96,454 matches
-
unor puști fără minte. ș...ț Mai tîrziu, Cehov va spune cu melancolie: "Bunicul nostru a fost bătut de stăpîni, cel din urmă dintre slujbași putea să-l snopească în bătaie. Tata a fost bătut de bunicul, iar noi de tata. Ce fel de nervi, ce fel de sînge am moștenit?" Și de asemenea: "În copilărie, eu n-am avut copilărie." Mama încerca uneori să intervină pentru a mai domoli asprimea bărbatului ei. Dar, lipsită de forță și sfîrșită de șase
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
de importanță. (...) De dimineața pînă seara, micul Anton trăia cu groaza că va fi pedepsit. Aplecat asupra gramaticii latine, se ruga ca ziua să se sfîrșească fără nici o izbucnire. Dar iată că la ușă se auzea zgomot de pași. Intra tata, greoi, lat în spate, cu barba întunecată, sprîncenele stufoase, privirea aprigă. Își pusese paltonul gros de iarnă și cizmele înalte de piele. - Trebuie să plec, am treabă, spunea el. Tu, Antoșa, mergi la prăvălie, și vezi să fie totul în
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
al străzii. Prăvălia era alături, iar înăuntru domnea o temperatură polară. Doi țărănuși ucraineni, Andriușka și Gavriușka, pe post de comisionari, tropăiau și își frecau nasurile cu mîinile vinete de frig. Cînd își zăreau stăpînul, înlemneau în poziție de drepți. Tata îi poruncea lui Anton să se așeze după tejghea și, după ce se închina de cîteva ori la icoana ocrotitoare a magazinului, pleca închizînd ușa în urma lui și călcînd apăsat. Înghițindu-și lacrimile, Anton se așeza pe o ladă cu săpun
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
de vorbă. Glasurile răsunau în încăperea scundă. Nici vorbă să poți învăța în asemenea harababură, nici măcar visa. Înghețat pînă în măduva oaselor, Anton știa că avea de așteptat cîteva ceasuri pentru că, atunci cînd se ducea pe la prieteni sau la biserică, tatăl său uita cu desăvîrșire de el. Cu mîinile băgate în mîneci, cu degetele de la picioare chircite în cizme, copilul se gîndea la notele proaste pe care le va lua a doua zi la școală și se simțea copleșit de tristețe
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
se întîmpla, își va aminti Cehov, să dau nas în nas cu cîte un vagabond care se adăpostea acolo peste noapte. Ce spaimă trăgeam amîndoi!" În fine, unul din comisionari, care stătea la pîndă pe drum, se întorcea strigînd: "Vine tata!" Anton se ridica, deschidea bine ochii aburiți de somn și se pregătea, cu inima strînsă, pentru o mustrare. Tata inspecta prăvălia cu o privire aspră, apoi se apleca asupra catastifului. Anton își ținea răsuflarea. Vai de el dacă făcuse vreo
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
peste noapte. Ce spaimă trăgeam amîndoi!" În fine, unul din comisionari, care stătea la pîndă pe drum, se întorcea strigînd: "Vine tata!" Anton se ridica, deschidea bine ochii aburiți de somn și se pregătea, cu inima strînsă, pentru o mustrare. Tata inspecta prăvălia cu o privire aspră, apoi se apleca asupra catastifului. Anton își ținea răsuflarea. Vai de el dacă făcuse vreo greșeală! Ajuns acasă, ostenit și pătruns de frig, maică-sa îl mîngîia, iar uneori încerca să îi spună cu
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
care le avea în mediile bisericești, a obținut cîteva angajamente care l-au făcut să se umfle în pene, aducîndu-i însă la disperare pe copii. Lui Anton îi era frică mai cu seamă de duminici și de zilele de sărbătoare. Tata îi scula cu două sau trei ore înainte, ca să aibă timp să se pregătească sufletește și trupește pentru slujbă. După ce se întorceau frînți de oboseală, Pavel Egorovici îi obliga să mai stea la încă o slujbă, pe care o făcea
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
și trupește pentru slujbă. După ce se întorceau frînți de oboseală, Pavel Egorovici îi obliga să mai stea la încă o slujbă, pe care o făcea el acasă. Pompos și ridicol, cădelnița prin fața icoanelor și poruncea familiei să cînte împreună cu el. Tata, mama, copiii băteau mătănii și își uneau glasurile într-un pios omagiu. Așa trecea vremea pînă la ultima slujbă a dimineții. Cînd clopotele băteau din nou, toată lumea pornea iar spre biserică. Amintindu-și de aceste chinuri, Cehov îi scria în
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
împreună cu frații mei la biserică, toată lumea ne privea cu emoție și îi invidia pe părinții noștri. Nouă ni se părea însă că sîntem niște bieți ocnași... Copilăria mea și a fraților mei a fost o adevărată suferință." Totuși recunoștea că tatăl său, în ciudea spiritului îngust și a purtării aspre, avea un oarecare gust artistic. Nu numai că Pavel Egorovici învățase singur să cînte la vioară, dar picta și icoane. "Talentul, va spune Cehov, l-am moștenit cu toții de la tata, sufletul
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
că tatăl său, în ciudea spiritului îngust și a purtării aspre, avea un oarecare gust artistic. Nu numai că Pavel Egorovici învățase singur să cînte la vioară, dar picta și icoane. "Talentul, va spune Cehov, l-am moștenit cu toții de la tata, sufletul, de la mama." În ciuda rugăciunilor și a lumînărilor arse înaintea icoanelor, negoțul lui Pavel Egorovici se ducea încetul cu încetul de rîpă. Repezit din fire, cu vederi înguste și foarte avar, își descuraja practic clientela. Apoi, la el marfa era
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
a negustorilor din Taganrog. Cu o satisfacție naivă, își purta insigna la vedere, iar duminica nu ieșea decît cu joben și cămașă albă. E drept că, dacă se gîndea la mediul din care pornise, putea fi mîndru de ascensiunea lui. Tatăl lui, Egor Mihailovici Ceh (străbunicul patern al lui Anton), era șerb. Șmecher, muncitor, econom, a reușit să ajungă pînă la funcția de administrator al rafinăriei de zahăr a stăpînului său. Pentru că el însuși învățase să scrie, să citească și să
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
sarcină de mare răspundere. Timp de zece ani, prost plătit, prost tratat, și-a încovoiat spinarea și și-a ținut cumpătul. Pe 29 octombrie 1854, s-a căsătorit cu Evghenia Iakovlevna Morozov, provenind și ea dintr-o familie de șerbi. Tatăl Evgheniei, negustor de pînzeturi la Morhansk, murise de holeră, în timpul unei epidemii care l-a surprins pe cînd se afla cu treburi la Novocerkask. Aflînd vestea, nevasta lui, plecată cu copiii la o rudă din celălalt capăt al Rusiei, în
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
bărbatul ei într-o casă de la periferie. La zece luni după căsătorie, a născut primul copil, pe Alexandr. După terminarea războiului, cei doi soți și copilașul s-au întors în oraș și s-au așezat într-o căsuță cumpărată de tatăl lui Pavel Egorovici. În fine, în 1857, punînd copeică peste copeică, Pavel Egorovici și-a văzut visul cu ochii, cumpărîndu-și propria băcănie. Acolo, în inima Taganrogului, în casa Gnutov de pa strada Polițeiskaia, s-a născut, pe 17 ianuarie 1860
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
în același timp suferea că aparține acestei populații amorfe care nici măcar nu credea într-un viitor mai bun. El însă, în ciuda vîrstei fragede, simțea o nevoie extraordinară de speranță. Presimțea că viitorul lui nu e la Taganrog. Stînd în prăvălia tatălui său, printre saci cu făină și cîrnați, visa la o călătorie ca aceea despre care îi vorbise maică-sa, o călătorie lungă, teribilă, captivantă, pe întinsul Rusiei imense. Îi vai fi oare dat și lui să evadeze pentru a cunoaște
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
convivial. O să pot s-o ard. Dar de ce-oi fi învelit scândura asta veche în pânză? Desfăcând sfoara care înfășoară pachetul, amintirile mi-au revenit treptat. Din pânză a urcat un miros de vopsea, atmosfera înăbușitoare din atelierul unde tatăl meu își întindea culorile, parchetul cu șențulețele lui unde eu alergam după bile, cârpele murdare care puțeau a terebentină. Nu e o scândură, e un tablou. Trebuie să fi scăpat ca prin minune de sobă și de răposata, care ar
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
cât ai zice pește dacă ar fi pus mâna pe ea. Dintr-o lovitură de baston am dat naibii cât acolo mormanul de umerașe și am scos tabloul din dulap. Este foarte mare. Recunosc în nodurile sforii precizia maniacală a tatălui meu. Am tăiat sfoara cu cuțitul și pânza a căzut la pământ. Înfiptă în ramă e o mică agățătoare de metal, exact ce trebuie ca s-o prind în cuiul meu. Kusok a venit. I-am arătat scaunul, tabloul, peretele
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
sau torționari, victime, vagi contururi ale unor ființe umane. Henek König e un ungur transilvănean. Bucuria vieții simple (și autorul consemnează aici un vechi episod care a devenit subiect de bancuri la noi: Se ducea adesea duminica prin pădure cu tatăl său, amândoi cu pușca. ș...ț ca să tragă în români. Și de ce să tragă în români? Pentru că sunt români, îmi explicase Henek cu o dezarmantă simplitate. Din când în când și ei trăgeau în noi") e întreruptă brutal. Întreaga familie
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
mari, impersonale, gata însă să-și iasă din minți, ciclic. Cu totul alta, meridională, este dicțiunea autorului în a-l evoca pe ofițerul de la Plevna, Vanghele, strămoșul din Cadrilater, senior în acel sud danubian, precum și pe urmașul său, grefierul Demetru, tatăl Mizei, aceasta fiind unul dintre cele mai reușite personaje ale romanului prin destinul ei tragic. Având ambiții genealogice de decodificare a genelor urcătoare, autorul cercetează prundurile originare sau rădăcinile personajelor, atestându-le adaptarea și rezistența după o grilă socio-antropologică, O
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
ce stăruie, mai ales în a doua parte a romanului, asupra unor schimbări violente de destin, a unor caractere și tipologii cu evoluții contrarii (între utopie și pragmatism) înrâurite fie de cruzimea ideologiilor, fie de noroc (memorabil este tandemul Acseni, tatăl Caterinei, fanfaron benign și arivist levantin, și damnatul Vlaste, tatăl prezumtiv al Sophiei și condamnat la moarte, mai ales, pentru ceea ce nu a făcut). Secvențele și episoadele romanului învederând destine sub grilă comparatistă, se succed după o secretă regulă a
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
asupra unor schimbări violente de destin, a unor caractere și tipologii cu evoluții contrarii (între utopie și pragmatism) înrâurite fie de cruzimea ideologiilor, fie de noroc (memorabil este tandemul Acseni, tatăl Caterinei, fanfaron benign și arivist levantin, și damnatul Vlaste, tatăl prezumtiv al Sophiei și condamnat la moarte, mai ales, pentru ceea ce nu a făcut). Secvențele și episoadele romanului învederând destine sub grilă comparatistă, se succed după o secretă regulă a armonizării contrariilor sau a afinităților elective; când mozaicul este aproape
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
dădeam seama că prezența lui îi stînjenea pe studenți. Totuși era un personaj fascinant, avea o soție delicioasă, m-au invitat la ei acasă într-un apartament încîntător, era el însuși un bărbat foarte frumos. Se născuse în Suabia de unde tatăl său, Heinrich Wolf, evreu și comunist, a emigrat în URSS împreună cu cei doi fii ai lui în momentul luării puterii de către naziști. Drept care Marcus și fratele său mai mic au urmat școala rusească, au deprins foarte bine limba rusă, iar
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
special putea avea și părți neconvenabile, asta e altceva. Recent, unul dintre securiștii care au fost umbrele lui Nicu Ceaușescu a lansat ideea că acesta a vrut la un moment dat să dea lovitură de stat pentru a lua locul tatălui său în fruntea statului. Și că din acest motiv ar fi fost exilat la Sibiu, ca prim secretar al județului. Or, ceea ce se știe din mai multe surse despre Nicu Ceaușescu e că devenise indezirabil la București din cauza aventurilor sale
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
îi sugerase soluția: "La țară, am fost cândva martor la cearta cea mai îngrozitoare pe care am văzut-o vreodată între o fată și maică-sa și, la un moment dat, mama, la capătul puterilor, a strigat: ŤNu ești fiica tatălui tău!ť Atunci s-a lăsat tăcerea, fata a început să plângă încetișor și, privind-o, am avut impresia că i se amputase un braț. Nu i-l mai vedeam." Recunoaștem ceva din Magritte în această viziune. Dar mult mai
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
nu se diminuază cu un miligram. Într-o țară guvernată prin televizor, în care orice puberă vrea să fie Britney Spears, sau măcar Andreea Marin, în care idealul estetic a devenit buricul gol și mijlocul de locomoție preferat "decapotabilu' lu' tata", există riscul ca Marie-Rose Miciornița să facă figura unei călugărițe rătăcite într-un bordel. Ei bine, nu e așa. Intensitatea și decența cuvintelor ei, severitatea înmuiată în mirodeniile bunătății anulează într-o clipă tot carnavalul bolnav în care ne complacem
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
o încaseze din partea presei că nu-i pasă de ai lui. Nerăbdătorul Păunescu, omul care nu scapă nici un prilej pentru a ieși în față, a preferat s-o încaseze, zile de-a rîndul, în presă, ca un soț și un tată lipsit de sentimente elementare de familie. Numai că în loc să explice simplu acest probabil calcul de cap de familie, pentru care - dacă l-a avut - îl felicit, Adrian Păuenscu a ținut o conferință de presă în care a amestecat lamentabil politica
Iubirea "și totuși iubirea" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12615_a_13940]