38,269 matches
-
și Brasovia (pentru Brașov); spațiul dobrogean preferă numele coloniilor grecești - Histria Callatis, Tomis. Puține nume provin din substantive comune: Prietenia (trenul care leagă Bucureștiul de Chișinău), Unirea (Vîntu de Jos - Curtici). S-ar putea vedea în aceste rapide înșiruiri unele tendințe ale discursului național, dar și diferențe datorate identităților regionale: majoritatea numelor istorice și literare semnificative par a fi rezultatul orgoliului cultural moldovenesc, în vreme ce Transilvania își transpune și în căile ferate tradițiile polemice latinizante ale școlii Ardelene, iar Muntenia preferă neutralitatea
Trenuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17766_a_19091]
-
specialitatea lor. În schimb, ies prea tare în evidență confuzia, vulgaritatea, într-un cuvînt, un soi de amatorism. Destul de trist cînd te gîndești ce păpușari și ce spectacole absolut minunate am văzut, Adunarea păsărilor a lui Pepino imprimînd o nouă tendința și lansînd prima promoție de păpușari. Nu tocmai roz stau lucurile nici la colegii lor de la actorie. Deși au abordat texte și registre interesante și diferite, desi profesorii Sanda Manu și Mircea Albulescu s-au străduit să găsească soluții regizorale
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
pe poziții de stânga, cât de cât, ca atâția alți foști militanți din occident și de la noi care, despărtindu-se de comunism, s-au îndreptat spre o stânga ceva mai liberală? Nu a procedat astfel Desliu ci a respins ferm orice tendința de regrupare la stanga a dezamăgiților de comunism. În ultimul an de viață făcea elogiul monarhiei și al Regelui Mihai. (Un gest asemănător, încă mai neașteptat, l-a făcut, tot înainte de a muri, si Titus Popovici). Radicalismul trecerii pe alte poziții
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
și un nume maghiar: "bre Laszlo" (AC 2, 1999, 5). O atestare interesantă (din alt context publicistic) ilustrează încă o modificare, despre care vorbește și Domnită Tomescu, în Gramatică numelor proprii în limba română, 1998, p. 183, ca despre o tendință a limbii populare: extinderea analogica a vocativului în -e la nume masculine care au nominativul în -a: "M-ai învins... Maradoane!" ("Tineretul liber - Supliment literar-artistic", 27, 1990, 11). Chiar dacă, așa cum observăm de la început, procedeele de acest tip produc un umor
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
poeziile lui Lucian Vasiliu prezintă, după cum ne atrage atenția poetul însuși, spectrul unor "icoane de sînge". De remarcat, sub zodia melancoliei, amestecul de trecut și viitor, acea tensiune combinată a tîmpilor extremi, eludînd prezentul. Slăvirea timpului consumat nu e decît tendința de renaștere, pește accidentele zilei de azi, într-un triumf al "eternei reîntoarceri": "Într-o zi de vară, campestra/ mușc din mărul angelic,/ epuizat de exercițiile de peste an, la palestra// Rețină a manuscriselor oarbe,/ văd printre zabrele, în penumbra/ cum
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
excepții, organizate absolut independent și, pînă la un punct, chiar confidențial, intră într-o ciudată sincronie și identifică drept contemporane cam aceleași seturi de valori și aproximativ aceleași coduri de comunicare. Concluzia directă care se desprinde din aceste observații este tendința clară către ecumenismul expresiei, către integrare și globalizare sau, altfel spus, către un fel de esperanto al limbajelor artistice. Două componente par extrem de interesante în această tendință: în primul rînd, faptul că fiecare țară evaluează implicit drept contemporan doar un
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
aceleași coduri de comunicare. Concluzia directă care se desprinde din aceste observații este tendința clară către ecumenismul expresiei, către integrare și globalizare sau, altfel spus, către un fel de esperanto al limbajelor artistice. Două componente par extrem de interesante în această tendință: în primul rînd, faptul că fiecare țară evaluează implicit drept contemporan doar un segment foarte restrîns din cîmpul larg al fenomenului și din formele sale simultane de manifestare și, în al doilea rînd, evoluția inversă a formelor simbolice față de practică
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
mai vechi: Da un titlu la viața asta". Deambularea plictisita a unui "navigator solitar fără de ieșire la mare", în stare să mai zăbovească doar la vămile unei acutizate autoexaminări, sufocat de amintiri golite de sens, stinse sau gîtuite prematur, mărturisesc tendința de stabilizare într-o constantă - de atitudine și de discurs - a eului poetic din Percheziționarea îngerilor. Adolescență cîndva reconfortant negatoare pălește în imaginea din oglinda-poem, care arată cu o cruzime sporită ridurile și căruntețea. La fel cum reflectă și reprezentația
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
marfă de marfă mi se pare asemănătoare mai curînd cu structura genitivala prin care se exprimă valoarea de superlativ (prostul proștilor, minunea minunilor). Dacă într-adevăr acesta este termenul de comparație cel mai potrivit, ar fi încă o dovadă a tendinței actuale de reducere a flexiunii, în favoarea construcțiilor analitice. Evident, e de văzut dacă modelul se va extinde și asupra altor termeni - sau va rămîne circumscris expresiilor citate.
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
în derîdere./ Străbat ale șobolanilor curți/ împielițat cu gloria ruginei./ Rege desculț îmi pipai chipul/ umflat în bălti puturoase.// Peste care înfloritor o să ningă!" (Clovnerii). Muzicală, strînsă cu elegantă în tiparele unei prozodii tradiționale, producția lui Emil Dreptate exprimă o tendință a decorporalizării trăirilor. Sîngele sau apare subțiat, întomnat, răspunzînd cu melancolie decorului medieval local, într-un amestec de reflexe istorice și umori declinante: Cîntecul ce îl auzi prin toamnă/ E al armurilor pe care le-am purtat/ Ori semnul inimii
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
în timpul acestuia) mai activi se vor dovedi a fi pașoptiștii munteni. Cei mai activi dintre ei fiind gruparea constituită în jurul lui I.C. Brătianu și C.A.Rosetti. S-au remarcat în luptele pornite împotriva domnitorului Al. I. Cuza care, prin tendințele sale cezariste (după modelul lui Napoleon al III-lea) și-a atras dezaprobarea și a conservatorilor și a liberalilor constituiți în așa-numita monstruoasa coaliție, care a forțat abdicarea silită a domnitorului. Kogălniceanu i-a fost, dimpotrivă, aproape domnitorului pînă
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
a premierului, s-au pus bazele României moderne. N-aș spune că Partidul Conservator, existent și el dinainte dar oficial înființat în 1880, n-a îndeplinit în acest joc politic democratic nici un rol. A îndeplinit, chiar în opoziție fiind, prin tendințele frenatoare, care mai temperau elanurile prea pripite ale liberalilor, legislative sau executive. E, să recunoaștem, un rol politic foarte important. Dar funcțiunea esențială a exercitat-o, fără îndoială, Partidul Liberal de sub conducerea autoritara (de aici și apelativul "vizirul") a lui
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
surprinzător de multe direcții - de la cele mai savante discipline și până la ingeniozitatea cerută de învățarea autodidacta, în închisoare, a artei tricotatului. Diversitatea solicitărilor, ca și natura lor îl mențin pe cel foarte înzestrat în zona de gravitație a urgentelor pământești. Tendințele, cele două, se concurează inevitabil și dramatic în inima celui angajat în această dispută. Aură tragică pe care numele maestrului o dobândește în desfășurarea unei istorii crude pare, de la un punct, scena unei sfâșieri intime, constitutive. "Bivalenta" lui Fay fusese
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
și postbizantină. Pînă la un punct, George Tzipoia preia mesajul purist și gîndirea de tip constructivist ale lui Alexandru Tipoia din ultima să perioadă, dar este solidar în mod direct și cu experiențele bidimensionalului de factură modernista, în general, cu tendințele de opacizare a imaginii și cu dematerializarea acesteia ca alternativă la retorica nenumăratelor naturalisme. Însă George Tzipoia nu ajunge la aceste reprezentări prin retrospecție culturală, prin citat sau prin colaj de motive, ci printr-o decantare lentă a proprie-i
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
a înregistrat destul de multe adverbe în -mente: dialecticamente, necesariamente, eminamente, pertinamente, sinceramente, imperiosamente, directamente, succesivamente, exclusivamente, productivamente, precizamente, realmente, legalmente, specialmente, artificialmente, socialmente, principalmente, materialmente, esențialmente, penalmente, generalmente, literalmente, moralmente ș.a. După aproape o jumătate de secol, constatăm că principalele tendințe observate în folosirea sufixului rămîn valabile: acesta caracterizează în continuare limbajul cult și nu este cu adevarat productiv - probabil și pentru că română dispune de procedeul simplu al conversiei, care îi permite să transforme în mod elegant și economic, fără adăugare
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
generis. Ca rezultat al acestei stranii reacții ce limitează libertatea prin sine, eul se teme de el însuși, se evita, se exorcizează. O înfățișare mai superficială a unei atari autonegări a eului am consemnat-o, în mai multe rînduri, comentînd tendința centrifugala a optzeciștilor, atrași de anecdotic, descriptivism, reportaj, în contextul moral al unui cinism vizînd deopotrivă obiectul și subiectul discursului lor. Un alt tip de reacție constă în asumarea profundă a eului, pînă în momentul în care acesta se desprinde
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
satisfăcător, că există două grupuri de scriitori, aparținînd aproximativ aceleiași perioade de "intrare în scenă", favorizate de scurtă "liberalizare" din jurul anului 1965. Unii care s-au "oficializat", la întretăierea "orizontului de așteptare" public, ce dorea apariția unor valori autentice, cu tendința cîrmuirii de a-si anexă aceste valori, pentru a-și asigura o cît mai impunătoare fațadă de "realizări culturale", alții care, veniți cu puțin mai tîrziu, ori pur și simplu lipsiți de o strategie eficientă a afirmării, cu toate că nu mai
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
locuri publice, mă comport că și ceilalți. Dar odată ajuns acasă, redevin eu. Nu pot trăi decît românește - cu gînduri, cu lecturi, cu obiceiuri și mai ales cu sentimente românești. - Nu va însingurează felul dumneavoastră de a gîndi? - Nu am tendința de a ma însingura de dragul singurătății. Totuși, dacă stau și mă gîndesc, în exil m-am simțit cumplit de singur. Nu mai sînt în mediul meu. Pînă și în pușcărie era "mediul meu". Aici rămîn, totuși, un rătăcit printre străini
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
prezentului și cum legendă fertilizează adesea cotidianul, prin asociație, dar și prin complexitatea proiectului, Bienala de la Veneția și-a dobîndit, în timp scurt, o putere de fascinație comparabilă cu a Veneției însăși. Tot ceea ce artă contemporană are mai important, ca tendințe, estetici, programe și realizări propriu-zise, unele deja muzeificate, altele în plin exercițiu de persuasiune și altele mereu neliniștite, în căutarea unei identități, a trecut, de-a lungul anilor, pe aici. Reprezentîndu-se pe ei înșiși în aceeași măsură în care sînt
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
sergenți, // când tu ai să dansezi fără vreo grijă/ curtata îndelung de-un licean/ de mine se va-ndrăgosti o schija/ și-am să te văd printr-un întors ochean". (Balada veselă pentru tristețea celui plecat la oaste) Sentimentul exilului Tendința poetului de a-si deplânge condiția se agravează odată cu trecerea timpului, ajungând să se manifeste că un reproș adresat întregii umanități. Această tendință îl apropie pe Mircea Dinescu de Adrian Păunescu și îl îndepărtează de Emil Brumaru, cu care era
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
să te văd printr-un întors ochean". (Balada veselă pentru tristețea celui plecat la oaste) Sentimentul exilului Tendința poetului de a-si deplânge condiția se agravează odată cu trecerea timpului, ajungând să se manifeste că un reproș adresat întregii umanități. Această tendință îl apropie pe Mircea Dinescu de Adrian Păunescu și îl îndepărtează de Emil Brumaru, cu care era inițial asociat în clasificările făcute de critici. Poetul se simte străin pe Pământ, ca și cum ar fi un exilat de pe altă planetă. El refuză
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
Interesante sunt notele editoriale contaminate de un aer arhaic și familiar: "Șovăiala iese de sub tiparul editurii Brumar din Timișoara în zilele lui decembrie 1999"(s.m). Al doilea click este chiar poezia practicată de acest poet, o poezie indiferentă la tendințele literare actuale, adresată unui cititor mai mult prieten decît cunoscător. Această ultimă apreciere poate fi interpretată ca un reproș și prefer să păstrez ambiguitatea. În astfel de demersuri poetice asincronice este foarte greu de dat un verdict. O poezie frumoasă
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
arta fotografică. Odată ajunsă în interiorul apartamentului lor din Rue de Rivoli am fost frapată din prima clipă - întocmai cum fusese și Jean Clair, unul dintre comentatorii creațiilor lui Henri Cartier-Bresson -, de "privirea albastră, transparentă", iradiind și totodată absorbind lumina, în tendința vizibilă de a capta invizibilul din interiorul lucrurilor și ființelor care-l înconjurau. Pe măsură ce atenția i se fluidiza, dispersându-se, în aceeași măsură luciditatea și acuitatea percepției se ascuțeau... Printre subiectele privind pulsul cultural, social, politic actual al României - pe
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
episodic. Și tot din această perioadă se prefigurează cu multă claritate, atît la nivelul viziunii sale globale, cît și la acela al relației nemijlocite cu forma plastică, statutul său de artist ,,de frontieră", situat în zona de confluență a două tendințe sau chiar a două mari paradigme culturale care au marcat ultimile decenii: pe de o parte, spiritualismul, aspirația metafizică și scrutarea în profunzimile formei artistice, specifice generației șaptezeci (Horia Bernea, Teodor Moraru, Marin Gherasim, Sorin Dumitrescu etc.), după ce limbajul plastic
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
1940); construcția reapare în mai multe puncte ale textului: "tema lui cum e cu putință ceva nou"; "istoria lui cum e cu putință ceva nou" (Introducere; sublinierile îmi aparțin). S-a arătat că în folosirea proclitică a articolului se manifestă tendința analitică, de reducere a flexiunii, cunoscută din evoluția limbilor romanice: articolul, în forma lui sau lu, devenind un instrument invariabil, asemănător prepozițiilor (Valeria Guțu Romalo). O verificare a stadiului în carea se află acest fenomen în stilul colocvial al presei
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]