2,111 matches
-
Formele religiei sunt mantia de purpură cu care s-acopere toată mizeria adâncă a vieții, pin creți se tradă foarte puțin din realitate și, din nefericire, tocmai încrețiturile strălucesc mai tare... De-aceea 69 {EminescuOpXV 70} punctele evident slabe din teoremele bisericești sunt acele cari se apără mai tare și cu raționamente mai strălucite. Statul natural are tendința de-a perena - dovadă toate statele izolate. Ele mor la contactul cu popoare străine, cum mumiile se desfac în cenușă la venirea aerului
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
amândouă! Parcă se afla la lecțiile de EPO din armată sau la cursurile de filozofie din facultate, pe care le uita imediat ce nu mai avea nevoie de ele. Îi era mult mai ușor să înțeleagă și să memoreze cifre, formule, teoreme, traseele încurcate ale instrumentelor de desen tehnic sau aplicațiile naturale și logice ale matematicii, care i se strecurau în minte imediat, decât să priceapă obscurele învățăminte, pe care tot încerca Rebegilă să i le bage în cap. Rotițele angrenajului se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
filosofice - care, fiind faptic nefalsificabile, nu sunt științifice - nu numai că nu sunt lipsite de sens, ci sunt raționale cu condiția să fie criticabile (adică în măsură să intre în coliziune cu fragmente ale Lumii 3 - o teorie științifică, o teoremă logică, un rezultat matematic, o idee metafizică, etc. -care la un moment dat sunt foarte bine consolidate și la care nu suntem dispuși să renunțăm); creierul nu explică mintea; determinismul este fals; fals, așadar, va fi și fatalismul istorico-politic ce
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
cunoaștere mai bună a omului și a naturii sale, Dumnezeu sau omul? Ura este tot atât de naturală ca iubirea. Domnul nostru poruncește iubirea. Cât este de naturală întoarcerea celuilalt obraz? Cât este de naturală sărutarea leprosului? Mesajul lui Francisc este o teoremă extrasă din gândirea vreunui filosof sau mărturia unuia care a îmbrățișat imperativul evanghelic al iubirii? „Veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Gen 3, 5), vechea ispită a răsfățat instinctele noastre cele mai primitive: ridicarea omului deasupra omului; orgoliul
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
faptul că a avut știința ca ideal și fundament. Prima "societate a spectacolului" și mama speculației, un lucru explicându-l pe celălalt. Dar putem să ne întrebăm dacă în patria theorein-ului ochii spiritului nu au eclipsat oarecum ochii de carne. Teoremele și teoriile epuizând în profitul lor exclusiv uzul nervului optic, învestit în întregime în știința măsurilor și calculul umbrelor aruncate de piramide. Ca și cum, din cauză că dădea vederii utilizări raționale, pentru a întemeia geometria și astronomia, această cultură preocupată doar de viziunea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
constituită". Dar, în realitate, tocmai această dialectică lipsește și cu un simplu wishfull-thinking nu se construiește o punte între o cunoaștere formală precum matematica, lipsită de limbă, și înțelepciunea practică a unui grup viu, care are o limbă. De la teoretic (teoreme, modele, legi) la semantic (mituri, rituri, practici), consecvența nu este bună. "Cultura, spunea fostul ministru al culturii când accepta să nu mai fie singurul ministru care nu știe ce este cultura -, este ceea ce-i răspunde omului când se întreabă ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și cinematografia se disting ca starea vizibilă și actul de a vedea; ca "a avea în vedere" și "a trece în revistă"; ca verbul grecesc horaô, a vedea, a percepe, și theaomai, a contempla, a considera (de unde vin "teatru" și "teoremă"). Așa cum fotografia a eliberat pictura de îndatorirea asemănării, televiziunea a eliberat cinematografia de îndatoririle ei documentare să spunem de "subiectele de societate" și de cotidianul social. Banalizând imaginea, mediul cel mai ușor își obligă înaintașul mai greoi să supraliciteze extraordinarul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Cheia de boltă care ține în picioare edificiul credințelor și practicilor noastre nu este alegerea intelectuală a adevărului, nici alegerea morală a valorii. Dincoace de aceste operațiuni ca să spunem așa secunde privitoare la cunoaștere și morală, și determinându-le, stă teorema optică a existenței: ceea ce este este. Și, cum principiile noastre de viziune sunt și cele de diviziune, restul, tot ceea ce nu este "de văzut", va fi considerat neființă, amăgire sau simulare. Ceea ce pentru noi este realitatea însăși, budiștii numesc în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu exista o distincție semnificativă între forme și numere. Pentru filozofii matematicieni greci acestea erau oarecum același lucru. (Chiar și astăzi, ca urmare a influenței lor, avem numere pătratice și numere triunghiulare [Figura 5].) În acea epocă, să dovedești o teoremă matematică era deseori la fel de simplu cum era să desenezi un portret grațios; uneltele folosite în matematica grecilor antici nu erau creionul și hârtia, ci rigla și compasul. Iar Pitagora considera că există o legătură profundă și mistică între forme și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
un număr-formă care reprezenta simbolul fundamental al viziunii pitagoreice asupra universului: raportul de aur. Importanța raportului de aur provine dintr-o descoperire pitagoreică de care abia se mai amintește acum. În școlile moderne, copiii învață că Pitagora este creatorul faimoasei teoreme ce îi poartă numele: pătratul ipotenuzei unui triunghi dreptunghic este egal cu suma pătratelor celor două catete. În realitate însă, acest lucru se știa de mult. Se aflase cu 1000 de ani înainte de epoca lui Pitagora. În Grecia antică, numele
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de spaimă, nu au reușit să își pună la punct sistemul de apărare. Romanii au năvălit în oraș, dar Arhimede a rămas surd la panica din jurul lui. Stătea așezat pe pământ și desena cercuri pe nisip, încercând să dovedească o teoremă. Un soldat roman l-a văzut pe bătrânul zdrențăros de 75 de ani și i-a poruncit să-l urmeze. Arhimede a refuzat, deoarece nu-și terminase încă demonstrația matematică. Soldatul înfuriat l-a înjunghiat și astfel a pierit cea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
orice punct dat, ne spune cât de repede se deplasează bicicleta atunci când ajunge în respectivul punct. Din acest motiv, mai mulți matematicieni din secolul al XVII-lea - precum Evangelista Torricelli, René Descartes, francezul Pierre de Fermat (renumit pentru ultima lui teoremă) și englezul Isaac Barrow - au pus la punct diferite metode pentru calcularea tangentei unei curbe, în orice punct dat. Dar, ca și Cavalieri, toți au votat împotriva infinitezimalelor. Pentru a desena o linie tangentă în orice punct dat, este mai
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
trebuie, cred eu, să fie scârbit de nici un punct forte al divinității“. Deși matematicienii timpului au protestat împotriva logicii lui Berkeley, bunul episcop avea perfectă dreptate. În acea vreme, analiza matematică era foarte diferită de alte ramuri ale matematicii. Fiecare teoremă geometrică fusese demonstrată riguros; pornind de la câteva reguli euclidiene și avansând pas cu pas, un matematician era capabil să demonstreze că unghiurile unui triunghi însumează 180 de grade sau orice altă realitate geometrică. Analiza matematică, însă, se baza pe credință
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
x4 - se scindează întotdeauna în patru termeni, iar expresiile de gradul al cincilea - cele care încep cu x5 - se scindează în cinci. Toate polinoamele de grad n - cele ce încep cu xn - se scindează în n termeni diferiți. Aceasta este teorema fundamentală a algebrei. Încă din secolul al XVI-lea, matematicienii foloseau numere care îl includeau pe i - așa numitele numere complexe - pentru a rezolva polinoame de gradul trei și patru. Și, în timp ce mulți matematicieni considerau numerele complexe drept o ficțiune
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
echivalența parabolelor și elipselor. Dar totul depindea de acceptarea unui punct aflat la infinit. Gérard Desargues, un arhitect din secolul al XVII lea, a fost unul dintre pionierii geometriei proiective. El a folosit punctul de la infinit pentru a demonstra câteva teoreme noi și foarte importante, însă colegii săi nu i-au putut înțelege terminologia și au ajuns la concluzia că Desargues era nebun. Deși unii matematicieni, puțini la număr, ca Blaise Pascal, au învățat câte ceva de la Desargues, contribuția acestuia a fost
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
această piesă lipsă a puzzle-ului, trebuie să ne întoarcem în Germania. Carl Friedrich Gauss, născut în 1777, a fost un miracol al Germaniei. El și-a început cariera matematică cercetând numerele imaginare. Prin teza sa de doctorat a demonstrat teorema fundamentală a algebrei - arătând că o ecuație algebrică de grad n (continuând un polinom de grad 2, de grad 3, de grad 4 și așa mai departe) are n rădăcini. Acest lucru este adevărat numai dacă acceptăm ideea ca rădăcina
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Matematicienii s-au zbătut timp de mulți ani să determine dacă C corespundea într-adevăr cu ℵ1. În 1963, matematicianul Paul Cohen a arătat că acest mister, cunoscut sub denumirea de ipoteza continuului, nu era nici demonstrabil, nici nedemonstrabil, din cauza teoremei incompletitudinii, formulată de Gödel. Astăzi, majoritatea matematicienilor acceptă ca adevărată ipoteza continuului, deși unii studiază numerele transfinite non-cantoriene, care presupun ca această ipoteză să fie considerată falsă.) În opinia lui Cantor, există un număr infinit de infinități - numerele transfinite -, fiecare
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
conjunctivă", pe care o opune "cunoașterii comunicative" proprie epistemologiei pe care ideologia o substituie odată cu recunoașterea alcătuirii fragmentate a lumii moderne. Dacă ultimul tip de cunoaștere are în vedere conceptele abstracte pe care deja le deținem (precum cele implicate de teorema lui Pitagora)104, cunoașterea conjunctivă "(...) este fundamentată pe ceea ce Mannheim numește o "relație existențială" dintre subiect și obiect, al cărei model este atingerea fizică sau "contagiunea""105. Observăm deci că, odată cu Mannheim, asupra conceptului de ideologie intervine nu doar o
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
rotunzi surprinși de ochiul meu în neașteptate poziții, peste coapsele ei tari cu miros de, și într-un alt desen coloana curbată cu genunchii strânși la gură în poziție de fetus, provocatoare apoi cu triunghiul negru feminin în care nici o teoremă a geometriei euclidiene nu mai e valabilă, binecuvântată ploaie dintr-o după-amiază de iunie când, ar fi bine să încetez să mă ispitesc singur, astfel voi înnebuni în această odaie simplă spoită în culoarea infinitului, închid blocul de desen, domolindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a doua acuzație scandaloasă: abuzul de putere, adulterul, magia neagră. Dacă s-ar vorbi doar de conspirație, Roma s-ar răzvrăti. Dar dacă acuzatul este și hoț, sau libertin, sau ucigaș prin otrăvire, nimeni nu se mai emoționează. Asta e teorema lui Tiberius.“ Scriind acestea, Drusus nu prevedea că, de-a lungul secolelor, Teorema avea să găsească mulți imitatori lipsiți de scrupule, chiar dacă nu întotdeauna foarte abili. Senatorii se adunară slugarnici, în grup compact, pentru a-l judeca pe bietul poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vorbi doar de conspirație, Roma s-ar răzvrăti. Dar dacă acuzatul este și hoț, sau libertin, sau ucigaș prin otrăvire, nimeni nu se mai emoționează. Asta e teorema lui Tiberius.“ Scriind acestea, Drusus nu prevedea că, de-a lungul secolelor, Teorema avea să găsească mulți imitatori lipsiți de scrupule, chiar dacă nu întotdeauna foarte abili. Senatorii se adunară slugarnici, în grup compact, pentru a-l judeca pe bietul poet. Cineva observă că Senatului din Roma - care deliberase lupta împotriva cetății Carthago, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
timp pentru mărturii și apărare. Și, în timp ce Nero blestema, Gajus se îndreptă tăcut spre bibliotecă. Se gândi că, după arestarea lui Creticus, casa lor avea porțile larg deschise, fără zăvoare și fără paznici. Drusus îl ajunse din urmă. — Au aplicat teorema lui Tiberius, îi zise. Dispreț față de maiestatea imperială dublat de abuz de putere cât timp a avut nu știu ce funcție. Își luă codexul și, pe când se pregătea să scrie, îl privi pe Gajus. — Abuz de putere, înțelegi? Un om cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plac simetria, rigoarea, diagramele, silogismele, deducțiile logice - Într-un cuvânt, tot ce este cuantificabil pe căi matematice. Peisajul Însuși ajunge să se reducă la o faimoasă „plăcuță de faianță hexagonală care omoară“, unde nu se comit crime, ci se demonstrează teoreme. Această enigmistică a alegoriilor, bântuită de idei și simboluri, poartă nume de ființe omenești. Bucuria, emoția estetică nu se iscă din descrierea unor personaje și Întâmplări, ci din revelarea, pas cu pas, treptată, a soluției găsite pentru enigmă. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Chinuindu-te de la un capăt la altul al ghemului? Ascunzîndu-te În el ca un vierme de mătase, hrănindu-te numai cu frunze, durere, gînduri negre, plîns și levitație? Dacă poți levita În poziție chircită, Într-o gogoașă. Nu poți. Vezi Teorema lui Pasolini. Se poate Însă și presupune că informațiile pe care le-am primit cu toții nu-s complete, omițîndu-se cu obstinație chicotitul Învățătorului. Miracolele n-ar mai fi avut nimic miraculos de-ar fi fost Însoțite de hohote de rîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al curentului nouvelle vague, Alain Resnais, pe un scenariu scris special pentru el de un reprezentant al noului roman francez, Alain Robbe-Grillet.##) pentru anii ’90, un studiu asupra trezirii unei comunități de către un intrus misterios, cu o fină aluzie la Teorema lui Pasolini(##notă - Titlul original: Teorema, film de autor al lui Pier Paolo Pasolini, În care un oaspete bizar al unei familii bogate Îi seduce pe rînd pe toți ai casei, schimbîndu-le radical viețile.## Nerăbdător să mă instalez În vilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]