1,731 matches
-
categorii. Știa pe de rost tot ce trebuia să știe, nu era nevoie să-și arunce privirea decît cu coada ochiului pe fiecare plic ca să recunoască adresele care îl interesau. Cu dexteritatea unui crupier le expedia alături, pe fiecare în teancul său, după mărime sau ambalaj. Pe cele care i se păreau interesante le vîra direct în buzunaru hainei, pentru mai tîrziu cînd avea să le examineze pe fiecare în parte amănunțit. Toată operația asta nu-i lua niciodată mai mult
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
le vîra direct în buzunaru hainei, pentru mai tîrziu cînd avea să le examineze pe fiecare în parte amănunțit. Toată operația asta nu-i lua niciodată mai mult de cinci minute. Cînd era gata mai privea o dată la cele două teancuri, dorind parcă să se asigure că făcuse totul ca la carte. După aceea, pe cel mai subțire îl lua cu grijă și îl înfunda într unul din compartimentele genții căreia imediat îi încuia și cele două catarame. Abia după aceea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asigure că făcuse totul ca la carte. După aceea, pe cel mai subțire îl lua cu grijă și îl înfunda într unul din compartimentele genții căreia imediat îi încuia și cele două catarame. Abia după aceea se ocupa și de teancul mai voluminos, pe care înainte de a-l lega cu un șiret pe care îl avea de fiecare dată la îndemînă, îl bătea pe muchii ca să se aranjeze cît mai frumos. Strîngea nodul și se asigura că este destul de compact. În
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zece, douăzeci de mii în plus sau în minus nu sînt o avere, dacă nu merge înseamnă că n-am noroc în seara asta, mă mut la ruletă, la 21, una din trei tot o să-mi iasă, își frămîntă neliniștit teancul de bani, dînd la iveală o hîrtie albastră, mototolită. — Pe ce jucați? aude din nou vocea tinerelului care între timp luase loc lîngă el la masă, nu i place să i se distragă atenția, vrea să urmărească numerele alea nenorocite
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
șofer o să te aștepte la scară, așa că vezi să nu mă faci de rușine, aruncă zdrențele astea de pe tine și fă-ți rost de niște țoale ca lumea. Uite aici și material de ajuns, i-a pus pe masă un teanc de bancnote, și ăsta e doar începutul, i-a promis, apoi a dat să iasă. Și-acu’ cine crezi că vine la mine să mă consoleze, să mă bată pe umăr? Ei las’ că nu i mare pagubă Roja, fiecare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
noroc de data asta, și pînă dimineață reușim să încheiem conturile. — Ei, ce spuneți? zice Patru Ace, urmărindu-l pe Roja cum studiază minuțios dosul fiecărei cărți de joc. Poți să le amesteci, zice Roja după ce își termină operația, împingînd teancul spre mijlocul mesei. — Nu cărțile sînt de vină, zice Curistul, de parcă n-ai fi văzut adineaori cum Nepoțică le-a desigilat chiar sub ochii tăi. — La jocul ăsta ai sau n-ai noroc, și cu asta pace, spune Bulgarul. Numai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asta, moș Dumitre? Să-l am pe al meu? Tu știi doar că marțea eu am drum la târg. Până eu termin ce am de făcut, hangiul poate să facă rost de jurnale. Și seara, când mă întorc, le ai teanc colea și gata. Așa ai mântuit o cu umblatul după știri. Ei, ce zici? Ți-o ieșit un sfânt din gură, moș Dumitre. Numai matale îți putea trece prin cap așa o treabă. Întrebarea este cum te răsplătesc eu pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
încape vorbă, moș Dumitre? Moșneagul grăise parcă jumătate în șagă, jumătate serios, dar se ținea de cuvânt, ca și cum ar fi făcut jurământ. Marțea, când se întorcea de la târg, se oprea întâi la primărie: „Iaca o sosit poștașul. Uite colea ce teanc de jurnale ți-am adus. Numai să nu-ți uiți făgăduiala.” Care făgăduială, moș Dumitre? Păi, cum rămâne treaba cu școlitul? Vorba ceea: „Să nu mor prost”. Uite cine vorbește de prostie. Apoi, dacă toți ar avea mintea matale, tare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spun că șeful lui Îi solicitase prezența, privirea mi-a căzut pe cheile care stăteau pe birou, lângă telefon. Mormăi și se smulse de pe scaun. În dreptul ușii, am zăbovit: — A, ai cumva o foaie de hârtie? Îmi arătă cu degetul teancul pe care se aflau cheile: — Servește-te singur, Îmi zise și intră În biroul lui Jeschonnek. — Mersi, așa o să fac. Pe inelul de la chei era o etichetă pe care scria „Birou“. Am scos un portțigaret din buzunar și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
11 și 20. Un bărbat scund și slab, părul rar, blond, zâmbetul timid. Obrazul palid, ochii albaștri, mereu umezi. Uniforma albastră era, ca de obicei, mototolită, mâinile Îi tremurau ușor. Se clătina sub greutatea genții grele. A Început să scoată teancurile, le-a așezat pe calorifer. L-am lăsat să-și Împartă marfa, să-și termine treaba. Când se pregătea să plece, am ieșit din Întuneric. L-am salutat, i-am Întins mâna. L-am rugat să vină, pentru câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În fața vreunei bătrâne sau unui tânăr care Îl Întreabă, probabil, mereu același lucru. Nu se grăbește, stă de vorbă, chiar când Îl rețin mai mult decât ar fi firesc. Pe umăr poartă o geantă totdeauna plină, iar În mână un teanc de plicuri. Începe totdeauna traseul cu casa În care locuiesc. Poate pentru că aici trăiesc mai mulți oaspeți din străinătate, deci scrisorile sunt mai multe. Ziua Începe În jurul orei zece. * Micuța mașină galbenă, parcată chiar În fața casei, sub fereastra mea. „Schreib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
orei zece. * Micuța mașină galbenă, parcată chiar În fața casei, sub fereastra mea. „Schreib mal wieder”2, scrie pe portieră. Domnul amabil și pedant iese, vioi, dar fără grabă, din mașină. Ar putea fi orice: profesor, inginer, Steuerberater, violoncelist, orice. Scoate teancul de plicuri, Își aranjează geanta pe umăr. Se mai uită o dată În mașină, dacă n-a uitat ceva. Închide portiera. A intrat În curte. Aștept să-l văd ieșind. Cobor, deschid cutia. Urna cu cenușa zilelor care zboară. Punga cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Un act care frânge inima, dar eliberator. Trupul ei tremură, cuprins de transpirație din cauza febrei. Tânjește după brațele lui. Răsucește cheia și intră. Camera e ordonată, așa cum își închipuia. Toate sunt la locul lor. Pantofii aliniați în spatele ușii, vasele așezate teancuri în coșuri. Revistele și cărțile așezate unele peste altele, lipsite de praf. O fereastră e ușor întredeschisă. Perdeaua albă se mișcă în adierea vântului. A mai fost o singură dată în camera asta. Acum două luni. Pe biroul lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pare mort. Se prefac că asta nu-i deranjează. Amândoi încearcă să se îngroape în muncă. Și cu toate astea, telefonul nu sună, nu sunt oferte de roluri pentru ea. Nici pentru Tang Nah nu apare nimic. Facturile se strâng teanc. Demonii banului vin necontenit în vizită din iad. Însă el tot zâmbește, zice că ea este cel mai mare premiu pe care l-a câștigat vreodată. Lefter sau șomer, pe mine nu mă deranjează. Sunt un bărbat împlinit atâta timp cât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
De-a lungul coastei, mulți dintre ei sunt forțați să-și vândă copiii, iar unii dintre ei își otrăvesc toată familia pentru a pune capăt disperării. Până în iarnă, numărul morților se ridică la douăzeci de milioane. Rapoartele s-au strâns teanc pe masa de lucru din biroul premierului Zhou. Mao e mai mult rușinat decât îngrijorat. Își amintește cât de hotărât era să-și transforme planul în realitate. A emis instrucțiuni: „În goană spre comunism” „Dărâmați structura familială” „Un castron de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
coborî pe verandă și își lipi fața de balustrada înghețată. Intră înapoi în casă, tremurând. Măcar putea să pună casa la punct pentru el - de săptămâni întregi nu mai fusese făcută curățenie. În ceea ce fratele ei numea „camera familiei“, îndreptă teancurile de reviste cu mașini personalizate și femei goale. Adună discurile împrăștiate și le vârî în spatele barului lambrisat pe care Mark îl montase singur, fără prea mare succes. Un poster cu o fată în bikini negri de piele, tolănită pe capota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
The Boxcar Children. Surprise Island, Mystery Ranch și Caboose Mystery: trei din cele nouăsprezece volume, câte erau în total, cărți care pluteau din mână-n mână, revândute, așa cum pluteau acei copii orfani prin lumea lor distrusă de adulți. Stătu printre teancurile mucegăite din librărie, răsfoind coperțile uzate până când găsi una cu literele „M.S.“ schițate de o mână nesigură, grăbită. Blestemul vieții orașelor mici în ape puțin adânci: bunurile tale cele mai de preț ieșeau tot timpul la iveală, revândute la nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
coș, se aflau zece mere strălucitoare, lucioase, toate de aceeași formă și mărime. Nu putea spune dacă erau adevărate sau de decor până nu-și înfigea unghia într-unul dintre ele. În timp ce recepționera îi procesa cartea de credit, Weber răsfoi teancurile de broșuri pentru turiști. Toate erau înroșite de păsări cu moț purpuriu. Grămezi de păsări, cum nu mai văzuse niciodată. — Unde pot să mă duc să văd păsările astea? o întrebă el pe recepționeră. Ea păru stânjenită, de parcă lui tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
suferă de ceea ce se cheamă amnezie retrogradă. Legea lui Ribot: amintirile mai vechi sunt mai viguroase decât cele noi. Noul piere înaintea vechiului. Buzele ei îl îngânau în timp ce vorbea, străduindu-se să țină pasul. Ea își puse palma întinsă peste teancul de acte. —Amnezie? Dar memoria lui e perfectă. Recunoaște pe toată lumea. Își aduce aminte totul despre... sora lui. Pur și simplu refuză să... Își prinse buzele între dinți și își lăsă capul în jos. Cascada de păr roșu se împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vrei să spun. Ăsta seamănă cu Harrison Ford, care se dă drept taică-meu. Astălaltă - așa a zis cineva că arăta maică-mea într-o zi bună. Dar nu-s nici pe-aproape, să știi. Stai așa un pic. Adună teancul de fotografii, mototolindu-le. De unde le ai? În mod stupid, Weber nu era pregătit pentru această întrebare. Trecu în revistă minciunile posibile. Își odihni fața în pumn, îl privi pe Mark în ochi și nu spuse nimic. Mark intră într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
actori care seamănă un pic cu ai mei. Face câteva instantanee. Bum! Brusc, am un nou trecut. Și pentru că nimeni altcineva n-are mai mult habar, rămân cu el pe cap. Lovi cu dosul palmei fotografia cu părinții lui. Aruncă teancul de poze pe masă, între ei doi, apoi își smulse electrozii de pe degete. Weber luă fotografia cu tatăl lui Mark Schluter. Poți să-mi spui ce anume nu ți se pare...? Mark îi smulse fotografia din mână. O rupse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
facială și profilurile psihologice. Puse zeci de întrebări, dintre care Weber putu răspunde doar la o treime. Hayes era impresionat. —E cea mai mare ciudățenie pe care poți s-o vezi ca să mai rămâi și întreg dup-aia! Lovi în teancul de notițe. Ei bine, domnule doctor, m-ați făcut să fiu mai interesat de caz. Presupun că pentru dumneavoastră e material științific de calitate. Dar acum ce-ar fi recomandabil? Cum să tratăm boala și nu doar simptomul? Weber se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de până atunci. Mark îl așeză pe scaunul jos și-i aduse o sticlă de bere mexicană și niște alune prăjite cu miere. Îi spuse lui Weber să tacă și se duse să scotocească în dormitor. Se întoarse cu un teanc de foi și un pix. Îi făcu semn lui Weber să-și pornească reportofonul, ca între vechi colaboratori. —Bine, hai să atacăm problema asta, o dată pentru totdeauna. Mark era remarcabil de vioi, depănând o poveste care umplea toate golurile. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Bunul Samaritean. O să-i las toate notițele mele. O să-i dau toate materialele pe care le-am găsit și o să-l pun la curent cu stadiul la care ați ajuns. —E... eu nu... mai am încă nelămuriri... Scotocind printr-un teanc de documente pentru Adăpost, îl răsturnă și-l împrăștie pe covor. Înjură brutal, apoi acoperi receptorul. —Te rog, spuse Weber. Întreabă-mă orice. Acum sau oricând vrei, după ce ajung acasă. Dar am crezut că... am crezut că o să mai avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sunt însemnate cu săgeți adezive. Dă la ultima pagină: „Secretul, dacă-mi este îngăduit să parafrazez un vocabular sălbatic, se găsește în germenele nopții“. Lângă carte se află un CD player portabil și căști de urechi. Lângă player, un mic teanc de discuri. Îl ia pe primul - Monteverdi. Ea alege tocmai acest moment ca să iasă prea repede din dormitor, încheindu-se în grabă la nasturii bluzei de bumbac albastru-cobalt. Îl vede umblând cu discul. A prins-o; sprâncenele ei se încruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]