869 matches
-
ulițele satului natal! În trei luni de școală trăisem intens în mijlocul unei lumi străine și necunoscute, sfâșiat de dorul de casă și de satul natal în care fusesem atât de fericit, ca orice copil la vârsta mea. Plecasem de acasă temător, cu pași șovăielnici, să înfrunt o lume necunoscută și mă întorceam acum matur, maturizat înainte de vreme! Nu mai eram acum copilul zglobiu și inventiv în jocurile copilărești de altădată, ci pășeam atent la lumea din jur și aproape că-mi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Biblia. Era cu frica de Dumnezeu. Când aveam vreo 10 sau 12 ani am citit-o și eu. Toată. Mi-a plăcut foarte mult. Pentru că sufeream mult și nu aveam pe nimeni alături de viața mea. Tata, fiind om vrednic și temător de Dumnezeu, ne-a vorbit nouă, copiilor (la toți cei 10 copii care eram în familie): să muncim, nu să cerșim, pentru că prin munca ne vom realiza, „Dumnezeu, Ochiul Lui, vede toate și aude toate și este pretutindeni”, să
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
dreptul primului ocupant”, în forma blocării ascensiunii altora la decizie, într-o rețea de șefi care funcționează adesea imbatabil ca instrument anticompetițional, adesea de contraselecție, contrareformă și de menținere a statu-quo-ului. Există, desigur, și „ceilalți”, majoritari, extrem de eterogeni, unii prea temători din fire sau din conștiința limitelor științifice proprii, din decență sau, pur și simplu, atât de ocupați încât consideră că participarea la acest tip de establishment bazat pe dreptul primului ocupant sau la bătălii contra morilor de vânt purtate cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
iaurt“, „derbedeu“, „om bolnav“, „criminal economico financiar“, „viitor pușcăriaș la Jilava“. Vadim are întotdeauna la îndemînă mii de adjective și jonglează cu ele mai ceva ca Ronaldinho cu portocala. Electoratul cu pensia mică, dezamăgit de guvernările din România și mereu temător că-i fuge Ardealul de sub picioare, i le gustă extaziat. Pamfletarul redutabil, polemistul Vadim, nu se dezminte nici de această dată, rămînînd la fel de impetuos. Nu în planul formei păcătuiește, ci în cel al fondului. Amenință cu pîra, ceea ce e nedemn
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
căta căci îi era indiferent, dar ca unul ce avea spirit de investigație, își urmă explorările până ce ajunse în fața butoiului și se opri ca Oedip în fața unei enigme. Tăcut și filozof îi făcu ocolul, mirosi îndelung cu râtul lui roz, temător își ținu coada întoarsă în semn de întrebare, și apoi, fie prin voință, fie dintr-o imperioasă necesitate, oprit în fața cepului ce era singurul punct reliefat din atâtea rotunzimi, începu să se scarpine." Pe nesimțite comparația simplă e părăsită pentru
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe loc, eliberarea lui Mihai Eminescu din sanatoriu dar n a făcut-o. Nici pe Maiorescu nu l-a mandatat printr-un act să se ocupe oficial de el. Este un fel de „rămâne cum am vorbit”, atitudine de țăran temător să acționeze. Pentru acest „nici - nici” al său se ridică multe întrebări. De ce nu și-a scos fiul din balamuc?. L-a văzut însuși bolnav?. L-au făcut alții să creadă că este bolnav?. A crezut că e o glumă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
fie el real sau doar potențial. Alții precum Montesquieu, dimpotrivă, nu au descris starea naturală ca fiind o stare de război în care fiecare stat vrea să îl cucerească pe celălalt, ci ca o stare în care oamenii ar fi temători, fricoși și din acest motiv nu au deloc ideea de a domina sau instinctul violenței. Nu sunt sigur că putem tranșa între aceste interpretări diferite ale stării naturale, deoarece aceste interpretări trimit la teorii diferite despre natura umană. Totuși este
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
statului unitar „daco-român“ (cuvintele incriminate au fost înlocuite apoi prin: „domnul României“); Turcia era și ea iritată de faptul că România bătea monedă cu efigia principelui Carol, semn al suzeranității statale, și cerea înlăturarea acestui „abuz“, netolerat de „puterea suzerană“ temătoare de mani festările de independență din ce în ce mai numeroase ale tânărului stat de la gurile Dunării. anul 1873 [Apele de la Văcărești. Circul Suhr. Moartea prințului Alexandru Cuza. Diverse. Statuia lui Mihai Viteazul. Teatrul.] apele de la văcărești La 1 ianuarie [stil vechi] vine vestea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
i se acorde independența prin bunăvoința uneia sau a mai multe puteri europene, după încheierea războiului ruso-turc. În discuțiile purtate cu reprezentanții diplomației rusești, în primăvara anului 1877 ni se făgăduia acest lucru și prințul Carol precum și oamenii politici români - temători, pe bună dreptate, de făgăduielile nu întotdeauna foarte sincere ale Rusiei - au înțeles că independența țării nu trebuia să depindă de bunăvoința nimănui, ci se impunea să fie obținută prin voința și lupta întregului popor, a armatei sale. În acest
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
destin pereche”. Încă mai cred că erau făcuți din elemente contrare. Mama: aprigă, repede schimbătoare, ultrasensibilă la gesturile și atitudinile celor din jur, cu un ascuțit simț al observației, iute la mînie, neînfrînată cînd trebuia să dea replică, veșnic neliniștită, temătoare, prăpăstioasă. Tata: „om răbdător”, incapabil să-și iasă din fire, îngăduitor cu treburile și cu lumea, mulțumit cu puținul, încrezător în bine. Din „viața printre străini” dobîndiseră, de asemenea, deprinderi diferite. Mama învățase să iubească „lucrurile bine făcute și frumoase
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trimis la «Plafar»”. Înciudat de „suceală”, adaugă: „Cît venin bagă ea în mine, nici nu-ți mai spun...” Nici eu n-am vrut să aflu. Ca orice bătrîn, e îndărătnic și supus totodată, neînțelegător față de boală și, deși încă viguros, temător de ea. *Caragiale a avut dreptate: actorii pot fi, uneori, „instrumente divine”. Evident, nu toți, ci numai cei foarte talentați. Mi-am adus aminte de vorba celui ce a scris Năpasta, privind, la TV, Othello cu Lawrence Olivier, Magie Smith
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
încercat, riscați să vi se întâmple ceea ce mi s-a întâmplat mie. Tocmai această tristă stare de lucruri am dorit să o subliniez și s-o aduc în fața opiniei publice. Și totuși, dacă nu am fi atât de slabi și temători, atât de egoiști în a păzi ceea ce posedăm, dacă am fi mai conștienți și mai solidari, poate chiar mai maturi, nu s-ar mai întâmpla așa ceva. Cazul meu nu contează, sunt prea neînsemnată; dar n-ar mai putea fi nedreptățit
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
impresia că mă pot Îndepărta, că pot exista fără tine. Ai avut și tu acea senzație - cum totul se suprapune uneori, vezi lucrurile din jurul tău Întregi și distincte așa cum le știai și le mai vezi o dată palide, slab luminate și temătoare, de parcă ar fi fost deja privite de un ochi străin, de către altcineva? Am vrut să te iau și să te forțez să intri din nou În sufletul meu - și În același timp să te Îndepărtez și să mă trântesc pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
însă cheia ingenioasei manevre la care părtaș va fi doar taciturnul sfetnic Român Gruie. Cu o mască - poate prea accentuată - de smerenie și falsă umilință, de resemnare și molatecă supușenie, Vlaicu își asumă rolul ingrat al unui domnitor aparent bicisnic, temător și șovăielnic. Astfel poate urzi, la adăpost de rele, țesătura unui plan pe care îl înfăptuiește cu infinite precauții. Unitatea de timp, generatoare de tensiuni și reglând ritmurile piesei, este dată de cele trei zile obsedante („peste două zile, trei
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
poate fi condiționat cultural, așa cum se întâmplă în cazul imigranților. Dinamica structurală evitantă este racordabilă unei atitudini parentale de genul: „Nu te acceptăm, ceilalți nici atât”, care favorizează binomul hiperprotecție-depreciere și cultivă sentimentul autodevalorizării. Concepția despre sine - „Sunt diferit, nepotrivit și temător de a nu fi respins” - favorizează anxietatea, fatigabilitatea și spiritul autocritic. Concepția despre lume - „Viața e nedreaptă, cei din jur mă critică, dar aș dori pe cineva care să mă accepte” - cultivă hipervigilența, iar dacă expectațiile nu se confirmă, refugiul
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
vedere ideea că fiecare dintre cele șapte trăsături poate avea scoruri înalte sau scăzute. Autorul etichetează variantele extreme ale factorilor temperamentali în felul următor: Tabelul 6.2. Variantele extreme ale factorilor temperamentali Dimensiune Scor înalt Scor scăzut Evitarea suferinței Pesimist, temător, timid Optimist, curajos, îndrăzneț Căutarea noutății Explorator, deschis, cald, afectuos Energic, rezervat, deliberativ, stoic Dependența de recompensă Întreprinzător, hotărât, entuziast, perfecționist Detașat, rezervat, rece, independent Persistență Responsabil, cu scop, descurcăreț, autoacceptare, disciplinat Leneș, indecis, delăsător Autodirecționare Simțitor, empatic, săritor, plin
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
alcătuite din „dezamăgire, ură și neputință”(Kogan, 2001, p. 101). 3. Climatul de suspiciune permanentă și teamă imprecisă Induse de conștiința bazată pe dovezi cotidiene a unei permanente supravegheri împiedicau manifestările spontane și exprimarea deschisă a trăirilor reale. Suspiciunea, neîncrederea temătoare, impregnau toate relațiile sociale, începând cu relațiile de cuplu 3 și de familie și sfârșind cu relațiile la locul de muncă, între colegi. Herta Müller, laureata premiului Nobel pentru literatură în 2009, face în romanele ei o sensibilă analiză a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și argumentată din perspectiva neurobiologică și de Fox și colaboratorii săi (1995), care studiază asocierea 267REZILIENȚA dintre inhibițiile comportamentale (îngrijorarea) manifestate față de noutate de copiii de vârstă mică și îngrijorarea socială și solitudinea la vârsta medie a copilăriei: „aceste comportamente temătoare, anxioase se vor transforma mai târziu, la nivelul relațiilor cu colegii, devenind factori de inabilitare a copilului în a se comporta cu competență în interacțiunile sociale”(p. 1772). Examinând câteva cercetări semnificative asupra rezilienței copiilor maltratați, Rutter (2007) găsește o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fără îndoială aceea de a fi găzduit. Este dorința lui Ulise care se întreabă mereu când ajunge pe un țărm străin 1*: "Vai, unde mă aflu? Ce oameni mai locuiesc acest pământ? Sunt ei răi, sălbatici, nedrepți, ori primitori și temători de zei?"2*, implorând mereu pe prag o primire binevoitoare. Dar tensiunea și așteptarea depășesc simpla dorință a unei prezențe, a hranei, a odihnei, simpla dorință a contactului uman. Faptul de a fi găzduit reactivează fără nicio îndoială nostalgiile prime
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
accentuată a funcționării și sensului scenei de ospitalitate. De fiecare dată când Ulise acostează pe un nou țărm, aceeași întrebare revine neîncetat: "Vai unde mă aflu? Ce oameni mai locuiesc acest pământ? Sânt ei răi, sălbatici, nedrepți, ori primitori și temători de zei?" (13.200-202)65. Ospitalitatea este o dovadă de civilizație și umanitate și peregrinările lui Ulise schițează o geografie imaginară a universului uman, ele desenează contururi și marchează limitele culturii și naturii, ale civilizatului și sălbaticului, non-umanului. François Hartog
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
surprinzător ca regele însuși să spună: "ne vom scoate apoi prețul de la norod, că-i greu unuia singur să facă atâtea daruri" (13.14-15)133*. La aceste ambiguități, s-au propus explicații, încă din Antichitate, deoarece acest amestec de suspiciune temătoare și generozitate excesivă n-a trecut neobservat. Cum se împacă imaginea feacienilor, salvatori de naufragiați, ospitalieri, generoși și cea a unui popor inadaptat, izolat de alți oameni, bănuitori și ostili cu străinii? A fost propusă ideea că teama de străini
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aventurilor sale și a întâlnirilor sale cu alteritatea și cu străinul, aceeași pe care și-a pus-o coborând pe țărmul Ciclopilor: "Vai, unde mă aflu? Ce oameni mai locuiesc acest pământ? Sunt ei răi, sălbatici, nedrepți, ori primitori și temători de zei?"171* Chestiunea ospitalității este din nou pusă, mai grav ca niciodată, fiindcă este vorba de ospitalitatea de acasă și în acest sens de ospitalitatea oferită sieși. Una din marile probleme ale Odiseii este interogația asupra a ce înseamnă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ființa însăși a institutorului care este - ca și Balducci - un reprezentant al autorității, o autoritate pe care a exersat-o și ca gazdă prin ordinele sale, autoritate pe care arabul nu concepe să o trangreseze. De aceea înțelegem ascultarea supusă, temătoare și oarbă a celui care nu alege libertatea, spre deosebire de frații săi veniți să-l răzbune. Paradoxul este că libertatea nu era o alegere și că ospitalitatea pe care Daru a trebuit să o acorde fără voia lui a devenit ea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ultima ei parte: „Am început lucrul efectiv pe la sfârșitul anului 1959 [...], lucram mai ziua toată la Biblioteca Academiei. Pornisem să și scriu capitole [...] așa încât câțiva ani buni am stat neclintit, zilnic, la ultima masă din sala de lectură nr. 1 [...] temător nu numai pentru ceea ce citesc, dar și, mai ales, pentru ceea ce scriu (s.n.)”. Cartea a fost oferită unei edituri la începutul anului 1962: „Mi-a fost primită (deși cineva mi-a spus, înciudat, că n-am făcut decât să transport
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
p. 6. Deschiderea marcată de apariția articolului lui L. Rusu „nu a fost integral favorabilă cărții mele. Unii confrați o vor considera, ciudățenie a sorții, «dogmatică», critic`nd-o cu asprime. Remarcam ciudățenia destinului unei cărți, ivită dintr-o paradoxală `ndrăzneală temătoare, care, de ar fi avut norocul să apară `n 1963, s-ar fi asamblat, `n timp util, `n strategia «reconsiderării» operei lui Maiorescu și a junimismului [...]. Dar, indiferent de opinia criticilor atoateștiutori (care, nu e inutil să o subliniez, `n
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]