2,085 matches
-
înțeles atunci și nici n-a aflat vreodată ce se întâmplase, de-am expediat-o chiar de pe peronul gării. Am întârziat cât mai mult înapoierea. Aș fi putut să mă duc întâi acasă la mine și de-acolo să-i telefonez Esterei. Sau să nu mă mai duc deloc. Să las povestea oprită așa, în vagonul acela. Știam însă că nu astfel trebuia să se întâmple. Ceva mai puternic decât mine îmi hotăra parcă pașii, lăsându-mă să merg alandala pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cina de adio. Nu mai făcusem niciodată așa ceva. Cum o voi invita? Nu știam cum va reacționa. Dacă va accepta. Dacă nu se va considera jignită. Trecuseră mai bine de două luni de la alungarea mea. Nu ne vorbiserăm, nu ne telefonaserăm în tot acest timp. Numărând banii, deja se derulau în mine, ca proiectate într-o viteză amețitoare, detaliile cinei. O voi invita la „Cișmigiu“, restaurantul de lângă „Spicul“. Va fi o masă rezervată. Ne va conduce maître d’hôtel, vom alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Am luat banii, cu acea surprindere a întâmplărilor neașteptate. Nu mai aveam chef de lucru în ziua aceea. Mi-am trecut restul orelor încercând să stabilesc cât mai amănunțit detaliile cinei de adio. Abia așteptam să vină seara, să-i telefonez Esterei și să-i aud reacția. Nu vedeam de ce m-ar fi refuzat și, mai ales, îmi pregăteam argumente pentru fiecare eventuală încercare a ei de a nu accepta invitația mea. Eram pregătit să-i suport chiar cele mai grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prezența sprijinului dezinteresat. Gh.Gh. tot nu vine. A trecut aproape o oră. O întreb pe fătuca de la catedră. Se duce în spatele unei uși masive. Revine și mă duce la o grăsană, secretara probabil. Zâmbind, doamna îmi spune că Gh.Gh. a telefonat să-l aștept. „E la rectorat, cu probleme.“ „Când a telefonat?“ „Acum douăzeci de minute.“ „De ce nu m-ați anunțat?“ „N-am știut că sunteți aici.“ Nu-l mai aștept. Îl afurisesc, cu căldura gândului recunoscător că nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oră. O întreb pe fătuca de la catedră. Se duce în spatele unei uși masive. Revine și mă duce la o grăsană, secretara probabil. Zâmbind, doamna îmi spune că Gh.Gh. a telefonat să-l aștept. „E la rectorat, cu probleme.“ „Când a telefonat?“ „Acum douăzeci de minute.“ „De ce nu m-ați anunțat?“ „N-am știut că sunteți aici.“ Nu-l mai aștept. Îl afurisesc, cu căldura gândului recunoscător că nu m-a dezamăgit nici de data asta. O ultimă privire, la plecare, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spus cel care-l chemase pe Paulică - vă rog io, mă-nțelegeți, se face reportaj filmat în direct la televizor, ziceau că vine la opt, când își exprimă votul tovul primar, da’ uite că s-a răzgândit și ne-a telefonat că vine la deschiderea secției și ne trebuie și șoim. Luați-l dumneavoastră pe puștiu’ și, când intrați în sală, îi dați buletinul, îl aplecați și el bagă votul în urnă. Și zâmbitor, și cu entuziasm, cum e momentul, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
țărani, între tarabele lor, o noapte de nepovestit aproape. Pornisem spre Patriarhie, la slujba de Înviere. Mă înțelesesem să merg împreună cu T., apoi să venim la mine acasă și să petrecem prima dimineață de Paște împreună. Spre seară, mi-a telefonat că nu mai vine. Se răzgândise. Nu voia să fie văzută la slujba de la biserică. Primise viză pentru o documentare în Iugoslavia, după lungi așteptări și inerente mizerii (șeful ei o tot toca să declare de unde făcuse rost de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dar femeia nu renunța la ele. În schimb, a acceptat să îmi povestească tot ce voiam, privind doar acele afișe și fotografii. Când eram acolo, m-a sunat Conți pe mobil. Cred că de ani de zile nu-mi mai telefonase. Nici nu se aștepta să răspund. Am răspuns totuși. Cu vocea ei încurcată, poticnită, abia mormăind, m-a rugat: „Vino să mă iei. M-au... Ninge și io stau aci... M-au jicnit... Aproape în șuturi... N-auzi, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu confeti; echipa de stenografe a diviziei îi ștampilase ușa pe care scria OFIȚER EXECUTIV cu săruturi decadente ale rujului la modă. Etajul șase al Prefecturii arăta ca terenul devastat de după o paradă; Ellis Loew tocmai îl trezise când îi telefonase: să-l întâlnească împreună cu „altcineva” la Pacific Dining Car într-o jumătate de oră. I-a lăsat pe Celeste și pe Stefan acasă să sărbătorească singuri ziua de Anul Nou - știa că soția lui va declanșa un război din cauza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Cine-i fata și ce știi despre șantajiști? Despre tipi știu cam o laie. L-am trimis pe asistentul meu de producție cu banii. Fata e Lucy Whitehall și, atenție!, am un detectiv particular care a căutat să afle de unde telefonează șmecherii. Tartorul grupului e grecul cu care și-o pune, Tommy Sifakis. Așa-i că-i tare? Își șantajează propria gagică, sunând chiar din micuțul lor cuib de nebunii. Are niște amici care ridică mălaiul, iar Lucy nici nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și s-a dus acasă, apoi s-a trezit - încă afumat - la 8.30. A luat un alt taxi, s-a întors pe South Central, a căutat mai bine de o oră Buickul, nu l-a găsit, după care a telefonat la poliție ca să-l declare furat. Cu un alt taxi s-a dus înapoi acasă, unde a fost contactat de sergentul de serviciu de la secția West Hollywood, care i-a comunicat că, din câte se pare, mândrețea lui de mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
comunicat că toate cele patru cazuri de pe lista delincvenților sexuali se dovediseră lipsite de interes. Dosarele lor de la pușcărie relevaseră faptul că nici unul dintre ei nu avea grupa de sânge 0-I. Administratorii de la San Quentin și Lexington State Hospital telefonaseră și susținuseră amândoi că Marty Goines era un tip singuratic, iar terapeutul de la Lex menționase că Marty fusese repartizat unui lucrător federal, pe care nu-l contactase încă și nici nu-i comunicase adresa la care urma să stea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu murdării și infracțiuni, dar fără o abordare directă acum, când Procuratura lucra pe furiș, cu articole de ziar comandate în care se afirma că investigația murise încă din fașă. În urmă cu o oră o însărcinase pe secretară să telefoneze la biroul local FBI, la Cazier și la Circulație - atât la oraș, cât și la comitat -, ca să verifice cazierele din California, Nevada, Arizona și Oregon și să solicite informații privitoare la arestarea unor persoane precum Claire De Haven, Morton Ziffkin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a terminat, s-a simțit foarte sigur pe el. A luat sub braț rapoartele fără legătură cu psihiatria și a promis că o să se prezinte după-amiaza aceasta la Primărie, pentru o a doua discuție. S-a întors în apartament, a telefonat la o duzină de laboratoare dentare pe care Karen Hiltscher nu le contactase, dar n-a aflat nimic, după care a citit cam o duzină de relatări ale unor crime homosexuale, fără să bea sau să se gândească la Chateau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
simțise o mare eliberare, iar când a ajuns în fața porții de la Camarillo, paznicul s-a uitat de două ori la el și la plăcuțele de înmatriculare de New York, refuzând să creadă că era polițist. I-a verificat legitimația și a telefonat la secția West Hollywood, ca să obțină o confirmare. Până acum metamorfoza lui Upshaw în Krugman era un succes, dar testul suprem urma să aibă loc după-amiază, în fața sindicaliștilor ce demonstrau în fața studiourilor. Un asistent aduse în sală un bărbat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
prin mijloace sexuale - e bine de reținut pentru proces, dacă va avea cumva curaj să încerce să depună mărturie. Rolff ne-a informat despre 4 indivizi de stânga, nemembri AUFT. Dudley a intervievat 2 dintre ei astăzi și mi-a telefonat azi-noapte ca să-mi comunice rezultatele: au acceptat să apară ca martori ai acuzării, confirmând datele, locurile și orele când Ziffkin, De Haven, Loftis, Minear și cei 3 mexicani au făcut declarații războinice, prin care susțineau o răsturnare a regimului S.U.A.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și opt de ore să te răzgândești. — Altfel? — Altfel torn la presă tot ce știu despre tine. Gordean pocni din degete. Un ospătar se prezentă la masă. Danny părăsi restaurantul și ieși în ploaie. Își aminti că promisese să-i telefoneze lui Jack Shortell, așa că intră în cabina de vizavi de agenție, formă numărul de la secția Hollywood și auzi: — Da? La telefon era chiar Shortell. — Sunt Upshaw, Jack. Ce ai aflat...? — Ce am aflat e că mai avem unul. LAPD l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-i cânta în strună, ca să-l facă să se simtă bine cât ancheta crimele, pentru a putea fi un bun spion în tabăra comuniștilor, făcându-i astfel pe plac lui Dudley Smith, cel pornit în cruciada lui antibolșevică. Shortell le telefonase celorlalți trei bărbați de pe listă, îi avertizase de riscurile posibile și încerca să-i interogheze. Singurul polițist în care mai putea avea acum încredere, Jack, urma să-i iscodească pe „băieții” lui Dudley, ca să afle dacă acei trei „amici” ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acolo fuseseră asasinate recent două persoane. I-a spus sergentului Niles că povestea ta cu iubita care locuia în apropiere de standul cu gogoși, la colțul dintre Franklin și Western, era o minciună și că de fapt ea ți-a telefonat și ți-a comunicat informația, preluată de la dispeceratul LAPD. Niles avea de gând să-ți întocmească raport, detective. Știai? Capul lui Danny trepida. Înghiți sânge. Îl recunoscu și pe individul din stânga lui Green, cel cu pumnul de fier. — Mda. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu va trebui să mergi mâine la proces. Mal se văzu modificând transcrierile depozițiilor, amestecând nume și reajustând grafice pentru a demasca alți comuniști, gata de un duel mano a mano: talentul lui de redactor versus memoria lui Dudley Smith. — Telefonează. Ai grijă ca Loftis să fie aici la 8 și spune-i că or să fie chestii urâte. Claire își retrase mâinile. — Nu vor fi cu nimic mai urâte decât preaiubitul tău mare juriu. — Nu încerca să faci pe marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tatăl lui Coleman, nu fratele lui. Mal bătu cu degetul în fotografie. — Acum mă întreb cum și-a ars fața băiatul și de ce era nevoie de povestea aia cu fratele. Dar ai avut dreptate în privința lui Minear. — Cum adică? — Am telefonat la cei de la Circulație. Minear are un Chrysler New Yorker sedan alb din ’49. Am trecut pe lângă casa lui din Chapman Park. Mașina era în garaj, cu motorul cald, și arăta exact ca cea de la Marmont. Buzz își puse brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o voi în drăgi din prima clipă. Nu i-am mărturisit că eu o iubisem dintotdeauna, de departe, dar că mă temeam de ea. ODISEEA PRIMEI ÎNTÂLNIRI În atelierul de pictură Cu o zi înainte de plecarea spre Paris, i-am telefonat Ioanei ca nu cumva, furată de mondenități, să uite că so seam la ea spre seară. — Nu sunt chiar așa de ramolită, mi-a replicat vioaie, numai să știi că nu vom putea vorbi. Sunt foarte răgușită și doctorița mi-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ca niște flori. Chiar de curând a trebuit să contactez un domn foarte impor tant de la UNESCO, am vorbit la telefon, m-a tratat cu o răceală îngrozitoare. Mi-am spus: s-a termi nat, n-a mers, nu mai telefonez, nu-l mai întâlnesc, nu mă mai intere sează. A doua zi, la un vernisaj, era și el acolo. Cum nu-l cunoșteam deloc, am întrebat pe o doamnă cum arată și ea mi-a spus: „E îmbrăcat în bleu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
foarte prieteni cu dirijorul Franco Ferrara 4. După un concert la Veneția, a avut un atac cerebral și l-am pierdut. Dar, cu câteva secunde înainte să i se întâm ple catastrofa, a pus-o pe secretara lui să ne telefoneze ca să-și ia la revedere de la noi și să ne mărturisească ce mult ne-a iubit... La Milano, la un dineu oficial, la care parti cipa și președintele Italiei, Michelangeli 5 a ridicat paha rul de șampanie, spunând: „Nu eu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Mi-a spus că o voi îndrăgi din prima clipă. Nu i-am mărturisit că eu o iubisem dintotdeauna, de departe, dar că mă temeam de ea. În atelierul de pictură Cu o zi înainte de plecarea spre Paris, i-am telefonat Ioanei ca nu cumva, furată de mondenități, să uite că soseam la ea spre seară. — Nu sunt chiar așa de ramolită, mi-a replicat vioaie, numai să știi că nu vom putea vorbi. Sunt foarte răgușită și doctorița mi-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]