1,062 matches
-
fondul dorințe noastre de a iubi și care îmbracă, deseori în mod inconștient, urmându-și propriul interes (sau propriul destin de viitoare consoartă), haina tuturor dorințelor noastre; devine noema noesei pe care o avem despre iubire. Păcat că se ivește temporalitatea! Multe din căutările noastre sunt determinate de modul în care suntem dispuși în lume, de felul propriu de-a fi; deseori neliniști pe care le considerăm "metafizice" nu sunt decât ambiguități ce apar ocazional în câmpul înțelegerii noastre ori tulburări
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sub forma unei imobilități temporale, ca ieșire din timp: fie sub forma Raiului, fie sub altă o formă. Cum arată însă "capătul fără de capăt", telos-ul gândit ca fiind tot sub timp? Putem gândi Raiul sub forma procesului, a curgerii, a temporalității? La Heidegger raportarea omului la moarte (autentică dar și inautentică) dă naștere sensului timpului; înțelesul timpului ia naștere plecând de la ceea ce am numi propria situare temporală. Abia după deslușirea înțelesului temporalității se poate vorbi de sensul ființei. În deciziile curente
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Putem gândi Raiul sub forma procesului, a curgerii, a temporalității? La Heidegger raportarea omului la moarte (autentică dar și inautentică) dă naștere sensului timpului; înțelesul timpului ia naștere plecând de la ceea ce am numi propria situare temporală. Abia după deslușirea înțelesului temporalității se poate vorbi de sensul ființei. În deciziile curente ale persoanei logica funcționează ca acoperire pentru alte elemente ce fundamentează de fapt aceste decizii. Conceptul de rea-credință elaborat de Sartre reflectă într-o bună măsură modalitatea în care deciziile sunt
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
existenței personajelor istorice fiind dată de raportul lor cu anumite evenimente. Cum nu își permite riscul unor războaie, inventează alte tipuri de evenimente: sportive, culturale, mondene etc. În felul acesta nu se mai poate înțelege pe sine decât din perspectiva temporalității, ca existând într-un anumit timp în care s-au întâmplat anumite evenimente. Filozofia ca smulgere a gândirii de sub imperialismul limbii; a gândi într-o limbă, însă dincolo de ea. Din când în când localitățile Italiei sunt străbătute de zgomotele răzlețe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mai complex decât orice ființă vie. Un exemplu în acest sens îl constituie posibilitatea de a memora în mod conștient, pe baza acestei abilități putând elabora planuri complexe. Deci, proiectele noastre își datorează posibilitatea raportului pe care-l avem cu temporalitatea: nu mai cădem pradă timpului, lăsându-ne trăiți de el, ci încercăm să-i domolim ființa prin intermediul memoriei. A desfășura mai multe proiecte simultan (cel puțin la nivel mintal) înseamnă cumva a trăi în mai multe temporalități în același timp
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
-l avem cu temporalitatea: nu mai cădem pradă timpului, lăsându-ne trăiți de el, ci încercăm să-i domolim ființa prin intermediul memoriei. A desfășura mai multe proiecte simultan (cel puțin la nivel mintal) înseamnă cumva a trăi în mai multe temporalități în același timp; deci a câștiga timp sau a da timp propriei vieți. Dacă vom considera gândirea ca element esențial în definirea umanului, atunci a desfășura mai multe operațiuni mentale în mod sincronic înseamnă a fi inserat concomitent în temporalități
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
temporalități în același timp; deci a câștiga timp sau a da timp propriei vieți. Dacă vom considera gândirea ca element esențial în definirea umanului, atunci a desfășura mai multe operațiuni mentale în mod sincronic înseamnă a fi inserat concomitent în temporalități diferite. Putem zări oameni enervați de propria tâmpenie: sunt oamenii care devin violenți atunci când ar vrea să spună mai multe dar nu reușesc să-și transpună în cuvinte intențiile semnificative; și atunci, pentru că nu pot să se facă inteligibili, au
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a distrus relația personală pe care o aveam cu lumea; el ne îndeamnă să ne obiectivăm, să ne vedem din afară. Când spun "mai stau 20 de minute" sau "merg timp de o oră" mă forțez să fiu conform unei temporalități inventate, să mă îndepărtez de maniera proprie de temporalizare. Nu pot găsi un corespondent interior pentru "mai stau 20 de minute" deoarece al meu a sta se organizează după alte coordonate: stau când sunt obosit, ori când sunt interesat de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de lipsă de respect față de strămoși o constituie uitarea propriei limbi, tot mai frecventă în contextul migrației; e o formă de uitare a strămoșilor și a noastră în același timp. Pentru bețiv sticla de băutură este o clepsidră ce măsoară temporalitatea ciclică în care se situează. Dacă vrea să-și mai dea timp, mai cere o sticlă; "Chelner, încă una!" e formula ce generează un nou început. ٭ Aristotel (Metafizica, 996a) povestește că Aristip din Cirene considera că matematica nu prezintă interes
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
prea mult deschisă să intre momentele seci. ٭ Trecerea din timpul circular în cel istoric este angoasantă; momentul a putut fi depășit într-o oarecare măsură prin reproiectarea existențelor în funcție de noile cadre, cariera putând constitui un exemplu. De remarcat că ambele temporalități sunt pândite de riscul infinitului. Succesul creștinismului este datorat și rupturii pe care o produce în perspectiva timpului infinit. ٭ Ca nație n-ar trebui să fim obsedați de a ajunge din urmă alte state, ci marcați de căutarea propriului mod
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
amăgire ca și Maya hindusă. Pentru rațiunea noastră, care concepe veșnicia ca imuabilă (precum în finalul Luceafărului), conceptul platonician ambiguu, care face din durată totodată și perenitate și vremuire, apare paradoxal, dar totodată, drept cea mai adecvată viziune asupra esenței temporalității. O ambiguitate cu implicație cosmică, tangentă genezei, apare în poezia lui Eminescu, Lacul. Poetul nu spune "ascult și aștept" venirea iubitei, ci "parc' ascult și parc' aștept". Acest "parcă" este "cheia" care introduce ambiguitatea. Ca și în finalul Melancoliei ("Parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
trădează dorința de a susține dependența de Underhill în condițiile în care textele nu pot fi puse în paralel. Prin urmare, incipit-ul demonstrației naeionesciene - și anume, afirmația că mistica se îndreaptă spre un domeniu de realități ce transcende spațio temporalitatea - este declarat un loc comun în Mistica, „enunțat răspicat încă de la p. 175“ (sic !). Se trimite adică la un alt capitol, unde faptul că misticul intră într-un teritoriu în care nu există timp și spațiu, interior și exterior, sus
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
a secetei, a frigului și a căldurii, a semănăturilor și a secerișurilor, a turmelor, a lemnului pădurilor etc. Obiectul istoriei este omul în relația sa cu această natură non-galileană în relația sa istorică. Istoricitatea acestei relații, adică în ultimă instanță temporalitatea lumii înseși, temporalitatea în care aceasta survine ca lume și se modifică, aceasta este categoria transcendentală fără de care nici o realitate istorică și prin urmare nici o istorie nu sunt posibile. În această istoricitate și prin ea, pe fondul din ei al
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
frigului și a căldurii, a semănăturilor și a secerișurilor, a turmelor, a lemnului pădurilor etc. Obiectul istoriei este omul în relația sa cu această natură non-galileană în relația sa istorică. Istoricitatea acestei relații, adică în ultimă instanță temporalitatea lumii înseși, temporalitatea în care aceasta survine ca lume și se modifică, aceasta este categoria transcendentală fără de care nici o realitate istorică și prin urmare nici o istorie nu sunt posibile. În această istoricitate și prin ea, pe fondul din ei al ek-stazei timpului, oamenii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a le satisface, fără ca acest demers să fie lăsat la libera sa alegere după cum ea nu a ales ea însăși să trăiască și să-și asume sarcinile vieții. Legile istoriei nu sunt prin urmare nimic altceva decât legile vieții, însăși temporalitatea sa nu se epuizează în cea a lumii înțelegem prin aceasta exteriorizarea originară a exteriorității în care survine de fiecare dată o lume -, ci consistă în ultimă instanță în temporalitatea imanentă a vieții, în convertirea, în ea și făcută posibilă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu sunt prin urmare nimic altceva decât legile vieții, însăși temporalitatea sa nu se epuizează în cea a lumii înțelegem prin aceasta exteriorizarea originară a exteriorității în care survine de fiecare dată o lume -, ci consistă în ultimă instanță în temporalitatea imanentă a vieții, în convertirea, în ea și făcută posibilă de către ea, a dorinței în satisfacerea sa, a suferinței în bucurie. Istoria ca știință, fie că aceasta o știe sau nu, susține o relație esențială cu acest Fond ontologic al
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
obiectului științelor umane, obiectivarea vieții transcendentale sub forma unei semnificații ideale atașate fenomenului și făcând din el un fenomen uman este, după cum s-a arătat, constitutivă acestui obiect, precum și caracterelor reținute din acesta, fie și numai în mod implicit caracterele temporalității, sensibilității, valorizării, afectivității, intersubiectivității etc. Aceste caractere sunt legate înaintea obiectivării, în viața transcendentală însăși, potrivit unor reguli fundamentale și unei ierarhii ce aparțin propriei esențe a acestei vieți și o definesc. Le regăsim apoi în obiectivare sub formă de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vorba de cea a creatorului, a spectatorului sau a cititorului nu este astfel decât continuarea procesului neîntrerupt prin care viața se cultivă, adică se încredințează unui alt proces, cel al veșnicei veniri în sine în sporirea de sine. Ceea ce caracterizează temporalitatea acestui al doilea proces este faptul că ea nu este ek-statică, neavând niciodată nimic în sine de care să fie separată de către depărtarea unui trecut sau a unui viitor, ci temporalizându-se ca și încercându-se pe sine, în și prin
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
temporalizându-se ca și încercându-se pe sine, în și prin această încercare, în așa fel încât, sprijinită de sine și ca strivită de sine, fără să se creeze distanța nici unui recul posibil, ea este patos și nimic altceva decât patos temporalitatea sa nefiind nimic altceva decât mișcarea acestui patos, adică istorialul Absolutului în plenitudinea nicicând ruptă și ca atare neîntreruptă a suferinței sale și a bucuriei sale. Însă această plenitudine niciodată slăbită este cea a Energiei, ea este Prezența superputernică a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
persoană, o Idee -, prin chiar faptul de a instala acest ceva în actualitate îl așează în inconsistent, pentru că odată cu acest mod de a fi acolo în față pentru o clipă, ființa acestui Esențial, adică sporirea în sine a vieții potrivit temporalității sale proprii, nu mai este posibilă. Există așadar o cenzură proprie mass-media. Nu este numai, așa cum se întâmplă de obicei și cum vedem în efortul disimulat în mod mai mult sau mai puțin ipocrit al puterii de a le controla
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sensul care tocmai a fost arătat, devine el însuși acest adevăr, sau ceea ce îl face posibil. Primul caz este cel al unui adevăr practic, cel de-al doilea, al unui adevăr teoretic. Să adăugăm că această contemporaneitate își are propria temporalitate și propria omnitemporalitate. Omnitemporalitatea sa, de vreme ce este posibil a deveni contemporan al unui eveniment care a avut loc acum douăzeci de secole și, a fortiori, al oricărui adevăr rațional și ca atare intemporal. "A deveni contemporan" înseamnă totuși: a intra
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fortiori, al oricărui adevăr rațional și ca atare intemporal. "A deveni contemporan" înseamnă totuși: a intra în procesul care conduce la acel lucru al cărui contemporan dorești să fii și la contemporaneitatea căruia nu ajungi decât la capătul acestui proces. Temporalitatea acestuia din urmă este cea a ek-stazei, dacă este vorba de adevărul teoretic, cea, inextatică, a patosului, și astfel istorialul însuși al Absolutului, dacă este vorba de adevărul practic. Din natura contemporaneității în care orice transmitere și orice dobândire de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
legătură a unor fapte eterogene, precum nașterea, devenirea, moartea, reînvierea; Apele, plantele, femeia, fecunditatea, nemurirea; întunericul cosmic, viața dinaintea nașterii și existența dincolo de moarte, urmată de o renaștere de tip lunar ("lumina ivită din beznă"); țesutul, simbolul "firului Vieții", destinul, temporalitatea, moartea etc. În general, ideile de ciclu, dualism, polaritate, opoziție, conflict, dar și de reconciliere a contrariilor, de coincidentia oppositorum, au fost fie descoperite, fie precizate cu ajutorul simbolismului lunar. Se poate vorbi de o "metafizică a Lunii", în sensul unui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
are altfel de durată, că există și alte dimensiuni ale ei decât triada știută, habar n-aveam de înșelătoarele profunzimi temporale ale spațiului și multe altele. Nici acum nu am habar de ele. Doar că le simt. Știu acum că temporalitatea este însăși esența vieții. Că sunt făcut nu din această carne bolnavă, amăgitoare, plină de ciudățenii și de contradicții. Știu că sunt alcătuit numai și numai din timp. Un timp unic, dat numai mie și care mă adună, doar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prima beție solitară, plină de o savoarea pe care numai cei ce au practicat-o o pot pricepe... Cel ce bea conștient, programatic, își pierde umanitatea așa cum o percep ceilalți: pielea i se desprinde de pe trup, el devenind pur text, temporalitate, timp unic, timp ce dăruiește... De aici, Textul își țese singur firele, bețiile devin o lungă Beție, iubirile devin un lung șir plictisitor de dezamăgiri (de multe ori autoprovocate), comunismul lasă loc măreței perioade post-decembriste... Și, de fiecare dată, asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]