985 matches
-
decât simulacre. țarul consideră că are deja principatele în buzunar și nu va renunța la pretențiile lui. Pe de altă parte, nu suflă o vorbă despre acel paragraf din tratat, pentru că sultanul nu trebuie să afle despre această cedare a suzeranității asupra țărilor Române. Nici Alexandru, nici împăratul francez nu doresc să-i arunce pe turci în brațele Angliei.” Într-un post-scriptum, omul îl conjura să păstreze o discreție totală și să distrugă hârtia. „În caz contrar, nu veți mai primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deși se îndoia că era chiar ideea lui, ar fi putut ajuta la deblocarea negocierilor. În fond, ea satisfăcea în parte pretențiile Rusiei și nu șifona prea tare orgoliul Imperiului Otoman. Teoretic, în limbaj politic însemna doar un transfer de suzeranitate și încetarea ostilităților prin semnarea tratatului. Acest lucru, în mod cert, putea să aibă un efect considerabil asupra distrugătorului de lume, asupra lui Napoleon. „Buturuga mică răstoarnă carul mare!” Practic, însă... Ce dezastru să împarți un trup de țară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spre semnarea rapidă a tratatului de pace. Cât despre zaraf... Era curată prostie să-i mai dorești moartea în actuala conjunctură. ― Pacea ar fi în dezavantajul zarafului, Excelență. Nu credeți? Dacă rușii, protectorii săi, vor pleca, iar turcii vor redobândi suzeranitatea asupra principatelor, asta nu-i va aduce prințului nici liniște, nici bunăstare. Turcii îi vor tăia capul și îi vor confisca imediat toată averea. Ienicerii încă nu au uitat reformele pe care el a încercat să le pună în aplicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de condiția lui de armean rătăcitor. Va fi silit să plece. Va trebui să caute un alt vad comercial. Un alt acasă pentru el și familia sa... Principatele Rămâne aveau un statut special. Nu fuseseră cucerite de turci. Prin menținerea suzeranității lor, Imperiul Otoman era la adăpost de orice atac direct. Războaiele se purtau dincoace de Dunăre, nu dincolo de ea. Cele două țări îndeplineau rolul de scut, dar și pe cel de kelere. Prințul știa mai bine decât oricine cât grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
evenimente, de războaie. Bucureștiul fusese un important centru de afaceri pentru el. Securitatea lui personală fusese sub protecția acvilei rusești până acum. După semnarea tratatului, însă, nu mai putea să rămână în principate. Rușii plecau, iar Principatele Române reveneau sub suzeranitatea turcilor. Prevăzuse asta și, cu un an în urmă, cumpărase deja o moșie la câteva verste de Moscova. Numai că ultimele evenimente îi dovedeau că nici măcar puternicul imperiu al țarilor nu mai era un loc pe deplin sigur pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
alta ambele cestiuni, de independență și de măriri teritoriale. Comitele Corti observă că preliminariele Tratatului de la San-Stefano au fost făcute între Eusiș și Turcia și că România nu a putut să ia parte la aceste prelimi nări, fiind pusă sub suzeranitatea Porții. Excelența-Sa nu crede că ar fi drept ca Principatul să fie în același grad legat precum este guvernul otoman. El nu crede că ar fi oporturn să se facă ca independența României să atârne de adeziunea ei la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Eram noi stat adevărat independent? Nu se știa bine. Eram noi un adevărat stat vasal? Nici aceasta nu se știa. Și atât e de pozitiv că situațiunea noastră eră confuză, că adesea vedeam distinși publiciști zicând că România era sub suzeranitatea înaltei Porți! Odată ce însă această confuziune încetă și poziția noastră politică se află bine-definită prin independința noastră, era o consecință naturală ca și numele Statului nostru, ca și titlul suveranului său să fie tot așa de bine-definit și în acord
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Germania, Austria și Ungaria și ajunsese până la marginile imperiului, cuprinzând și Țările Române, amenințând regimurile autocrate, au inițiat măsuri spre a pune stavilă acestei situații. În primul rând erau vizate Principatele dunărene, care se aflau sub un dublu condominium politic, suzeranitatea Porții otomane și protectoratul Curții țariste. Cabinetul de la St. Petersburg a cerut Porții să examineze împreună situația și astfel au fost trimiși la Iași, în iunie 1848 - unde acțiunea revoluționară fusese înăbușită în fașă -, ca emisari ai celor două mari
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mai întîi are două scuturi - Cu dinas[tia] a 6[-a] a domnit o parte din din[astia a] 5[-a] și și a 7-a. A șaptea a izvorât din Peti însuși. El însuși părea a fi pus sub suzeranitatea sa, rudele sale de regi de sine stătători. Găsim 5 nume ce urmează dupăolaltă (Mernen Rah și Nophrekahrah cele principale). După aceea urmează a 8-a dinastie. În tabla de la Abydos se află după acești 5 regi ce trebuie să
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
care ar asigura interesele lor; dar e hotărât a încheia pace cu Turcia abia atunci, când ea va fi împlinit următoarele condițiuni: 1. Turcia dă provințiilor slave și creștine o autonomie deplină și legală. 2. Bulgaria devine stat autonom sub suzeranitatea Porții. 3. România primește Dobrogea întreagă și Varna, devenind stat independent. Acest plan, lucrat de generalul Ignatiev și de D. de Helidof au primit aprobarea Principelui Gorciacof și va fi supus Angliei și Austriei la tratativele eventuale, cari vor începe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a Triplei Înțelegeri. Deși favorabilă cererii ”Alianței Balcanice”, Franța nu dorea un război între statele balcanice ți Turcia, temându-se ca aceasta să nu se transforme întrunul general, implicând și intervenția sa. România, deși reușise să se elibereze complet de sub suzeranitatea otomană, datorită poziției sale geografice, a legăturilor sale cu Peninsula Balcanică, urmărea cu viu interes evenimentele din Balcani. În eforturile lor de eliberare națională de sub stăpânirea otomană, statele balcanice se orientau tot mai mult spre Tripla Înțelegere din care făcea
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
tale am să las să vorbească întâi Dicționarul. Iată ce spune cartea de căpătâi: “Închinare, închinări, s.f. Acțiunea de a (se) închina; rugăciune. Semn de respect către cineva, adesea constând dintr-o plecăciune. Dedicație”. ― De aici și până la: “A recunoaște suzeranitatea cuiva; a accepta să devină vasal... A închina o mănăstire = a subordona o mănăstire din țară, cu toată averea ei, jurisdicției unei mănăstiri din Orientul ortodox...” e o cale destul de lungă, fiule... Din cele documente pe care le vom întoarce
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu Puterile Centrale să se afle de masele populare, potrivnice. Se mai remarcă un mare adevăr ce ni-l arată pe Eminescu drept omul care n-a scris nimic despre Războiul de la 1877, război de care nu aveam nevoie, că suzeranitatea turcească era mai mult formală, în timp ce participarea la război ne-a făcut să pierdem. Sudul Basarabiei - prin care Rusia urmărea să aibă acces spre strâmtorile Bosfor și Dardanele. Acțiunea politică a lui Eminescu a zguduit imperiile din acea vreme și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
A SECOLULUI AL XIX-LEA Prof. gr. I Gheorghe Enache Începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în condițiile desfășurării crizei regimului fanariot, Principatele Române și-au regăsit calea spre a ieși din izolarea impusă de multiseculara suzeranitate otomană și a accede spre Europa modernă, angajată în această epocă istorică în plin proces de afirmare a națiunilor. Calea sinuoasă spre modernizare și integrare în circuitul economic și politic european urmată de societatea românească, amplu prezentată în istoriografia noastră
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
nu a însemnat desprinderea din sânul romanității imperiale. Abandonarea provinciei, în 275, nu a fost un eveniment semnificativ, ci anul 602, când Imperiul a părăsit limesul danubian. Între 275-602, Dacia din nordul Dunării s-a aflat în continuare sub dominația (suzeranitatea) politică, economică și culturală a Imperiului, cu toate consecințele sale. Autoritatea romană, sub forma armatei, a economiei monetare și a tutelei politice s-a întors în Dacia; de fapt, ea nu a părăsit această zonă până în anul 602. Orașele Daciei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Grecia (Procopius). În scurt timp, în 561-562, în regiunile carpato-dunărene și-a făcut apariția o nouă populație nomadă-avarii, conduși de khaganul Baian. Apariția lor în această zonă a dus la schimbări de ordin politic-unele popoare au intrat sub directa lor suzeranitate (slavii), iar altele au fost silite să-și limiteze acțiunile împotriva Imperiului, precum hunii, bulgarii, anții. După venirea avarilor, în regiunile din nordul Dunării de Jos mai acționau doar sclavinii (slavi) care reiau atacurile împotriva Imperiului, mai ales după 567
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Tisa chiar-de atunci, slavii care au trecut sub stăpânirea francilor începură să numească pe regi și împărați, "crai" sau "cral". Populația romanică și cea slavă din fosta Dacia (nordul Dunării), supusă înainte avarilor, trece acum, după 803, sub dominația ("suzeranitatea") statului bulgar, în aceleași condiții în care mai înainte aparținuse avarilor. Un scriitor bizantin spune explicit că "avarii fiind învinși de franci, Krum și bulgarii i-au luat în robie pe cei rămași", adică rămășițele avare alungate peste Tisa de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de vite. Drumul sării ardelene trecea prin Ungaria, Rusia sud-carpatică și Slovacia. Și alte izvoare contemporane, precum vechiul Chronograf rus, tratatul regelui englez Alfred și Constantin Porfirogenetul, amintesc de vecinătatea Moraviei cu Bulgaria, ceea ce înseamnă că, în secolele IX-X, dominația (suzeranitatea ) bulgară se întindea peste întreaga Dacie până la Tisa. Viața Sf. Naum, ucenic al Sf. Chiril și Metodiu, povestește despre supunerea Moraviei Mari, la începutul secolului al X-lea, de către unguri (vezi mai jos), adăugând apoi "cei pe care nu i-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
barbare și, afară de colțul unde străbat hunii, după 375, nu se produc noi invazii, în timp ce stratul gotic aflat în nord se revarsă în sudul Dunării. Ei lasă în urmă o vagă autonomie peste care se întinde, alături de pretențiile Imperiului, numai "suzeranitatea" de caracter mongolic fiscal a hanului turanian din Panonia. Această stare de lucruri va dăinui, cu o Dunăre păzită de romani pe ambele maluri, până la apariția altor cete turanice, care fac același lucru ca și hunii, ei nu aduc nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în regiunea Bihorului, unde se întindea stăpânirea voievodului Menumorut, va fi existat o altă episcopie. Reședința sa se afla la Biharea, în apropiere de Oradea, și tot acolo rezida episcopul său. Anonymus, în Gesta Hungarorum, afirmă explicit că Menumorut invoca suzeranitatea împăratului bizantin, în tratativele cu solii cu Arpad. Din relatarea sa se deduce că voievodatul din Bihor avea legături strânse, pe toate planurile, cu Bizanțul. Supoziția că la Biharea a rezidat un episcop ortodox se sprijină și pe faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Galiciae et Lodomeriae rex" (rege al Haliciului și Vladimirului) de către Andrei II (1205-1235), implicarea Ungariei a fost tot mai pronunțată. Ea s-a amestecat tot mai mult în problemele interne ale țărilor (cnezatelor) rusești, ceea ce a avut ca rezultat recunoașterea suzeranității ungare asupra cnezatului Haliciului. Pentru protejarea hotarelor de est și sud ale regatului, Andrei II a adus, în 1211, pe teutoni în sud-estul Transilvaniei. După îndepărtarea acestora, în 1225, regalitatea ungară a continuat politica de dominație politică la sud și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
confesională. Între 1204-1235, expedițiile ungare s-au succedat fără întrerupere în teritoriile cnezatelor Haliciului și Vladimirului, la acestea adăugându-se eforturile de a le aduce sub ascultarea bisericii apusene. Ca o consecință a acestor acținui, cneazul Daniel avea să recunoască suzeranitatea regatului ungar. Dar în teritoriile baltice locuite de populații încă păgâne, penetrația politică și confesională catolică începuse încă de la sfârșitul secolului al XII-lea. Pe urmele negustorilor germani, instalați la gurile Dvinei, au apărut clericii catolici care au imprimat un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
doar tribut (dare globală) în bani sau produse. Atitudinea statelor vasalice față de Hoardă nu a fost una imuabilă, ci a cunoscut schimbări, după conjunctura politică a timpului, în următoarele secole. Teritoriile sud-dunărene, după 1241, au avut puțin de suferit de pe urma suzeranității mongole, ele plăteau doar tributul. Existența prestațiilor tributare, la mijlocul secolului al XIII-lea, poate fi dedusă din însemnările de călătorie ale lui Guillaume de Rubruck și documentele cancelariei ungare.8 Teritoriile românești extra-carpatice și formațiunile politice existente, unele dependente de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
atunci. În Cumania, situată în stânga Oltului, realitățile teritorial-politice erau mai imprecise: acest teritoriu, întins de la râul Olt și munții Transilvaniei până la Dunăre, era o țară de cucerit, ea urma să fie mai întâi recuperată. După 1211, Ordinul teuton, aflat sub suzeranitatea regelui Ungariei, preluase controlul asupra teritoriilor de la est de Olt, a Cumaniei, însă după năvălirea mongolă din 1241, regalitatea ungară nu mai controla decât vag această regiune. După recuperare, urma ca regiunea să fie fortificată cu "castre" și "întărituri", cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de un voievodat românesc în nordul Moldovei, care dispunea de.o forță militară însemnată; românii au acționat în convergență de interese cu regatul ungar și nu este o întâmplare că viitorul stat, Moldova, s-a născut în nord-vestul regiunii sub suzeranitate maghiară. Dar forța politică și militară ce avea să oprească, definitiv, expansiunea ungară în regiunea extracarpatică s-a închegat la est de Olt, în teritoriile voievodatului lui Seneslau, situate în Cumania unde, după 1241, regatul arpadian nu și-a mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]