949 matches
-
Sfântul Pavel ne spune că toți „câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Pentru că n-ați primit iarăși un duh al robiei, spre temere, ci ați primit Duhul înfierii, prin care strigăm Avva! Părinte!“ Sau: Tăticule! Nu-mi amintesc când spuneam „tăticule!“ înainte de a începe să citesc și să scriu; e un moment din eternitatea mea ce se pierde în negura oceanică a trecutului meu. Tata a murit când abia împlinisem șase ani și chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Pentru că n-ați primit iarăși un duh al robiei, spre temere, ci ați primit Duhul înfierii, prin care strigăm Avva! Părinte!“ Sau: Tăticule! Nu-mi amintesc când spuneam „tăticule!“ înainte de a începe să citesc și să scriu; e un moment din eternitatea mea ce se pierde în negura oceanică a trecutului meu. Tata a murit când abia împlinisem șase ani și chipul lui mi s-a șters total din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
stânca eternității copilăriei mele. Lângă salon, o odaie întunecoasă unde se ascundea Marmotă, ființă misterioasă și enigmatică. Ei bine, când am izbutit într-o bună zi să intru în interzisul și liturgicul salon de primire, l-am întâlnit pe tata - tăticul! -, care m-a luat în brațe, așezat fiind pe unul din jilțurile acoperite cu huse, în fața unui francez, un domn Legorgeux - pe care l-am recunoscut imediat - și vorbind franțuzește. Ce efect a putut avea în conștiința mea de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
imediat - și vorbind franțuzește. Ce efect a putut avea în conștiința mea de copil - nu vreau să spun doar fantezie, deși fantezie și conștiință sunt poate unul și același lucru - faptul că l-am auzit pe tata, pe tatăl meu - tăticul! - vorbind într-o limbă care-mi suna ciudat și ca de pe altă lume, și impresia aceea mi-a rămas întipărită, cea despre tata care vorbește o limbă enigmatică și misterioasă. Căci pe atunci franceza era pentru mine limba misterului. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care-mi suna ciudat și ca de pe altă lume, și impresia aceea mi-a rămas întipărită, cea despre tata care vorbește o limbă enigmatică și misterioasă. Căci pe atunci franceza era pentru mine limba misterului. L-am descoperit pe tata- tăticul! - vorbind o limbă misterioasă și poate alintându-mă într-a noastră. Oare fiul îl descoperă însă pe tată? Nu cumva mai curând tatăl îl descoperă pe fiu? Oare filialitatea pe care o purtăm în rărunchi ne descoperă paternitatea sau, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și colegi. Unul, cetățean vigilent care preda întotdeauna OILM (Organizarea întreprinderii și legislația muncii) după orele mele de filosofie, nu avea altă treabă decât să citească notițele elevilor cu lecțiile predate de mine și să îi tragă de limbă. Erau tătici care veneau la BOB să reclame că le influențam nefast copiii. Și în plus, poate mai gravă pentru tovarășii pătrunși de responsabilitate, era prietenia mea cu Gabi Andreescu. În acel decembrie, el avea domiciliu forțat la Buzău. Spre final l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din casă cu ochii injectați de ecran. Îi zăream silueta frumoasă și „verde”, coborând spre grădina de lângă poartă. Venea de acolo ținând în mână un boboc de trandafir pe care mi-l așeza în poală. Colonelul meu artilerist fără războaie, tătic sentimental-discret. Peste tot mirosea aiuritor a fân, a roșii, a vreji de fasole, a vița care ne lovea cu struguri verzi. Vacanța mea cu tata. O iubire senină, discretă, un fel de gesturi mici, toate de drag. Așteptam eclipsa. Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
scăldat în razele de soare, ochii jucăuși și curioși, verzi ca nemărginita câmpie, obrajii albi ca spuma laptelui, dau chipului ei aura unui înger. Micuță și bondoacă, se ridică și alergă spre tatăl ei, aproape împiedicându-se în piciorușele mici. Tăticule, ce este aceasta? întrebă, în timp ce întindea mâna în care ținea câteva fire de iarbă. Este iarbă și are culoarea verde. De ce are culoarea verde? Pentru că a furat culoare din ochii tăi. Fetița privi spre el cu ochi uimiți de curiozitate
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
să trimită ploaie. De ce vrea greierașul ploaie? Pentru că pământul este uscat, iar lui îi este sete și nu are de unde să bea apă. De ce nu bea din fântână? Pentru că nu poate. Fetița tăcu, ascultând cântecul blajin al greierelui. Cri-cri! Cri-cri! Tăticule, pot să-i dau eu o cană cu apă? Sigur că poți. Angelina luă o cană cu apă din găleata așezată pe o băncuță, lângă ușa bucătăriei de vară și merse la locul de unde se auzea cântecul greierelui. În fața casei
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
prin care se scurgeau apele ploilor. Acolo, la rădăcina acelui fir, se auzea cântecul; aici, fetița turnă cu grijă apa, apoi duse cana la locul ei. Greierașul tăcu pentru câteva momente, după care își începu din nou cântecul. Cri-cri-cri! Cri-cri-cri! Tăticule, dacă i-am dat să bea apă, de ce mai cântă? Cântă ca să-ți mulțumească ție pentru că i-ai răcorit setea. Auzi? Cântecul lui este mai vesel acum. Cri-cri-cri! Cri-cri cri! veni răspunsul greierașului. Fetița se supuse pregătirilor de seară și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cine și-a ajutat părinții la culesul nucilor, cine avea mâinile mai înnegrite fusese mai harnic și era lăudat de tovarășa învățătoare. Și ușor-ușor începeau să curgă poveștile despre cum își petrecuseră vacanța. Dar anul acesta oare cum va fi? Tăticule, astăzi culegem nucile? Da, dar mai întâi mâncăm și ne odihnim puțin. De ce se culeg nucile de ziua crucii? Pentru că acum e timpul lor, sunt coapte și se desprind ușor din coajă. Azi e ultima zi când vara mai are
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
melodioase ale fetelor. Mulțumim pentru urare. Poftiți în casă. Odată cu ele pătrunse în casă un val de aer rece și o atmosferă de veselie. V-ați udat la picioare? V-a fost frig? Nu, mămico! Ce daruri ați primit? Uite, tăticule! spuse una dintre fetițe în timp ce răsturnă pe masă conținutul trăistuței. De toate! Bomboane, mere, nuci și o grămadă de colaci. Ce-o să faceți voi cu atâția colaci? Păi, o să-i mâncăm. Ghiduș, tata intră în atmosfera de sărbătoare și începu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
îl băga nimeni în seamă. Ce faci, bulgăraș de aur, ți s-a dezlegat limba ca la clopot? întrebă tata. Toți râseră cu poftă de micul năzdrăvan. Nu fi supărat, Auraș, anul viitor te luăm și pe tine cu uratul. Tăticule, mâine mergem să vedem focul? Vom merge. De ce se face focul? Ca să ardă anul cel vechi cu toate necazurile și relele pe care le-a adus, să-i ia locul anul cel nou, curat și aducător de bine. Și mascații
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
spre eimama dormea în brațele tatei. De câte ori Ilenuța fusese bolnavă, mama și tata o vegheau pe rând ținând-o în brațe, și de fiecare dată se însănătoșise. Oare mama o fi bolnavă? Dacă-i așa, o să se facă bine dacă tăticul o ține în brațe. Sau poate o fi doar obosită de atâta trudă. Atunci, în inima micuței se ivi o hotărâre. De mâine am s-o ajut pe mama la treabă! Închise cu mare grijă ușa, se întoarse în odaia
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
S-a căsătorit cu un bârlădean. In acel moment s-a auzit o bătaie decisă în ușă și în sală a intrat Octav.S-a așezat în bancă lângă Laurențiu.Pompilia-Natașa fiind absentă s-a trecut la Marian. Acesta era tătic de 2 săptămâni.Lucra la o fabrică de avioane din Bacău.A urmat Gelu.Căsătorit cu un copil și cu definitivatul în învățământ.Gibi a încurcat ordinea și Sanda ne-a spus că s-a măritat.Nu are satisfacții în
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
om trebuie trecut prin foc. Și amintește-Ți că, excepție făcând mica Ta ciudățenie, ești imaginea mea! Mă bucur de pe acum, cu mult înainte, de toate succesele Tale, care fără îndoială că îți stau înainte! Cele mai fierbinți salutări de la tăticul Tău! VIGNETA Chiar așa mi-a scris tata. Sunt sigur de asta. îndrăznesc să afirm - chiar dacă o spun după ureche, ca să zic așa - că l-am citat cuvânt cu cuvânt. Poate că în vreun loc am ales altă expresie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a apărut în Scânteia, un articol scris de Sorin A. Toma, care se numea “Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei”, articol, care a făcut la timpul respectiv, ca poetul Tudor Arghezi să dispară pentru ani buni din lumea literară a României. Tăticul lui Sorin A. Toma, „academicianul”, A. Toma avusese grijă în acele vremuri să-i treacă la dos mai pe toți marii poeți și scriitori români, cum ar fi Eminescu (!!!), Blaga, Rebreanu, George Călinescu și impusese în loc pe poetul cizmar Theodor
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Ea îi face semn cu ochiul - și gata-i treaba. Toate reclamele mele au drept personaj o tipă în chiloți și sutien. E un fel de marcă a fabricii. Nimeni n-a spus că reclamele mele ar fi subtile. Dar, tăticule, fac să se vândă minuturile într-un minut. Am țâșnit din lumina lichidă și albă în împărăția prismatică a trăscăului. Doamne, e la băutură cu nemiluita aici, și mai cu seamă din producția de vârf - butoaie cu vin de Xeres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să fie regina stupului. Bătea din palme în timp ce își dezlănțuia italiana ei poruncitoare. Își puse copiii în poală ca un moș Crăciun dintr-un magazin universal. După ce s-au foit, copiii au coborât. Din când în când, câte unul din tătici dădea buzna zgomotos și i se adresa plin de respect, dar și cu o anumită veselie curtenitoare. Cele două cerșetoare, fiecare posesoarea a câte unui dinte, murmurau, dând din cap și făcându-și cruce. Caduta mi se adresa uneori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și chiloții de un miliard de lire italiene. Își prinse coapsa cu pumnul și o strânse, făcând pielea să se încrețească. — Vezi? spuse ea și începu să-și descheie nasturii de la cămașă. Și iar am privit prin cameră. Unul dintre tătici își vârî capul pe ușă. Capul zâmbi, apoi se retrase. Cerșetoarele rămaseră cu ochii căscați și împietrite de data asta. Unul dintre copii mă trase de poala hainei, de parcă ar fi vrut să-mi reîntoarcă atenția asupra doamnei din tronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mea, scutită de taxe vamale. Superfuria lui Lorne își urma neabătută cursul. Se dezlănțuise. Acum era incredibil de furios. A spus: — Gata? Gata! Băiete, se vede că ești nou în meserie. Și acu’, ascultă aici, căcănarule. Aici e Lorne Guyland, tăticule. Dea. Eu! Eu! Mie îmi trebuie ceva special în rolul ăla. Tu n-ai nevoie de mine. De ce nu angajezi un bășinos bătrân cum e Cash Jones? Lorne începu să râdă. Nu știu ce mi-a venit. Eu țin tare mult la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
atunci ce mâncași azi? „Frei pizza ioți și două supe chi-nbzești“. Bagă-n el doar antibiotice din cauza furunculului de la subsuară și a bobelor doici. A doua zi m-am întâlnit cu el la clubul șoferilor. Știi... au acolo o mașină, tăticule, care vinde cartofi pai. Cartofi pai. Fat Paul părea încă șocat de chestia asta. „Un tanc al dracului de mare plin de vaselină, ș’o dat’ pe lunhă vine un gagiu care toarnă și mai multă untură pe coș. Treij
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
duce m California pentru renovarea mea finală, poate voi merge până la capăt și-mi voi însănătoși și sângele. * California, țara visurilor și dorurilor mele. M-ai văzut în New York și ai văzut de ce sunt în stare acolo, dar în LA, tăticule, află de la mine, sunt în stare de performanțe și mai mari - sunt tot numai clocot și energie, îi dau pe toți gata, sunt un neastâmpărat, un adevărat nou om de afaceri. În decembrie trecut, producția mea de treizeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
filmare putea fi gata într-o lună. M-am așezat la birou, unde am compus o felicitare. Am început să citesc din nou. Al dracului dacă îmi venea să cred. Cine mi-a făcut-o? Cine? în primul rând: Gary, tăticul, „Garfield“ - rolul lui Lorne Guyland în secvența dinaintea genericului, Lorne e surprins în pijamaua asudată, ținându-și hainele ghemotoc, așa cum e dat afară în bătaie de joc din dormitorul conjugal. Ăsta ar fi cam cel mai bun moment al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bomboane în timp ce pipăie și mângâie orfanii care cască gura la el. Și acum, doamnele. Dacă erai în căutarea unui cuvânt care să surprindă personajul Cadutei Massi, sterilitate o să-ți vină pe buze. Cheia personajului Cadutei constă în fantastica ei sterilitate. Tăticule, mai rar așa ceva! Nu există un surplus de copii la Caduta. * Nu există copii deloc. Spunk însuși (fapt crucial care reiese din acțiune) e fiul ei adoptiv. În ciuda impotenței bine stabilite a soțului ei și în ciuda sărbătoririi pe ecran a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]