1,181 matches
-
pe când frații Frunză erau în pantaloni scurți, mama lor cânta la pian în camera spoită în alb, Ovidiu Frunză se devota Sumanelor Negre, iar Atanasie era un fecior chipeș și neînfricat. Ciprian, gândul îmi revine și nu contenește să dea târcoale spuselor tale de adineauri, că Atanasie a rămas fără vorbire de când a fost snopit în bătăi de ruși. Se pare că atunci nu a putut să scoată din Rusia o femeie și o fetiță de care se interesa mult tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lor slujnică credincioasă. A fost și asta o dramă... Cele două femei înaintează încet spre ruina vechiului conac Racoce. Gerul a mai scăzut, cerul plumburiu pare să strivească pământul. Zăpada poartă pe ea amprente ale viețuitoarelor pădurii, care desigur dau târcoale toată noaptea în căutarea hranei. "Urme de vulpe.... de căprioară... de bursuc...", le identifică Teodora. Anul ăsta nu le-am dat cereale și rău am făcut, a pus Artenie doar fân și sare, o să vezi chiar lângă ruină că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
distinge o voce de bărbat care nu vorbește bine românește: "Pania Todora, v-am adus brânză cu smetana pentru nămiezi... Să știi, pania Todora, că krasnâi kot, cotoiul cel străin care se preumblă de câtăva vreme pe la ruină dă iarăși târcoale pe aici. O să încerc să îl găbjesc și să-l duc în pădure, cât mai departe ..." Vocea caldă și șoptită a Teodorei: " Mulțumesc pentru brânză și smântână, Artiomușca. Pică bine pentru oaspetele meu. Și lasă în pace pisica, știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
simțea nevoie s-o facă, își refuza pornirea, se așeza amărât pe scaun, în fața biroului, sub dușul luminos al veiozei și încerca să-și stimuleze gândirea, se concentra, i se dilatau ochii, uneori credea că o idee interesantă îi dă târcoale, ședea la pândă, gata s-o apuce, își mijea pleoapele, încerca s-o prindă, se repezea și, dintr-odată se trezea tot cu mâinile goale bâjbâind în vid. I se pleoșteau umerii, respira sacadat ca după un urcuș greu, fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
manevre...toate se vor dovedi zadarnice. Când se urcă din nou în mașină se simțea cumplit de obosit. Știa că se va duce direct acasă, grăbit să se culce, să uite de sentimentul incomod al spaimei ce-i tot dădea târcoale. Mâine, mai e și mâine o zi. În hol va toarce lingușitor pe lângă Larisa, va întreba dacă băiatul cel mic a mai făcut febră, ea va murmura adormită, la ora asta mai ai chef de vorbă, se va grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
știi că Watanabe seamănă cu mine. O fi el un individ blând și amabil, dar în străfundul inimii lui e incapabil să iubească pe cineva. Mintea sa e mereu trează și e foarte detașat... doar poftele acelea îi mai dau târcoale din când în când. Crede-mă, știu ce vorbesc. Am oprit un taxi și am lăsat-o pe Hatsumi să urce prima. Stai liniștit, o s\ am grij\ s\ ajung\ acas\, i-am spus lui Nagasawa. — ~mi pare r\u
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fi întors spatele, situația ar fi fost aceeași. Naoko alegea oricum moartea. Da, dar nu asta contează. Ceea ce mă doare, este că nu mi-o pot ierta. Tu spui că nu te poți împotrivi legilor firii, iubirii care îți dă târcoale, dar nu uita că relația mea cu Naoko nu a fost chiar atât de simplă. Dacă stai să te gândești mai bine, noi doi ne-am aflat de la bun început la granița dintre viață și moarte. Dacă simți vreo durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se foiască Într-un fel straniu, stânjenite, Însă cu zâmbetele largi, de la o ureche la alta, Încă Întipărite pe chip. Curios să vadă cum mirosea străina, Sultan al Cincilea a sărit imediat În picioare și a Început să-i dea târcoale, descriind cercuri din ce În ce mai strâmte În jurul lui Armanoush, amușinându-i papucii, până când a hotărât că nu era nimic demn de interes acolo. — Îmi pare foarte rău, nu știu cum de am dormit atât de mult, s-a bâlbâit Armanoush Într-o engleză vorbită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
copacii în care-mi plăcea să mă cațăr, după ce era cât pe ce să mă înec într-o bulboană, în care încercam să prind pește cu șapca pe lângă rădăcinile răchitelor. Un alt fel de frică a început să-mi dea târcoale cu mult mai târziu, în timpul studenției. Câțiva dintre colegii mei ucraineni au fost dați afară de la facultate pentru interesul manifestat față de mișcările naționaliste ucrainene din trecut, pentru lecturarea și răspândirea așa-zisei literaturi subversive la facultate. Mă temeam ca nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cîteva gaițe, grauri și coțofene, precum și cîțiva cuci și mierle. Cred că am mai identificat în acești ani mai mulți pitpalaci și cîțiva sticleți scăpați probabil dintr-o cușcă din cine știe ce apartament. Unele păsări mai mari au dat și ele tîrcoale ferestrei, dar fără să se aventureze în baie. a fost cazul cu mai mulți albatroși și chiar cu o bufniță. Iarna trecută chiar și o mică colonie de lilieci a încercat să-și stabilească domiciliul în baie, dar porumbeii n-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mari sau mai mici, acest calendar vertical al mareelor emitea unde misterioase, părea un obelisc căzut din cer în față la Grand Hotel, conținînd informații esențiale pentru viitorul umanității. Cupluri, familii sau curioși solitari se opreau lîngă el, îi dădeau tîrcoale, îi analizau cu atenție crestăturile. Unii fotografiau detalii din memoria sa generoasă, alții îl atingeau cu palmele. Papa, și dacă anul ăsta marea o să se ridice și mai sus ? nu cred, nu știu, stai să vedem. mai mulți fotografi profesioniști
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
preț dă sold. Chilipirgiu din noi i-a vândut: a plătitără douășpe clondire și, când a pupat al optulea, iera Cuartetu Matola. Ciuruiții dă pălinci care, ce mai, sunt igoizmu În persoană, n-au făcut caz că io le dam târcoale cu cinzeaca, pân nu s-a pus rusticanu d-a latu, spunând un spirit dă glumă: că să nu mă disprețuiască pă măndel, că și iel a fost câine și uite ce javră s-a făcut. M-am profitat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mărturisire, chiar Tai An. Dar eu mă mărginesc la fapte, cum ar zice Înțeleptul Merlin. Misionarul Tai An schimba numele și mahalalele, afla din jurnale toate navele care ancorau În capitală și era umbra tuturor chinezilor care debarcau. Dar asemenea târcoale poate da atât cel care caută cât și cel care se ascunde. Tu ai sosit primul la Buenos Aires; apoi și-a făcut apariția Tai An. Oricine ar putea crede că tu erai hoțul, iar el - urmăritorul. Dar chiar doctorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
unul isteț și palavragiu, uneori și fricosul putea avea locul său, cineva răbdător putea face mai mult decît unul plin de har și altădată cel plin de har și nestăpînit putea da buzna unde cuminții, înțelepții și prudenții dădeau doar tîrcoale. Cu vremea, felul acesta de a folosi oamenii a devenit unul din secretele eficienței, ale succesului său. Cînd a devenit puternic, atunci, pe malul Dunării, cînd a omorît primul om din viața sa cu mîinile lui, mai muriseră alții din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce trăi, puținele cărți pe care le aveam și am început să scriu o nuvelă. Mergea bine. Din când în când ieșeam, îmi cumpăram pâine și roșii, dormeam câteva ore și mă întorceam la nuvela mea. O vecină îmi dădea târcoale, curioasă sau poate grijulie să vadă dacă mai trăiesc, îmi bătea în ușă. - Ce este? o întrebam. Ce să fie, nimic, nici ea nu știa ce să spună. După o săptămână mi-am băgat manuscrisul în buzunar și m-am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu era într-o marți, pentru ca distanța dintre noi să fie mai mare și așteptarea să fie mai lungă... Am lungit-o eu în mine însumi această distanță uitîndu-mă indiferent la mișcarea străzii, plictisit, neîncrezător în fericirea care îmi dădea târcoale căutând să-mi intre în inimă, prudent nu din experiență ci din instinct, deși chipul ei grav mă urmărea, gestul cu care îmi luase ochelarii de la ochi mă asalta.... Am intrat la un cinematograf și am văzut un film din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe care o iubea cu pasiune pentru că nu umbla prin cârciumi, nu spunea povești plicticoase în care să dețină rolul principal și nu era împătimită după fotbal, golf sau crichet. Dar în ultimul timp ceva scandalos începuse să-i dea târcoale lui Fran. Dacă odinioară fanteziile ei se învârtiseră în jurul știrilor în exclusivitate și al ofertelor de preluare, gândurile care îi tulburau nopțile de muncă aveau de-a face cu bucătării înmiresmate, cămine primitoare și chiar, recunoștea cu adâncă rușine, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Se întinse să ia un șervețel, apoi coborî din mașină cu, speră ea, o mișcare grațioasă dar hotărâtă. — Ticălosule, îl salută Fran. Era povestea noastră și știai asta. Nu mă mir că aveai o mutră atât de spășită deunăzi. Dădeai târcoale ca să vezi dacă am ajuns acolo înaintea voastră. Ei bine, te informez, eu una nu sunt adepta mentalității înduste a poveștii în exclusivitate. Jack deschise portiera vechiului său Saab decapotabil, o mașină pe care o avea de când îl știa Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tale ca o cloșcă și ar fi ajutorul ideal dacă ai avea probleme de fertilitate. Toți copiii pe care i-ați avea ar fi mai mult ca sigur buni pe partea de științe. O bănuială înspăimântătoare începu să-i dea târcoale Francescăi. — Henryă toată seara astaă toată povestea asta cu dineul, nu cumvaă Nu îndrăzni să răspundă la propria întrebare. Henrietta strălucea de mândrie. — Ba da, sigur că da. De ce l-aș fi invitat altfel? De-abia dacă-l cunosc. Deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Miriam râse. Îngrijorarea din ochii ei mari, negri, îl înduioșă. Încercarea de a fi în același timp un bun tată pentru Ben și un redactor-șef capabil îi umplea aproape tot timpul, dar existau momente în care singurătatea îi dădea târcoale, ca și când cineva ar fi pășit peste mormântul lui, amintindu-i cât de repede trecea timpul. Știa că avea o reputație de fustangiu, interesat doar de relații de scurtă durată, dar asta era din cauza fiului său. Nu voia să-i bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
privise amuzat, se aplecă spre Stevie. — Cred că ar trebui să o ducă cineva acasă pe domnișoara redactor-șef. Stevie oftă și se întinse să-și ia haina. Din bucătărie veneau cele mai îmbietoare arome. — Ai dreptate. I-a dat târcoale o răceală toată săptămâna și a lăsat-o fără vlagă, mititica. Ăsta e cel mai frumos mod de-a descrie pierderea cunoștinței pe care l-am auzit vreodată. Jack îi luă haina din mână. — Știi ce, Stevie, tu nici măcar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
el era că găsise clienți noi-nouți pentru spațiul de publicitate. Cu excepția agenției imobiliare Newlands, pe care o adusese Murray, ziarul avea să fie finanțat, exact așa cum spusese, fără a duce Citizen la faliment. Din senin, îl năpădi depresia, dându-i târcoale ca o viespe înfuriată. Ce rost avea totul? De ce naiba trebuia să încerce să protejeze ziarul rival? Într-adevăr, îi datora o anumită loialitate pentru că își făcuse ucenicia la Citizen. Era un ziar serios și Ralph fusese mentorul lui, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din nou? — Mă îndoiesc. Mi-a lăsat impresia că-i e mult mai bine în ultimul timp. Probabil că e împreună cu băiatul ăla cu care e așa bun prieten, cel cu câinele. — Fiul lui Jack, adică? Spaima care îi dădea târcoale se risipi. Fran își aminti cât de mult ținea la Ben. Probabil că plecaseră undeva împreună. Când, după încă o jumătate de oră, Ralph tot nu se întorsese, până și Phyllis începu să-și facă griji. Fran se hotărî să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
parc, cu sânii ei proeminenți și coapsele cât trunchiurile de copac ascunse discret sub o rochiță înflorată, care cerea ca parcurile locale să devină locuri unde mamele și femeile singure să fie apărate de tot felul de vagabonzi care dădeau târcoale și se gândeau la un singur lucru. Fran parcurse articolul în grabă, cu inima bătând să-i sară din piept, așteptând să vadă pomenit numele tatălui ei, dar, slavă Domnului, nu apărea nici un detaliu, doar o referire pasageră la „alcoolici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spre un cotlon tainic. Atunci ofta și se trăgea ca o mâță spre ușă. Și n-o simțea nimeni, așa umbla, cu pași de umbră, cu inima bătând de spaimă, și de fericire. Dar unul din șpionii femeiești care dădeau târcoale de când începuse războiul, simți curând toată afacerea. Și cum înțeleseră deplin adevărul, madama Luța și madama Natalița avură grijă să se întâlnească cu Alexa Grecu și-și alăturară cu taină mare capetele lor uimite și spăriete de barba cea zbârlită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]