit de lacrimile clipei ce i
CALEA SPRE FERICIRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367592_a_368921]
-
surzi, trăiesc, zoriți parcă de viață, Privesc cum umbre-aleargă pe ziduri scorojite, Oameni sârmani și singuri cerșesc stropi de speranță, Dar cine să îi vadă în veac de măști rânjite. Nu-i timp de gingașii și nici de brațe-ntinse, Suspine sunt destule și zilnic se-nmulțesc, Cu toții au probleme și vise neatinse, Nu pot schimba destine și-oricum se cam grăbesc. Bolnavi de neiubire,-n cetăți de autism, Sporește nepăsarea, sunt reci și împietriți, Înstrăinați de semeni, robiți de egoism
ZORIȚI DE VIAȚĂ de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367646_a_368975]
-
de învățătoarea din clasa întâia și de caporalul de la instrucție... - Fă ce-ți spun eu, a insistat respectivul, ducă-se dracului toate învățătoarele și toți caporalii împreună. Dumneata fă-ți meseria și dacă o să auzi de la mine cel mai mic suspin, n-ai decât să întrerupi extracția! Eu, fraților, ce să vă spun? Lucrez în branșă de aproape treizeci de ani, dar de așa un caz, de o extracție de molar fără anestezie, n-am auzit... Așa că a intrat ambiția în
SCHIŢE UMORISTICE (66) – UN CAZ RARISIM de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367675_a_369004]
-
gleznele mele, iar trupul își concentra atenția asupra baghetei mele magice, pe care o frământa, căutând noi și noi senzații. Cu ochii închiși, parcă dorind să nu vadă toată această transfigurare a simțurilor, se opintea, într-un ritm drăcesc, cu suspine și vaiete de plăcere. La un moment dat s-a blocat, corpul i s-a înțepenit deasupra mea. M-a strâns cu putere de abdomen și-a înfipt unghiile în pielea mea, dezlănțuind zvâcniri sacadate. Am văzut cum se transfigura
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
Iertări umane, stări divine ce tind timid spre absolut Un înger alb cu aripi negre se scutură încet de lut Trăiri terestre, vise-nalte, ce zburda căutând lumină La gândul unui minim soare, eu tremur să nu-mi ștric rețină Suspin forat din infinit, un plâns constant, dar fără lacrimi Îmi stau în spate că o umbră și-n față că un ghid de pătimi Dar, de nu-i soare , nu am umbră, iar patimile se divid Prefer lumină cât de
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
Din ochii ațintiți în calea ta se răspândește rază de lumină. Prin ceața vieții te voi aștepta lângă pătuț, singură și străină! Mă-ngenunchează soarta în destin, să nu mai pot păși dincolo de prag! De al iubirii dor îmi leg suspin și-n ultima speranță te aștept cu drag! Apăsătoare-i singurătate ce mă conduce pe nesfârșite zări, Prin nopți de dorințe colindate vor răsuna ale inimii chemări. Colind răsună în sufletul meu, cu ecouri de aduceri aminte. Pe nesfârșite zări
COLIND DE PĂRINTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367777_a_369106]
-
ont un sens: synonymies, antonymies, paronymies, qui suivent notre desir d'être vivant et reel, precisement parce que nous vivons parmi les profanes et les inities pour orienter la façon dont vous avez � marcher pour ne pas produire existence anormale. Suspinul este o stare a faptului că semenii și-au adus aminte de noi. Lacrimile, chiar dacă nu se materializează prin umezirea ochilor, ele se preling prin venele care duc către inimă lichidul vâscos al existenței. O colosală ironie, același lichid rozariu
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
umezirea ochilor, ele se preling prin venele care duc către inimă lichidul vâscos al existenței. O colosală ironie, același lichid rozariu ține în viață și pe cel care-i tulbură inițiatului circuitul de energii, ce îi trec prin coloana vertebrală. Suspinul induce melancolia, care la rândul ei trezește amintiri, care frământă sufletul până în ultima clipă a vieții. Este un dor tăcut ce urcă și coboară în matricea celestă a invizibilului, mângâind inimile telurice, care nădăjduiesc într-o liniște a apropierilor. Mă
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
buza mea ești strop de roua la gâtul meu mărgăritar frumoasă că și-o luna nouă, ești vinul dulce din pahar. tu cântec mi-esti și poezie cărarea mea către sublim a nopților îmi ești feerie și-a inimii veșnic suspin. mă dor și zile ,nopți mă dor, să-ți simt arsura buzelor. **** De s-ar întoarce clipă să fim iar împreună, Să ne plimbăm zâmbind sub razele de luna , Săruturi iar în ploaie să curgă pe obraji Ce-a înghițit
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
au măsură în nimic ce fac Țintesc, lovesc și spulberă în cale Conduc cum vor și după bunul plac Distrug valori în ritmuri infernale. Dar n-o să fure ce ne aparține Căci le ajunge cât au prăduit! Pământu-acesta geme de suspine Sufletul nostru nu-i de răstignit! Referință Bibliografică: Sufletul nostru nu-i de răstignit! / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 181, Anul I, 30 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Georgeta Resteman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SUFLETUL NOSTRU NU-I DE RĂSTIGNIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367017_a_368346]
-
numit G. A. C. - siglă industrială, care nu mai avea nimic din „gospodăria” perfid semețită în capul denumirii în coadă cu „colectivă”. De două mii de ani, de printre „dealuri mari și sărăntoace foc”, tânjim spre libertatea dacă și vorbele curg printre suspine, pentru că nu vom înceta vreodată să „ne unim prin lacrimi cu fiecare spiță din roata lui Horea și Cloșca”, să „ne unim prin lacrimi cu bucuria săvârșirii Unirii celei Mari, devenită apoi, din nou, Dor”. Iar dorul este și pecete
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
tot, în căutarea mamei. Am rezemat bicicleta de cireșul pietros de la poartă și nici nu m-am mai lăsat ademenită de chemarea rubinie și dulce a cireșelor, ce scânteiau printre crengile generoase. Deodată m-am oprit speriată de zgomotele și suspinele ce se auzeau prin ferestrele larg deschise. Am lăsat ghiozdanul să cadă în iarba din curte și am alergat alarmată în casă. M-am oprit în prag confuză și apoi mi-am acoperit fața cu brațele îndoite, în apărare. Pereții
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
vârtej de confuzii Și-atâtea mistere din fulgere stoarse. Vuiește vremea șiroaie în clepsidre, Păscându-și nisipul din faguri de stele; Alunecă idei ca blândele vidre În apa gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluența Blânde suspine în uitatele vești, Orașul cărunt își veghează cadența Cu ramuri stinghere în aceleași ferești. Destinul anemic scâncește-n amurg, Stau roată stejarii-n luminile certe. Din lacrimi neplânse blânzi îngerii curg Și cine pe cine ar putea să mai ierte
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
arse;Atâtea cuvinte-n vârtej de confuziiși-atâtea mistere din fulgere stoarse.Vuiește vremea șiroaie în clepsidre,Păscându-și nisipul din faguri de stele; Alunecă idei ca blândele vidreîn apa gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluențaBlânde suspine în uitatele vești,Orașul cărunt își veghează cadențaCu ramuri stinghere în aceleași ferești.Destinul anemic scâncește-n amurg,Stau roată stejarii-n luminile certe.Din lacrimi neplânse blânzi îngerii curgși cine pe cine ar putea să mai ierte? Referință Bibliografică
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]