1,881 matches
-
Iordache Balș"17, care este trecut ca proprietar și prin mitricile acelui sat, din anul 183518. Schimbarea de proprietate apare în catagrafia din anul 1838, unde găsim satul Joldești "proprieta a dum-sale baronul Enacachi Kriste, care sau deosebit cu osăbită tăbliță de satul Protopopenilor"19. În mitricile anului 1847, ca proprietar al Joldeștilor e trecut "dum-sa aga Nicolae Roset"20. În același an, 1847, Nicolae Roset, cu soția sa, Zoița, au zidit, cu a lor cheltuială, biserica satului Joldești 21. La
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de la Gherla, Ramida, București, 1997. Bacu, D., Pitești. Centru de reeducare studențească, Cuvântul Românesc, Hamilton, Ontario, 1989. Bordeianu, Dumitru Gh., Mărturisiri din mlaștina disperării. Cele văzute, trăite și suferite la Pitești și Gherla, Editura Mișcării Legionare, Paris, 1992. Buracu, Mihai, Tăblițele de săpun de la Itșep-ip, MJM, Craiova, 2003. Davidescu, ștefan Ioan I., Călăuză prin infern, 2 vol., Dacia, Cluj-Napoca, 2002. Dumitrescu, Grigore, Demascarea, Editura Autorului, München, 1978. Gheorghiță, Viorel, Et ego Sărata Pitești-Gherla-Aiud. Scurtă istorie a devenirii mele, Marineasa, Timișoara, 1994
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
sau „școli”. Așa cum, în vechiul Orient Apropiat, texte de diferite tipuri: mituri, proverbe, imnuri, ritualuri, anale, cronici, texte astronomice, magice îndeplineau o funcție didactică, tot astfel, în Israel, acest rol le revenea „textelor clasice” ale Bibliei. Au fost descoperite nenumărate tăblițe cuneiforme și ostracale cu exerciții de scriere bazate pe astfel de texte clasice ale vechiului Orient Apropiat. În prezent se cunosc abecedarele mai multor limbi: ugaritică, aramaică, greacă, etruscă, latină etc. Dintre abecedarele ebraice cele mai cunoscute, le amintim pe
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
regele Iezechia. Pe lângă piatră, ca material de scris mai exista și tabla, jol, menționată la Is. 30,8 alături de carte. Tabla consta probabil din două bucăți plate din lemn, unite în partea din spate printr-o balama. După cum se știe, tăblițele de lut se foloseau foarte mult nu numai pentru a consemna anumite contracte, dar și pentru a reda în scris istorii întregi. Deși textul Vechiului Testament, în prima sa formă, a apărut pe materialele consemnate mai sus, copiștii perioadei postexilice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
papirus. Ambele au fost date spre păstrare scribului Baruh, care era prezent la semnarea contractului 1. Practica scrierii documentelor în două exemplare era foarte veche. Era cunoscută încă de timpuriu în Mesopotamia, unde textul cuneiform original era scris pe o tăbliță de argilă, în timp ce copia era scrisă pe „un plic” de argilă care înfășura originalul (totuși pe timpul lui Ieremia această practică nu mai exista nici chiar în Mesopotamia). Prima menționare a scrierii unui document în două exemplare pe un material pliabil
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
acid; primul tip era folosit la scrierea pe pergament, cel de-al doilea la scrierea pe papirus 1. Este clar că astfel de materiale de scris puteau fi cauza multor greșeli care se produc în procesul de copiere a textelor: tăblițele de lut se puteau sparge, foile de pergament se puteau uza în urma unei folosiri repetate, papirusul se putea rupe. Pergamentele se întăresc cu timpul, pentru ca în cele din urmă să se desprindă din ele bucăți mici care ar putea conține
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
alta. Dovezi literare masive au fost recuperate în urma săpăturilor din Mesopotamia, sudul Turciei și Siria; arhivele de la Ugarit și Ebla sunt doar două exemple în acest sens1. Și din Egipt au fost recuperate multe surse scrise, incluzând inscripții în piatră, tăblițe de lut, scrieri „pictate” pe pereții cavourilor și papirusuri care au supraviețuit în special în zonele cu umiditate scăzută de pe teritoriul Egiptului. În mod surprinzător, zona care prezintă cel mai mic număr de scrieri găsite este zona Țării Sfinte, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și în jurul Israelului antic. S-au descoperit doar câteva texte vechi care sunt în mare parte foarte scurte. Din cauza condițiilor climatice, textele scrise pe papirus sau pergament au dispărut. Ceea ce a supraviețuit sunt câteva inscripții în piatră și rocă, câteva tăblițe de lut, bucăți de vase inscripționate și, mai nou, colecția de bule ebraice din timpul lui Ieremia 2. Papirusul se obținea din tulpinile plantei de la care și-a luat numele, foarte întâlnită mai ales pe malurile Nilului, în Egipt. Tulpina
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
al II-lea î.Hr., în orașul Pergam, de la care și-a luat numele 1. Istoria scrisului a trecut prin etape foarte dificile 2 privind transmiterea corectă a textelor, ori de câte ori s-a pus problema unor schimbări: a materialelor de scris (de la tăblițele de lut la papirus sau de la papirus la pergament), a modului de legare a materialelor de scris (de la sul sau volumen la codex sau carte), a tipului de litere (de la caracterele paleoebraice la scrierea pătrată sau de la caracterele grecești unciale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cele cursive). Sulul este cunoscut în limba ebraică sub numele de megilla, sau megillat sefer, tradus în limba greacă kephalis bibliou (Evr. 10,7; Ps. 39,11). Se scria mult mai ușor pe un sul de papirus decât pe o tăbliță de lut. Cu trecerea timpului însă, papirusul nu a mai fost atât de căutat, mai ales în regiunile mai umede; de fapt, aproape toate papirusurile păstrate provin numai din Egipt și din regiunea Mării Moarte. Pentru o mai bună păstrare
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
laolaltă și în general protejate de către o copertă 2. În general, conținutul codexului este un text destinat difuzării și păstrării; textul poate fi literar (opere clasice) sau strict profesional, tehnic (biblic, juridic, medical, școlar etc.)1. Originea codexului o constituie tăblițele de scris, dintre care cele mai cunoscute sunt cele din ceară (k»roj), probabil de origine orientală. Aceste tăblițe erau formate din două sau mai multe planșe din lemn (diptic, triptic, poliptic), ținute laolaltă cu ajutorul unei agrafe sau al unui
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
păstrării; textul poate fi literar (opere clasice) sau strict profesional, tehnic (biblic, juridic, medical, școlar etc.)1. Originea codexului o constituie tăblițele de scris, dintre care cele mai cunoscute sunt cele din ceară (k»roj), probabil de origine orientală. Aceste tăblițe erau formate din două sau mai multe planșe din lemn (diptic, triptic, poliptic), ținute laolaltă cu ajutorul unei agrafe sau al unui cordon care trecea prin câteva mici orificii făcute pe marginea planșelor; interiorul planșelor era acoperit cu un strat fin
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu un strat fin de ceară pe care se scria cu ajutorul unui penel ascuțit. În Antichitate, acesta era suportul cel mai des întâlnit pentru efectuarea calculelor, a exercițiilor de școală, pentru însemnarea anumitor notițe 2. Dacă modelul codexului îl reprezintă tăblițele de ceară, antecedentul său imediat este carnetul de pergament (membranae, membr£nai); dovada incontestabilă a existenței acestui carnet de pergament ne este oferită de către Quintilian 3, care în jurul anului 90 d.Hr., într-un anumit context literar, îl recomandă în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
genere contra erunt vacuae tabellae, in quibus libera adiciendi sit excursio („Cel mai bine se scrie pe ceară, căci este foarte ușor de șters, însă, pentru cei cu vederea mai slabă este mai bună folosirea pergamentului. Fie că se folosesc tăblițele de ceară, fie că se folosește pergamentul, trebuie lăsate la început câteva pagini albe, unde pot fi trecute adăugirile”). Aluziile la tăblițele de ceară și la paginile albe ne sugerează că autorul vorbește despre un suport de scris care are
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de șters, însă, pentru cei cu vederea mai slabă este mai bună folosirea pergamentului. Fie că se folosesc tăblițele de ceară, fie că se folosește pergamentul, trebuie lăsate la început câteva pagini albe, unde pot fi trecute adăugirile”). Aluziile la tăblițele de ceară și la paginile albe ne sugerează că autorul vorbește despre un suport de scris care are forma unui codex. Paginile albe sau ciornele ne duc cu gândul la un carnet. Carnetul de pergament este o invenție romană. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu săpun, o tamponau cu DDT și apoi cu un bețișor ascuțit sau cu paie din coada măturii, zgâriau literele. Chiar IPS Antonie Plămădeală mărturisește că a învățat limba engleză pe gamelă 156. De asemenea se scriau lecții și “pe tăblița bocancului”. In caz că erau percheziționați, deținuții săreau în bocanci și îi frecau de dușumea ca să dispară scrisul. Prof.univ. Vasile Huidici de la Academia de Belle Arte din Iași a pictat chipul Maicii Domnului pe un geam dat jos din cauza căldurii
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
am constat și în cazul orfanului Camil Petrescu. Emilia Răchitaru pare o transpunere analitică mult mai nuanțată, mai elaborată, a acestui personaj biblic din creația eminesciană. Capitolul al III-lea APLICAȚII NARATIVE ȘI STILISTICE Motto: "...condeiul trebuie să alunece pe tăbliță atât de lin încât de-abia să se poată vedea din prima clipă ceea ce începi să faci, întărind trăsăturile puțin câte puțin, și revenind de mai multe ori pentru a face umbrele: la capete de vrei să fie întunecate revino
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
puțin, și revenind de mai multe ori pentru a face umbrele: la capete de vrei să fie întunecate revino de mai multe ori, iar la reliefuri, dimpotrivă, revino de mai puține ori. Cârmă și călăuză în ceea ce poți vedea pe tăbliță să-ți fie lumina soarelui, agerimea ochilor tăi și mâna ta. Căci fără aceste trei lucruri nu poți face nimic de seamă. Când desenezi, așază-te în așa fel ca să ai lumina potrivită, iar soarele să-ți bată din partea stângă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
rectificări". L-am evitat (prietenii știu de ce). h Am utilizat termenul englezesc pentru a veni în ajutorul ultimelor promoții de liceu, pentru care cuvântul de origine latină este complet necunoscut. i Era totuși mai simplu decât în perioada scrierii pe tăblițe de argilă. j E un fel de a spune. El se poate afla în spate, fie pentru că nu-i acordăm accesul la expresia noastră facială, fie pentru că vrea să ne înjunghie, fie din rațiuni ieșind din sfera noastră de preocupări
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
unui con cu vîrful În ochi și cu baza delimitînd cîmpul vizual. Centrul acestei circulații e În inimă, sediu al părții hegemonice a sufletului, În materia pneumatică subtilă in care se imprimă imaginile fanteziei precum semnele scriiturii se imprimă pe tăblițele de ceară. O aceeași circulație pneumatică animă inteligența, vocea, sperma și cele cinci simțuri.” Plutarh din Cheroneea descrie mai departe fenomenul captării imaginii și Însușirii de către receptor al corpusului pneumatic al celuilalt „vederea, care e curioasă și nemaipomenit de mobila
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
această educație completă a tânărului, școala completată de familie e concurată de anturaj. 5) Ce instrumente de scris folosiți/ ați folosit (pană, creion, condei, stilou, pix, mașină de scris, calculator)? De-a lungul timpului, de când scriu, am folosit plumb pe tăblița ABC-ului, cu buretele atașat, creion, condei și călimară, stilou, creion, pix, creion, pix, creion, creion și radieră. N-am folosit mașina de scris, în schimb m-am slujit de un dactilograf. Mai nou, textele redactate cu creionul sunt oficializate
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
defectele lor omenești. Se pare că sclavia era mult mai restrânsă față de civilizațiile vecine și nu avea caracter ereditar în succesiunile generațiilor, cum nici la greci și nici la romani nu avea. Deși dacii nu au inventat o scriere proprie (tăblițele cu inscripții de la Tărtăria aparțin unei civilizații mai vechi), ei și-au însușit până la anumite nivele greaca și latina. Limba proprie din "scrierea continuă" rămasă de la ei încă nu e descifrată. Odată cu statul s-a statornicit și obiceiul creării mormintelor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
context, temporal și spațial și este supus interpretării. Mesajul transmis de imagine aduce cu sine în discuție imaginarul ca aparținând interlocutorului, celui ce primește imaginea ca mesaj. Nu e de mirare că primele mesaje, cuvinte erau așternute pe pergament sau tăblițe de lut, sub forma unor imagini, ulterior simplificate, standardizate, ajungându-se la alfabete din ce în ce mai complexe și diferențiate, supuse unei evoluții paralele cu tehnologia, astfel că astăzi putem vorbi despre alfabete codate, cum sunt cele folosite de noile tehnologii. Mesajul transmis
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
suntem singuri etc. și, la fel, îmi este greu să cred că am atins deja capătul rigorii. Astfel, nu putem fi siguri de demonstrațiile curente ale teoremelor noastre. Într-adevăr, mi se pare că: postulatele matematicii nu se găseau pe tăblițele de piatră pe care Moise le-a adus de pe muntele Sinai. Se impune evidențierea acestui fapt. Începem cu un concept vag în minte, creăm apoi diverse serii de postulate și, treptat, ne concentrăm pe un grup particular. În abordarea axiomatică
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Iarna, când era frig, Încălțați cu opinci și Îmbrăcați cu câte un sumănaș, Înotau prin omăt fără să le fie frică de sălbăticiuni. Mai puneau În trăistuță și câte două-trei lemne pentru foc, cu grijă Însă ca să nu se spargă tăblița, să nu se fărâme boțul cu brânză și să nu se rupă țăruzele. Cu mânuțele roșii de frig, Împreunându-și mai Întâi degețelele pentru rugăciune, rosteau un Tatăl Nostru, apoi Încet-Încet Învățau să deslușească buchiile și să scrie, adunând literele
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]