2,064 matches
-
forță de banchetă ca să nu se arunce în cap pe peron. Iar la coborâșuri, cu aproape o sută de kilometri pe oră, cu aerul și fumul ce pătrundeau în voie pe fereastră, văzând cum treceau vertiginos pe lângă el stâlpi de telegraf, copaci și case, Gacel credea că moare și mușca marginea vălului, ca să nu se pornească să strige să fie oprită mașina infernală. Apoi, pe la jumătatea după-amiezei, apărură în fața ochilor săi munții și crezu că visează, pentru că niciodată nu-și închipuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la loc, mă scutură de umeri. — Vino-ți În fire, Într-un sfert de ceas ești un om mort! Ceea ce mi-a adus la cunoștință Fazel, În câteva fraze Întretăiate, avea să știe lumea Întreagă, din ziua următoare, prin magia telegrafului. Monarhul se dusese, la amiază, la sanctuarul de la Șah-Abdul-Azim pentru rugăciunea de vineri. Era Îmbrăcat În veșmântul de gală confecționat pentru jubileul său, cu fire de aur, podoabe de turcoaz și smarald, tocă Împodobită cu pene. În marea sală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o ascensiune vertiginoasă. Cel mai important dintre ei, un oarecare domn Naus, a reușit, printre altele, să se cocoațe până În cele mai Înalte sfere ale puterii. În ajunul Revoluției, era membru al consiliului suprem al regatului, ministru al Poștelor și Telegrafului, trezorier general al Persiei, șef al departamentului pașapoartelor, director general al Vămilor. Se ocupa, În plus, de reorganizarea ansamblului sistemului fiscal, și lui i se atribuia impunerea unei noi taxe asupra Încărcăturilor de pe catâri. Inutil de spus că, În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
este pentru că trecutul e patria lor, pentru că prezentul le este un ținut străin, unde nimic nu le aparține. Tot ce simbolizează pentru noi viață modernă, expansiune eliberatoare a omului, pentru ei reprezintă semnul dominației străine: șoselele Înseamnă Rusia, calea ferată, telegraful, banca Înseamnă Anglia, poșta Înseamnă Austro-Ungaria... — ...iar predarea științelor Înseamnă dl Baskerville, de la Misiunea Presbiteriană americană. — Exact. Ce alegere pot face oamenii din Tabriz? Să-și lase fiii la școala tradițională, unde vor silabisi, vreme de zece ani, aceleași fraze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de la Sankt-Petersburg, oamenii Începură să să-și arate indignarea și să critice Puterile care, se amintea, mai aveau, În orașul asediat, numeroși supuși a căror viață era, de acum Înainte, amenințată. Ecourile acestor luări de poziție ne parveneau pe calea telegrafului. Fazel mă chemă Într-o zi ca să mă anunțe: — Rușii și englezii Își vor evacua În curând cetățenii, pentru ca Tabrizul să poată fi zdrobit fără ca faptul să provoace prea multă neliniște În restul lumii. Va fi o lovitură grea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sentiment e Împărtășit de Președintele Taft și de Mr. Knox, Secretarul nostru de Stat. Trebuie să adaug că acesta din urmă este la curent cu Întrunirea noastră de astăzi și că așteaptă din parte-mi să-l informez, pe calea telegrafului, În legătură cu concluziile la care vom fi ajuns. Lăsă În seama lui Fazel sarcina de a-mi da explicații: — Îți amintești de ziua În care ai vrut să mă convingi să nu mă Împotrivesc trupelor țarului? De acea corvoadă! — Nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bază și lumea s-a împrăștiat, ici-colo zărindu-se grupulețe care comentau evenimentul. O mașină de poliție, al cărei girofar se învârtea neîncetat, încerca să restabilească traficul. Două ciori, apărute de undeva din văzduh, s-au instalat pe stâlpul de telegraf ca să vadă și ele ce se întâmplă acolo jos. Midori părea epuizată. Privea în gol, departe. N-a mai scos nici o vorbă. — Ești obosită? am întrebat-o eu. — Nu chiar. Pur și simplu sunt fără vlagă și mi-e capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dat doar din cap. A tușit de două-trei ori, a luat câteva înghițituri de apă din paharul de la capătul patului, s-a întors pe partea cealaltă și a rămas cu ochii pironiți pe fereastră. Nu se vedeau decât fire de telegraf, iar pe cer nu se zărea nici măcar un nor. — Cum te mai simți, tată? întrebă Midori, apropiindu-și gura de urechea bătrânului, aproape de tot, ca [i când ar fi f\cut o prob\ de microfon. Bătrânul își mișcă buzele, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dat, a intrat o asistentă cu o nouă pungă pentru perfuzie și a schimbat câteva vorbe cu Midori și cu femeia, înainte de a ieși din salon. Neavând ce face, îmi plimbam privirile prin încăpere și apoi urm\ream firele de telegraf. Din când în când zăream și rândunele poposind câteva clipe. Midori îi vorbea tatălui ei, îi ștergea sudoarea de pe frunte, îl punea să scuipe în șervețele, mai arunca o vorbă soției vecinului făcând mici aluzii și la prezența mea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un alt șir de catîri legați Între ei care cărau muniție, conduși de păstori, În spatele cărora veneau Încet bărbați ducînd tărgile goale. La dreapta, sub curbura crestei, se vedea intrarea În peștera unde lucra statul major al brigăzii. Firele de telegraf ieșeau de sub tavanul peșterii, ocoleau creasta și ajungeau În adăpostul În care stăteam noi. Motocicliști cu căști și costume de piele mișunau În susul și-n josul trecătorii pe motocicletele lor sau, În locurile prea abrupte, mergînd pe lîngă ele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de ce Își pusese costum. Părul, artificial negru, era dat peste cap de-a lungul tâmplelor În două șuvițe pomădate, deși cu măsură, și lăsau În creștetul capului, lucios, o chelie brăzdată de fire subțiri și regulate ca niște fire de telegraf, ce dispăreau din vedere pe mijlocul frunții. Fața era bronzată, plină de semne, și nu doar de riduri - explicit coloniale. O cicatrice palidă Îi traversa obrazul stâng de la buză la ureche și, cum purta niște mustăți Înguste și lungi, negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
eu nici nu știu că vrea să-și vândă moșia... Iacă, de la voi aflu! Țăranii, crezând că glumește, zâmbiră. Boierul continuă: ― De altfel, dumneaei trebuie să pice dintr-un moment într-altul. Așa ne-a anunțat încă de aseară, prin telegraf, că sosește azi cu automobilul. Chiar o așteptăm. Lupu Chirițoiu bolborosi trist: ― Se vede, cuconașule, că n-aveți poftă să ne vindeți nouă și d-aia ne trimiteți la cuconița, care nici nu ne cunoaște, nici n-o cunoaștem... Le-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tanti Aura. Era o stradă lungă și dreaptă, cu garduri de lemn și fațade scunde de-o parte și de alta. Dacă treceam vara de-a lungul ei, o recunoșteam întotdeauna după mulțimea zmeelor de hârtie încîlcite în firele de telegraf dintre stâlpii de lemn unsuros. Multe zmee erau făcute din hârtie albastră de împachetat. Altele însă erau pictate cu acuarele sau colorate cu creioane, așa că apăreau ca niște pete fistichii, arlechinești, pe cerul alburiu. Privește la arlechini! Trebuia să străbatem
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toți ceilalți pomi plini de clei din curte, și mă săgeta amintirea foișorului și-a serii trecute, când Egor se balansa înaintea mea ca o cobră hipnotică. Ieșeam la poartă și priveam în josul străzilor: cozile zmeelor agățate de sârmele de telegraf fluturau singuratice în aerul galben și câte o turturică oprită pe stâlp le privea cu un singur ochi. O așteptam pe Ester, mă întrebam ce rol o să-i dau când voi fi regină, dar mai ales mă gândeam cât de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
putea arăta o stradă dintr-un oraș de provincie, uitat de Dumnezeu, sau o uliță dosnică dintr-un oraș sud-american, sau un drum prăfuit, singuratic, din Kansas. Zmeele, fluturând policolore, cu cozile lor de hârtie creponată, încîlcite în sârmele de telegraf, măreau și mai mult singurătatea disperată a străzii. Printre pietrele din pavaj creșteau buruieni și chiar floricele roșii, minuscule. Departe, unde se îngusta spre oraș, strada avea deasupra un soare deja veștejit. O umbră albastră curgea dintr-o mașină a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
piatră, Carmina privi prin gaura perlei și văzu strada noastră, începu să ne-o descrie cu atâta precizie, încît în curând ne-am trezit din nou pe pietrele caldarâmului, înconjurate de casele verzui și roze și turtite, de stâlpii de telegraf înnegriți de catran. Soarele era la scăpătat, cerul din partea aceea luase culoarea indigoului, dar în partea cealaltă, albastră-aburoasă, se străvedea deja luna. Umbrele ni se lungiseră hidoase spre câmp, ca niște insecte filiforme. Se terminase și ziua Carminei. În lumina
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
28 iunie trupele sovietice să ocupe următoarele puncte : Cernăuți, Chișinău, Cetatea Albă. 4.Guvernul Regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce privește păstrarea și nedeteriorarea căilor ferate, parcurilor de locomotive și vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului. 5.Să se numească o comisiune alcătuită din reprezentanți ai guvernului român și ai guvernului sovietic, câte doi din fiecare parte, pentru lichidarea gestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române și instituțiilor din Basarabia și partea de nord a Bucovinei
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Și veneau cu puhoiul de armată, s-au instalat ca lăcustele, au prădat Cernăuțiul În cîteva zile... Păi, dă-ți seama, În Rusia era o sărăcie lucie, cine și cum să hrănească ditamai armata? Prădau tot, pînă și firele de telegraf și mobilierul din instituții, tot, hrană, animale, tot ce ținea de agricultură, unelte, aparate... SÎnt povești scrise, prădau pînă și vesela din cantinele internatelor, nimic nu era prea puțin... toate se duceau spre inima Rusiei... nu mai zic de bănci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Toamna era pe sfârșite, dar adăpostul pentru celelalte păsări or să o ferească de frig, hrană avea pe săturate, urma ca la primăvară să-și facă cuib în alt loc ferit de fum și anume poate pe un stâlp de telegraf de unde să poată saluta copiii care au îngrijit-o și de unde putea să urmărească sosirea celorlaltor păsări printre care și puișorii ei. Acum ascultă cu plăcere cântecul copiilor care se jucau zglobii prin curte:, „Berzele s-au dus, s-au
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
o fântână cu ghizdurile putrezite, unde apa se înverzise și prinsese parcă o pâclă. Probabil, nimeni nu mai băuse din ea de multă vreme. Am curățat-o, fiind însetat, după care am mai dat o raită prin toate încăperile. Pe telegraf, ca și acum, era un strat gros de praf. Deasupra, pe perete, o hartă despre care nici azi nu știu mai mult. Arată, probabil, bălțile din mlaștină și cărările dintre ele. Alături, tronează un cap de lup împăiat, cu colții
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a vă spune, pentru ca să știți ce să faceți. Sărut mînile mamei și cred că veți tăinui încă această știre. Eu n-am spus-o nimărui, căci ușor ar veni și în Botoșani. Nu știe decât Chernbach, care-acum e-aici la telegraf. Al d-voastre supus fiu Mihai 44 [GHEORGHE EMINOVICI] Iași, în 26 noiemv. 1874 Iubite Tată, Din scrisoarea alăturată vei vedea cumcă Șerban a făcut niște dătorii cari sunt mai mari decum aș fi crezut și cari pomenirea lui și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
toamnă o mare serbare muzicală, care se pregătea din timp. Elena spera că Rim va fi destul de restabilit pentru a-și da concursul. Trimisese anume pentru acest scop o scrisoare de chiar mâna ei. în adevăr, Elena întrebuința mai obișnuit telegraful, telefonul sau secretara. - Dumnealui cîntă? întrebă Sia, din fericire fără poftă de râs, mai mult uimită de acel talent. - Să vedem! Să vedem! spuse Rim Linei, cu aere pretențioase. Până atunci ce nu se poate întîmpla! . . . E drept că doamna
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
spus-o și la un miting, așa că toată încercarea de secretizare și de angajare a noastră pe căi, altele decât cele democratice, părea să fie sortită eșecului. Prin urmare, la nici o jumătate de an, insul declară în presa democratică, în "Telegraful" de Constanța, dacă bine îmi aduc aminte, că este un fost securist care, sătul de lipsa de democrație din SRI, s-a decis să lupte pentru democratizarea țării și s-a înscris în Societatea Timișoara unde a descoperit îngrozit că
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Maria Rilke, Îngerul păzitor (2007) ANTOLOGII: De ce te iubesc. Paradoxurile iubirii în poezia lumii (2006), Intelectuali la cratiță. Amintiri culinare și 50 de rețete (2012) CUVÂNT ÎNAINTE Cu câțiva ani înainte de 1900 zilele erau încăpătoare. Oamenii vibrau ca firele de telegraf, erauoptimiști și credeau, ca niciodată înainte și ca niciodată după, în puterea științei, în progres și-n viitor. Anul Nou devenise, de aceea, cel mai important moment: începutul, mereu reluat, al viitorului. Textura lumii permitea orice gând nebunesc și, adesea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de... Cât pe ce să mor de teamă. E și el tot un război, Dar nu unul de temut; Se găsește și la noi: E războiul de... Cu aceasta vă fac praf. Deseori vă ies în cale, Par fire de telegraf, Dar cu note muzicale. Șade-ntr-una într-o rână, Lanțul parcă-și flutură; Din adâncuri de fântână Scoate apa-n ciutură. La-nceput e-un fir de iarbă, Mititel și șugubăț; Vara când îi iese-n prag, El se face un
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]