3,052 matches
-
cu faptul că nu ceruse niciodată un serviciu nimănui. Ar fi putut să adauge: „nici n-am făcut vreunul“. O doamnă cu mult spirit și talent ăDoamna Geoffrin), în care avea mare încredere și pe care o numise executoarea lui testamentară, spune că, pentru a-l convinge să facă un serviciu cuiva, singura cale era aceea de a-i porunci să facă ceea ce avea de făcut. La cuvântul „trebuie“ nu avea replică. N-ar fi simțit niciodată lucruri care să nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
al XV-lea - în mâinile lui Filip al V-lea al Spaniei. Acțiunea ducesei este o reacție împotriva lui Filip de Orléans, care, printr-o lovitură de stat, îl elimină pe ducele du Maine din Consiliul de regență, ignorând prescripțiile testamentare lăsate de Ludovic al XIV-lea. Dar complotul a fost descoperit, iar participanții exilați. MAINTENON, FRANÇOISE D’AUBIGNÉ, marchiză de ăNiort, 1635-Saint-Cyr, 1719). Nepoată a lui Agrippa d’Aubigné. Se căsătorește cu poetul Scarron, care o lasă văduvă la 25
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
În Noul Testament nu avem o descriere amănunțită a Liturghiei pe care o săvârșeau Sfinții Apostoli și urmașii lor, putem totuși ca În lumina informațiilor patristice ulterioare, pornind de la citatul de mai sus (FA 2,42) și de la alte texte nou- testamentare, să reconstituim structura acesteia. Remarcăm faptul că slujba era mult mai simplă, Însă cuprindea elementele esențiale care se vor păstra până azi și anume: - adunarea În Biserică - ( I Cor 11,18) - „Învățătura apostolilor”- lecturi și predici (I Tes. 5,27
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
niciodată din cauza tiraniei unui rege. În ceea ce privește doctrina limitării puterii regale, Filmer a susținut că nici o lege nu ar putea face asta. Dovada este că nu legea îl face pe rege, ci regele face legea, așa cum rezultă nu numai din tradiția testamentară, dar și din tradiția monarhiei engleze. În acest scop el se sprijină pe acele acte ale parlamentului care, începând cu Magna Carta, dovedesc tezele absolutismului, cum ar fi constituirea tribunalelor sau chemarea parlamentului. Acestea au fost întotdeauna constituite sau chemate
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
c?tre Jeanne Weill, cunoscut? atunci sub pseudonimul Dick May, care are intrare �n mediul patronal progresist dar ?i trecere la Sorbona nou?. Acest colegiu se plaseaz? sub patronajul pozitivismului, fiind dirijat de c?tre Dr. Delbet, deputat ?i executor testamentar al lui Auguste Comte, dar programul s?u r?m�ne eclectic, dup? chipul personalit??ilor care predau acolo ?i care proveneau din economia social? leplaysian?, din mediul �wormsian�, sau de la Sorbona. �n urma afacerii Dreyfus, acest unanimism de fă
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
convins de utilitatea punerii în exploatare a șipotului prin care propriile amintiri presau ieșirea la suprafață. Efectul se va verifica peste ani, în pagini impregnate de aducerea aminte a prieteniei purtate chiar lui Crohmălniceanu, într-un volum cu imprevizibile reflexe testamentare. Deocamdată, trăia la Paris de peste un deceniu și era acaparată de dorința de a face cunoscute francezilor, prin traduceri, unele dintre cele mai expresive creații pentru procesul sincronizării și implicării literaturii române în fluxul tendințelor moderne europene. La început, cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002, p.88. footnote> ca o înbărbătare a sufletelor tinere în fața ispitelor de tot felul, pentru dobândirea înțelegerii și înțelepciunii. Textul dobândește în felul acesta și o funcție testamentară declarată. Tonul este smerit, de părinte duhovnicesc și păstor, care deși a căutat toată viața nu a aflat rețeta sigură a trăirii în liniște și a mântuirii. Expresia scurtă, limpede, complet dezambiguizată printr-o declarare de motivație și mijloc fără
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cele spuse până acum, am dorit să începem această exegeză aducând în prim-plan, adevăratul program auctorial existent în introducerea la „Autobiografie” și anume, convingerea declarată a autorului despre faptul că scrisul are atât o funcție testimonială cât și una testamentară, care amândouă pot fi împlinite, scriind cu ajutorul Divinității și spre ajutorarea și întărirea sufletească a urmașilor care vor citi. Se desprinde aici și funcția pedagogică a unui astfel de demers scriitoricesc, funcție care nu este totuși anunțată limpede, știut fiind
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și prietenii, veniți de peste granițe să vadă și să revadă Iașul ca pe un miracol, fiindcă aici există lucruri despre care răsună fiecare colț de stradă, care, dezlegându-ți limba și vibrează-n prezența lor nevăzută, amintiri ca un talisman testamentar. Aici s-a născut prietenia, îmbrățișată fiind de suflet și inimă, ca semn dăruit Iașului autumnal, livresc, religios, teatral și muzical. Primii prieteni și colegi de profesie bibliologică? Claudia Balaban și Alexe Rău, s-au alăturat apoi lumii noastre de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
oraș, menționând, printre obiectivele arhitecturale, „Castelul Pelișor al fostului Rege Ferdinand unde își ia reședința de vară regele Mihai în toți anii”. Castelul, conform testamentului regelui Ferdinand, era proprietatea regelui Mihai, dar era folosit și de Regina Maria. Încălcarea dispoziției testamentare, inspirată probabil de Regina-Mamă Elena, a generat noi animozități. Iunie. Regele Mihai dă examenul de absolvire a clasei I. Evenimentul este relatat de Miron Cristea: „Marți la ora 10 a.m., a dat Maiestatea Sa Regele - în fața Alteței Sale Principesa-Mamă Elena
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
istorice", ele aspiră să reflecte obiectiv realitatea. Ca peste tot în producțiile genului memorialistic, identificăm aici "două voci temporale distincte": vocea trecutului "evenimențială și faptică" și vocea prezentului "afectivă și stilistică". Istoriei i se subordonează "timpul trăirii, cu o componentă testamentară și un conținut obiectiv" iar literaturii "timpul mărturiei, caracterizat prin filtrarea subiectivă a evenimentelor și libertatea stilistică a naratorului". Satul Costișa din cartea Răduței Vasilovschi, fata notarului Silvestru Lavric și a Mariei, născută Buzilă, trăiește scenic ca o "ființă mitică
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
îndărăpt" (C. Negruzzi) decât să îl iert și încă să mă mai și "rog" pentru un asemenea ticălos. Nu! Subscriu din toată inima primului decret emis de Tine: "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte!". Voi da curs întru totul imperativului testamentar formulat pe patul de moarte de către Mihnea Vodă cel Rău, adresat fiului său, Mircea Ciobanul, vis-à-vis de dușmanii lor: Să n'aibi milă! (Apud Odobescu) Și mai e ceva, Doamne, foarte important, care ține de însăși esența Legilor Tale: Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
narațiunii și de starea emoțională a personajelor. În esență, este vorba despre reproșul aruncat divinității pentru că suportă atâta suferință, barbarie și nedreptate pe pământ. De altfel, din dorința de a accentua mesajul cărții, autorul plasează, la începutul ei, un memento testamentar devastator: "Rândurile care urmează se constituie într-un avertisment adresat nepoților mei: Ileana, Matei și Victor, asupra celei mai abjecte creaturi de pe planeta noastră: Omul." Scris cu mână sigură, la vârsta apropiată de cea a apostolilor, romanul lui Victor Aciocîrlănoaiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ce aveți scris acum pe foaia de lucru de pe birou? În general nu am planuri, mă las tîrît de pulberile de litere pe care le stîrnesc, sînt curios pînă unde mă duc. Ideal ar fi ca toate paginile să fie testamentare, așa cum fiecare clipă de viață este definitivă. Îmi amintesc aici un vers din Mazilescu, îl reproduc din memorie: "nu știu cum, de acolo de pe deal privi odată pentru totdeauna...". Tot ce facem e "odată pentru totdeauna". De asta, planurile sînt o neputință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
jurnal, știind că vor fi cunoscute într-o zi, există destule argumente care susțin oportunitatea acestui act editorial. Ele corespund mai multor criterii, dar centrul focalizator se află în intențiile lui Eliade, care în ultimii ani ai vieții, prevăzând condițiile testamentare ale donației bibliotecii și manuscriselor, își închipuie bunăoară că o fotocopie a variantei integrale a jurnalului ar putea ajunge într-o instituție românească 2. Apariția recentă a Jurnalului portughez, a cărui sinceritate depășește intensitatea oricărei corespondențe, certifică o dată în plus
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dar...! Nu, nu Înșir aceste lucruri cu mânie; e „prea târziu” pentru mânie, În cazul meu este ora reflecției calme, reci - atât cât o permite inflamarea vocației mele specifice, romantice sau postromantice! -, este ora bilanțului și, poate, mai știi, ora testamentară. Și nu aș fi la Înălțimea operei mele, atât cât este, dacă aș arăta mânii nepotrivite, nedrepte, față de oameni și de gesturile lor. „Ne-dreptatea” mi-o păstrez mie, bidiviul nărăvaș care mi-a slujit de Pegas - și noi, prozatorii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
otrăvită de vreo două decenii de false sloganuri, false entuziasme, false construcții ideatice, false cariere, false orizonturi. O dată împlinit!... Da, eu, aici, îmi iau îndrăzneala de a afirma, în deplină luciditate și responsabilitate - și o fac cu gravitatea unei afirmații testamentare! -, că acest „ideal” al nostru, de atunci, de la începuturile anilor ’60, s-a împlinit: criteriile artei naționale și universale au fost reafirmate printr-o creație majoră și prin comentarii critice adecvate, noi și nu numai „noi, elita”, am regăsit terenul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și limitată curgerii de neoprit a timpului profan se oprește la întâlnirea cu dimensiunea mitică. Când povestirea ajunge la spațiul montan, se instaurează prezentul mitic, acțiunile nu se mai scurg, înșiruindu-se cauzal, ci refac scenariul arhetipal. Tot o dorință testamentară trimite spre piscul de munte pe feciorul cel mic, singurul care primește un nume și aceasta numai în momentul în care începe incursiunea inițiatică. Tatăl în agonie cere să i se facă pe mormânt un foc din 99 de care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
A fi năzdrăvan semnifică în mentalul arhaic cunoașterea absolută și puterile nelimitate. Anticiparea morții proprii apare și într-un basm din Bughea de Sus, Argeș, în care mireasa își contrariază soțul cu premoniția ei, datorată statutului de neofit. Din indicațiile testamentare lăsate de fata pețită de zmei două sunt fundamentale prin semnificațiile înglobate. Mai întâi, fata insistă ca sicriul ei să fie scos printr-o gaură specială făcută prin spargerea unui perete. Valorificând informațiile din lucrarea lui Edward Westermarck, L’origine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rămân oscioarele, căci orcare s-a dus, dus a fost, cănapoi nu s-a mai întors”. Dispariția fizică a instanței supreme la nivel uman creează un moment critic la nivel universal și instaurează timpul propice inițierii. Interdicția primește o valoare testamentară ce mărește implicațiile thanatice ale ritului inițiatic. Apropierea de plecarea definitivă a tatălui este simultană cu drumul în lumea morților pe care trebuie să îl parcurgă fiii, ceea ce transformă împăratul într-un personaj indicator al traseului mitic. Sfatul lui sugerează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tatălui temător să pătrundă într-un spațiu inofensiv. Comunicarea dintre instanța paternă și descendenți își atinge scopul ritual prin mecanisme inverse (nevoia oedipiană de înfrângere a tatălui catalizează psihologia inversă) iar tinerii pleacă pe rând dincolo de profan. O altă interdicție testamentară indică spațiul sacru montan, iar ascensiunea implicată conține sugestia morții inițiatice ce rezultă din pedeapsa rituală: „Vezi tu muntele acela de acolo, să nu te ducă păcatele să vânezi p-acolo, că este nevoie de cap. Acel munte este moșia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
țările" lor, de identitatea locală. Își iau o identitate care nu este a lor, plăcându-le mai mult să li se zică "maramureșeni". Nu este corect. Nici pentru ei, nici pentru Maramureș. Și nu vreau să dau nume. Maramureșeanul este testamentar așa cum este și lăpușanul, chioreanul sau codreanul. Dar iluzia de a aparține Maramureșului, fie el om de rând sau scriitor, este "o ipocrizie". A fi vedetă în București cu o identitate falsă mi se pare a fi o uzurpare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
exegetică, viitorul ne va oferi documente noi (precum șocul epistolar din 2000), mobilizând condeie și influențând judecata urmașilor, destrămând, adică, supoziții, risipind colecția imaginilor prefabricate și a reflexelor "leneșe", recalibrând opinii etc. Totuși, în biografia ultimilor ani eminescienii, ne încredința testamentar Petru Creția, vom găsi mereu "ceva adânc de aflat"". În acest sens, referirile la falsitatea tratării lui Eminescu în perioada proletcultistă ("răstălmăcit, falsificat") au prilejuit ulterior, cu bună dreptate, "reconstituirea canonului" eminescian. În această bătălie a jucat un rol important
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
inițiatorii MANIFESTULUI PENTRU ENESCU au avut în vedere și problema repatrierii rămășițelor pământești ale marelui muzician. Reproducem mai jos copia olografă a documentului, cu precizarea că la cererea soției, George Enescu a semnat pe patul de suferință alte două variante testamentare. CARMEN SYLVA CĂTRE GEORGE ENESCU ...Nu din întâmplare te-ai născut pe pământul românesc. Cu ușurință, bunul Dumnezeu te-ar fi putut aduce pe lume și într-altă Țară; dar se vede că trebuia să tragi folos din pământul nostru
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
de a se îmbarca spre Ierusalim îi va conduce în cele din urmă pe Ignațiu și însoțitorii săi la Roma, locul de naștere al Societății lui Isus. Acesta fiind itinerarul autobiografic al pelerinului Ignațiu, să vedem în continuare relevanța lui testamentară pentru cei care aveau să-l urmeze. Istorisirea ca testament spiritual Scurta trecere în revistă a conținutului Istorisirii ne arată că avem de-a face cu o scriere în care atât însemnările, cât și trecerile sub tăcere sunt semnificative. Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]