2,883 matches
-
nici o veste, la care taximetristul, ridicând o sprânceană, a zis că ia te uită, crezuse că măcar la înmormântare o să-i dea voie să vină, la care mama a spus că da’de unde, să nu mai vorbească prostii, apoi, după ce taximetristul a trântit portiera, a mai spus, doar așa, ca pentru ea, turnător împuțit. Cu o zi înainte, mama îmi spălase și-mi călcase uniforma cu mare grijă, ca să arăt cât de cât onorabil, eu i-am zis că degeaba, neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în buzunarul hainei de uniformă ca să scot batista proaspăt călcată pe care, înainte de-a pleca, mi-o pusese mama acolo. Era una dintre batistele festive ale tatei, și când am atins-o, mi-am adus aminte ce-i spusese taximetristul mamei, cum că auzise el că o să-l aducă pe tata la înmormântare, și am înghițit în sec, și mi-am spus că numai de-al dracu’ o să-mi stăpânesc plânsul, așa, ca un adevărat bărbat. Deodată, la jumătatea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fiindcă se duce și o omoară, se duce și-i scoate ochii, tanti Ivon ajunsese deja în fața podiumului, la doi pași de coroane, dar atunci cineva a prins-o și a tras-o mai în spate, l-am recunoscut, era taximetristul cu care ne întâlniserăm, a apucat-o pe bătrână, ca la lupte, ridicând-o, de la smucitură tanti Ivon a scăpat buchetul de trandafiri și i-a căzut și un pantof, a scos un țipăt, dar taximetristul o și căra spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
l-am recunoscut, era taximetristul cu care ne întâlniserăm, a apucat-o pe bătrână, ca la lupte, ridicând-o, de la smucitură tanti Ivon a scăpat buchetul de trandafiri și i-a căzut și un pantof, a scos un țipăt, dar taximetristul o și căra spre ieșire, în timp ce tanti Ivon striga răgușit, cât o ținea gura, să afle toată lumea adevărul, bunicul s-a sinucis, iar bunica a distrus scrisoarea de adio din care ar fi ieșit la iveală adevărul, că bunicul, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
adio din care ar fi ieșit la iveală adevărul, că bunicul, toată viața lui, pe ea o iubise, numai pe ea, iar bunica de aia a ținut ca sicriul să fie închis, ca să nu se afle adevărul, dar între timp taximetristul o scosese din sală, așa că nu se mai înțelegea ce strigă, se mai auzea doar cum răcnește, a tăcut brusc, atunci s-a deschis ușa mascată și a intrat unul din gropari, a coborât de pe podium și a ridicat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
niciodată cu părul meu. E castaniu, de lungime medie, ușor ondulat. Cel puțin așa era ultima oară când m-am uitat. Cea mai mare parte a timpului stă strâns într-un coc. — Planuri pentru o seară frumoasă în oraș ? zice taximetristul, care m-a privit în oglindă. — Sinceră să fiu, e ziua mea. — La mulți ani ! Îmi face cu ochiul. Înseamnă c-o să petreceți. Până-n zori. — Îhm... cam așa ceva. Familia mea și petrecerile demente nu prea rimează. Dar chiar și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
părinți. În timp ce gonim pe Strand, arunc o privire la ceas. Șapte și patruzeci și două. Sunt din ce în ce mai surescitată. Oare de când n-am mai văzut-o pe mama ? Cred că de la... Crăciun. De șase luni. Ne oprim în fața restaurantului și plătesc taximetristul, adăugând și un bacșiș generos. — O seară frumoasă, scumpo ! spune. Și la mulți ani ! — Mersi ! Intru în restaurant, uitându-mă în jur după mama sau Daniel, dar nu-i văd pe nici unul dintre ei. — Bună seara ! îi spun maâtre d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ușa din spate se deschide și apare un șlap jegos cu mărgele, urmat de o pereche de jeanși tăiați trei sferturi, un caftan brodat, un păr blond și ciufulit familiar... Stai aici, tocmai îi spune posesoarea celor de mai sus taximetristului. În maxim cinci minute sunt înapoi. — Freya ? Spun uluită. Aceasta se răsucește pe călcâie și face ochii mari. — Samantha ! Ce faci aici pe trotuar ? — Ce faci tu aici ? o întreb la rândul meu. Credeam că pleci în India. Păi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de oră mai tîrziu, mă aplec În față și-i zic șoferului, pentru a nu știu cîta oară: — E vreo problemă ? — Traficul, domniță. Ridică vag din umeri. Ce poți să faci ? Dacă vrei, poți să găsești și tu, așa cum fac taximetriștii adevărați, nu știu ce rută care te ajută să eviți blocajele de circulație, Îmi vine să urlu la el furioasă. În loc de asta, mă mărginesc Însă să spun politicoasă: — Deci... cam În cît timp credeți că ajungem ? — Cine poate ști ? Mă las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fine, am ajuns. — Uite c-am reușit ! spun, Încercînd să-mi iau un ton cît mai normal cu putință, cînd coborîm din taxi. Îmi pare rău c-a durat atîta. — Nici o problemă, spune Jack. Arată foarte bine ! Îi Întind banii taximetristului și trebuie să recunosc că sînt destul de Încîntată de ideea că am venit aici. Restaurantul lui Antonio arată absolut nemaipomenit ! Fațada verde familiară e decorată cu lumini feerice, de acoperișul terasei sînt agățate baloane, și dinspre ușa deschisă se revarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de ce! Nimeni nu știe! Nimeni, nimeni în țara asta nu știe cum funcționează, totuși, lucrurile! Ah, îi vine să... De dimineață i-a mai picat pe cap și-un fraier, un roșcovan din Iowa pe care l-a ușurat un taximetrist de vreo cinci sute de dolari, după ce-l purtase toată noaptea în jos și-n sus pe Ștefan Furtună. Omul se alesese și cu banii dați și cu ochii scoși, cum se spune pe la români, știu ei bine de ce. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
patru, opt și așa mai departe. Când ajunge la colț, se urcă pe bancheta din spate a unui taxi. Unde mergem? întreabă șoferul, care mozolește o scobitoare între dinți. În Pajura, îi răspunde Iulia și glasul îi tremură puțin. Dar taximetristul pornește motorul fără să se uite la ea, slavă cerului. În mașină, aceeași poveste. Umbra îi cade pe scaunul de lângă șofer, de acolo se lățește la șofer, apoi urcă în întuneric, ca să se ivească din nou în colțul din dreapta, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lângă urechea șoferului. Acela întoarse capul nedumerit. Îi făcu semn să coboare gemul. Îi arătă apoi să deschidă portiera dinspre femeia aceea. Ocoli mașina și începu să tragă de mânerul ușii. Femeia tresări speriată. Îl privea cu ochi încețoșați, nedumeriți. Taximetristul se răsuci, se întinse și deschise portiera aceea. Bărbatul se opinti și încercă să tragă femeia afară din mașină. - Ce-ai... Ce... Eu nu... Bâiguia, somnolentă. Încerca să se opună, buimacă, agitând o plasă de ațică în care, de sub numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de Brutăriile reunite „Brandaburlea & Brandaburlea“. Când îl recunoscu, coborî din taxi, încercând să chicotească, de parcă ar fi bucurat-o întâmplarea. - Ce... Interesant cuuummmaaa... Căăă... Cobor, dacă insiști. Venise și șoferul. Îi privea încruntat. - Doamna rămâne cu mine, îi preciză răstit taximetristului. A suspendat cursa. Cât vă datorează? - Cât... Abia am pornit taxarea. Cu coloana asta... Că aparatu’ merge și la așteptare... Dă și matale o chiftea și poți s-o iei pă coana... Adică pă doamna. Scoase o sută. Șoferul luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
unor locuri mult sub mediul lor obișnuit ca să-și procure substanțele ilicite, în loc să-i ceară furnizorului să meargă la ele. Când i-am spus că acolo locuiesc, a oprit motorul, șocat. Toată lumea știe cât e de greu să șochezi un taximetrist, așa că tot am realizat ceva azi-noapte, chiar dacă n-a fost mare lucru. Nici măcar nu m-am repezit la vodcă după ce am intrat și-am pus drugul la ușă. Mă așteptam ca Hugo să sune sau să vină și nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
inclusiv pe cea de Curaçao albastru. Avea senzația că mai erau pe undeva niște cutii prăfuite de Tennents. Poate în dulapul de sub chiuvetă. Fir-ar al naibii! Nu era deloc bine pregătit. Probabil că ar fi trebuit să-i spună taximetristului să oprească la un magazin de băuturi. Dar chestia asta n-ar fi dat bine: să fie luat de la spital cu un copil în brațe, oprind apoi, cu prima ocazie, ca să-și refacă stocul de băutură. Odată ajuns în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Tocmai azi. După toate întâmplările de azi. Asta este prea de tot... Încercă, din nou, să plece. - Vai, vai, vai... Ne-am supărat. Păcat, eu nu v-am spus decât adevărul. Și, domnul meu, ar trebui să-mi fiți recunoscător. Taximetristul care v-a făcut ciuciulete și-a primit pedeapsa. Acum zace între fiare, până va veni ambulanța. Mașina de descarcerare se apropie de locul accidentului, dar este deja prea târziu pentru individ. Ar fi trebuit să vă trateze cu respectul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
domnule, nu trebuie să ridicați tonul, nu sunt copil. Cunosc oamenii de la primele cuvinte. Nici dumneavoastră nu faceți excepție. De fapt, vă așteptam. Nu zâmbiți, vă rog, vorbesc foarte serios. Știam că veți veni, că veți fi stropit de un taximetrist grăbit și că veți traversa exact pe acolo - arătă cu degetul către intersecție -, în timp ce un alt șofer vă va face semn să vă grăbiți. V-aș sugera să trageți aer în piept și să nu mă luați la palme. Bătrânul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
șofer vă va face semn să vă grăbiți. V-aș sugera să trageți aer în piept și să nu mă luați la palme. Bătrânul scoase din buzunarul de la piept al hainei un ziar împături în două. I-l întinse. - Accidentul taximetristului este chiar pe prima pagină. Oamenii au căpătat o obsesie pentru știrile morbide, iar presa se conformează. E drept că și evenimentele oferă presei o pâine pufoasă, dacă mă pot exprima plastic... Lăsă privirea să-i alunece de-a lungul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
își privi ceasul. Apoi duse din nou ziarul în fața ochilor. Era vorba despre unul dintre cotidianele de mare tiraj care apăreau în oraș, iar deasupra titlului sângeriu ce anunța cu litere mari un nefericit accident în care fusese implicat un taximetrist care pierduse controlul volanului era tipărită și data apariției - ziua, luna, anul... Ceva nu era în regulă. Ceasul său arăta o dată și o lună, era chiar sigur că nu se dereglase. Din acest punct de vedere, nu avea niciun dubiu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de vedere, nu avea niciun dubiu. Însă ziarul avea pe manșetă ziua... următoare. Îl făcu sul și-l înfipse în pieptul bătrânului:Cine sunteți dumneavoastră? Un accident de circulație nu este ceva nou, nu trebuie să fie neapărat chiar acel taximetrist care m-a stropit. De la ce emisiune sunteți, dacă nu sunt indiscret? Tipăriți și ziare pentru a părea cât mai credibili? Aveți un buget demn de toată lauda. Gata, ați câștigat, acum dați-mi premiul sau râdeți de mine, nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se mișcă, parcă suntem în Frumoasa din Pădurea Adormită, numai că aici va fi Bătrânul din Orașul Adormit. Nu-l văzu. Dispăruse. Ca și cum nici nu ar fi existat vreodată, iar el ar fi vorbit singur despre un accident al unui taximetrist care îl stropise și despre ziarul de a doua zi. Un ziar pe care îl ținuse, totuși, în mână, chiar atunci. Încă mai simțea atingerea foilor, iar foșnetul inconfundabil trăia bine-mersi în urechile sale. Ploaia se întețea, iar umbrela sprijinită
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
te bat chiar dacă plouă-n sus... - N-o vei face. Scriitorule, îți mai spun o dată. Lucia nu există. Nimic nu există. Crezi că ploaia asta inversă există? Numai tu o vezi. O vezi în mintea ta. Acolo a murit și taximetristul care te-a stropit. Te-ai gândit ah, ce-aș vrea să te văd mort, erai nervos, și gata. A intrat într-un pom. S-a dus. Mintea este un motor neobosit, Scriitorule. Rotițele se învârtesc, uneori cu viteză mare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tot nu pot scăpa de el. Rolul nu s‑a terminat, abia Începe“. Norocul meu era că aveam chiloții salvatori, precum și un șal În poșetă, destul de lat pentru a‑mi acoperi părțile sensibile până când am reușit să prind un taxi. Taximetristul a rămas probabil convins până În ziua de azi că În acea noapte a transportat o exhibi‑ ționistă. Exercițiul nr. 3 Toată viața mi‑am dorit să Învăț să merg pe bicicletă. În copilărie, Janet a Încercat să mă Învețe pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
tot nu pot scăpa de el. Rolul nu s-a terminat, abia începe“. Norocul meu era că aveam chiloții salvatori, precum și un șal în poșetă, destul de lat pentru a-mi acoperi părțile sensibile până când am reușit să prind un taxi. Taximetristul a rămas probabil convins până în ziua de azi că în acea noapte a transportat o exhibiționistă. Exercițiul nr. 3 Toată viața mi-am dorit să învăț să merg pe bicicletă. În copilărie, Janet a încercat să mă învețe pe bicicleta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]