1,011 matches
-
Carol I al Angliei 224 Carol al II-lea al Angliei 225, 249 Carol IV al Spaniei 344, 365 Carol IV cel Frumos 57, 72 Carol al IX-lea 201, 233 Carol cel Rău (rege de Navarra) 21,73 Carol Temerarul 58, 67, 77 Carol Quintul 6,66,147,158 Carol al V-lea al Franței 16, 39, 43, 72 Carol al Vl-lea (împărat german) 32, 320 Carol al VI-lea a Angliei 74 Carol al VII-lea al Franței 43
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
din Mongolia), venețianul Pietro da Ferragato obținu de la Zaccaria Stagnato un act pentru întreprinderea comercială a lui l’Aconitain Giorgio Barbazo să meargă cu o navă până la Sodaia (Sudak) din Crimeea, aflată sub stăpânirea marelui han al Imperiului Cuman; întreprinderea temerară a reușit și vasele venețiene sunt semnalate în continuare în Marea Neagră până la pustiitoarea năvălire a mongolilor. Întrerupte pentru un timp, legăturile comerciale sunt reluate după anul 1242. Genovezii umplură în curând Soldaia și obținură dreptul, după anul 1261, să fondeze
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
trupele, pe care le avea la dispoziție din garnizoanele cetăților recucerite de lituani, Ștefan s-a îndreptat prin Colomeea spre Muncaci și de acolo a pătruns până la Oradea Mare, prădând mănăstirea Kapolna, în toamna aceluiași an. Consecința imediată a acestei temerare acțiuni a fost, o știm cu toții, campania lui Sigismund de Luxemburg în Moldova, terminată cu înfrângerea lui la Ghindăoani, tocmai în timpul când Mircea cel Bătrân avea nevoie așa de mult de ajutor în contra turcilor, după bătălia de la Rovine. La 6
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
la ora actuală, de ideea unui aranjament, a se vedea radicalii englezi și reacționarii ruși. Deja din acest punct de vedere proiectul polonez trebuie abandonat, la fel cum ar trebui abandonate violarea neutralității Belgiei, executarea cetățenilor englezi și mai ales temerarul proiect al unei campanii submarine. S-a spus că viitorul nostru este pe mare. Așa este. El este pe mare, nu în Polonia, nici în Belgia, nici în Franța, nici în Serbia. Restabilirea marelui imperiu roman este o concepție falsă
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
mondială să nu se declanșeze. Din păcate a dat greș iar eforturile sale, depuse împotriva liniei politice oficiale a guvernului său, au fost sortite în final eșecului. Politica oficială a Berlinului și-a urmat cursul, războiul a fost declanșat, iar temerarul și clarvăzătorul diplomat a plătit pentru îndrăzneala sa de a fi "înotat contra curentului". Aceasta este de altfel tema scurtei sale lucrări memorialistice, publicată în a doua jumătate a anului 1916, în plin război așadar, Misiunea mea la Londra 1912-1914
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
o fi", pentru a se alătura englezilor. Își spune că va fi recrutată fără nicio dificultate, ca translator sau ca ajutor de infirmieră. Dar vai! Mama Michelinei, care nu are încredere în temperamentul romanesc al fiicei sale, îi dejoacă planurile temerare și o pune la punct pe loc. Tânăra este cumplit de dezamăgită. Însă nu se lasă doborâtă dintr-atâta lucru. Pentru că nu se poate îndrepta spre vest, se întoarce către sud, către soarele arzător al acelor zile de vară. Se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de săgeți a inamicilor. Urmărindu-i isprava, Metellus socotește că Sextus e nebun (II, p. 39), însă realizează că pariul a fost un pretext pentru el (II, p. 40). Aulus observă că fiul lui Tarquinius s-a lansat brusc în temerara cursă așa cum se întâmplă cu nebunii furioși, iar rămășagul pus suna mai degrabă a provocare decât a pariu (II, p. 40-41). Aquileus se întreabă de ce l-au apucat pandaliile pe camaradul lui, în timp ce Metellus nu-și dă seama dacă izbucnirile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sau pentru mine ? [...] Primejdia mi-a făcut totdeauna foame (VI, p. 88). În final, Sextus reapare la execuția publică a conjuraților spre a-și încheia socotelile personale și își înfige pumnalul în pieptul lui Brutus. Ultimele cuvinte ale maleficului și temerarului personaj reprezintă o ultimă sfidare adresată lumii înainte de a fi la rândul lui ucis : Collatinus, să știi că Lucreției i-a plăcut (VII, p. 96). Cu energia sa debordantă și irezistibilă, Sextus caută să experimenteze toate formele răului fără a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
multe îndatoriri de mentor. Este poate, momentul, să ne amintim atunci, că marele îndrumător de școală de la Neamț, a studiat și a căutat adevărul și frumusețea, în scrierile altora, aproape jumătate de veac, până la a-și asuma răspunderea, riscul și temerara aventură de a învăța pe alții... ABSTRACT Lucrarea de față se dorește un demers hermeneutic dedicat textului „Autobiografiei” lui Paisie Velicikovski. În studiul proiectat s-a considerat că metoda hermeneuticii tematologice trebuie să constituie firul conducător al analizei, în timp ce în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
răvășiți. Cuvintele se izbesc suferind de colțurile sticloase ale stâncii. Unde-i veșnicia? E doar în piatra timpului fără de timp. Veșnicia lui, încă simțindu-se om, e doar în slăbiciunea clipei atinse de-o stea. În urmă, amprentele de gheară temerară a păsării din paradis. 48 România poate fi considerată și altfel? Citim și nu ne vine să credem: "Carpații sunt într-o regiune a lumii în care se situa centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute până în ziua de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
chestiune delicată. Este interesant de observat că, în trecut, judecătorii au fost de obicei rezervați, așa cum o arată bătălia Curții Supreme a Statelor Unite cu Roosevelt în anii '30. De atunci au devenit poate mai încrezători în propriile forțe sau mai temerari. Pe măsură ce controlul de constituționalitate se răspândește mai mult, pare să se creeze un echilibru la o poziție intermediară, atât în privința controlului de constituționalitate, cât și a celui de legalitate. Curțile au ajuns să realizeze că nu își puteau extinde controlul
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Pasteur, Marie S. Curie, Koch, Parhon, Bellini, Newton, Kant, Freud, Perugino, Hobbes, Spencer etc. și lista lor ar putea continua și înainte, și înapoi în timp. Istoria a dovedit că bătrânețea a fost creatoare și rămâne, în timp ce tinerețea este apanajul temerarului și cutezanței. Prin acțiune și nu prin durată trebuie să se măsoare viața. Cicero consideră vârsta a treia ca o vârsta a virtuților. Există o toamnă a vieții. Această toamnă precede iarna și poate fi bogată și asigură o iarnă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vizate de „lupta de clasă”, nu este greu de întrevăzut că, odată ajunși în Basarabia sau Bucovina, îi aștepta gulagul Siberian, așa cum s-a întâmplat cu unii din cei repatriați. Numărul celor care au fost salvați ca urmare a acțiunilor temerare ce s-au intreprins, astfel cum s-a arătat mai sus, este foarte mare. Să încercăm o evaluare a acestora pornind de la următoarele date: În primul refugiu (28 iunie 1940) numărul refugiaților, inclusiv a celor repatriați, s-a apropiat de
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
grup sanitar: câteva scânduri legate cu sârmă de niște țăruși care aveau menirea să-l ferească de ochii curioșilor pe cel care ar fi fost chemat acolo unde însuși regele merge pe jos. Odată terminată cu bine această tatonare primejdioasă, temerarii noștri exploratori s-au întors la comandantul lor, spre a-i raporta rezultatul cercetării pe un teren extrem de primejdios. Dar acesta nu rămăsese pasiv la un demers atât de "riscant". Mânat de o curiozitate specifică vârstei și funcției pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
deosebită și cu o încântare pe care o mai simt încă și acum intens, copleșitor, deși de atunci s-au scurs mai bine de șaizeci de ani. Și aceeași terapeutică stare de euforie aș încerca să o transmit și eventualilor temerari ce s-ar aventura în riscanta lectură a rândurilor ce urmează. Mai întâi de toate, este de datoria mea să vă previn asupra faptului că acest mare artist amator intrat, din nefericire, în marele fluviu al creatorilor anonimi, alături de cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Trilogiei culturii) sînt aproape beție de cuvinte". Și exemplele ar putea continua... A reușit să fie, tristă performanță, între primii care, încă din 1944, l-au proslăvit pe Stalin. Pentru autorul Enigmei Otiliei, tătucul este "un ocean, o forță grandioasă, temerară, stăruitoare, combativă, mai ales constructivă" (??!). Nici Gheorghiu-Dej nu duce lipsă de superlative călinesciene, născute cu prilejul împlinirii a douăzeci de ani de la "eliberarea" sovietică: "Numai un orb la suflet n-ar putea să vadă, căci orbul obișnuit simte cu palmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cere imposibilul) și nici medicament mai eficace (ne dă libertatea și fericirea fără a mai fi nevoie să trecem pe la traficanții de heroină). Creștinismul dă pace, liniște și odihnă dar nu searbede și monotone, ci pe calea aventurii celei mai temerare, a luptei neîncetate, acrobației celei mai riscante. Un trapez la mare înălțime și nici o plasă dedesubt. Nu înțeleg cum de nu văd pelerinii aventurilor și petiționarii fericirii că trec pe lîngă ceea ce caută. Eu unul văd creștinismul ca pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sentimentul apăsător iscat de o asemenea nemaitrăită singurătate, atunci ne-am mîntuit de frică. O miraculoasă solidaritate a luat locul ezitărilor, apatiei și lașității. Disperarea s-a metamorfozat în curaj, curaj dus pînă la uitarea de sine, atunci am devenit temerari: noi sîntem poporul, scandau demonstranții, un slogan în aparență banal, dar încărcat cu o adîncă semnificație, pentru că el exprima momentul trezirii unei conștiințe colective dintr-o fără de sfîrșit letargie. Atunci am redevenit oameni întregi și cît de bucuroși eram. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de la Început, el și poezia sa, nu puținor atacuri perfide, cel mai adesea, și care, ca și mine, avea nemăsurata ambiție - paranoica ambiție, vor zice unii! - nu numai de a se afirma ca poet, de a-și publica tot mai temerarele, uluitor de originale versuri - prin stil și tematică! -, dar și de a revoluționa poezia română, după un Ion Barbu, Arghezi și Blaga! Eram tineri, foarte tineri și „nebuni”, da, nebuni cu adevărat, deoarece eram convinși, iar Matei - dar și alți
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Piața Comerțului, spre vest, în direcția oceanului, știm că trebuie să fie Turnul Belém, simbolul Portugaliei, ridicat în secolul al XV-lea, un sit inclus în patrimoniul UNESCO, și extraordinarul monument sub formă de caravelă al lui Henrique Navigatorul (1394-1460), temerarul prinț lusitan, unul dintre cei mai celebri exploratori portughezi. În proximitatea lui Torre de Belém se află Muzeul Naval - unul dintre cele peste 30 de așezăminte expoziționale din capitala portugheză -, cu splendida lui colecție de corăbii, arme albe și arme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aruncarea în valuri. Cred că fetele resimt o undă de insatisfacție. Dar cu o vizibilitate mai bună, n-ar fi avut parte nici de-atât: o după-amiază caldă, cu soare, ar fi anulat aura de excepție a gestului celor doi temerari. Așa, robinsonada lor nebunească pare proiecția cumulată a tuturor orgoliilor masculine din Trenul Literaturii (aici, da, frustrare!). VITALIE CIOBANU: Suprafața „platoului de filmare” în care ne găsim e prea mare și denivelată, imposibil de cuprins dintr-o privire, de aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ocupație”, mergând la ștrand, plimbându-mă cu Pax sau cu vreo domnișoară; sau primind vizite galante și între ele vreau s-o amintesc pe frumoasa și virginala Vera, ce s-a apropiat de mine fără rezervă, cu frică, dar și temerară - ea era una dintre frumusețile cert virginale ale orașului și vizitele ei la un „crai” cunoscut și singuratec ca mine puteau să-i creeze nu numai dificultăți de conștiință, dar și în familie sau față de opinia atât de tiranică a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu implicații de ordin local. În Franța, Ludovic al XI-lea duce lupte și o activitate diplomatică inteligentă urmărind consolidarea puterii regale. Țara este pândită de un mare pericol, atunci când Eduard al IV-lea, regele Angliei, se înțelege cu Carol Temerarul, ducele Burgundei, ca să atace Franța. Eduard debarcă la Calais, în 1475. Ludovic îl convinge să se întâlnească la Picquigny, în august, și, în urma discuțiilor avute și în schimbul unei sume substanțiale de bani, Eduard se întoarce acasă. Neînțelegeri cu caracter local
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și în schimbul unei sume substanțiale de bani, Eduard se întoarce acasă. Neînțelegeri cu caracter local care se rezolvă cu cumpărarea unui rege. În anii următori, Eduard va duce lupte cu frații săi, fapte care interesează, strict, soarta tronului Angliei. Carol Temerarul își întoarce privirile către Elveția, dar la Granson și la Morat, în 1476, este înfrânt de locuitorii cantoanelor, țărani liberi care demonstrează că infanteria poate să joace un rol decisiv, uneori, pe câmpul de luptă. Încearcă să cucerească Nancy-ul, pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oștii, dacă vor intra în pădure”. Din moment ce regele polon nu a respectat înțelegerea încheiată cu Ștefan, domnul avea tot dreptul să-i întindă capcane. Este adevărat că în arta militară medievală nu se obișnuia acest lucru. La Monthlery, după ce Carol Temerarul i-a bătut pe francezi, în loc să-i urmărească și să le provoace pagube, a stat pe loc și a pus herardul să trâmbițeze că el va sta acolo patru zile și cine are curajul să-l atace, să vină. În
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]