1,699 matches
-
piatră, a cărei estetică, finisare, e doar ordonarea asizelor... Apusul continuă Însă să ofere zeului zidul din piatră fasonată al catedralelor. Și astfel istoria Bizanțului e aceea a pierderilor, Încununată cu a Constantinopolului Însuși. Obosit de atâtea războaie, turcul inventează tencuiala, menită a Înlocui ieftin placarea, mozaicul, fresca care până aici netezea zidul. Grație ei, zidăria poate fi oricât de neglijentă, iar cutremurul de acum doi ani a dezvăluit consecințele. Cât despre zeu... Ce să facă el cu o biserică mântuită
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai intens, aceste materiale de construcție neadecvate. Iar popa nu știe ce face/promovează pentru a replica proiectantului care până aici a făcut hale industriale, căci la Teologie nu se vorbește despre biologie. Până și finisajul suferă aceeași devenire: de la tencuiala pe bază de var - un material indiferent - obligatorie pentru etalarea frescei, s’a ajuns la una pe bază de ciment - material direcționant. Concluzia? Ce face omul cu mâna lui... „Meridian“, 5 septembrie 2002, ora 12,42 71. Prostii Rușine mie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ales de când turcimea care s’a Înstăpânit chiar pe vechiul Bizanț i-a adăugat mahalalele? Orașul se Întinde În Natură, dar nu prin frontul perfecțiunii, frumuseții, ci prin acela al gunoaielor și sordidelor - era să spun amenajări - bidonviluri. Care, oricâtă tencuială - tot o treabă turcească; nomina odiosa totuși căci nu cu turcul am ce am ci cu superficialitatea, lucrul de mântuială - ar acoperi urâțenia interioară, sunt o palmă pe obrazul Naturii. Unde sunt iernile de altă dată? Adică frumusețea civilizației grecești
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
apar destule cărți, chiar Îndelung pigulite care, undeva pe la sfârșit, etalează o erată; dar se găsesc destui cititori care n’o bagă În seamă... Așa vorbind, aș spune că Îndreptarea nu repară niciodată Întrutotul o greșeală, ceva de genul că tencuiala nu poate Îndrepta un zid strâmb asigurându-i trăinicia, ci doar o promite aceluia care-l plătește... Dacă stau să mă gândesc bine, asta, tencuiala, e o invenție turcească, desigur În relație - una limitativă desigur - cu „turcu’ plătește“, precum deunăzi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vorbind, aș spune că Îndreptarea nu repară niciodată Întrutotul o greșeală, ceva de genul că tencuiala nu poate Îndrepta un zid strâmb asigurându-i trăinicia, ci doar o promite aceluia care-l plătește... Dacă stau să mă gândesc bine, asta, tencuiala, e o invenție turcească, desigur În relație - una limitativă desigur - cu „turcu’ plătește“, precum deunăzi la ultimul cutremur... Motivul În virtutea căruia sper să scap nevătămat e că Însăși Natura uzează de eroare, ceva În care Își vede unul dintre motoarele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care erau repartizate două familii, un inginer de la CFR și un profesor universitar. Nefiind proprietari, aceștia cârpeau doar din când în când acoperișul prin care țârâiau ploile. Cu timpul, din zidirea lor rămase doar un spate orb de cărămidă, cu tencuiala căzută. O casă urâtă, cu coasta către stradă și care, după sistematizare, rămase cu peretele pe trotuar. O înveselea doar un decor de iederă urcată până la acoperiș. Deasupra stăpânea un cer tăiat de două ori pe zi de cursa avioanelor
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Omul părea ursuz. Poștașul n-a avut noroc. Deși aviatorul îi dădea bacșiș, îl lua la rost că a venit prea târziu cu pensia. În scurt timp s-au împrietenit însă, încât poștașul de câte ori trecea pe lângă clădirea dărăpănată și cu tencuiala căzută de la cutremur se oprea, suna la ușă, fostul aviator deschidea, îl chema înăuntru și stăteau de vorbă. Bătrânul n-avea ce face toată ziua, simțea nevoia să vorbească cu cineva. Poștașul venea pentru bacșiș și pentru un pahar mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
acea casă un om care a luptat în război. Municipalitatea a respectat dorința noii proprietare. Casa aștepta parcă un cutremur sau un vânt mai puternic să o dărâme. Nu se ocupa nimeni de ea, n-o repara, n-o văruia. Tencuiala se zdrobea, crăpăturile se lărgeau, ferestrele se strâmbau, geamurile plesneau, poarta de fier forjat se închidea mai greu, scârțâia. Fostul aviator venea, pleca, încuia și descuia ușa masivă de la intrare fără să se uite în jur. La început s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
era plecat la o întrunire cu foștii colegi de aviație. Norocul i-a surâs încă o dată. Pe stradă a trecut în viteză mare, zguduind pământul, un camion plin cu piatră de construcție pentru șantier. Casa fostului profesor de renume, cu tencuială căzută până la cărămidă și crăpături mari cât palma în perete, atât a așteptat un mic cutremur de pământ adus de o mașină condusă de un șofer zănatic. Crăpăturile s-au lărgit enorm, acoperișul ruginit s-a rupt în două și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de nedescris. Gardul e stricat, dinspre stradă, pe latura cu "blocurile NATO" unde era liziera de la Divizion, s-ar putea intra dar te oprește o țesătură de tufe și mărăcini și niște mormane de pământ. Clădirea Divizionului este cojită de tencuială și cu ochii scoși, nu mai are ferestre. E ca un cadavru. Este împrejmuită separat de celalalte pavilioane. În curte era un automobil și la gard au venit furioși trei dulăi. Cred că este preluată de o firmă ce o
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
și farmecelor Împotriva deochiului sau a bolilor de ochi se foloseau „ochi de sfinți” reprezentați pe frescele bisericilor. Unul dintre cele mai puternice ingrediente cu care opera descântătoarea - cel care insufla „putere dumnezeiască” actului magic - era praful de vopsea și tencuială scrijelit de pe ochii sfinților sau dracilor zugrăviți pe zidurile bisericilor. Mai rar erau scrijeliți ochii personajelor reprezentate pe icoane, troițe sau cruci : „unele femei știu face pentru orbirea bărbaților cu jugrăveala ce o iau scoțând ochii sfinților de pe troițe” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Din instinct am urmat îndrumarea ,,diabolicul’’ sfat...târând după mine geanta plină cu de-ale gurii (așa cum îi stă bine unui pacient în spitalele scumpei noastre patrii ) și alte lucruri de recuzită personală. Am făcut primii pași în afara clădirii cu tencuiala căzută pe ici pe colo, acolo unde trei cucoane în halate albe trăgeau cu poftă din țigările ajunse aproape de filtrul roșu îmbâcsit de ruj. Nu erau nici urâte și nici frumoase femeile, nu îmi mai amintesc bine acele corpuri diforme
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
sale, vedea în ea un anumit triumf al "geologicului" și "decrepitudinii". Funerarul devine o componentă constantă a peisajului eminescian: doma părăsită, clopotnițele și chiliile surpate: El se opri înaintea unei case, ce se ridica izolată în mijlocul unei ogrăzi pustii... orice tencuială căzuse de pe ele, încât părea o bucată din ruina unei cetăți." (Sărmanul Dionis) Fascinația "cemeterială"20 nu merge însă niciodată spre morbid, spre descompunerile cadaverice (precum în poezia lui Baudelaire). Eminescu descrie cadavrul în raclele mausole ielor (Strigoii, Gemenii, Avatarii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
coridorul de jos, pe dinaintea ferestrelor acestei săli. Pantazescu începu operația când viscolul sufla mai tare: tăie tavanul și făcu o gaură atât de mare cât să poată intra o umbrelă închisă. Din cauza viscolului, santinela nu auzi căderea micilor bucăți de tencuială. Apoi deschise umbrela și lărgi gaura atât cât să poată trece corpul său. Acum bucățile cele mari din tavan cădeau în umbrelă și nu mai era nici un pericol ca să facă zgomot. Când deschizătura fu destul de mare ca să poată trece un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu gradul de locotenent major) să nu surprindă nimic dacă trecea pe acolo cu misiunea de a uda florile din glastra de la geam pentru a curăța lentilele camerelor de luat vederi pivotante orientate spre interior. Scenă de lucru reconstituită cu ajutorul tencuielii cu memorie (asemănătoare celei a saltelelor din reclame) dintr-un birou al cărui amplasament (pardon: locație) este clasificat(ă). Low-Choir: Hei, Tso-Py, te-a căutat iar "Îmbufnata" Tsop-Ir-Land: Ce bufniță nesuferită. Trimite-o-n...aa de mai sună, am treabă
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
pentru confecțiile bărbătești tradiționale, culorile pastelate în cazul confecțiilor feminine. Culoarea este indisolubilă de lumină, în alegerea luminii un criteriu determinant constituindu-l confortul vizual al clienților. De asemenea, se acordă o atenție tot mai mare modului de colorare a tencuielilor, preferându-se nuanțele calde care să favorizeze o bună dispoziție. În prezent, problema culorilor a luat o mare amploare și comerțul modern ține cont de psihologia culorilor atunci când oferă produse ce pot avea impact asupra omului. Industria țesăturilor, a jucăriilor
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
unde/ cuvintele viețuiesc libere, deși urechi/ potrivite nu sunt./ Unde/ moartea e umbră, și nemurirea e umbră" (Înlăuntrul, vol. În umbra luminii, ed. cit., p. 6) 90 Ca în poemul Imagine de final (vol. Ziua de dinainte), în care "Prin tencuielile florii se străvede un fum de sfârșit,/ îndemnând înainte" (ed. cit., p. 50). 91 "Trebuie să străbat această pânză iluzorie, încet s-o destram/ și s-o transform într-un geam transparent" (Freamăt, vol. Ziua de dinainte, ed. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
artistul poate să deseneze și să ducă opera la bun sfârșit ca și cum ar fi vorba de un tablou, amestecând întotdeauna în culori puțin lac, pentru a nu mai trebui să lăcuiască pictura la sfârșit. În celălalt caz, artistul face o tencuială curată sau din stuc52 de marmură sau din cărămidă pisată cât mai mărunt pe care o răzuiește cu tăișul mistriei pentru ca peretele să rămână zgâriat; după această operațiune, se așterne un strat de ulei de sămânță de in și se
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
un vas un amestec de smoală gre‑ cească, mastic și lac gros, care după ce se fierbe se întinde pe zid cu o pensu‑ lă, netezindu‑se la urmă cu o mistrie încălzită în foc, acoperindu‑se toate gă‑ urile din tencuială și dându‑se zidului o față netedă. Când totul s‑a uscat, se întinde masticul și se lucrează după regulile obișnuite în pictura în ulei53. În privința picturii în ulei pe pânză, trebuie să se ține cont de faptul că poa
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
tablouri mici dar și tablouri pentru altare, sau opere de foarte mari dimensiuni, spre exemplu picturile din palatul San Marco din Veneția. 3.3. Tehnica frescei Fresca - termen derivat din cuvântul fresco („proaspăt”) - este o pictură murală executată pe o tencuială proaspătă, în care culoarea este încorporată chimic, putând astfel să fie con servată timp nelimitat. 51 Cf. p. f. Carrassat - i. marCadé, Mișcări artistice în pictură, Ed. Rao, București 2007, 10. 52 Stuc - mortar din ipsos amestecat cu praf de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
vv, Icone, Milano 1997, 103. Cap. iii. fiGura lui miChelanGelo în istoria artei 89 Fresca se compune din trei elemente: ‑ Suportul, respectiv zidul din piatră sau cără‑ midă, care trebuie să fie uscat și fără denivelări. Înainte de a se aplica tencuiala, se acoperă cu un amestec de var gras stins, nisip și apă, într‑un strat de cca. 1 cm, pentru a‑l face cât mai neted posibil. ‑ Tencuiala sau mortalul, elementul purtător al frescei, este compus dintr‑o pastă alcătuită
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
care trebuie să fie uscat și fără denivelări. Înainte de a se aplica tencuiala, se acoperă cu un amestec de var gras stins, nisip și apă, într‑un strat de cca. 1 cm, pentru a‑l face cât mai neted posibil. ‑ Tencuiala sau mortalul, elementul purtător al frescei, este compus dintr‑o pastă alcătuită din nisip fin, pulbere de marmură, var și apă. Tencu‑ iala caracteristică tehnicii al fresco, este formată din două straturi: fresca neagră, primul strat și fresca albă, care
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
caracteristică tehnicii al fresco, este formată din două straturi: fresca neagră, primul strat și fresca albă, care se așează peste primul. De fapt, fresca albă este stratul pe care se pictează 54. ‑ Culoarea, care se așează în mod obligatoriu pe tencuiala încă udă, este o vopsea minerală rezistentă la var. Executarea unei fresce este foarte dificilă, iar principala dificultate în teh‑ nica picturii în frescă, este necesitatea de a așterne cu rapiditate culorile, care presupune pregătiri specifice. Pigmenții minerali, caolinuri și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
teh‑ nica picturii în frescă, este necesitatea de a așterne cu rapiditate culorile, care presupune pregătiri specifice. Pigmenții minerali, caolinuri și silicate, trebuie diluați în apă, înainte de a fi aplicați cu o pensulă dură sau moale în funcție de efectul dorit pe tencuiala proaspătă, încă udă - intonaco fresco - așa încât diferite culori dau rezultate diverse pe aceeași suprafață: spre exemplu, pig‑ mentul albastru de cobalt („albastru regal”), adică silicatul de potasiu și co‑ balt, își pierde luciul prin uscare; de aceea în cazul frescelor
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
fiind Palatul Senatorilor. Laturile neparalele sunt ocupate de două construcții identice din punct de vedere al tratării intelectuale: 73 Vestibul - încăpere prin care se trece pentru a intra într‑un edificiu. 74 Șambrană - cadru decorativ al unei uși executat din tencuială, piatră sau metal. Cap. iii. fiGura lui miChelanGelo în istoria artei 98 Palatul Senatorilor este încadrat de palatul nou într‑o parte, și de Palatul Con‑ servatorilor, în cealaltă parte. Latura mică rămâne deschisă având doar o sca‑ ră frumoasă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]