1,240 matches
-
Sunt destule indiciile care spun că, îndemnați de spiritul laborios al isihaștilor și grupați în centrele culturale de la Paroria, Kelifarevo, Târnovo și Vidin, cărturarii bulgari au desfășurat o activitate literară notabilă. Îndeletnicirea lor de bază o reprezentau mai cu seamă tălmăcirea și copierea de texte bizantine. Continua, deci, activitatea de transferare a unor „bunuri” literare, începută în veacurile precedente, dar care acum era plasată sub niște comandamente sensibil modificate de programele isihaste. Sunt traduse operele marilor scriitori bizantini ai isihasmului, cu
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
în confruntarea cu Imperiul. B. este și autorul unei monografii, Emil Isac, un tribun al ideilor noi (1972), scrisă simpatetic, cu abundență deliberată de citate, menite a reconstitui mai autentic „fluxul vieții” și operei. Traducătorul s-a remarcat îndeosebi prin tălmăciri din lirica greacă modernă. A abordat, în ultima vreme, cu succes, și genul memorialistic, evocându-și cu deosebire cariera diplomatică. Un volum intitulat Monologuri paralele (1999) și cuprinzând un dialog epistolar cu Monica Anton dezbate probleme la ordinea zilei în
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
sublim (1935), Tratatul despre stil al lui Demetrios (1943), Poetica lui Aristotel (1957). Transpunerile în românește, făcute cu ediții critice de prestigiu în față, cu versiuni în franceză, italiană ori germană, antrenează interpretări moderne, nu o dată surprinzătoare. Performante sunt și tălmăcirile fragmentelor ilustrative incluse în cele trei tratate. A mai tradus din Carducci (La izvoarele Clitumnului, 1940), iar postum, în 1963, a apărut, publicată prima oară integral în limba română, scrierea Despre viețile și doctrinele filosofilor a lui Diogene Laerțiu. De
BALMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
cu cu Leon Levițchi. Ducând mai departe activitatea lexicografică a mentorului său, Leon Levițchi, publică Dicționar român-englez (1994; 40 000 de cuvinte). Impresionante sunt și volumul și sfera de cuprindere a traducerilor lui B. din și în limba română. În tălmăcirea lui au intrat în circuitul cultural internațional opere importante ale literaturii române, acoperind toate genurile literare - poezie, proză, dramaturgie, eseistică, critică și istorie literară. Impunându-și un program ambițios în ceea ce privește poezia, a publicat Balade populare românești-Romanian Popular Ballads (1980), ediția
BANTAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285607_a_286936]
-
Istoriile lui Odisefs (o versiune din 1816 a unei prelucrări maghiare după Homer, apărută, fragmentar, abia în 1877, în revista „Albina Carpaților”), O paradigmă a leneșului Pipelea Gâscariul (după Ludás Matyi de Fazekas Mihály, tipărită în volum în 1916). Printre tălmăcirile rămase în manuscris, se numără și una dintre primele încercări românești de traducere din opera lui Shakespeare - Amlet, prințul de la Dania, după o versiune germană -, precum și alte prelucrări (în general după intermediare maghiare) din scrierile lui Ovidiu (fragmente din Metamorfoze
BARAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
I-III, îngr. Ion Caraion și Ov. S. Crohmălniceanu, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1974-1976 (în colaborare); Alain Bosquet, Note pentru o singurătate, pref. trad., București, 1977, Zbuciumul lui Dumnezeu, București, 1993, Mâine fără mine, București, 1998; Duhuri peste ape. Tălmăciri din lirica universală, București, 1981; Luis Lopez Alvarez, Poeme, pref. Dan Hăulică, Cluj-Napoca, 1991(în colaborare cu Cristina Hăulică); Paul Verlaine, O sută de poeme - Cent poèmes, București, 1996 (în colaborare). Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, I, 177-179; Călinescu, Ist. lit.
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
ilustrează dezideratele programatice : „Cronică”, „Eseu”, „Calendar”. În A. sunt publicate, cu precădere, scrierile membrilor grupării, în toate genurile, de la poezie, proză, la studiul de istorie și istorie literară, eseul filosofic, teologic, studiul comparatist, cronica de actualitate (teatru, muzică, arte plastice), tălmăciri din literatura universală. Revista consacră pagini speciale (câteodată un întreg număr) unor personalități ale culturii, îndeosebi scriitorilor I. L. Caragiale, Nichita Stănescu, Zaharia Stancu, Șerban Cioculescu, Mihai Eminescu. O suită de editoriale atipice, întrucât sunt de fapt studii de istorie literară
AXIOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285511_a_286840]
-
Spire și Edmond Fleg îi sunt benefice. Din ambii autori transpune consecvent după 1920, la fel cum, tânăr, tălmăcise atașat din Moriss Rosenfeld (pe care îl preia din idiș). Din André Spire a închegat, de altfel, un consistent volum de tălmăciri - Poeme evreiești (1930), după Poèmes juifs și Nouveaux poèmes juifs. Biblia, Thora, textele talmudice, tradiția rabinică, legendele hasidice își află, de asemenea, în A. un harnic colportor. Probabil stimulat de M. Dragomirescu, poetul încerca primele tălmăciri din Kohelet (Ecclesiast) în
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
un consistent volum de tălmăciri - Poeme evreiești (1930), după Poèmes juifs și Nouveaux poèmes juifs. Biblia, Thora, textele talmudice, tradiția rabinică, legendele hasidice își află, de asemenea, în A. un harnic colportor. Probabil stimulat de M. Dragomirescu, poetul încerca primele tălmăciri din Kohelet (Ecclesiast) în „Convorbiri critice” (1907). Psalmii, Proverbele, Ecclesiastul rămân ca sursă favorită de prelucrări, transpuneri, parafraze succesive. Modelul publicistului e cel întruchipat mai înainte de 1900 de cărturarul medic Iuliu Barasch, pe urma căruia A. a fondat, la rându
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
unde va continua să publice până la dispariția acesteia, în 1902. În interval, îi apar la Sibiu mai multe plachete: Epigrame (1898, semnată Iulian Devale), Pe sub arini (1901), Mortua est (1902), Cântece (1902) și Poeți germani (1902), aceasta din urmă cuprinzând tălmăciri din Goethe și Heine. Între 1908 și 1910, e redactor la revista sebeșană „Munca”, în al cărei supliment intitulat „Chindia” iscălește, și cu pseudonimele Delavale, Ion Vălean, poezii, povestiri, note de drum și scurte piese de teatru. În același oraș
BAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285549_a_286878]
-
politice, deși regulamentul interzicea orice manifestare de acest gen. În 1941, este acreditat ministru plenipotențiar al țării noastre în Japonia. Aici a desfășurat, între altele, o foarte susținută activitate de propagare a valorilor culturale românești. A mijlocit cea dintâi, probabil, tălmăcire din opera lui M. Eminescu în limba japoneză. Impetuos precum în viața politică, debutează B. și în literatură, semnând, în 1915, volumul Rânduri de la frontieră. Experiența războiului a folosit-o în alte două volume, Zile de energie (1918) și Zile
BAGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285542_a_286871]
-
Caiete critice”, „Ateneu”, „Argeș”, „Transilvania”, „Unu” (Oradea) ș.a. Cicluri din versurile sale au apărut, traduse în limbile franceză, maghiară, sârbă, macedoneană, rusă, germană, engleză, în reviste și în antologii tipărite în țară și în străinătate. După 1990, cele mai numeroase tălmăciri din poezia sa apar în limba franceză (în Belgia și în Franța). B. se afirmă și ca eseist, colaborând la publicații ca „Phréatique” (Paris), „Poésie-Rencontre” (Lyon), „L’Estracelle” (Pas-de-Calais), „Le Journal des poètes” (Bruxelles), „Mémoire du XXIe siècle” ș.a. sau
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
poemelor lui, lucrate într-o tehnică impresionistă, o anume muzicalitate. O calitate, inventivitatea imagistică, elaborație a unui diletant prețios, se transformă în contrariul ei, câtă vreme versul pletoric e pândit mereu de facilitate. În „Revue roumaine” (1964-1971), B. a publicat tălmăciri în franceză ale unor creații (în versuri sau în proză) aparținând lui Al. Macedonski, Ion Pillat, Lucian Blaga, V. Voiculescu, Mihai Codreanu, G. Călinescu, Eugen Jebeleanu, Nicolae Labiș, Nichita Stănescu ș.a. În 1970 și 1971, înregistrează versiunea proprie, în limba
BALABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
deplasării Teatrului de Comedie în Franța, face același lucru cu piesele Umbra de Evgheni Șvarț și Mușchetarii Măgăriei sale de Ion Lucian. Dramatizarea după Jules Verne, O iarnă printre ghețari, a fost transmisă la Radio București. În manuscris, în afara unor tălmăciri de versuri, din românește în franțuzește (de la V. Alecsandri la Tiberiu Utan) și din franțuzește în românește (de la Paul Verlaine la Paul Fort), i-au rămas mai multe texte dramatice, câteva dramatizări și două piese scrise în limba franceză; de
BALABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
și mim. Amestec de lirism și de umor, de stil colocvial și anecdotică spumoasă, romanul din 1942, un best-seller pentru câteva promoții de adolescenți postbelici, a continuat să fie editat (1946, 1947 ș.u.), s-a bucurat și de o tălmăcire maghiară etc. Fără dimensiunea unei autentice „rupturi”, B. e atras, în următoarele decenii, de noile colecții și antologii pentru copii („Licurici”, „Pogonici”, Almanahul „Roza vânturilor”) și de literatura cu substrat educativ. Scrie laborios și publică, la Editura Tineretului, apoi, constant
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
a mai compus fabule, cu pronunțat iz anecdotic, și, de asemenea, epigrame, fiind printre primii la noi care au cultivat această specie. Proza, de colorit satiric (Relația voiajului meu ce am făcut cu tata la deal), constă mai ales în tălmăciri, prelucrări, localizări. Un titlu ciudat are satira filologică, în veșmânt alegoric, Divanul dobitoacelor filantropicoase, filodicoase și filopatricoase. În comedia de moravuri, B. anticipă, într-o măsură, pe V. Alecsandri. S-a jucat cu mult succes, la București, în 1845, piesa
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
poetică, unor vocabule mai vechi („icoană”) alăturându-li-se altele mai noi („metaforuri”, „eleghie”). Termenul „poézie”, cu acest accent - semn al filierei rusești - este, s-ar părea, folosit pentru prima oară la noi de C. I se datorează și prima tălmăcire din literatura engleză, An Essay on Man al lui Alexander Pope, transpus în românește în 1807 (Cercarea asupra omului) prin intermediarul francez al lui Silhouette. A mai tradus din Florian, Montesquieu, Fr. Baculard d’Arnaud. Piesa Narchis sau Îndrăgitul dă
CANTACUZINO-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
Bibliotecă desfătătoare și plină de învățătură, apărut în 1830, adună patru povestiri tălmăcite din Pascal, Boileau, Voltaire, Montesquieu. În același an mai apar Mitologhie pre limba românească, precum și Mărimea românilor sau Băgare de seamă asupra pricinilor înălțării și căderii lor, tălmăcire a scrierii Considérations sur leș causes de la grandeur des Romains et de leur décadence de Montesquieu, iar în 1831 este imprimata traducerea după Zadig de Voltaire. În prefețele la aceste transpuneri, C. vorbește despre strădania lui de a da contemporanilor
CAPAŢINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286080_a_287409]
-
anonim, în editura unor „frați Tunusli”. Ediția (ce scapă, din păcate, destule imprecizii și erori) capta o jumătate de secol mai târziu atenția lui G. Sion, cel ce repune, primul, pe autor în drept, dând la iveală și o nouă tălmăcire. În Ghenealoghia familiei Cantacuzinilor, ca autentic paznic al tezaurului, istoricul se va întemeia întâi de toate pe documente existente în arhiva ce îi revine, prin legat, de la antecesori. Finalizează, astfel, un al doilea proiect, în care investește cu devotament și
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
copiile manuscrise comandate în Moldova și Valahia). În prima jumătate a veacului trecut, traducerea (în copie moldovenească) trezește interesul lui N. Iorga, prin străduința căruia tomul întâi apare publicat în 1940. Fără a insista, istoricul înclină a pune, la vreme, tălmăcirea pe seama unui cleric cultivat ca Amfilohie, episcop de Hotin între 1767-1770 și precursor al reformelor școlare în Moldova, dar afirmația e contrazisă mai în urmă de lingviști. SCRIERI: Istoria politică și geografică a Țării Românești, tr. G. Sion, București, 1863
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
publicist. Fiu al unui negustor aromân, Gheorghe Constantin Carcalechi, stabilit în Brașov, și al Mariei (n. Ciurcu), vara lui D. Eustatievici, C. ajunge, urmând o școală de comerț în Buda, „ferlegher” (editor), din 1812, al Tipografiei Universității. Tipărește (și prefațează) tălmăciri din S. Gessner, Voltaire, D. Darvari, datorate lui Eufrosin Poteca și Al. Beldiman, precum și însemnările de călătorie ale lui Dinicu Golescu. Plănuia, la 1817, o „Gazetă românească”, dar abia din 1821, în mai multe serii, scoate „Bibliotecă românească”, prima revistă
CARCALECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286103_a_287432]
-
cărții. Făcea, în „Bibliotecă românească”, educație națională publicând Istoria romanilor de Damaschin T. Bojâncă, portrete de voievozi, o Viață a lui Dimitrie Cantemir. Informațiile bibliografice strânse de el în Izvorul cărților aveau în vedere Țara Românească, Moldova, Ardealul. Se reproduceau tălmăciri, se făceau observații asupra limbii. Beletristica din „Bibliotecă românească” era fără pretenții, reducându-se la povestiri și anecdote. Călătoria lui Martinelli la Paris, o prelucrare, pare a-i aparține. Povățuitorul tinerimei... este o adunare de reflecții și exemple neprelucrate trase
CARCALECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286103_a_287432]
-
V. Stroe și C. Săteanu. Din Heine și Lenau sunt traduse versuri, pe care traducătorii le semnează cu pseudonimele M. René, Mărunt și A. Sandu, iar M. Rusu traduce din Zola nuvela Pentru o noapte de dragoste. Nesemnate au rămas tălmăcirile din Nietzsche, Cehov, V. G. Korolenko și Maxim Gorki. Câteva idei interesante conține articolul viitorului matematician S. Sanielevici, dedicat lui C. Dobrogeanu-Gherea. Tot lui Gherea îi este dedicat și articolul Pesimismul în literatură al lui Caion, în care tonul polemic
CARMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286115_a_287444]
-
de bun-simț. Adversar al efuziunilor stilistice, C. a folosit atât ironia, cât și sarcasmul, mânuite cu o artă care a făcut din el un polemist de temut. A tradus din Shakespeare piesele Macbeth și Othello, ajutându-se, uneori, și de tălmăcirea germană a soților Dorotheea și Ludwig Tieck. Transpunerile sale au numeroase imperfecțiuni prozodice, care împiedică fluența lecturii, cu toate că, pe alocuri, fraza păstrează o parte din suflul originalului. SCRIERI: Discursuri, București, 1907. Traduceri: Shakespeare, Macbeth, Iași, 1864, Othello, Iași, 1868. Repere
CARP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
mai mare, Maria, îl socotea moștenitor îndreptățit al tronului părintelui lor), ambasador al Rusiei la Londra (1732-1738), ambasador la Paris (1738-1744). Moare răpus de tuberculoză la numai treizeci și cinci de ani. La Londra, sub influența poetului italian Paolo Rolli, adoptă, pentru tălmăciri în limba rusă, versul liber corespunzător rimelor italiene (limba italiană o vorbea; îi erau, la fel, familiare limbile clasice). L-a convins pe pastorul Nicholas Tindal, cărturar cu studii la Oxford, să traducă în englezește cartea tatălui său Historia incrementorum
CANTEMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]