1,090 matches
-
obiecții la adresa moralismului. Din nou: cum ar putea moralismul să nege autonomia politicii față de moralitate, de vreme ce el nu este o teză despre politică, ci una despre argumentarea din filosofia politică referitoare la teoretizarea valorilor dezirabile în cadrul societății sau/și la teoretizarea celui mai adecvat ideal sau a celor mai bune reguli de organizare socială și politică? Pe ce baze au dedus Rossi și Sleat că moralismul "reduce toate problemele politice la probleme de moralitate personală", de vreme ce mai toți moraliștii au insistat
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
statelor liberal-democratice cu tradiție poate cel mult să pună în discuție legitimitatea moralismului universalist ca teorie a legitimității. El nu delegitimează însă moralismul parohialist sau ideea că filosofia politică este îndreptățită și obligată să răspundă exigențelor cetățenilor statelor liberale în teoretizarea condițiilor legitimității politice (fie ele și condiții valabile doar în cazul statelor în care liberalismul se află la el acasă). Nu numai că nu au reușit să-și întemeieze principalele teze "pozitive" pe care le sprijină, dar, prin obiecțiile pe
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
aceste comportamente se impune o aprofundare a fenomenului agresivității. 2.3.4 Caracteristici cognitive La cele descrise În etapa anterioară se adaugă jocul funcțional al minții, echipată acum pentru un demers cognitiv complet. Rezultatul constă În tentative de angajare În teoretizări sofisticate, uneori pe baze speculative, o "paradă" de intelectualism cu valoare de autoîncercare a propriilor forțe mintale. Din această "furie" teoretizatoare, timpul, și mai ales efortul propriu, autentic, Îi va impune pe cei dedicați acestui drum. In perioada adolescenței este
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
muri la vârsta de 51 de ani. Începe să-și analizeze propriile vise și amintiri din copilărie, deci practică "autopsihanaliza". Prin ea ajunge la concluzia că ar fi văzut-o pe mama lui dezbrăcându-se. Această "autopsihanaliză" îl conduce la teoretizarea "complexului lui Oedip", definit ca dorința subconștientă a băiețelului de a avea în exclusivitate iubirea mamei, sentimentul de gelozie pe tată și dorința, inconștientă, ca tatăl să moară. În noiembrie 1899, publicarea cărții Interpretarea viselor adâncește ruptura de Carl Jung
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
între care Miron Costin ocupă un loc proeminent. In literatura noastră veche, Miron Costin este poate singurul care încearcă, cu mijloace proprii, să definească soarta, să vadă altceva dincolo de tradiționala înțelepciune teologică. Cea mai cunoscută piesă a acestui gen de teoretizare este, fără îndoială, poemul Viiața lumii, compus pe tema sorții nemiloase, având ca model eternele adevăruri cuprinse în formula vanitas vanitatum. Mai important este faptul că Miron Costin extinde asupra întregii sale cronici, adică asupra unei narațiuni istorice, care ar
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ȘI METODĂ A teoretiza înseamnă, înainte de toate a ordona, a sistematiza rezultatele primare ale activității de cunoaștere, și apoi a integra teoriile parțiale în teorii cu grad mai înalt de generalitate. În acest sens, Glaser (1967) notifică două strategii de teoretizare. Prima, caută descoperirea (generarea) teoriei din date (Grounded Theory), fie că se are în vedere un anumit segment social (Substantive Theory) sau ansamblul vieții sociale (Formal Theory). În acest caz, analistul aplică metoda comparativă de analiză a diferitelor grupuri cu
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
istoric al fiecărei perioade în parte. Vom urmări în capitolul Speculum mundi acest lucru cu ajutorul textelor medievale, ce reflectă imaginarul comunității românești, constant cu sine însuși pentru o foarte lungă perioadă de timp. Prin interpretarea și situarea critică față de diverse teoretizări, am căutat de fapt să pregătesc definirea imaginarului colectiv drept rezultatul unui proces de creație și de memorare; ce anume îl alcătuiește și dacă principiile sunt asemănătoare cu cele ale realității (ierarhizare, coordonare, combinare, ordonare spațio-temporală sau auto-"prezentificare"). Această
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
major pentru arhitectura imaginarului: este reperul suprem, nonfigurativ, aflat însă "pe calea ideii și a substantificării" (Durand 54). Sub denumirea generică de "determinanți", includ astfel la acest nivel ceea ce Jacques Le Goff eliminase din lista conceptelor cu care opera în teoretizarea imaginarului medieval. Îl mențin și îl vom regăsi și în al doilea model, dedus pe baza lecturii mărturiilor istorice românești. Dacă este să amintim prima interpretare pe deplin filosofică acordată acestei forme, atunci putem numi ideea de divin (Binele) la
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
să pună în lumină mai ales caracteristicile limbii scrise, și nu eforturi conștiente, deci cultivate, ale cărturarilor respectivi (cu rare excepții) de a încadra o scriere sau alta într-o formă sau gen (?) "european". O altă încercare majoră, în limitele teoretizării noțiunii de "auctoritate", a fost făcută − în general, tot de către filologi, cei mai buni cititori ai manuscriselor accesibile deocamdată doar lor −, pentru a scoate în avanscenă mecanismul intertextualității, tipic pentru culturile medievale. La care vârstă a lor însă, intertextualitate aplicabilă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nu reguli - Părinții copilului creativ nu sunt adepții regulilor, ei stabilesc valori fundamentale, despre ce este bine și rău, a minți și a spune adevărul. Ideile în care părinții cred sunt preluate de copil prin imitație, exercițiu, observații, nu prin teoretizări și reguli structe. Părinții demonstrează acele valori prin propriul comportament și își încurajjează copilul să stabilească singur care este comportamentul conform cu aceste valori. Interesant este că părinții copiilor înalt creativi au observat că au surprinzător de puține probleme cu disciplina
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
celor care au o inteligență logică-matematică, dar și a celor care au o inteligență muzicală și kinestezică, laturi ignorate de viziunea tradițională asupra educației. Cadrele didactice britanice preiau și adaptează informațiile din alte domenii științifice în mod selectiv, fără o teoretizare excesivă, ci doar cu scopul de a răspunde nevoilor de formare ale elevilor și pentru a le înlesni învățarea. Concluzionând, pot spune că participarea mea la acest curs de formare a avut beneficii importante asupra modului în care îmi desfășor
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Simona Maria Dorneanu () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92835]
-
aceasta la Răsărit se dă lupta între armatele Crucii și cele ale negării acestui semn sfânt și biruitor. Sunt în luptă Hristos cu Antihrist...” În pastorala elaborată cu prilejul Crăciunului, episcopul Partenie Ciopron al armatei se axează, în principal, pe teoretizarea celor două lumi antagonice, după cum rezultă din fragmentul următor: „Două lumi stau față în față. Una, din care avem cinstea să facă parte și țara noastră, luptă pentru biruința Crucii lui Hristos, pentru credința creștină, pentru cultura și civilizația omenirii
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Coajă Costel () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92814]
-
receptării. Interpretarea „semnelor” dramatice într-o viziune semiologică, panoramică, comparatistă îi prilejuiește un excurs critic nuanțat, menit să surprindă specificul, structura și modalitățile teatrului, privit ca „fenomen complex, constituit din semne diverse” (Accente). Studiile sale vădesc o certă orientare către teoretizarea fenomenului, organizându-se într-un „discurs asupra metodei” ilustrat printr-o varietate de modele exegetice preluate din literatura română și universală, comentate cu rigoare demonstrativă și cu fervoare interpretativă. Conceptualizarea teatrului modern, prin fixarea câtorva repere teoretice și structuri analitice
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
în martie 1921, transferă acest monopol exclusiv conducerii partidului și biroului său permanent al cărui șef este Stalin. Acum regala este aceea a unanimității, definită printr-un oximoron: „centralismul democratic”. După moartea lui Lenin, Stalin publică Principiile leninismului (1924), o teoretizare a bolșevismului dinainte și după 1917. Definirea ortodoxiei* leniniste devine una din mizele luptei pentru putere între succesori. Astfel, în 1925, Zinoviev publică Leninismul, în timp ce Troțki revendică numai pentru sine adevărata filiație. Curând apare expresia „marxism-leninism”, destinată să precizeze interpretarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aspectul teoretic al acțiunilor implicate în exercițiu."<footnote Cucoș, Constantin, 1998, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Curs elaborat în tehnologia învățământului deschis la distanță, Editura Polirom, Iași, p. 155. footnote> Această metodă ajută la evitarea excesului de teoretizare a explicațiilor învățătorului, dezvoltă la elevi capacitatea de a lucra ordonat și de a transpune în imagini grafice observațiile lor, ceea ce au dezvoltat. Exercițiul duce la dezvoltarea acuității vizuale, a spiritului de observație, a deprinderii de a corela elementele componente
?ABILIT??I PRACTICE by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Science/83166_a_84491]
-
realismului: realismul structural (Wendt, 1987a; Dressler, 1989; Onuf și Klink, 1989). Constructiviștii autoproclamați au deseori (sau cel puțin se consideră că au) concepții despre lume apropiate de liberalismul generic definit și de multe ori acceptă această categorizare. Mai mult, unele teoretizări constructiviste recente susțin explicit că două teorii sunt logic incompatibile (de exemplu, Wendt, 1999; Patomäki și Wight, 2000) sau, cel puțin, antagoniste (Lebow, 2001). Pedagogia relațiilor internaționale definește și ea din ce în ce mai mult realismul și constructivismul ca fiind categoric diferite, dovadă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
din relațiile internaționale într-un mod pe care nici constructivismul idealist (cu viziunea sa în esență statică asupra moralității politice), nici realismul materialist-pozitivist (care o respinge) nu-l pot stăpâni. Astfel, un constructivism realist ar putea umple un gol în teoretizarea relațiilor internaționale între teoriile dominante și cele critice 12. Ar putea face acest lucru adoptând accentul pus pe putere de majoritatea teoriilor critice, fără negativismul inerent proiectului de emancipare al acestei teorii, cu al său interes pentru emanciparea „de”, mai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
colegilor săi postulează rolul proceselor de evaluare a slujbei, a modului de exercitare a profesiunii în apariția satisfacției etc. În ciuda diversității opiniilor cu privire la definirea satisfacției muncii sau, poate, tocmai datorită ei, cercetătorii n-au încetat să se angajeze pe direcția teoretizării și, mai ales, a investigării ei empirice. Edwin A. Locke (1976) estima că până în 1972 au fost publicate aproximativ 3.350 de studii cu privire la satisfacția angajaților. O reactualizare a estimărilor lui Locke făcută în 1991 pornind de la bazele de date
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
analiza modului în care comportamentul este angajat, direcționat, susținut, stopat. Sunt avute în vedere procesele sau mecanismele motivaționale care pun în mișcare comportamentul uman. Nume precum Vroom, Adams, Locke, Hackman și Oldham sunt legate de contribuții remarcabile în ceea ce privește explicarea și teoretizarea motivației comportamentului organizațional. Distincția dintre teoriile de conținut și cele de proces a fost făcută pentru prima dată de Campbell, Dunnette, Lawler și Weick în 1970, însă ea s-a impus abia în deceniul următor. Sistematizarea teoriilor motivației în funcție de criteriul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care, deși intuiește corect natura variabilelor avute în vedere (obiective și subiective), precum și semnificația lor (independente, dependente, moderatoare), rămâne tributară unei diviziuni cauzal unidirecționale. El este mai degrabă o tentativă de combinare a diferitelor categorii conceptuale decât o încercare de teoretizare a stresului organizațional. I se reproșează, de asemenea, că nu există suficiente dovezi convingătoare de validare empirică a lui. Modelul „cerere-control” A fost formulat de R.A. Karasek (1979) și perfecționat de acesta și colaboratorii lui mai târziu, în 1990 și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
credința» față de națiune nu apare ca o abstracție, ca un raport diferit prinnatura sa de legătura care unește comunitatea familială sau istorică” (Duchesne, 1997a, p. 329). Lucrarea lui Duchesne scoate În relief dimensiunea etno-culturală a cetățeniei franceze, dimensiune pe care teoretizările clasice refuză cel mai adesea s-o ia În considerare. Această concepție genealogică ă care nu este cu totul străină de primordialismul lui Edward Shils (vezi, În lucrarea de față, articolul „Etnicitate”) ă arată că societățile moderne nu au eradicat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
diversitate” și „biodiversitate” au apărut mai demult, chiar dacă au intrat În circulație abia după Summitul Pământului, ținut la Rio de Janeiro În 1992. De altfel, reflecția asupra lor a fost dusă cel mai departe În domeniul biologiei. Urmează conceptualizarea și teoretizarea (Lévêque, 1997) pentru o știință care Își stabilește acum primele jaloane: probleme de inventar și de distribuție, luarea În considerare a funcționării sistemelor ecologice, mizele În planul resurselor naturale vii, al activităților din timpul liber sau al salvării planetei. În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
din credința sa Într-o «cauzalitate diabolică» tocmai În măsura În care am Înțeles că nedreptatea și răul pot fi, și cel mai adesea sunt, «efecte de sistem» ă ceea ce nu Înseamnă că sunt inaccesibile acțiunii oamenilor” (Dupuy, 1997, p. 265). În plus, teoretizarea propusă de Hayek nu recunoaște faptul că, În societatea capitalistă, „ideea de dreptate socială este inerentă Înclinației omului modern de a se pune mereu În locul celuilalt, de a trăi În permanență sub privirea celuilalt” (ibidem, p. 288). În sfârșit, este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
parte și În care sunt justificate prin modul În care transcend limitele criteriilor precedente și le depășesc slăbiciunile În interiorul aceleiași tradiții” (MacIntyre, 1988, p. 8). Comentând această dimensiune contextualistă a exercitării rațiunii practice, Philippe de Lara situează, pe bună dreptate, teoretizările lui MacIntyre și Taylor În filiația lui Aristotel, deși le pune În evidență specificitatea: „Pentru Moderni, sensul «vieții bune» nu este definit de la bun Început printr-o cosmogonie centrată pe polis. Identitatea personală a eului situat are forma unei identități
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
noi» și «ei», În cadrul căruia indivizii folosesc marcatori pentru a se defini și pentru a-și defini relațiile cu ceilalți” (Schnapper, 1998, p. 158). De unde interesul noțiunii de frontieră etnică, pe care Fredrik Barth și-a bazat În mare parte teoretizarea (această noțiune a beneficiat recent de o dezvoltare sugestivă În lucrarea lui Juteau, 1999, pp. 25-38). La acest autor, grupurile etnice nu sunt percepute ca niște grupuri concrete, ci ca tipuri de organizare identificabile prin faptul că Își păstrează frontierele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]