1,728 matches
-
singura dată când Faulques o văzuse plângând În război fusese În fața unui album, la Petrinja, În Croația, cu douăzeci și două de zile Înainte de șanțul de scurgere al șoselei care ducea la Borovo Naselje. Îl găsiseră pe podea, murdar de tencuială și ud de ploaia care picura prin acoperișul spart, deschis la două pagini unde erau lipite fotografiile de Crăciun ale unei familii, soțul și soția, bunicii, patru copii mici și un câine, fotografii fericite În jurul unui brad Împodobit și al
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nasture; neserios; netrebnic; oala; oală; oale; obiceiuri; ocupație; olărit; om bun la toate; om talentat; pantofi; patent; perete; perfect; petrecere; poet; popor; rău; reparație; respect; sabie; scriitor; scule; sculpturi; serviciu; slujbă; specializat; strungar; sudor; șantier; șmecher; șomer; știe; tata; tată; tencuială; tencuitor; tîmplărie; tradiții; treabă; unealtă; uzină; vechi; vînător; ziditor; ziduri (1); 769/197/71/126/0 mic: mare(178); copil(112); pitic(72); furnică(18); scund(17); neînsemnat(15); mîncare(13); bebeluș(12); firav(12); minuscul(12); neajutorat(12); mărunt
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
perimetru; peste; piatra; pink floyd; placaj; plasă; de poliție; nu pot trece; prag; pripas; probă; proteja; pumn; pușcărie; rece și înalt; restrîns; rezistent; rezistență; rigid; a sări; sec; separare; separație; sex; sfîrșit; singurătate; solid; a sparge; stabilitate; stîncă; stricat; tăcut; tencuială; timid; trainic; trăinicie; trecere; tristețe; valută; veșnic; vîrf; voievod; zidar; zidari; zidul chinezesc (1); 780/179/62/117/0 zvon: bîrfă (215); veste (65); știre (48); vorbă (38); minciună (30); bîrfă (26); sunet (25); bîrfe (24); vorbe (21); informație (15
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dimineață l-am găsit pe șantier, lângă baracă. Îi trezea pe muncitori, îi zorea să-și încălzească mâncarea și să vină, că are o urgență acasă. Inventase o prostie cusută cu ață albă, că ar fi apărut nu știu ce fisuri în tencuiala de pe garaj... Nu mi-a trebuit mai mult: dacă nu era în stare să aprecieze eforturile mele și se ducea cu noaptea în cap la baraca muncitorilor pentru un damf de varză cu carne, ei bine, eram și eu în
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ingredientelor; * Tocmai îmi zugrăveam bucătăria și holul după ce arsesem o ciorbă de legume... În acea perioadă încă mai eram combinată cu numărul șase, iar acesta tocmise niște meseriași foarte harnici. Într-o singură săptămână reușiseră să curețe toți pereții de tencuială. (Încercaseră ei să dea jos doar vopseaua, dar nu mergea - negreala nu se ducea, iar mirosul de ars era parcă tot mai pregnant; râcâiseră primul centimetru de tencuială, tot fără folos; în cele din urmă se consolaseră cu gândul că
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
foarte harnici. Într-o singură săptămână reușiseră să curețe toți pereții de tencuială. (Încercaseră ei să dea jos doar vopseaua, dar nu mergea - negreala nu se ducea, iar mirosul de ars era parcă tot mai pregnant; râcâiseră primul centimetru de tencuială, tot fără folos; în cele din urmă se consolaseră cu gândul că trebuie dat jos totul, până la placa de beton, dacă voiau ca bucătăria și încăperile adiacente să mai poată fi folosite.) Pe băieți îi știam din vedere, locuiau în
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
folos. Ajungând acasă, spală copilul pe frunte și pe tâmple și îi dă să bea vreo trei picături, iar cu apa rămasă merge la casa femeii care "i-a luat somnul" și o aruncă în cruciș asupra ferestrei, ia puțină "tencuială" pe care o pune în leagănul copilului 209. Pentru a-l vindeca pe copil de "ceasul rău", descântătoarea merge dis-de-dimineață, până a nu răsări soarele, la un pârâu sau la o fântână și aduce "apă neîncepută", nevorbind cu nimeni și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
istoria, alimentează ideea la care vrea să ajungă poetul, aceea că arta cere sacrificiu, armonie, echilibru, perseverență pentru a depăși timpul. Deodată pietrele vechi/ se regăseau perechi/ două câte două/ Se așezau în clădirea cea nouă/ Mănăstirea își leapădă șubrezirea/ tencuiala neîntocmeala/ temelia și nurii/ slăbiciunea nelegăturii." Ca și la Arghezi, descântecul este de dragoste, de boală, de brâu, de subțioară, boală dată de joimărițe, boala semințelor. Puterea de proliferare, zbânțul din sămânță, cum spune Ion Gheorghe se realizează într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
16, respectiv 4 versuri, cu măsură și ritm variabile, cu rimă împerecheată). Incipitul asociază eului liric ipostaza poetului care creează întrun spațiu al claustrării, năzuind să transforme în artă orice experiență trăită sau imaginată: Le am scris cu unghia pe tencuială / Pe un părete de firidă goală. Prima secvență surprinde condiția neobișnuită a artistului modern, imaginând actul scriiturii întrun uni vers carceral. În acest context, motivul întunericului și motivul singurătății devin simboluri ale condiției umane și, implicit, ale existenței poetului. Solitudinea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
așezările civile ale castrelor. Ceramica locală romană cuprinde recipiente de mari dimensiuni cu pereții groși avînd margini evazate. Tot la Cătunele s-au descoperit tuburi de lut, care se foloseau la transportul căldurii din ,, lupocaustum ” , la rețeaua de tuburi de sub tencuiala compartimentelor ce se Încălzeau. Obiectele de metal descoperite constau În chei de fier, balamale, vîrfuri de lance, cuișoare, piroaie. În castrul de la Cătunele s-a descoperit o monedă aparținînd Împărătesei Lolovina, soția Împăratului Gallienus (253-268) care are o mare importanță
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
secvențe lirice, poezia exprimă crezul artistic arghezian pe de-o parte, și neputința artistului de a crea în condiții de claustrare, pe de altă parte. Singur, în spațiul carceral, fără uneltele scrisului, poetul încearcă să scrie versuri "cu unghia pe tencuială", cu slabele sale forțe creatoare. Dar versurile ("stihuri fără an") fuseseră săpate în sufletul artistului: "Stihuri de groază/ De sete de apă/ Și de foame de scrum". În condiții de claustrare, artistul nu se mai regăsește pe sine în calitate de creator
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a imperfecțiunii umane, într-un gol temporal: "Sunt stihuri fără ani", sub forma unui bocet arhaic, în care se împreună aspirația spre puritate ("de sete de apă"), cu dorința de extincție ("Și de foame de scrum"). În celulă, numai existența tencuielii se justifică fiind singura "filă" accesibilă pentru exprimarea gândirii și simțirii poetice. Dacă apostolii au primit ajutoare din partea divinității, poetul a fost lipsit de ajutor, rămânând în singurătate și tristețe. La nivelul versificației remarcăm rima-pereche și ritmul neregulat. Unele sonorități
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu gradul de locotenent major) să nu surprindă nimic dacă trecea pe acolo cu misiunea de a uda florile din glastra de la geam pentru a curăța lentilele camerelor de luat vederi pivotante orientate spre interior. Scenă de lucru reconstituită cu ajutorul tencuielii cu memorie (asemănătoare celei a saltelelor din reclame) dintr-un birou al cărui amplasament (pardon: locație) este clasificat(ă). Low-Choir: Hei, Tso-Py, te-a căutat iar "Îmbufnata" Tsop-Ir-Land: Ce bufniță nesuferită. Trimite-o-n...aa de mai sună, am treabă
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
alte simțuri. (47) În timp ce recepționera vorbea la telefon cu Hélène, eu mă apropiai de ușa de sticlă pentru a arunca o privire în curtea hotelului. Aceasta era pavată și înconjurată pe trei laturi de niște clădiri lungi în stil hispano-american: tencuială albă, fier forjat, beton și acoperiș din țiglă rotundă și roșie. Cîteva alei cimentate porneau din curte, treceau pe lîngă clădirile albe, despărțindu-se în parc, înguste, mărginite de copaci, de arbuști și de flori. Ai fi spus că e
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și Leric Ghiță au muncit la această lucrare. Întrucât fratele Cornel lucra ca maistru la balastiera din Ghioroc s-a putut procura în mod cinstit material pentru reparațiile necesare clădirii. Reparația a constat în faptul că s-a dat jos tencuiala din pământ, s-a tencuit cu mortar, s-a văruit tot exteriorul clădirii. Sora Lenuța Miculiț își amintește faptul că fratele Cornel ar fi dorit să scrie versete din Biblie pe exteriorul bisericii la fel cum la biserica baptistă din
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
de un meseriaș pe nume Mișu cu o echipă din Colonie Ghioroc plătit de biserică, dar acesta a renunțat înainte de finalizarea lucrărilor pe motiv că ar vrea să primească banii înainte de a termina lucrarea. Acesta a reușit să dea jos tencuiala veche, și să pună plasa de rapiț, astfel că fratele Dominic de la biserica penticostală din Vladimirescu a continuat tencuirea în interior. Zugrăvirea din interior a continuat-o Mitru lui Bobo, un meseriaș din comună. Traian Struț și Claudiu Bârzu din
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
mare, aproape tunător, ieromonahul începu ectenia mare. Lui Ștefan îi fu de folos coborârea ochilor, căci în pardoseala pronaosului observă un loc în care aceasta era dată la o parte ca să se pună o piatră de mormânt. Era neprinsă cu tencuială, pentru că era piatra pe care și-o făcuse arhimandritul Ioan pentru înmormântarea sa. Se uită în jur, în pronaos nu era nimeni, toți monahii erau în naos și cu glas mare cântau Sfinte Dumnezeule, cel Puternic. Prințul se întoarse spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aur fuseseră spintecate cu iataganele, saltelele și ele fuseseră desfăcute, lăzile desfundate pe motiv că ar putea avea fund dublu, icoanele scoase din chivoturi, pereții palmă cu palmă ciocăniți și, unde li se păruseră că sună a gol, dezbrăcați de tencuială până la cărămidă, scrisorile răvășite, cărțile scoase din scoarțele lor cu o furie nebună. Este adevărat, găsiseră pungile cu aurul pe care i-l încredințase doamna Marica în cele trei sau patru zile cât fuseseră Brâncovenii eliberați și stătuseră la Vlah
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mașina străbătu mai întâi niște străzi noroioase și ajunse curând într-o piață pătrată, destul de mare. Printre bălți, lutul roșu mai păstra încă urme de cauciucuri, de roți de căruță și de copite. De jur-împrejurul pieței se vedeau case scunde, cu tencuiala felurit colorată, iar în spatele lor se înălțau cele două clopotnițe rotunde ale unei biserici în stil colonial, spoită în alb și'ân albastru. Peste acest decor sărac plutea, venind dinspre estuar, un miros de sare. Prin mijlocul pieței rătăceau câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ofranda de bun venit. Ieșiră din grădină, străbătură mai multe străzi noroioase și ajunseră în piața publică plină de gropi, care părea și mai mare din pricina caselor scunde aflate jur-împrejur. Deși ploaia nu se întețise, apa curgea acum șiroaie pe tencuiala zidurilor. Prin văzduhul spongios, vuietul fluviului și al copacilor ajungea, înăbușit, până la ei. Înaintau cot la cot, d'Arrast, călcând greoi, bucătarul, cu pasul hotărât și elastic. Acesta ridica din când în când capul și surâdea către tovarășul său. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
balansoarul în piele verde, atingând un pat de călugăr, lângă un scrin alb : adăpostul, poate, pentru musafiri cheflii sau pentru popasul călăto rilor veniți de departe. Peretele din fund n-avea decât ferestre. Toate deschise, în soarele verii care albise tencuiala. Lumina venea, însă, parcă, circular, prin toate încăperile care înconjurau holul. Văzu, în oglindă, tava cu cești de cafea adusă de o fată în șorț negru și cu dantelă albă la guler. Cercurile negre ale cafelelor deveniră, și ele, dintr-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cubi săpătură, trei sute douăzeci de la zero la doi metri adâncime, încă trei sute douăzeci de la doi la patru metri adâncime, restul de treizeci și doi metri cubi peste patru metri adâncime. Sprijinirile, umplutura, volumul scăzut din săpătură, transportul pământului excedentar, betonul, tencuiala, gura de vărsare... inginerul A.P. își cufundă fața în pătratul albastru al batistei, pe care o trece, de câteva ori, dinspre frunte pe obraji și pe gât. Curg secundele, căldura urcă, monotonia creșterilor mici, insesizabile, timpul încremenește, ziduri muiate, fragmentare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ani. Am văzut doi țăcăniți de zugravi tineri, veniți să ne zugrăvească apartamentul, mergând pe scările lor ca pe catalige. Unul s-a prăbușit peste mine, aproape strivindu-mă. Au făcut apoi modele cu rolul: brăduți și floricele cafenii pe tencuiala galbenă. Mi se păreau minunate. îmi plăcea și cum mirosea vopseaua. Ieșeam și intram din casă pe fereastră. Copiii de vârsta mea ne adunam la demisol și ne jucam "de-a doctorul cu chiloții jos". Foarte aproape de vila noastră era
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din bani câștigați de mine, din scrisul meu, s-a dizolvat în tristețea aceea. După vreo doi ani au venit țiganii și și-au întins rufele, ca niște drapele, prin balcoanele mâncate de rugină. Au stat o vreme așa, cu tencuiala stacojie ningând peste ei de pe pereți, până cineva s-a-ndurat să revopsească totul în culori aproape 33 acceptabile. Acum fetițele lor cu funde roșii în cozi bat mingea în singuratice curți interioare. Dacă treci și de țigănie, ieși în Teiul Doamnei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
grămezi de moloz și cărămizi împrăștiate la tot pasul, trecu de niște schele metalice înalte. Lucrătorii cu tichii din hârtie de ziar, umpleau în căldări de tablă mortarul. Privindu-i se miră: ,, Ia uite-i, cu canciocul aruncă materialul pentru tencuială și, nu numai că nu se scurge, dar parcă se așează exact la locul lui. Am încercat o dată să repar treptele casei, însă amestecul meu de apă și ciment curgea în toate părțile. Mare lucru să fii meseriaș!“ - Unde-i
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]