2,227 matches
-
poezie. Astfel, identificăm - în al doilea capitol din iconomia acestei cărți - îngemănarea pascaliană a spiritului fineții și a spiritului geometriei, precum și intuiția lui Ion Barbu că în sferele înalte ale spiritului geometria și poezia se întâlnesc. Poemele adunate aici au tăietura proprie inscripției. Scriitorul ne face favoarea de a ne invita într-un binefăcător lapidariu. Cioplite, gravate în piatră (adesea prețioasă), fericirea și durerea asigurându-se de durabilitate, prelungire a clipei -, exponatele au teme ce țin de pur și simplu profesia
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
al minții, în care se vede stând întins pe terasa unei case mari, ascultând fășâitul măturilor cu care fac servitoarele curățenie. Cu toate acestea, trupul lui continuă să înregistreze. Ritmul roților de tren, densitatea piureului de linte, senzația unei vechi tăieturi pe frunte, durerea, sfârșeala și goliciunea săptămânilor pe care le-a zăcut într-o celulă: toate acestea i se strecoară în minte, bat la ușă, îl invită să facă un pas mare spre prezent. Este seară, spre noapte. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lămpii. — Unii... zice Khwaja-sara, se văicăresc cam mult. Apoi începe să cânte ascuțit: „O, nu voi scăpa niciodată de acest trup efemer. Cine să-i dea drumul, cine? Fire de mătase Îl leagă strâns de mine!“ — Ce idioțenie! Cu o tăietură ai scăpat, o simplă tăietură! Agită cuțitul. Această lamă este cheia, Rukhsana. Deschide calea spre o infinitate de trupuri, o minunată infinitate de sexe. Imediat ce te eliberezi de ceea ce te ține legat, poți dansa, poți zbura! Ca un liliac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
văicăresc cam mult. Apoi începe să cânte ascuțit: „O, nu voi scăpa niciodată de acest trup efemer. Cine să-i dea drumul, cine? Fire de mătase Îl leagă strâns de mine!“ — Ce idioțenie! Cu o tăietură ai scăpat, o simplă tăietură! Agită cuțitul. Această lamă este cheia, Rukhsana. Deschide calea spre o infinitate de trupuri, o minunată infinitate de sexe. Imediat ce te eliberezi de ceea ce te ține legat, poți dansa, poți zbura! Ca un liliac cu aripile mătăsoase zdrențuite, Khwaja-sara sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plimbă în voie pe coridoarele palatului. Jean Loup străbate aceste coridoare, ca un hoinar fără un scop anume. Își dă seama că are un rival. Lui Jean Loup nu-i place să aibă rivali. Jean Loup rezolvă ușor printr-o tăietură, problema oricărui rival. Așa că se uită în jur prin palat după un băiat atrăgător, îmbrăcat în costum englezesc de școală. Curând, nu va mai fi atât de atrăgător. Mai târziu, în aceeași dimineață, nababul părăsește coliba cu inima ușoară. Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
are senzația că a leșinat câteva secunde sau un minut, dar când deschide ochii, Gertler vorbește încă, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.Toți mă urăsc, de ce crezi c-o fac? îl întreabă el. Parbrizul este spart, are o tăietură pe frunte și o dâră de sânge i se scurge în ochiul stâng. Amortizorul frontal al Wolseyului este lovit serios, dar nu se știe cum mai funcționează motorul încă, iar ei sunt mai mult sau mai puțin răniți. După câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
post de pijama. Un semn roșu pe frunte, atât la barbat cât și la femeie. La femeie semnul se numește bindi și îi este aplicat de bărbat cu degetul pe frunte. Cand bărbații din Rajput se căsătoresc, își fac o tăietură cu sabia și le aplică mireselor o tikka de sânge pe mână. Băutură tradițională indiană, pe bază de iaurt. Pîine tradițională, de forma unui disc. Bame. Amestec de galenă și grăsime, ce rezultă într-o vopsea folosită atât pentru machiaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
replica bărbătească celor mai tinere dintre colege: un album. Mai bine zis un carton tăiat și îndoit stîngaci în formă de tartaj. Celei care îl deschide, dintre tartaje îi apare un petic de lînă neagră din mijlocul căruia, printr-o tăietură, țîșnește un cartonaș lung, cu vîrf bont și boit cu creionul chimic. Izbind cu pumnii în masă, fetele își pierd sărita și se rostogolesc pe tăblie, hohotind isteric. M-am dus să mă culc. În lampă gazul se terminase, așa că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
doctor să te coasă, cum poți să stai așa?”. „I-auzi, domnule, l-a apucat grija! Păi gata, băi, pulică, m-ai omorât, ce mai vrei? Ce doctor? Ia chiombește-te și colea!” Odraslă se descheie la guler și arătă o tăietură adâncă, până dincolo de jumătatea gâtului. Părea că sub bărbie mai avea o gură, fără buze, cu marginile pline de sânge roșu ori Închegat și, În loc de limbă, cu zgârciul alb al beregății. Pe gaura aceea fioroasă ieșea, leneș, fumul țigării. Enin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
către dragostea adevărată nu erau deloc. Pașii pe care îi făceam erau atât de mici și de poticniți încât ai fi zis că sunt încălțată cu o pereche de cizme noi cu tocurile defecte. Cu călcâiele pline de bășici și tăieturi, cu carnea înroșită, fiecare pas - cu un picior parcă mai scurt decât celălalt - era o cumplită agonie. în săptămâna de după petrecere m-am gândit foarte mult la Luke. De fiecare dată când îmi aminteam cât de urât mă purtasem, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nebună. Sunt schizofrenică, maniacă, îmi imaginez tot felul de chestii, sunt traumatizată - alege varianta care-ți place. Ia uitați-vă, ne-a ordonat ea suflecându-și mânecile, răni cu duiumul! Toate sunt opera mea! Brațele lui Francie erau pline de tăieturi și de cicatrici. Uite și o urmă de arsură cu țigara, ne-a arătat ea ca și cum ar fi făcut conversație de salon. Și-ncă una! Ce-ai mai pățit de data asta? a întrebat-o Misty. —Ce nu mi s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
toate trei ne întoarcem, din nou, către oglindă. E perfect. Absolut spectaculos. Secretara logodnicului meu are un gust desăvârșit. — și am pus mâna pe un exemplar în avans din Sunday, ciripește Lucille, deschizându-și geanta Judith Leiber și scoțând o tăietură din ziar, pe care mi-o întinde. Claire Truman, Randall Pearson Cox III Claire Truman, fiica Patriciei și a regretatului Charles Truman din Iowa City, Iowa, și Randall Pearson Cox III, fiul lui Lucille și al lui Randall Cox II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o cutie deschisă de Joy zăcea culcată pe-o parte pe măsuța de toaletă. Camera duhnea a parfum. — Iisuse Hristoase! zise inspectorul, fixând agresiv cu privirea un suspensor. Nu lipsește decât ceva sânge. îl găsiră și pe ăsta în baie. Tăietura de la mână a doctorului Scheimacher lăsase o ploaie de stropi de sânge în cadă și împroșcase faianța cu pete întunecate. Ușa de la baie, cu cadrul ei rupt, atârna de țâțâna de jos, iar pe zugrăveală se găseau alte pete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Și unde sunt cele de aruncat ? Urmează câteva clipe de tăcere. Bunicul Își ferește privirea. — Bunicule ! Nu se poate, trebuie să arunci măcar o parte din chestiile astea ! exclam, făcând eforturi să-mi Înăbuș râsul. N-ai nevoie de toate tăieturile astea din ziare, de acum o mie de ani. Și asta ce e ? Mă Întind peste tăieturile din ziare și extrag o mingiuță veche, cu elastic. Asta sigur e de dat la gunoi. — E mingiuța lui Jim. Bunicul Îmi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se poate, trebuie să arunci măcar o parte din chestiile astea ! exclam, făcând eforturi să-mi Înăbuș râsul. N-ai nevoie de toate tăieturile astea din ziare, de acum o mie de ani. Și asta ce e ? Mă Întind peste tăieturile din ziare și extrag o mingiuță veche, cu elastic. Asta sigur e de dat la gunoi. — E mingiuța lui Jim. Bunicul Îmi ia mingiuța din mână, și privirea i se Îmblânzește. Un băiat foarte bun, Jim. Cine era Jim ? zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a scufundat în piscină. O cheamă fără nici un motiv anume. La fel a făcut și ieri. Când a ajuns, nu avea nimic să-i spună. A așteptat răbdătoare. Dar el nu poate să-și exprime ideea. Bălmăjește despre hipertensiune și tăieturi minore care nu se vindecă. Doctorul zice că am ulcerații. Peste tot. În gură, în gât, la stomac, intestine și anus. Ia uite. El își deschide falca. Vezi ulcerația? Aici, sub limbă, bășicile. Ies în mod regulat și rămân permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
strâns în brațe femeia. O iubea între cer și pământ, în nesfârșirea albă a dăruirii de sine. Și mai era ceva în expresia bărbatului, ceva care, în mod inexplicabil, neașteptat, îl tăie drept în inimă. O fulgerare de diamant. O tăietură fină, surprinzător de profundă. Și durerea îl făcu să geamă. Privea chipul bărbatului, fără să-și mai desprindă luneta de la ochi. Aștepta. Nu, nu mai aștepta nimic. Participa. După un timp, își trecu luneta dintr-o mână în cealaltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tesla, lua lustruitorul... - Ce faci, Moș Iacob?, Îl Întrebam - când Îl Întrebam. De ce te oprești, că n-ai terminat de cioplit? - He-he-he, băi’țălu moș’lui, omu cât trăiește-și tot Însușăște ș’ tot ne-nsușât rămâne! N-ai Înțăles? Lustruiesc tăietura di teslă, bre! - De ce? Doar ai să vii cu tesla iară și-ai să tai tăietura lustruită!, ziceam eu, băiatul mamei, Învățătoare care Învățase logică la Normala de la Chișinău. - D-apăi asta-i! Unii oameni cred că așchiile de la teslă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
n-ai terminat de cioplit? - He-he-he, băi’țălu moș’lui, omu cât trăiește-și tot Însușăște ș’ tot ne-nsușât rămâne! N-ai Înțăles? Lustruiesc tăietura di teslă, bre! - De ce? Doar ai să vii cu tesla iară și-ai să tai tăietura lustruită!, ziceam eu, băiatul mamei, Învățătoare care Învățase logică la Normala de la Chișinău. - D-apăi asta-i! Unii oameni cred că așchiile de la teslă pot să se prezante oricum ’naintea Giudecății de Apoi! Și nu! Așchia-i și è, om, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de vară. Dar pe mine nu mă mai interesează această parte. De-abia aștept să vină ziua În care o să despicăm tulpinile de alun - la gardul grădiniței de flori, acolo e instalată „despicătoarea” de aluni - ca să facem cercuri: despicăm, curățăm tăietura, măsurăm cu ața, precis, la milimetru, tăiem, exact, la centimetru... Doar am spus că lucrăm Împreună, că sunt ucenicul lui Moș Iacob. ULTIMUL CRĂCIUN Stau În calidor. Și nu mai tremur. Doar glasul Îmi pâlpâie, Îmi dârdâie; Îmi tremură, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bătuse ceasul și el o știa. Așteptă ca luna să-și facă apariția deasupra orizontului și ca razele ei, reflectate de sare, să transforme aproape noaptea în zi, și la lumina ei scoase hangerul ascuțit și reteză dintr-o singură tăietură, crudă, puternică și adâncă, gâtul cel alb. Spuse rugăciunea rituală și strânse sângele ce țâșnea clocotind într-una din gerbe. Când se umplu, îl bău încet, călduț încă și aproape palpitând, iar în scurt timp se simți refăcut. Așteptă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vânturi și ploi, îl făcea să nutrească speranțe întemeiate privind o nouă și, poate, revelatoare descoperire, o ciudată stare de agitație, ca o presimțire, puse stăpânire pe tot corpul său și își dădu seama că mâinile îi tremurau când pipăi tăietura adâncă a unei linii ce promitea să fie o siluetă înaltă cu contururi imprecise. își șterse sudoarea ce-i curgea pe frunte aburindu-i ochelarii, însemnă cu cretă albă linia care acum se vedea clar, bău o înghițitură mică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
jigărit și fricos, luase la mirosit toate florile din stratul de flori ce se afla în grădina interioară. Nu-mi puteam imagina de ce trebuie un câine să adulmece flori, pe o zi ploioasă. Scriam și scriam, iar când mă durea tăietura din palmă, lăsam stiloul jos și îmi plimbam privirile prin grădină. Am început prin a-i povesti lui Naoko cum mă tăiasem la mână în timpul serviciului, apoi i-am scris despre mica petrecere dată de Nagasawa în cinstea reușitei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
când la câte un hotel ieftin ca să fac baie și să mă bărbieresc. Privindu-mă în oglindă, realizam și eu în ce hal ajunsesem. Pielea îmi crăpase de la soare, ochii mi se înfundaseră în orbite, pe obraji aveam pete și tăieturi inexplicabile. Arătam de parcă tocmai mă târâsem afară dintr-o văgăună. Nu-mi venea să cred, și totuși eram eu. La un moment dat, mă aflam undeva pe coasta de nord a mării, în Tottori sau la nord de Hyogo. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de buze În Întuneric apăsÎnd una pe cealaltă și făcÎndu-i să se simtă acasă Într-un fel fericit și blînd, Întunecat și călduros, și nici urmă de durere În Întunericul Ăla, cînd deodată se auzi sirena, cu violența unei tăieturi - se auzea tot mai tare și aducea cu sine toată durerea din lume. Era sirena adevărată, nu cea de la radio. Și nu era una singură. Erau două. Veneau din ambele capete ale străzii. Își Întoarse capul și se ridică-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]