845 matches
-
munți în flăcări, aleargă urcând alți munți”; „aruncă cu șerpi născuți în Ocean”; „scot din el (pentru a și face arme din ei) monștri fabuloși”; „aruncă munți stâncoși în foc”; „aruncă copaci cu tot cu rădăcini și blocuri de fier fierbinte”; ploaia, tenebrele, fulgerul completează tabloul și figurează ca semnele cele mai caracteristice ale întregii scene. Meritele anterioare ale lui Śăkyamuni și dispoziția sa blândă, prietenoasă (maitrī ), ridică în jurul lui o zonă de protecție făcându-l de neatins. Armele lui Măra cad la
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
apasă/ Tu Îndepărtează te rog de pe mine cu palmele lopata cu vâsla/ cei doi metri de pământ/ cei doi metri de tristețe/ cei doi metri de stambă ai rochiei mele de sărbătoare”. Iubirea este Înviere, ieșirea din subterana solitudinii, din tenebrele existenței. „Scoate-mă pe brațe afară - pe lume e dimineață - e târziu pentru amândoi este atât de târziu stăm pe muchie/ deci dă-mi această a doua șansă:/ poate ca Lazăr voi Învia” (Rochia Martei cea de toate zilele). Dorință
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se află, virtual, În somnolența egoistă și năucă a oricui; pulsație fulgurantă, doar, adesea; patologică infirmitate, nu de puține ori, așteptând să fie activizată, manipulată, Încolonată În cazonele valorificări birocratice ale cruzimii și aservirii, ale duplicității, ale indiferenței abrutizante. Îngerul tenebrelor nu este doar cronica persecuțiilor la care este supus artistul care a de-mascat monstrul orb și rapace, nu este doar cardiograma frântă a unei lumi despiritualizate și totuși Însetate de credință și adevăr. Este În primul rând și mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca viață și pentru care universul este oribil sau, În mod tragic, provizoriu și imperfect”, adăugând cuvintele ce ar putea fi ale tuturor admiratorilor scriitorului: „O, fratele meu... tu, cel puțin, ai Încercat”. Recitind Tunelul, Despre eroi și morminte, Îngerul tenebrelor, mi-am amintit, brusc, Într-o zi de toamnă 1983, că tânărul prieten de departe a trecut de 70 de ani. „Vei simți prezența, semnul atât de așteptat al cuiva care din altă parte aude strigătele tale”... Am Întârziat mult
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
devine neapărat „tare”, prin experiența victimizării. Supraviețuirea a Însemnat nu o dată, dacă nu chiar de cele mai multe ori, o asumare tacită, rușinată, resemnată, a „stării de fapt”: evreitatea ca premisă de Înțelegere a lumii, ca șansă privilegiată de a-i scruta tenebrele, ipocriziile, amenințările, maleficul. Din clipa În care Începi s-o „iubești” pentru primejdia inevitabilă propriei tale condiții, poți citi În ea neagra potențialitate a omului și a lumii, nu doar ostilitatea primară animând militanții antisemiți și ideologii care Îi „luminează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ignorat supraviețuirea nou-născutului la Auschwitz par și ei doar simple jucării În ambiguitatea „kitschului” barbar În care operează, diavoli mărunți și servili care pot fi, la fel de bine, sadici sau neglijenți, sau plictisiți. Ca și Omul În gri, noii misiți ai tenebrelor nu forțează nici ei răul. Nu au de ce, răul domină, suveran, peste victime și peste călăi. „Omul catastrofei nu are destin... statul, dictatura, numește-l cum vrei, Îl prinde cu forța de sucțiune a unui vârtej... și haosul, ca un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
puțin cu Ion Agârbiceanu (invocate de mai toți exegeții), se opresc pe versantul realismului dur, dincolo de care la D. apar inserții în magic și superstițios. Diferiți de păstorul mioritic, țăranii lui nu cercetează gratuit cerul înstelat; îi obsedează mai degrabă tenebrele, negurile din afară sau cele dinlăuntrul lor. Urcăneștii merg și revin de la oraș neatinși în vreun fel de lumea modernă, se încaieră pentru pământ, toți sunt reticenți, intratabili, bănuitori, fără obsesia istoriei. Câțiva inși se duc la vlădica de la Blaj
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
dinafara timpului, Cluj-Napoca, 1997, Fragmente de cer, Cluj-Napoca, 2000; Takashi Arima, Umbra lui Ulise, pref. trad., Cluj-Napoca, 1997; Alain Jadot, Ketchup, maioneză, muștar, Cluj-Napoca, 1998; Alain Petre, Izbitura luminii, Cluj-Napoca, 1998; Paul Emond, Iubiri de neatins. Malaga, București, 1999; Lecția tenebrelor. Antologie de poezie belgiană de limbă franceză, pref. trad., Timișoara, 2000; Liliane Wouters, Jurnalul scribului, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Experiența poetică, RL, 1982, 35; Constanța Buzea, Ion Cristofor, „În odăile fulgerului, AFT, 1982, 9; Dan C. Mihăilescu, O
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
a răului („Triumf al Răului ce și-a ales sediul în spirit” - Astrul nomad), iar poetul se simte nevoit a ispăși „nevrednicia verbului” de a fi „părtaș la peanul luminii” și nesăbuința de a se lua la întrecere cu vocile tenebrelor („De plânge Demiurgos...”). Orfismul, de care vorbea cu îndreptățire I. Negoițescu, se pliază pe expresia unor experiențe ritualice, într-o structură aparent (și formal) riguros articulată, dar minată din interior de nebulozitatea imagistică specifică dezagregărilor vizionare expresioniste. Premoniția sfârșitului răsună
DAMASCHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
prozatorul abandonează aspirația „totalității” spre a surprinde doar zbaterea individului în limitarea eului. Mai mult, obsesia autorului este de a releva momentul unic când normalul încalcă tărâmul patologicului. Subiectul nuvelelor îl constituie tocmai înfruntarea dintre echilibrul, armonia spiritului uman și tenebrele halucinante ale subconștientului necenzurat, care, distrugând luciditatea, creează situații monstruoase de dedublare a personalității (Diminețile bătrâne) sau, dimpotrivă, de supunere inconștientă la un numitor comun (Ionathan și Onofrei). În volumul următor, Fete și băieți (1971), D. propune o viziune inedită
DAMIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286665_a_287994]
-
maculat, o ordine socială terifiantă, supuse unor interogații vehemente (Razele dor ca roua). Totul în jur pare un fantastic coșmar, transcris în imagini ale abjecției: ochii „dospesc”, „frâiele vomei s-au rupt / lângă haitele în putrefacție”, „odraslele coșmarului inspiră aroma tenebrelor”, „somnul e purtat prin cimitirul strepezit de gheare”, cerul colcăie „în aburii unui cazan de sânge”. Poezia arată ca o continuă expectorație verbală, descriind zonele imunde din universul înconjurător și validând metaforic o poetică a coșmarului. C. exhibă oribilul și
CHIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
afectat de o conotație preponderent negativă"16. Pe de o parte, el respinge și este respins de lumină, preferând protecția întunericului; or, într-un Ev Mediu permanent terorizat de imaginile gotice ale demonilor care pedepseau groaznic păcatele, orice ființă a tenebrelor era destinată automat să slujească misiunii mârșave a Diavolului. În plus, câtă vreme Paradisul era asociat luminii, întunericul reprezenta, cu siguranță, Infernul. Prin urmare, locuitorii acestuia erau obligatoriu făpturi ale iadului. Mitologia modernă a vampirilor metamorfozați în lilieci ori cea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
definitiv acest loc în imaginar: "Liliacul, trecut în Biblie printre animalele impure, trece drept o pasăre diabolică care caută să se încurce în părul oamenilor și, ca vampir, suge sângele copiilor care dorm. Este o încarnare a demonului, a Prințului tenebrelor. De aceea Satan este reprezentat cu aripi de liliac. Animal hibrid, pasăre și animal în același timp, el simbolizează duplicitatea, ipocrizia. Este de asemenea emblema melancoliei, pentru că nu iese decât la crepuscul (de unde numele său latin vespertilio) și pentru că bântuie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care aproape că nu mai poate fi combătută nici în ziua de azi, când, deși decorativ, motivul (căci despre un simbol nu mai poate fi vorba) liliacului are tot o conotație negativă. La Cantemir însă Liliacul nu mai este reprezentantul tenebrelor, al diavolului, al forțelor malefice, care subminează lucrarea Domnului. Dimpotrivă, în Istoria ieroglifică el se situează de partea binelui. Principele rămâne impasibil față de o tradiție care părea să fi condamnat definitiv un animal nevinovat și îl reabilitează. Pentru el, Liliacul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
acuză tirania: el poftește "nici supt unghia Vulturului, nici supt talpa Leului a să supune, și nici în aer, nici pre pământ a lăcui" (s.m.)27. Prin urmare, alege să fie independent, chiar dacă prețul este izolarea, viața dusă la adăpostul tenebrelor: "Deci cât pentru alégerea locului lăcașului mieu ar fi, aceasta să știți că precum în borta pietrii brânca Leului de groasă nu încape (că a multe lucruri mărimea de scădere și grosimea îngreuiere de împiedicare ieste), așé în întunérecul nopții
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
este doar rău, viclean, ci că are, iată, și inteligența de a aștepta momentul oportun; are, altfel spus, răbdarea necesară, știe să-și dozeze acțiunile. Crocodilul nu mai este un simbol al instinctului distructiv, fiara care apare de niciunde, din tenebre și distruge totul fără a avea capacitatea de a cumpăni. Dimpotrivă, și la Cantemir, el își poate înfrâna instinctul și își poate lua răgazul de a cântări care variantă este mai avantajoasă. Hameleonul îi promite, după cum se știe, o pradă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
le are la dispoziție în fața intemperiilor vieții (inclusiv ale traumelor de tot felul) este una dintre ele. Sublimarea, așa cum a demonstrat-o încă Freud, este mecanismul privilegiat de care putem beneficia în asemenea situații pentru a ne transfigura și domina tenebrele interioare. Există forme uzuale și elevate de sublimare. Primele sunt accesibile oricărei persoane. Printre acestea, așa cum reiterează savantul vienez în lucrarea sa, Angoasă în civilizație (1991), munca, profesia se plasează în vârful ierarhiei, deoarece ea poate deveni o sursă de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
parcă celeste și străjuită de curcubee magnifice și de arabescuri minunate, asemenea cozilor imperiale de păun. Scena devine și mai fascinantă datorită unor apariții arhetipale benefice și proiectarea unor tărâmuri feerice. E o suită de emoții elixirante, care alungă toate tenebrele celui care își retrăiește nașterea, pentru că această trăire înaltă să se dilate imens, învăluind restul ființelor, lumea, întregul univers. Descrierea rezumativă a celor patru matrici prenatale, descoperite de Grof, reclamă restructurarea imaginii și atitudinii noastre față de naștere. Raportându-ne permanent
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
procesul de cristalizare a conștiinței morale, prin edificarea Supraeului (ca să apelăm din nou la grila freudiană). De asemenea, prin transcenderea acestui complex se fertilizează și o abilitate esențială în gestionarea oricărei traume, cea a sublimării, datorită căreia putem evada dintre tenebre pentru a descoperi sensurile mai înalte ale vieții. Analizând cele patru situații existențiale care dacă nu sunt administrate abil și responsabil de către familie pot degenera producând efecte dăunătoare, nu avem pretenția că am epuizat gama celor posibile să apară în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
aibă alternative concrete. Wikipedia e un astfel de model, fapt analizat chiar în interiorul enciclopediei, la http://en.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Sociology of Wikipedia via Rorty and Berger. Ceea ce contează, afirma Rorty, nu e speranța de a vedea lucrurile corect, ci solidaritatea cu ceilalți uniți împotriva tenebrelor. Poate că într-o zi Internetul va fi mediul definitiv al acestei solidarități a conversației. SCRISOARE PENTRU MELOMANI Cu Isabela și Corina Belcea la un festival de muzică de cameră Victor ESKENASY Isabela, fata Corinei Belcea, la vârsta ei matusalemică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
a avut niciodată, chiar atunci când folosești spusele lui.“ Drujinin împarte cu alți confrați ai epocii opinia că muzica lui Șostakovici „va învăța contemporanii noștri și generațiile viitoare istoria Rusiei secolului XX, mai mult decât manualele de istorie“. Muzica lui reflectă „tenebrele și oroarea fricii, violențele și suferințele care conduc la o apoteoză tragică în tensiunea ei (finalul Simfoniei a 5-a) sau la transfigurarea misterioasă în claritate și calmare față de ceea ce este etern (al treilea cvartet, Sonata pentru violă și pian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
120, iar ,,magistrații nu deveniseră altceva decât niște instrumente intrate în mâinile potentatului de moment"121. Este o epocă de sfârșit și pentru libertate: ,,Soarele libertății, cu binecuvântările lui nesfârșite, se apropia tot mai mult de orizontul de apus și tenebrele coborau asupra unei lumi până nu demult atât de strălucitoare. Aceasta nu era o catastrofă accidentală care ar fi putut fi dejucată prin patriotism sau geniu; comunitatea romană se prăbușea datorită unor străvechi abuzuri sociale, în ultimă instanță datorită ruinării
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
curiosului deliberat. Prin urmare, particularitatea lui Benador îl situează estetic între mizantropii profunzi, speculativi peste poate, textual vorbind luciferici, complicați, chinuiți de suferințe tulburi. Cum am afirmat la început ieșim astfel din tiparul galițian al mediilor. Acum dialogam sfidător cu tenebrele, primim un pașaport la europeitatea avangardei. Mă refer la viziuni răscolite de convulsii crude, asociate dereglărilor. Încrucișarea de biografii maladive cu fiziologicul ucigător nasc o lume aparte, citadin contradictorie entologic. Din concretul etnic urcăm spre orgoliul epuizării funeste. În spatele deformărilor
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
de un dor nesleit spre peregrinare, mult peste nivelul contingentului. Rezultă o îmbinare de clasic și depreciere modernă a comportamentelor, Benador realizând, din imponderabile psihotice, scheme caracteriale. În exterioritatea supraindividuală naratorul manipulează canoanele clasice doar pentru a le învălui în tenebre, asociate fixațiilor, frustrărilor. Din aportul acestora vine propensiunea spre îngroșări șocante. Că nu e o bravada inutilă o demonstrează în Subiect banal cerneală scriiturii: Benador și-a dorit mereu să fie un psiholog al iubirii denaturate de tensiunile geloziei în
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
modelajul cu toate spontaneitățile sale. Interesat deopotrivă de tactilitatea materiei și de iconografie, sculptorul creează forme bizare, de dimensiuni în general mici, în care coșmarurile medievale și frustrările contemporane se întîlnesc cu o egală energie fabulatorie. Lupta cu animalitatea, cu tenebrele htonice, cu tentațiile și cu slăbiciunile noastre morale, iată care ar putea fi semnificația imediată a hibrizilor lui Petru Galai. Pierderea identității, surparea individului în colectivitate și proliferarea materiei în detrimentul ordinii spirituale constituie scenariul narativ în perspectiva căruia sculptorul își
Sculptori români contemporani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14363_a_15688]