1,053 matches
-
târâți de ape, În timp ce pe malul opus așteaptă trei sute de sarazini călare. În sfârșit, grosul armatei pune piciorul pe țărm și, după ordinele primite, templierii trec În avangardă, urmați de contele d’Artois. Călăreții musulmani o iau la fugă, iar templierii așteaptă restul armatei creștine. Contele d’Artois Însă se aruncă Împreună cu ai săi pe urmele dușmanilor. Atunci, templierii, pentru a nu fi dezonorați, se aruncă și ei la asalt, dar ajung doar cu puțin după Artois, care deja a pătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe țărm și, după ordinele primite, templierii trec În avangardă, urmați de contele d’Artois. Călăreții musulmani o iau la fugă, iar templierii așteaptă restul armatei creștine. Contele d’Artois Însă se aruncă Împreună cu ai săi pe urmele dușmanilor. Atunci, templierii, pentru a nu fi dezonorați, se aruncă și ei la asalt, dar ajung doar cu puțin după Artois, care deja a pătruns În tabăra dușmană și a făcut ravagii. Musulmanii o rup la fugă către Mansurah. Provocare cum nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
asalt, dar ajung doar cu puțin după Artois, care deja a pătruns În tabăra dușmană și a făcut ravagii. Musulmanii o rup la fugă către Mansurah. Provocare cum nu se poate mai bună pentru Artois, care vrea să-i urmărească. Templierii Încearcă să-l oprească, fratele Gilles, mare comandant al Templului, Îl măgulește, spunându-i că deja a făcut o ispravă minunată, una dintre cele mai mari ce s-au făcut vreodată pe pământul de peste mare. Dar Artois, filfizon Însetat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mare comandant al Templului, Îl măgulește, spunându-i că deja a făcut o ispravă minunată, una dintre cele mai mari ce s-au făcut vreodată pe pământul de peste mare. Dar Artois, filfizon Însetat de glorie, Îi acuză de trădare pe templieri, ba chiar adaugă că, dacă templierii și ispitalierii ar fi vrut, pământul acela ar fi fost de mult cucerit, iar el nu făcuse decât să dovedească ceea ce ar putea face cineva dacă ar avea sânge În vine. Asta era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spunându-i că deja a făcut o ispravă minunată, una dintre cele mai mari ce s-au făcut vreodată pe pământul de peste mare. Dar Artois, filfizon Însetat de glorie, Îi acuză de trădare pe templieri, ba chiar adaugă că, dacă templierii și ispitalierii ar fi vrut, pământul acela ar fi fost de mult cucerit, iar el nu făcuse decât să dovedească ceea ce ar putea face cineva dacă ar avea sânge În vine. Asta era prea mult pentru onoarea Templului. Templul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dacă ar avea sânge În vine. Asta era prea mult pentru onoarea Templului. Templul nu e al doilea după nimeni, toți se năpustesc spre oraș, intră În el, Îi urmăresc pe dușmani până la zidurile din partea opusă, iar În acel moment Templierii Își dau seama că au repetat greșeala de la Ascalon. Creștinii - inclusiv templierii - au zăbovit să prade palatul sultanului, necredincioșii Își refac rândurile, cad În spatele acelei cete, deja răzlețe, de vulturi. Încă o dată, templierii s-au lăsat orbiți de lăcomie? Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Templului. Templul nu e al doilea după nimeni, toți se năpustesc spre oraș, intră În el, Îi urmăresc pe dușmani până la zidurile din partea opusă, iar În acel moment Templierii Își dau seama că au repetat greșeala de la Ascalon. Creștinii - inclusiv templierii - au zăbovit să prade palatul sultanului, necredincioșii Își refac rândurile, cad În spatele acelei cete, deja răzlețe, de vulturi. Încă o dată, templierii s-au lăsat orbiți de lăcomie? Însă alții relatează că, Înainte de a-l urma pe Artois În cetate, fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zidurile din partea opusă, iar În acel moment Templierii Își dau seama că au repetat greșeala de la Ascalon. Creștinii - inclusiv templierii - au zăbovit să prade palatul sultanului, necredincioșii Își refac rândurile, cad În spatele acelei cete, deja răzlețe, de vulturi. Încă o dată, templierii s-au lăsat orbiți de lăcomie? Însă alții relatează că, Înainte de a-l urma pe Artois În cetate, fratele Gilles Îi spusese cu un stoicism lucid: „Domnule, eu și frații mei nu ne temem și vă vom urma. Dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vă vom urma. Dar să știți că ne Îndoim, și Încă foarte, că eu sau domnia ta ne vom putea Întoarce”. În orice caz, Artois, prin voia lui Dumnezeu, e ucis, și Împreună cu el alți cavaleri viteji, precum și două sute optzeci de templieri. E mai rău decât o Înfrângere, e o rușine. Și totuși, nu e Înregistrată ca atare nici măcar de Joinville: se mai Întâmplă, așa-i războiul. Sub pana domnului de Joinville, multe dintre aceste bătălii, sau harțuri, ce-or fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de-al lui care-și dă sufletul, dar totul e ca și cum ar fi turnat În culori, printre valtrapuri roșii, harnașamente aurite, fulgerări de coifuri și de spade sub soarele galben al deșertului și În fața mării turcoaz, și cine știe dacă Templierii nu-și trăiau astfel măcelurile lor de zi cu zi. Privirea lui Joinville se plimbă de sus În jos și de jos În sus, după cum el cade de pe cal sau Încalecă din nou, și scoate În relief scene izolate, planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de aur pentru a-și salva viața. Însă cruciadele aveau loc cu o teologală rea-credință. La Sfântul Ioan din Acra, Ludovic este primit În triumf și iese să-l Întâmpine tot orașul În procesiune, cu clerul și doamnele și copiii. Templierii știu mai multe și Încearcă să intre În contact cu Damascul. Ludovic află, nu suportă să se treacă peste el, se dezice Încă o dată de marele maestru În fața ambasadorilor musulmani, iar marele maestru Își ia Înapoi cuvântul dat dușmanilor, Îngenunchează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a-și reafirma puterea, cu o jumătate de secol după aceea, succesorul său, Filip, Îi va trimite la rug. În 1291, Sfântul Ioan din Acra e cucerit de mauri, toți locuitorii sunt jertfiți. Regatul creștin al Ierusalimului s-a sfârșit. Templierii sunt mai bogați, mai numeroși și mai puternici ca niciodată, dar, născuți pentru a lupta pe Pământul Sfânt, nu se mai află pe Pământul Sfânt. Trăiesc Înmormântați cu strălucire În căpităniile din toată Europa și În Templul de la Paris și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pelerinii, o Întretăiere de patrule arătoase și de ștafete, și mulțumirea cuferelor Întărite cu fier, portul din care plecau ordinele și dispozițiile și Încărcăturile pentru castelele din patria-mamă, din insule, de pe coastele Asiei Mici... Totul s-a sfârșit, sărmanii mei templieri. Mi-am dat seama În seara aceea, la Pilade, ajuns la al cincilea whisky, că Belbo Îmi insufla ceva autoritate, că visasem, plin de sentiment (ce rușine), dar cu voce tare și că trebuie să fi povestit o Întâmplare nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
enigmele cele mai teribile, pentru a nu se dovedi ca atare, se maschează În nebunie. Acum cred În schimb că lumea e o enigmă benignă, că nebunia noastră o face teribilă pentru că pretinde să o interpreteze după propriul ei adevăr. Templierii rămăseseră fără scop. Sau, mai bine zis, Își transformaseră mijloacele În scop, Își administrau imensa lor bogăție. Bineînțeles că un monarh adept al puterii centralizate, cum era Filip cel Frumos, nu-i privea cu ochi buni. Cum se putea ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Marele maestru avea rangul unui prinț de sânge, comanda o armată, administra un patrimoniu funciar imens, era ales ca Împăratul și avea o autoritate absolută. Tezaurul Franței nu se afla În mâinile regelui, ci era păstrat În Templul din Paris. Templierii erau depozitarii, procuratorii, administratorii unui cont curent Înregistrat formal pe numele regelui. Încasau, plăteau, făceau ce voiau cu dobânzile, se comportau ca o mare bancă privată, dar cu toate privilegiile și imunitățile unei bănci de stat... Iar trezorierul regelui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
depozitarii, procuratorii, administratorii unui cont curent Înregistrat formal pe numele regelui. Încasau, plăteau, făceau ce voiau cu dobânzile, se comportau ca o mare bancă privată, dar cu toate privilegiile și imunitățile unei bănci de stat... Iar trezorierul regelui era un templier. Se poate oare domni În aceste condiții? Dacă nu-i poți Înfrânge, unește-te cu ei. Filip ceru să fie făcut templier onorific. Răspuns negativ. Ofensă pe care un rege nu o uită cu una, cu două. Atunci el Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mare bancă privată, dar cu toate privilegiile și imunitățile unei bănci de stat... Iar trezorierul regelui era un templier. Se poate oare domni În aceste condiții? Dacă nu-i poți Înfrânge, unește-te cu ei. Filip ceru să fie făcut templier onorific. Răspuns negativ. Ofensă pe care un rege nu o uită cu una, cu două. Atunci el Îi sugeră papei să-i unifice pe Templieri și pe Ospitalieri și să pună noul ordin sub controlul unuia dintre fiii săi. Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
condiții? Dacă nu-i poți Înfrânge, unește-te cu ei. Filip ceru să fie făcut templier onorific. Răspuns negativ. Ofensă pe care un rege nu o uită cu una, cu două. Atunci el Îi sugeră papei să-i unifice pe Templieri și pe Ospitalieri și să pună noul ordin sub controlul unuia dintre fiii săi. Marele maestru al Templului, Jacques de Molay, sosi cu mare pompă din Cipru, unde-și avea acum reședința ca un monarh În exil, și-i prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cipru, unde-și avea acum reședința ca un monarh În exil, și-i prezentă papei un memoriu În care se prefăcea că analizează avantajele, dar În realitate punea În lumină dezavantajele acestei fuziuni. Fără pudoare, Molay observa, printre altele, că Templierii erau mai bogați decât Ospitalierii, iar fuzionarea i-ar fi sărăcit pe unii ca să-i Îmbogățească pe ceilalți, ceea ce ar fi fost un mare prejudiciu adus sufletelor cavalerilor săi. Molay câștigă această primă rundă a jocului care Începea, iar demersurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ar fi fost un mare prejudiciu adus sufletelor cavalerilor săi. Molay câștigă această primă rundă a jocului care Începea, iar demersurile respective intrară În arhivă. Nu mai rămânea decât calomnia, joc pe care regele știa să-l joace. Zvonuri despre Templieri circulau de câtva timp. Cum puteau să le apară acești „coloniști” unor francezi de treabă, care-i vedeau peste tot În jurul lor strângând zeciuieli și nedând nimic În schimb, nici măcar - ca altădată - propriul lor sânge de paznici ai Sfântului Mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai puțin de o lună. La un moment dat intră În scenă un anume Esquieu de Floyran. Se pare că, aflat În Închisoare pentru nu se știe ce fapte și la un pas de condamnarea capitală, Întâlnește În celulă un templier renegat, care era și el În așteptarea ștreangului, și-i ascultă acestuia Îngrozitoarele mărturisiri. Floyran, În schimbul promisiunii de a scăpa cu viață și al unei bune sume de bani, vinde ceea ce știe. Ce știe el e ceea ce șoptește toată lumea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
anchetă oficială. Molay e informat de acest lucru, dar declară că e liniștit. Continuă să participe, alături de rege, la ceremoniile oficiale, ca un prinț Între prinți. Clement al V-lea tergiversează lucrurile, regele bănuiește că papa vrea să le dea Templierilor timp să se eclipseze. Nimic mai fals, Templierii beau și Înjură În comanderiile lor, neștiind nimic din toate acestea. Și asta e prima enigmă. La 14 septembrie 1307, regele trimite mesaje sigilate tuturor judecătorilor și seneșalilor regatului, poruncind arestarea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dar declară că e liniștit. Continuă să participe, alături de rege, la ceremoniile oficiale, ca un prinț Între prinți. Clement al V-lea tergiversează lucrurile, regele bănuiește că papa vrea să le dea Templierilor timp să se eclipseze. Nimic mai fals, Templierii beau și Înjură În comanderiile lor, neștiind nimic din toate acestea. Și asta e prima enigmă. La 14 septembrie 1307, regele trimite mesaje sigilate tuturor judecătorilor și seneșalilor regatului, poruncind arestarea În masă a templierilor și confiscarea bunurilor lor. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se eclipseze. Nimic mai fals, Templierii beau și Înjură În comanderiile lor, neștiind nimic din toate acestea. Și asta e prima enigmă. La 14 septembrie 1307, regele trimite mesaje sigilate tuturor judecătorilor și seneșalilor regatului, poruncind arestarea În masă a templierilor și confiscarea bunurilor lor. Între trimiterea ordinului și arestare, care are loc la 13 octombrie, trece o lună. Templierii nu bănuiesc nimic. În dimineața arestării, cad cu toții În plasă și - altă enigmă - se predau fără să opună rezistență. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e prima enigmă. La 14 septembrie 1307, regele trimite mesaje sigilate tuturor judecătorilor și seneșalilor regatului, poruncind arestarea În masă a templierilor și confiscarea bunurilor lor. Între trimiterea ordinului și arestare, care are loc la 13 octombrie, trece o lună. Templierii nu bănuiesc nimic. În dimineața arestării, cad cu toții În plasă și - altă enigmă - se predau fără să opună rezistență. Și mai trebuie reținut că În zilele precedente, trimișii oficiali ai regelui, pentru a fi siguri că nimic nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]