2,825 matches
-
de pe balcon - stau cuminți în hol, așteptând dimineața, când vor lua drumul Arhivelor Naționale, unde vor fi inventariate și apoi depozitate într-un loc unde, probabil, nu le va mai tulbura nimeni vreodată. - Vaaaaiii, ce răuuuu mi pare după neeeneeea ... , suspină Simina. Se uită lung la camera goală în care, până cu trei zile în urmă, Bătrânul a trăit liniștit, fără să-i deranjeze cu altceva decât cu câteva vorbe schimbate dimineața și seara, când ei îi aduceau câte-o farfurie
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
în mod deosebit pe părintele lor duhovnicesc!... Au fost multe coroane, multe flori, multe lacrimi pline de recunoștință și (de) nădejde, că părintele s-a mutat de la moarte la viață, acolo unde nu mai este nici suferință, nici întristare nici suspin ci viață fără de sfârșit!... După ascultarea cu luare aminte a slujbei prohodirii preoților (a monahilor și ieromonahilor) - care adăpostește și cuprinde o atăt de bogată și de profundă teologie au ținut să omagieze personalitatea celui plecat mai mulți slujitori al
PATRU ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREA CUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT GRAVIIL STOICA DE LA MĂNĂSTIREA ZAMFIRA – PRAHOVA ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355253_a_356582]
-
la frumusețea Lui Hristos, cred că ne dam cu toții seama că este vorba despre ceva nobil un ideal atât de înalt și totuși atât de accesibil omului, la spiritul sau de sacrificiu demonstrat la Golgota, la pulsul inimii Sale ce suspina pentru om. Caracterul Sau în care se împletesc atât de armonios dreptatea și dragostea. Atunci când El a trait pe pamant și-a desfășurat viața în lumea celor de jos a întâlnit oameni apăsați de păcate și de poverile vieții ce-
INNOBILATI DE FRUMUSETEA DIVINA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355310_a_356639]
-
zilele îmi era tot mai ușor s-o duc în brațe. Poate exercițiul de a o căra, mă facea mai puternic. Într-o dimineață am văzut-o căutând o rochie, dar nu găsea nimic care să-i vină. Doar a suspinat și a zis, toate rochiile mele mi-au rămas largi. De aici mi-am dat seama că pentru asta îmi era tot mai ușor s-o port în brațe. Pierdea foarte mult din greutate și era foarte, chiar foarte slabă
POVESTE... DE CASNICIE de DANIELA DELIBAŞ în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355314_a_356643]
-
roagă însă Domnului pentru ei, pentru jugul cel greu al grijilor ce le apasă umerii lați, puternici și auriți. Restul însă, plâng și fac mătănii adânci în fața crucilor celor fără de morminte sau a mormintelor fără de cruci. „Unde sunt Ierarhii noștri?” Suspină bolnavii, șchiopii, orbii, cerșetorii, calicii, bețivii, vii și morții, râzând sau plângând, rotindu-se într-o imensă plagă ce se revărsa amenințător deasupra răbdării. Unii, aninați între cârje oblojite, rânjesc schimonosiți de durere dar resemnați că poate toaca sau clopotele
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
să le depășim!... Cel ce nu și-a zidit viața pe temelia credinței și a sincerității autentice, ar putea înclina să creadă că această lume este, mai degrabă, o „vale a plângerii”, odată ce venim aici plângând și plecăm din ea suspinând, fie după ea, fie de durere. Povestea vieții fiecăruia dintre noi, privită, tratată și abordată dintr-o perspectivă pur firească, naturală, are aspectul unei drame cu un sfârșit tragic sau un fiasco. Privită însă, din punctul de vedere al credinței
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355267_a_356596]
-
Anotimp > SFÂRȘIT DE VEAC Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 285 din 12 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Sfârșit de veac și violet Cu umbre mari și cu lumină Când moare palid, un poet Și-n urmă nimeni nu suspină Când piscuri tot se mai înclină În fața vreunui vârf cadet Amurg de veac și violet Cu umbre mari și cu lumină E poate cel mai trist banchet Cu fast, decor și spumă fină Pe care cade o cortină Ca pe-
SFÂRŞIT DE VEAC de ION UNTARU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355451_a_356780]
-
Toate Articolele Autorului Azi nu mai scriu nimic sunt lacăte în gânduri și toamne răstignite-n cer Un fulger mi-a strivit retina e grea lumina zăvorâtă-n sânge adulter Azi nu mai caut semne nu! ascult resemnat... cum pământul suspină în trup de fecioară flămândă ce-așteaptă la răspântii să mă vândă muzelor confuze și nopților înspăimântate în care pier... ... azi... cuvintele mi-au cumpărat tăcerea c-un singur semn... + ... și-o toamnă grăbită desfrunzită de taine și culori l-
TOAMNE RĂSTIGNITE-N CER ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355448_a_356777]
-
făcut, zii ce mai simți și cere binecuvântare peste tine. Nu te rușina. Nu zi că Domnul nu mă va binecuvânta pe mine care nu-mi fac pravila. Cere și Domnul te va binecuvânta și când vei cunoaște asta, vei suspina și vei plânge și vei binecuvânta pe El și așa încet vei ajunge să simți nevoia să mai stai cu acest Dumnezeu bun și iubitor de oameni care toate ți le iartă și te așteaptă cu blândețe adâncă și înduioșătoare
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355414_a_356743]
-
iubire. Să crezi în lacrima curată În clipa vie de-altădată Privește la steaua măreață Călăuză-n magica-ți viață. Adiere de vânt jucăuș Pe-a inimii strună arcuș O voce de înger ne-alină În piept de copil ce suspină. Un strop de izvor neumblat Un drum de tărâm necălcat Ești leacul din roua de flori Și primul cântec din zori. Să iubești...e atât de ușor. Camelia C 2010 Referință Bibliografică: Să iubești..e atât de ușor / Camelia Constantin
SĂ IUBEŞTI..E ATÂT DE UŞOR de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355553_a_356882]
-
a văzut că intră în casă, și-a pus palma la gură și a zis cu teamă: Doamne, ce tînăr și frumos ești ... și Fulga i-a zis: Dar e tata, mamă ... lasă, că o să-ți explic eu ... și a suspinat întristată, pentru că mama ei recăzuse în acea amorțeală a gîndurilor ei cu care ea se obișnuise deja și, cînd, mai tîrziu, după ce Igantio se spălase și se răsese și plecase la crîșmă, să-și vadă prietenii și să bea o
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
de la școală. „Așa a vrut Dumnezeu... Cine poate ști ce păcate s‑au spălat cu necazu’ ăsta căzut pe capul fetii!”, murmura Tudor îngândurat, pe utilajul său din șantier. Iuliana s‑a dovedit a fi o luptătoare. Plângea des și suspina adeseori cu disperare privindu‑se în oglindă. Dar plângea numai când era singură. Nu voia s‑o vadă nici mama ei în asemenea momente. La școală era permanent în stare de alertă, pregătită să se apere, atacând orice jignire ori
CHEMAREA DESTINULUI (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356789_a_358118]
-
aplecate Plâng apocaliptic peste noi. Câmpia vieții parcă-i stearpă; Îmi pare totul că-i pustiu. Trist în neant cântă o harpă Iar cine-s eu... nici nu mai știu. Pe-albume praful stă să crească; Uitate poze-n timp, suspină. Și barba vrea să-ncărunțească Ca un arbust de albaspină. Țigara arde-n scrumieră. Prin fumul gros, venind agale, Zăresc parc-o infirmieră Și mă ridic, trosnind din șale. Dar albul se preface-n negru Și-un râs sarcastic, delirant
MĂ DOR AMINTIRILE VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356852_a_358181]
-
minții ei aproape încremenite și avea senzația că a pătruns într-o cameră întunecoasă, în care face curat, aerisește, mătură pînzele de păianjeni, spală podelele și face să strălucească ferestrele în razele soarelui. Ce povești emoționante, care o făceau să suspine de fericire și gemenii dădeau și ei din piciorușe, iar ea avea senzația că ceea ce citea ea li se transmitea și lor pe căile subtile ale gîndurilor, așa că se sprijinea cu spatele de perne, cu cartea pe genunchi și visau
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
să-ți spun că nu mai vin; Mă tăiase-un junghi în șale. În glasul tău era durere. Ploaia parcă se-ntețise, Voind la amândoi a cere Să ne ude și în vise. Și ai oftat până-n plăsele, Și-ai suspinat așa divin... Știai că am vreo trei umbrele, Pe plit-aveai un vas cu vin. Te-am întrebat de scorțișoară; Mi-ai răspuns c-ai pus de toate Și eu am zis, așa-ntr-o doară, Cine știe, poate-poate... Și bată
EU NU MAI PLEC DE LÂNGĂ TINE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356914_a_358243]
-
lui, să viziteze muzeul, să-i privească plini de evlavie și respect obiectele personale, păstrate cu sfințenie și expuse cu dragoste de mama lui în camerele special amenajate. Atmosfera de pietate era așa de profundă încât puteai auzi aerul cum suspină a toamnă. Nu-ți venea să atingi nimic, de teamă ca liniștea să nu se sfărâme în mii de cioburi de vitralii și totul să se spulbere. Am avut senzația că pătrund într-o capelă și primul gest a fost
PORŢI SPRE ETERNITATE. COMEMORAREA ARTISTULUI PLASTIC IONUŢ-CĂTĂLIN FLOREA ÎN LOCALITATEA NATALĂ I.C.BRĂTIANU (ARTICOL DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 201 [Corola-blog/BlogPost/356908_a_358237]
-
zărit-o în oglinda în care îmi priveam pentru un drum deosebit figura, de ce sunt eu? Părea a fi liniștită însă destul de obosită de fiinduri ce îi scurcircuitaseră energiile, creându-i leziuni spontane în interiorul celor patru camere ale inimii. Am suspinat la adevărul imaginar al imaginii materializate a eului meu, în infinitul oglinzii, ce mă trăgea tot mai aproape de apele ei înghețate. Își dorea să îmi soarbă lumina și să îmi înece în întuneric tăria de a fi a omului din
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
a concentrat cu greu privirea până ce umbrele în alb gri au prins forme și dimensiuni. A recunoscut cu greu chipul îngrijorat, aplecat asupra ei, și a văzut lacrimile mari izvorând în cea mai adâncă tăcere din ochii mamei sale. A suspinat și a strigat cu un ultim efort: - Mamă! Lacrimile i-au inundat ochii și toată ființa ei s-a prăbușit într un alt leșin... Referință Bibliografică: CHEMAREA DESTINULUI (4) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 282, Anul I
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
în: Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mor și cai și cavalerii Înghițiți de nopți și toamne Domnilor, tinere doamne Trec prin noi ca rinocerii Rochii moi de crinolină Și saloane cu clavir Doru-n inimi când suspină Decât noi, mai abitir Frezii tandre se usucă Plânsul nu ne mai ascunde În privighetori de ducă Din lăcașul vieții scunde Trece timpul. Vine schimbul Nu mai e de mult o glumă Domnilor, pălește nimbul Diferența e o sumă Și
TINERE DOAMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356639_a_357968]
-
pierdu echilibrul țipând după ajutor. Se prăbuși, pierzându-și cunoștința. Cineva îi dădea palme ușoare peste obraz. Se dezmetici cu greu. M. îi rostea îngrijorat numele: - Iubito, ce e cu tine? o strânse cu putere la piept. - De-ai știi ! suspină ea în gulerul cămășii lui. Bărbatul îi ținea obrajii în palme, o privea intens: - Ce ai pățit? Mă îngrijorezi! - Oglinda ... bâgui femeia. Privi încruntat spre direcția arătată de ea! Deveni atent. - Da, iubito, oglinda te arată așa cum ești superbă! Ea
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
nici în vise n-au fost scrise Șoapte adunate-n taină, dăruite pe furate... Melancolice colinde, aninate-n ramuri goale Plâng și-acum rătăcitoare printre inimi sângerânde; Hohotește iar destinul, la răscrucile fatale Când o pană frântă-n două mai suspină pe neunde... Și nebunii râd albastru, când în palmă prind epave Ale ultimilor ploi...Știi, când îți cântam un fulger? Știi când îmi tunai un zâmbet și ce-nlănțuiri grozave Între trup și gând ardeam...Și ce-ngheț urma, ce ger
VINA CE-AM AJUNS... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355069_a_356398]
-
iar oamenii mai aveau timp de mers la nunți și la botez. mi se părea anotimpul cel mai stors de bogății iar la sfârșit, când cortina toamnei se lăsa, toți pomii se dezbrăcau și rămâneau solitari... așa mă prindea iarna; suspinând după celelalte anotimpuri. și totuși zăpada mă bucura, sărbătorile îmi umpleau de sfințenie casa iar ușa era tot timpul deschisă pentru colindători. plecam la derdeluș cu sania sau pe gârlă cu patinele mă întorceam acasă îmbujorață la față, udă până la
O POVESTE NEMURITOARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355075_a_356404]
-
momit cu șoapte. Ele freamătă duioase, fragede, îndrăgostite. Cum le tremura ființă, cînd zăresc un Făt-Frumos. Oare el va fi alesul fetelor îndrăgostite, Sau pe panoplia vieții va muri un vis duios? Ele sînt așa fragile, suflete neîntinate - Fetele care suspina dureros în miez de noapte. Unde au pierit feciorii de-mpărat, ca să le ceară, Să vibreze-ntreaga viața că o coardă de vioară ? Au musee d'art intelectua Îl n'echappe � personne que cette crise est l� pour durer. On
REDIMENSIONIND TIMPUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355084_a_356413]
-
rădăcini Să te vândă la străini... Românie gem și gemi De durere și blestem Pe păcatul hramului Și blestemul neamului... Românie rai ciuntit, Ți-au mânjit și țe-au pocit Chipul mândru românesc Cu catranul țigănesc... Românie duc și duci Greu suspin pe două cruci În trupul cristoșilor Celor două țări surori... Românie trist pământ, Ți-au luat ce ai mai sfânt: Copiii de la părinți Și credința sfântă-n sfinți! Referință Bibliografică: Românie plâng și plângi / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ROMÂNIE PLÂNG ŞI PLÂNGI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355135_a_356464]
-
înserarea O cinta-n versuri menestrelul Și în ferestrele-ntristate Floarea zăpezii iar îngheață S-a liniștit deja și rîul Strivit de-un pod imens de gheață Abia o umbră se strecoară Prin catifeaua grea a nopții E luna care mai suspina Topindu-se în pragul porții... PRIMĂVARĂ Se zbat secundele în ceasuri O licărire se strecoară Prin crengile încremenite Un susur candid de vioară Si-ncet zăpadă se topește Cad țurțurii strălucitori Burlanele încep să cînte Și iese soarele din nori
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]