865 matches
-
urmărește dezvoltarea acestui simbol central a cărui semnificație este misterul și care poartă numele de "divinitate". Simbolul central se concentrează în cele din urmă în simbolul final: "Dumnezeul unic". Această concentrare permite următoarea definire: dat fiind că gîndirea umană "penetrează tenebrele" ceea ce nu este explicat și spaima accidentală spiritul uman este simbolic "lumina". Dar spiritul uman nu este niciodată total obiectiv, ideal, absolut. Idealul ar fi un spirit ferit de greșeli și care să poată pătrunde însuși misterul vieții, în el
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Epoca mitică se deosebește deci de epoca animistă prin faptul că implorarea magică este înlocuită de simbolizarea unui efort intrapsihic destinat depășirii mai eficiente a spaimei. Efortul acesta își găsește expresia mitică în luptele eroice împotriva pericolelor înfricoșătoare, a monștrilor tenebrelor, care simbolizează chinurile orbirii afective. Divinizarea simbolică a stării ideale este deci completată de cealaltă simbolizare tipică a miturilor: eroul și lupta lui împotriva monștrilor, care reprezintă propriile lui tentații subconștiente. Această diferențiere esențială dintre animism și mit își află
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
două simbolisme se unesc într-unul singur sau cel puțin sînt susceptible să se înlocuiască reciproc. Astfel, divinitățile lunare devin în cele din urmă divinități subterane (ale Infernului). Politeismul se caracterizează prin faptul că divinitățile luminii, ca și cele ale tenebrelor, dau naștere unei întregi genealogii de copii, care ilustrează diversitatea calităților supraconștiente sau a perversiunilor subconștiente ale sufletului uman. Simbolismul "filiației" indică limpede și detaliat faptul psihic conform căruia, în planul motivațiibr intime, calea consecinței este cea pe care "se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
culpabilitatea individuală, sub forma ei esențială, dacă nu emoție în fața legalității misterioase a funcționării motivante a propriului psihic al fiecăruia? Spaima față de misterul universului cosmic se orientează spre univesul intrapsihic și devine spaimă culpabilă față de propriile abisuri și de propriile tenebre ale vieții psihice a fiecăruia. Din fondul vieții mitice se desprinde, în a doua fază a politeismului, explicația comprehensivă care depășește imaginația simbolizantă: astronomia. Evoluînd, această știință va încerca să descopere legea impersonală. Dar ce este practic această lege obiectiv
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
își părăsește concentrarea solitară, renunță la contemplarea supraconștientă (Cerul), la plenitudinea grație căreia ar putea să-și fie suficient lui însuși și se dedică celorlalți oameni rămași pradă ispitei demoniace. Eroul se dedică lumii aparente și suferinței acesteia, greșelilor și tenebrelor ei. El ia asupra lui toată suferința, toată spaima existentă în lume, suportă și poartă în el întreaga ei vină. Întreaga suferință prin care lumea pradă demonului ar vrea să-l lovească nu-i poate însă tulbura esențial împăcarea, bucuria
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ei vină. Întreaga suferință prin care lumea pradă demonului ar vrea să-l lovească nu-i poate însă tulbura esențial împăcarea, bucuria lui sublimă. El rămîne încrederea vie, dragostea care îmbrățișează esența și apariția, misterele și oamenii, întreaga viață, învinge tenebrele și spaima, demonul acestora, și este lumina mitică care alungă aceste tenebre. Fiind un om real, el este eroul mitic devenit exemplu real, "trimisul" și "fiul" simbolic al lui Dumnezeu, cel care, prin sacrificarea tuturor dorințelor pămîntești, învinge orice angoasă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
-l lovească nu-i poate însă tulbura esențial împăcarea, bucuria lui sublimă. El rămîne încrederea vie, dragostea care îmbrățișează esența și apariția, misterele și oamenii, întreaga viață, învinge tenebrele și spaima, demonul acestora, și este lumina mitică care alungă aceste tenebre. Fiind un om real, el este eroul mitic devenit exemplu real, "trimisul" și "fiul" simbolic al lui Dumnezeu, cel care, prin sacrificarea tuturor dorințelor pămîntești, învinge orice angoasă pămîntească, care, prin sacrificarea întregii sale vieți concrete, reconciliază aparența rătăcită cu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
motivantă. Eroul mitic, care nu mai este doar o ficțiune simbolică, eroul cu adevărat exemplar, ne face să întrevedem calea salvării și posibilitatea de a merge pe acest drum. Învingător definitiv al vieții și morții (sufletului), al vanităților umane, al tenebrelor și al spaimei, el ne face să presimțim faptul că victoria, ca și slăbiciunea inițială reprezentată de mitul lui Adam, constituie o virtualitate supraconștientă imanentă vieții. Ajungînd la analizarea simbolului "Dumnezeului unic", sensul și obiectivul analizei simbolului divinității depășește de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de cel al majorității. Îndoiala nu a încetat niciodată să se opună credinței oarbe atît în sînul bisericilor cît și în afara doctrinelor lor; dar ceea ce nu a încetat să existe pe lîngă aceasta este speranța într-un viitor eliberat de tenebrele dogmatismului Căci epocile decisive ale căutării unei eliberări s-au păstrat în memoria istoriei sub denumiri care constituie mărturii ale existenței speranței într-o clarificare: Renașterea, Reforma, secolul Luminilor. Speranța aceasta care exista înainte de apariția dogmatismului și există și astăzi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
într-o clarificare: Renașterea, Reforma, secolul Luminilor. Speranța aceasta care exista înainte de apariția dogmatismului și există și astăzi nu-și găsește în nici o altă parte o expresie atît de frapantă ca în Noul Testament: "Fie ca lumina (supraconștiinței) să lucească în tenebre[le] (subconștientului)". Aceeași semnificație este prefigurată în inscripția de pe frontonul templului lui Apollo, divinitate a armoniei și a sănătății psihice: "Cunoaște-te pe tine însuți". Ce înseamnă cunoașterea de sine dacă nu a-ți cunoaște chiar și motivele secrete ale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
minunată. Sunt spiritul adâncurilor, Trăiesc în altă lume decât voi.” Definitorie pentru cuprinderea spațiului interior al poeziei lui Nicolae Labiș este opoziția metaforică Înalturi - Adâncuri, stabilind o corespondență specială între décor și conceptele poetice. Dacă Lumea Adâncurilor este una a tenebrelor, adăpostind himerele infernale, loc unde poetul coboară „prin hrube trudnice”, spre a ajunge la „apa luminoasă, minunată” a sufletului neînceput, Lumea Înălțimilor aparține purităților veșnice. „Când se născuse poetul ochii-i văzuseră munții înalți Cerul înalt și frumos Veșnic îl
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ca murdare sau amenințătoare, adică poluția fizică, afectivă sau psihică. Din acest punct de vedere, este asociat cu excrementele (vezi acest cuvânt). Lumânare, făclie, sfeșnic La fel ca toate sursele de lumină, lumânarea simbolizează adevărul și cunoașterea. Deoarece trimfă asupra tenebrelor, exprimă ieșirea din obscurantism. Cel ce visează are o viziune luminoasă asupra lui însuși și asupra vieții sale. Oferă o privire avizată asupra lumii înconjurătoare. Poate, prin urmare, să aibă încredere în corectitudinea opiniilor sale sau în pertinența intuițiilor. Făclia
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
omului angajamentul luat de Dumnezeu pentru a-l proteja. Este, prin urmare, un semn foarte bun, care exprimă speranța în îmbunătățirea situație. Curcubeul are practic o funcție de mediator: - între ploaie și soare, exprimând bucuria ce urmează durerii, înseninarea care alungă tenebrele; - între om și Dumnezeu, este considerat în numeroase culturi drept puntea ce leagă pământul de cer. În vis, reprezintă promisiunea unei evoluții fericite și favorizate, dar și gândurile și ideile înălțătoare. Timp frumos, însorit Timpul frumos dezvăluie starea de bine
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cunoscut numai dacă ne identificăm, imaginar, cu mișcarea însăși, altfel supus, plasându-ne în trecut: Esențialmente virtual, trecutul nu poate fi sesizat de noi că trecut decât dacă adoptăm mișcarea prin care se explicitează într-o imagine precisă, emergând din tenebre la lumina zilei [s.n.]. Zadar i-am caută trasă în ceva actual și deja realizat: ca si cum am vrea să vedem obscuritatea de sub lumina 27. Nu este, de aceea, câtuși de puțin surprinzător, cum poate părea la prima vedere, faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lui, / Smirnă dau cu dărnicie, / Îi dau aur și tămâie..."141 "Căutarea", călăuzită de stea, se transformă în "vânătoare" a unor animale solare ciuta, capra, cerbul sau leul. Într-un timp sfâșiat de forțele întunericului, când soarele este victimă a tenebrelor, regenerarea, în ordinea cosmică, are loc printr-o moarte simbolică, punând început unei noi vieți: "Lerui leo, / La munte ninge, plouă, / Lerui leo, / La șes pică rouă. / Roua strânsu-mi-s-a, / Din ea făcutu-mi-s-a, / De-un lac iezărel. / Pe margini de lac
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o pasăre solară, mesager solar al cerului, o "pasăre divinatorie", corbul poate fi și pasărea care anunță nenorociri, un vestitor al morții. Corbul semnifică haosul, dar și ordinea, murdăria, dar și curățenia, demonismul, dar și sfințenia, este o pasăre a tenebrelor, dar și a luminii, cu rol apotropaic, dar și funerar, este o pasăre a vieții, dar și a morții. La popoarele europene, corbul are un rol profetic, este erou civilizator la celți, acolit și tovarăș al lui Wotan la germani
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
influența pe ceilalți riscă să denatureze considerabil relațiile cu ceilalți. Individul ar mai putea să se hotărască să opereze o schimbare profundă, o transformare În plan mental sau cultural... Sens: Spiritul nostru trebuie să Învețe să-și găsească drumul prin tenebre. Compensare: Fiindcă sub acest aspect există o mare tentație de a ne rătăci În abstracțiuni intelectuale, ne-ar fi foarte util să ne confruntăm ideile și impresiile cu realitatea. d) Tranzitele lui Pluto la Venus Conjuncție Dispoziție: Maniera de a
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
pene, zeul cu cap de cîine) care, după ce a coborît în Infern ca să-i elibereze, stropește osemintele celor morți cu propriul sînge ca să-i readucă la viață. Lumea lor a cincea se naște la Teotihuacán, cetatea zeilor. Adunați în lumea tenebrelor, ei fac un foc uriaș și se întreabă: Cine va lumina pămîntul?". Pînă la urmă se aruncă în flăcări Nanahuatzin (un zeu minor plin de buboane) și Tecciztécatl (un zeu bogat împodobit cu bijuterii). Primul devine soare, cel de-al
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
soarele să nu mai răsară mîine. Această credință îl face pe omul modern să zîmbească. Știința ne spune totuși că există riscul ca pămîntul să fie lovit de asteroizi și de comete. O coliziune gigantică ar putea scufunda planeta între tenebre și umanitatea ar dispărea (cum s-a întîmplat, se pare, în cazul dinozaurilor, acum 65 de milioane de ani). Astrofizicienii au descoperit, în plus, existența unor fenomene haotice, imprevizibile, în traiectoriile planetelor și astrelor. E vorba însă de fenomene cu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
însuți ). Atitudine arogantă: omul se consideră Dumnezeu. Oameni convinși că se află pe pămînt pentru a împiedica lumea să se oprească, și care-și atribuie incredibila misiune de a lupta, zi de zi, împotriva revenirii, după ei oricînd posibilă, a tenebrelor, a neantului: lumea aztecă și-a încredințat o misiune grandioasă. Aztecii sunt, poate, nebuni, dar sunt responsabili. Pentru omul modern este imposibil ca mersul soarelui, apariția lunii, a anotimpurilor, creșterea porumbului să nu fie fenomene naturale; imposibil să fie responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
vreme, cu nuvelele incluse în Moartea din fereastră. Cea mai izbutită este piesa titulară, poveste - cu noimă alegorică - a unui bondar care se stinge captiv între geamurile duble ale unei încăperi, fascinat de peisajul verde-luxuriant de afară și înspăimântat de tenebrele din interiorul clădirii. De altfel, fiecare text pare să fie câte un „exercițiu” tematic și stilistic, bine dus la capăt. Importante însă cu adevărat sunt romanele lui P., care învederează citadinismul, modernismul scriiturii, întotdeauna alertă, bogată, elegantă, preocuparea pentru autenticitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
prima jumătate a cărții îi abordează pe Arghezi (experiența monahală, complexul arhetipal al dialogului cu divinitatea), Liviu Rebreanu (prezența catalitică a lui I. L. Caragiale în nuvelistica autorului Răscoalei, metaforele timpului citite prin Schopenhauer, ciclicitatea, hazardul, violența, moartea - „tulburătoarea chemare a tenebrelor” și neliniștea sufletului scindat), Camil Petrescu (Morfologii imaginare în „Rapid Constantinopol-Bioram”), Mihail Sadoveanu („psihoza întunericului și nedesimulatul complex al tenebrelor”, vânătoarea ritualică), E. Lovinescu (rezistența structurală la angoasă), Mircea Eliade (iubirea orientală și iubirea occidentală în Maitreyi, citite prin Meister
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
a lui I. L. Caragiale în nuvelistica autorului Răscoalei, metaforele timpului citite prin Schopenhauer, ciclicitatea, hazardul, violența, moartea - „tulburătoarea chemare a tenebrelor” și neliniștea sufletului scindat), Camil Petrescu (Morfologii imaginare în „Rapid Constantinopol-Bioram”), Mihail Sadoveanu („psihoza întunericului și nedesimulatul complex al tenebrelor”, vânătoarea ritualică), E. Lovinescu (rezistența structurală la angoasă), Mircea Eliade (iubirea orientală și iubirea occidentală în Maitreyi, citite prin Meister Eckhart și Kierkegaard), Rilke, Lucian Blaga și Ștefan Aug. Doinaș, în vreme ce a doua jumătate prilejuiește întâlnirea cu Ritmurile corpului în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
libertate, dar la Bacovia există această antiteză dureroasă: eterna, triumfătoarea libertate pe care el nu o va ajunge vreodată și destinul fatal care l-a învins și din voința căruia nu mai poate ieși. El se prăbușește în negativism, în tenebre. Alunecarea între tenebrele unde nu mai fusese vreodată, cum zicea Jaspers, către tenebrele unde nu va mai fi, îi aduce angoasa, ("noaptea grozavă"). Aceasta este drama amară a omului modern, divizat între existență și credință, cel care, cu sîngele înghețat
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Bacovia există această antiteză dureroasă: eterna, triumfătoarea libertate pe care el nu o va ajunge vreodată și destinul fatal care l-a învins și din voința căruia nu mai poate ieși. El se prăbușește în negativism, în tenebre. Alunecarea între tenebrele unde nu mai fusese vreodată, cum zicea Jaspers, către tenebrele unde nu va mai fi, îi aduce angoasa, ("noaptea grozavă"). Aceasta este drama amară a omului modern, divizat între existență și credință, cel care, cu sîngele înghețat, își plimbă angoasa
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]