1,173 matches
-
fantastic. Te pot asigura că te vei bucura de atenția absolută a tuturor. Tânărul hohoti, acoperindu-și gura cu mâna. Pe cinstea mea, ar putea fi o sindrofie nemaipomenită. Nu avem timp de pierdut, spuse grav Ignatius. Apocalipsul ne dă târcoale. O vom face săptămâna viitoare la mine acasă. Va fi nevoie să faci rost de pânză roșie, albă și albastră pentru steaguri, îl sfătui Ignatius. Mitingurile politice au întotdeauna așa ceva. — Voi avea zeci și zeci de metri. Ce chestie colorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se foiască Într-un fel straniu, stânjenite, Însă cu zâmbetele largi, de la o ureche la alta, Încă Întipărite pe chip. Curios să vadă cum mirosea străina, Sultan al Cincilea a sărit imediat În picioare și a Început să-i dea târcoale, descriind cercuri din ce În ce mai strâmte În jurul lui Armanoush, amușinându-i papucii, până când a hotărât că nu era nimic demn de interes acolo. — Îmi pare foarte rău, nu știu cum de am dormit atât de mult, s-a bâlbâit Armanoush Într-o engleză vorbită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nouăzeci Înălțime - urlînd pe stradă ca să-l audă vecinii: „Eu sînt! A murit mama!“. „Toată viața mea“, scria Franz Weyergraf, „am să-mi aduc aminte de Întoarcerea aceea În zori Într-o casă abandonată. Nu aveam cheile la mine. Dădeam tîrcoale În jurul casei ca un răufăcător, trezind cîinii din vecini care au Început să urle a moarte“. Ca să poată intra În casă, spărsese ușa cu toporul. Același om - „tatăl meu“, se gîndea François - În stare să spargă o ușă cu toporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
frumusețe Revlon, pentru perucile Deltress („You’re ready for anything in a Deltress wig“), mi-ar fi putut vorbi despre femeia-obiect mai curînd decît despre femeia-copil. Dar acum, ce-i mai păsa lui? Era prea tîrziu. De ce venea să dea tîrcoale În preajma noastră În momentul cînd urma să mă culc pentru a nuștiucîtaoară cu o tînără persoană pe care ar fi putut mai degrabă s-o complimenteze pentru bunul ei gust: nu mă prefera ea tuturor acelor cîntăreți și chitariști din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să mă sprijin pe acești ani Îndelungați În care copiii mei au trăit din dragostea noastră, În dragostea noastră, și să-i las mereu În mîinile lui Dumnezeu. Cu toate astea neliniștea nu mă părăsește. O las să-mi dea tîrcoale, o las să pătrundă În mine În voia ei. Simt că sufăr. Ofer această suferință drept ceea ce este: tresărirea unor nervi obosiți sau conștiința paternității mele treze, nu știu prea bine“. Mă lăsase, mental, În mîinile lui Dumnezeu dîndu-mi voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o privire de expert. Interesante filme, despre ce sunt aceste scene? Kitty Începu să-i povestească despre arta video a lui Desert Rose, Încercând să-și ascundă dezamăgirea sub cuvinte. El Îi răspundea firesc, deși soția sa Îi tot dădea târcoale cu un sentiment de proprietate, izvorât din nemulțumirea că el stătea de vorbă cu „chestia“ aia mai tânără și mai drăguță decât ea. Kitty se tot trăgea În spate, ca să mărească distanța dintre ei, iar el se tot apropia. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
era cea de-a doua limbă a sa, dar ultima oară când verificase, topire nu Însemna despărțire. Revenirea lui putea Însemna totul, sau nimic. Bucuria nu-i mai era atât de mare, iar Îndoiala Începea din nou să-i dea târcoale. Îmi pare rău... a, uitasem, nu te-am Întrebat, când te Întorci În L.A.? Ezită. Am un zbor mâine, foarte de dimineață. — Așa de repede? — Trebuie să mă duc la TED, la o conferință despre inovatorii din tehnologie, spectacol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
le-a dat foc. Era un gest de recunoștință pentru singurătatea care îi era atât de credincioasă și care l-a urmat peste tot. „Ca o cățea”, râdea Domnul Andrei, încrețindu-și pielea de șopârlă: „Poate că și acum dă târcoale pe undeva prin bălării. Dacă am nevoie pot s-o chem în ajutor. Uneori, noaptea, chiar mă simt ispitit s-o strig. Dar mă abțin. Mi-e frică să nu se îndrăgostească de Mopsul”, adăugase în bătaie de joc, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru ei înșiși, să știe exact ce au fost, dincolo de întâmplările care se umflaseră în timp, cu sângele supt, ca niște lipitori crescute pe trupul realității. Uneori, seara, când coridoarele se goleau de lume, îl vedeam pe câte unul dând târcoale prin apropierea arhivei, singur, tăcut, cu gulerul la halat ridicat ca să nu fie recunoscut, de parcă adevărul aflat înlăuntru, în hârțoagele Arhivarului, păstrat ca plantele presate în ierbar, putea fi mirosit, adulmecat. După care cei care se învârteau pe-acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a mai plâns, a născut o fetiță, Ana, pe care a început s-o iubească nebunește. Pe la vreo opt ani însă, când Ana se juca cu mingea pe stradă, s-a apropiat de ea un măcelar, un maniac care dădea târcoale copiilor, tulburat din când în când de dorințe monstruoase. A ademenit-o să-i arate o jucărie acasă la el, a violat-o, schingiuind-o, după care a lăsat-o mai mult moartă decât vie în stradă. Cât timp a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a lăsat-o mai mult moartă decât vie în stradă. Cât timp a mai sperat că fetița va trăi, Mefista nu s-a mișcat de la spital, deși aflase de la Ana totul. De cum a înmormântat-o însă, a început să dea târcoale măcelăriei. Până la urmă s-a culcat cu măcelarul și l-a omorât în somn cu un satâr. A fost găsită dimineața, nebună, cântând lângă o baltă de sânge în care zăcea cadavrul... Dacă Mefista n-ar fi fost nebună, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a lăsat să-și urmeze soarta. Și dacă soarta l-a împins în noroi însemna că o merita. N-a mai vrut după aceea alt soț și ani de zile i-a respins pe toți pescarii care i-au dat târcoale și i-au bătut seara la poartă în speranța că-i va pofti în casă și în patul ei, până ce s-a răspândit zvonul că o urmărea blestemul bărbatului mort și că-și petrecea timpul bătând mătănii ca să fie iertată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să păstrez echilibrul bărcii pe valuri, am simțit cum mă podidește o sudoare rece, de spaimă. Fiindcă nu departe de barcă, am văzut rotindu-se prin apă un rechin. Apoi, o întreagă haită de rechini a început să-mi dea târcoale, ca într-un dans. De frică, mi-a scăpat o vâslă în apă. Dacă o pierdeam și pe cealaltă, n-aveam cum să mai revin la țărm. Am renunțat prin urmare să mai vâslesc și m-am lăsat în voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mă las terorizat de moartea care ne așteaptă pe fiecare la un capăt de drum cu răbdarea ei imbecilă: simțind până la impertinență că mai puteam să mănânc fructele care îmi plăceau, să mă întind la soare ori să dau târcoale unei femei frumoase. Și, n-am mai spus-o oare? de câte ori a trebuit să-mi refac moralul pus la grea încercare, m-am abătut printr-un cimitir. Acolo îmi repetam: „Daniel Petric, ești viu! Această singură calitate te așează deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în care poți pretinde până la urmă, și în fața ta, că pe jumătate crezi? Tu nu vezi, tu nu te uiți în jurul tău? Nu observi că toți procedează la fel? că Sonia îmi vorbește acum cu „dumneavoastră”, că Aristide îmi dă târcoale, de parcă s-ar fi îndrăgostit de mine, și că bătrânii roiesc în jurul meu? De ce crezi că fac asta? Sau te deranjează că aș putea să-i dau ordine Arhivarului într-o zi?” Laura nu m-ar fi înțeles și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înfiora în jur balta. Dinspre maluri se auzeau țârâituri de greieri care ciuruiau noaptea și din când în când țipete scurte de pasăre. Umbre lungi atârnau de trestii. Din nou m-am gândit la Hingherul. Pe unde umbla oare? Dădea târcoale azilului sau se dusese în lume? Simțeam în aer mirosuri de furtună, care îmi sporeau și mai mult surescitarea. M-am întrebat: de ce o iubeam pe Laura? De fapt, era mai degrabă interesantă decât frumoasă. Avea, cum zicea Aristide, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Băieții de la FBI voiau să afle pentru ochii cui era scris articolașul și nu le-a fost ușor să creadă că nu trimite nici un fel de semnale sovieticilor. Uneori mai văd tipi cu pardesie negre și cu pantofi lustruiți dînd tîrcoale blocului. Cu siguranță, din țara lui Telescu. Poate că mai e ceva aici pe care ar vrea să pună mîna... Vocea lui Susan se frînge. — Dar acum am armă. Dacă ăia vine aici, păzea, spune cu patos doamna Petrovici. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe care o iubea cu pasiune pentru că nu umbla prin cârciumi, nu spunea povești plicticoase în care să dețină rolul principal și nu era împătimită după fotbal, golf sau crichet. Dar în ultimul timp ceva scandalos începuse să-i dea târcoale lui Fran. Dacă odinioară fanteziile ei se învârtiseră în jurul știrilor în exclusivitate și al ofertelor de preluare, gândurile care îi tulburau nopțile de muncă aveau de-a face cu bucătării înmiresmate, cămine primitoare și chiar, recunoștea cu adâncă rușine, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Se întinse să ia un șervețel, apoi coborî din mașină cu, speră ea, o mișcare grațioasă dar hotărâtă. — Ticălosule, îl salută Fran. Era povestea noastră și știai asta. Nu mă mir că aveai o mutră atât de spășită deunăzi. Dădeai târcoale ca să vezi dacă am ajuns acolo înaintea voastră. Ei bine, te informez, eu una nu sunt adepta mentalității înduste a poveștii în exclusivitate. Jack deschise portiera vechiului său Saab decapotabil, o mașină pe care o avea de când îl știa Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tale ca o cloșcă și ar fi ajutorul ideal dacă ai avea probleme de fertilitate. Toți copiii pe care i-ați avea ar fi mai mult ca sigur buni pe partea de științe. O bănuială înspăimântătoare începu să-i dea târcoale Francescăi. — Henryă toată seara astaă toată povestea asta cu dineul, nu cumvaă Nu îndrăzni să răspundă la propria întrebare. Henrietta strălucea de mândrie. — Ba da, sigur că da. De ce l-aș fi invitat altfel? De-abia dacă-l cunosc. Deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Miriam râse. Îngrijorarea din ochii ei mari, negri, îl înduioșă. Încercarea de a fi în același timp un bun tată pentru Ben și un redactor-șef capabil îi umplea aproape tot timpul, dar existau momente în care singurătatea îi dădea târcoale, ca și când cineva ar fi pășit peste mormântul lui, amintindu-i cât de repede trecea timpul. Știa că avea o reputație de fustangiu, interesat doar de relații de scurtă durată, dar asta era din cauza fiului său. Nu voia să-i bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
privise amuzat, se aplecă spre Stevie. — Cred că ar trebui să o ducă cineva acasă pe domnișoara redactor-șef. Stevie oftă și se întinse să-și ia haina. Din bucătărie veneau cele mai îmbietoare arome. — Ai dreptate. I-a dat târcoale o răceală toată săptămâna și a lăsat-o fără vlagă, mititica. Ăsta e cel mai frumos mod de-a descrie pierderea cunoștinței pe care l-am auzit vreodată. Jack îi luă haina din mână. — Știi ce, Stevie, tu nici măcar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
el era că găsise clienți noi-nouți pentru spațiul de publicitate. Cu excepția agenției imobiliare Newlands, pe care o adusese Murray, ziarul avea să fie finanțat, exact așa cum spusese, fără a duce Citizen la faliment. Din senin, îl năpădi depresia, dându-i târcoale ca o viespe înfuriată. Ce rost avea totul? De ce naiba trebuia să încerce să protejeze ziarul rival? Într-adevăr, îi datora o anumită loialitate pentru că își făcuse ucenicia la Citizen. Era un ziar serios și Ralph fusese mentorul lui, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din nou? — Mă îndoiesc. Mi-a lăsat impresia că-i e mult mai bine în ultimul timp. Probabil că e împreună cu băiatul ăla cu care e așa bun prieten, cel cu câinele. — Fiul lui Jack, adică? Spaima care îi dădea târcoale se risipi. Fran își aminti cât de mult ținea la Ben. Probabil că plecaseră undeva împreună. Când, după încă o jumătate de oră, Ralph tot nu se întorsese, până și Phyllis începu să-și facă griji. Fran se hotărî să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
parc, cu sânii ei proeminenți și coapsele cât trunchiurile de copac ascunse discret sub o rochiță înflorată, care cerea ca parcurile locale să devină locuri unde mamele și femeile singure să fie apărate de tot felul de vagabonzi care dădeau târcoale și se gândeau la un singur lucru. Fran parcurse articolul în grabă, cu inima bătând să-i sară din piept, așteptând să vadă pomenit numele tatălui ei, dar, slavă Domnului, nu apărea nici un detaliu, doar o referire pasageră la „alcoolici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]