33,401 matches
-
însă nu am aflat în ce moment iubirea a încetat să mai fie poveste. Cineva mi-a spus că ea plecase în capitală, unde se logodise deja și avea să se căsătorească în curând; iar el se apucase să colecționeze timbre și fluturi în jumătatea sa de apartament. Nu am vrut să par prea interesat de soarta lor, așa că de dimineață până spre asfințit stăteam din nou în balcon cu fluturii mei, citind tot felul de jurnale, fumând în neștire și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
din spate, descărnate, cu copitele semănând cu ciotul mâinii unui hoț, care, conform Legii, după ce i se taie degetele, se înmoaie în ulei clocotit, se ridicau și se lăsau fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau în aerul umed, cu un timbru propriu. Un fel de calm absolut și inefabil îmi pătrunseră întreaga ființă, nu percepeam nici zdruncinăturile dricului. Simțeam doar cufărul apăsându-mi pieptul. Cadavrul Său, corpul, mi se părea că greutatea lui îmi apăsase pe piept dintotdeauna. O ceață acoperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
umerii cocârjați; strângând sub braț vasul înfășurat în batista murdară, se îndreptă spre drișcă și se instală pe capră cu o agilitate deosebită. Biciul șfichiui în aer, caii porniră spumegând. Zurgălăii de la gâtul lor răsunau în aerul umed cu un timbru special. Pe nesimțite, atelajul dispăru în întregime într-un nor de ceață. Deîndată ce am rămas singur, am răsuflat ușurat. Mi se părea că tocmai m-am eliberat de o greutate apăsătoare care îmi strivea pieptul. O acalmie plăcută mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pus vasul pe piept, ținându-l cu mâna. Biciul pocni în aer. Caii porniră spumegând. Înaintau cu salturi înalte și ușoare, atingându-și copitele de pământ, cu eleganță și fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau în aerul umed, cu un timbru unic. De dincolo de nori, stelele contemplau pământul, asemenea unor pupile de ochi strălucitori țâșnind dintr-un sânge negru, închegat. O tihnă plăcută mă cuprinse. Dar vasul îmi apăsa pe piept ca un cadavru. Copacii suciți, cu ramurile lor strâmbe, păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
căsătoria mea. Despre părinții mei am auzit mai multe istorisiri. Una doar, spusă de doica mea, mi se pare veridică. Ea mi-a povestit că tata și unchiul meu erau gemeni: amândoi aveau aceeași față, același mers, același caracter; însuși timbrul vocii lor era identic. De-abia îi distingeai unul de altul. Mai mult, exista între ei o așa afinitate, că dacă unul se îmbolnăvea, celălalt începea și el să se simtă rău. Cum se spune, era ca două jumătăți ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
făcut să subziste semnul lor veșnic? În orice caz, tocmai înțelegeam de ce eram capabil. Devenisem conștient de capacitățile mele. Dintr-odată, am izbucnit în râs. Ce râs sacadat și teribil! Mi se zbârli părul pe cap. Nu-mi mai recunoșteam timbrul vocii. Era ca râsul străin care-mi răsunase de nenumărate ori în urechi. Am început să tușesc. Un scuipat sângeriu, o picătură din adâncul măruntaielor mele căzu pe oglindă. Am atins-o cu buricul degetului și m-am întors, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
veche; în vârful picioarelor, mă îndreptam spre camera târfei. La ușă am observat că încăperea era scufundată într-un întuneric profund. Ascultând cu atenție și am auzit-o spunând: „Ai venit? Desfă-ți fularul de la gât!“ Vocea ei își regăsise timbrul plăcut din vremea copilăriei și rezona precum cuvintele pe care le rostești inconștient, când dormi. Mai auzisem vocea asta, într-un somn profund. Oare visa? Avea o intonație voalată, răgușită, ca a unei fetițe care s-ar juca de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să abandonez cazul, din moment ce praful fusese înlăturat încă din ziua spargerii, de zeci de ori. Mă consolasem cu ideea că așa a fost să fie. Mă bucuram că făptașul nu mă golise de alte valori, cum ar fi fost banii, timbrele, frânturile de inele, fiindcă inele întregi încă n-aveam, etc. În definitiv ceea ce suportam eu cel mai greu nu era altceva decât gestul. Gestul cuiva de a mă umili, de a mă atenționa că voi fi de-acum încolo monitorizat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un cap sau numai de un gât! Ha, ha, ha! Treceam cu mâna peste aceste părți fierbinți, pe care le mângâiaseră zei ca Ares, Dionysos, Hermes, Poseidon și muritori ca Anchises, Adonis. Intuiam îmbrățișările, șoaptele lor. Apoi vocea ei șovăindă. Timbrul. Mai ușor mi-aș fi pututo imagina pe Afrodita ca întreg, dacă asamblâdui componentele cu lipici de duzină (șutit și ăsta de șmecherii care, lucrând la vreo cizmărie, aduceau acasă materie primă, ca să mai scoată un ban, pentru că salariul era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la obiect. A răspuns evaziv, apoi, folosind încă o comparație agricolă, și-a luat poșeta și a plecat lăsându mă singur printre rafturile cu cărți. Atât de mult aș fi vrut să stăm de vorbă, să-mi încânt auzul cu timbrul vocii ei ca de fulg dornic să ajungă pe sol. Îmi doream poate mai mult decât oricând acest lucru. Nu puteam s-o strig nici într-un caz, deoarece aveam senzația că aș fi divulgat imediat legătura noastră. Ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
al jojei, și nu de oricine, ci de o infractoare periculoasă. Dar ce linie a capotei, Își spunea el, nemaculată de rugină, zgârieturi sau găinaț, ce ținută de drum, pusă În valoare de balansul acela ademenitor prin virajele alpine, ce timbru Învăluitor al claxonului, plin de chemări ascunse! Cum vibra acoperământul de pânză În bătaia vântului, Își amintea Fauvé, prins de rama parbrizului În doar două bride subțiri! Cât de feciorelnic, dar și cât de impudic Își dezvelea Alfina faldurile carosate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lumii auto. Aceste claxoane, tocmai pentru că erau delicate, ca niște voci drese În mod politicos, au părut cumva disonante față de sunetele prelungi și apăsate care umpleau piața În acele momente, iar ele au atras atenția câtorva vecine mai puțin sclifosite. Timbrul potolit al convertibilelor, siluetele grațioase și lustrul fără de cusur al caroseriilor au stârnit murmure dezaprobatoare printre câteva mașini agricole care veniseră Într-un suflet la manifestație direct dintr-un lan din Împrejurimile Romei. „Ia uită-te și la mironosițele-astea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apar nestingherit în proză și în poezie, pătrunzînd sub forma citatelor și în critica literară. Căci ar fi curată ipocrizie să-i pretindem cronicarului unei cărți mai multă rezervă decît autorului ei, altfel spus o "trădare" a operei al cărei timbru și-a propus să-l capteze. I-ar imita atunci fără voie pe realizatorii de reportaje TV, care cenzurează acustic ordurile verbale ale personajelor prinse în cadru. în ultimul timp, seară de seară, nu e scenă cu bețivi, violatori, traficanți
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
în cosmos, spațiul de rezonanță al legendei. Obsesie care îl vizitează și astăzi. Toate acestea pentru a spune că și fiecare altă mască i-a smuls un efort pasional. L-am ascultat des menținând în formă glasul de bariton cu timbrul întunecat, strălucire oțelită, forță și volum mare, o greutate specifică a declamației și a frazei lirice. Niciodată indiferent, niciodată plat, niciodată șovăitor. Era Boris, avea viziunea acelei nebunii vinovate. Era Posa, îi reușea demnitatea unui spirit independent. Era Rigoletto, se
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
o formă interesantă de suspans teoretic, o confuzie emoțională cumva mutantă, dotată cu două inimi și - așa cum se cuvine - cu două creiere. Iată, bunăoară, vocea naratorului nu doar omniscient, ci și perfect conștient, apropiindu-se periculos de mult de un timbru auctorial, de o apărare lucidă, întemeiată pe principii critice de bun simț: "Ei bine, ar putea să mi se spună, pe bună dreptate, că romanele lui Victor Erofeev, Vladimir Sorokin, Ludmila Ulițkaia și ale altor prozatori postsovietici cunoscuți descriu cu
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
e unul care și-a dat foc În piața Tien Anmen? Într-un fel, s-ar putea să ai dreptate, concedă Smith pe o voce domoală, ca să nu-l audă chelnerii. Unii istorici susțin că era un pasionat colecționar de timbre. A mai fost, timp de cîteva decenii, și dictatorul Coreei comuniste. — Aha! Știam eu ceva, dar nu eram prea sigură. Înseamnă că celălalt..., cum ziceai că-l cheamă? — Sabbatai Zevi a fost un evreu mistic din Smirna care, În 1666
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care Își amintea doar melodia, fără cuvinte. Pentru a fi și mai preciși: Își amintea totuși niște cuvinte, dar dintr-o limbă străină, pe care nu o Înțelegea. La fel, din ce-i spusese Michel, Îi rămăseseră În memorie intonația, timbrul vocii sale, cadența frazelor, sau amănuntul că, În timp ce conversau, se stinsese felinarul, dar nici un element din care să poată extrage vreun Înțeles, ori pe care să-l poată reproduce În propriile cuvinte. În schimb, Își amintea cu ușurință cum ajunsese
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
albaștri și părul blond-cânepiu, aranjat Într-o freză bine studiată. Chipul lui aristocrat avea În priviri o concentare melancoolică. Era unul din acei bărbați de care majoritatea femeilor se apropie cu teamă și panică, din cauza răcelii pe care o inspira. Timbrul vocii, metalic baritonal, se potrivea perfect cu statura, Înfățișarea osoasă și mâinile de o expresivă nervozitate. Impresia de distanță era Întărită și de ținuta impecabilă pe care o arbora, evident, fără nici cel mai mic efort. Adolescent fiind Ăse născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
apropiat de ea, a făcut-o să râdă spunându-i că el e un cerșetor care cunoaște lumea...de când lumea, și, i-a admirat frumusețea și neobișnuita fragilitate. Ei i-a plăcut la Antoniu din prima clipă, privirea pătrunzătoare și timbrul vocii grav. În rest, n-a interesat-o nimic În mod special În Înfățișarea lui: era un cerșetor ca și ea, unul din miile de cerșetori anonimi care invadează zilnic orașul În căutare de hrană. Un vagabond, o rotiță din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
buzunar, Într-un fel de Împletitură, căptușită cu păr, pictată În culori naturale. E pentru cei care se satură de mâna lor neinspirată. Înăbușind un zâmbet, Karp deschise o casetă din sticlă și scoase niște albume foto de mărimea unui timbru. Dacă le răsfoiai destul de repede, apăreau niște scene. Dora râse când reuși să aducă la viață un bărbat cu ochi sălbatici care Își apăsa fața de organele genitale ale unei femei ale cărei picioare se ridicau și se lăsau fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
căreia băieții din liceu îi spuneau „Roșcata“. Când aveam nouă-zece ani, făcusem o pasiune totală pentru albumul liceului din anul promoției ei. Un timp l-am păstrat în același sertar în care îmi țineam cealaltă mare raritate, clasorul meu cu timbre. Sophie Ginsky, numită de băieți „Roșcata“ Va ajunge departe, căci are ochi mari, căprui și sclipitoare-i e judecata. Când te gândești că era vorba de mama! Fusese chiar și secretara antrenorului de fotbal, o funcție prea puțin glorioasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
într-un alt loc. (Ce-i drept, nici acolo nu mă simt acasă!) Dar ce să mai zic despre foițele de staniol pe care le adunam? Despre ziarele pe care le căram cu căruciorul la școală! Despre carnețelul meu cu timbre emise de Fondul de Apărare, lipite grijuliu rânduri-rânduri, întru zdrobirea Axei! Aeromodelele mele - Piper Cub, Hawker Hurricane, Spitfire! Cum poate să pățească așa ceva puștiul de treabă care am fost eu; eu, care iubeam atât de tare Royal Air Force și Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lucram de acasă și supravegheam armata de muncitori a lui Milton (care, trebuie să o spun, făcuse minuni În numai câteva zile), când sosi un pachet conținând un plic minuscul, roz pal, având În interior un bilețel de mărimea unui timbru poștal, de aceeași culoare, iar pe bilețel era scris cu o cerneală de un roz aprins: Îmi pare rău! Prânzul la ora 1 la Blue Ribbon? xxxxL Nimic nu o face pe o fată din New York să se simtă ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de la cămașa albă și-mi vâr cravata pe dedesubt. Apăsând puternic cu bărbia pe nodul cravatei, așez cu penseta câte un geam minuscul în fiecare fereastră. Decupez, cu o lamă de ras, draperii de plastic nu mai mari decât un timbru, albastre pentru ferestrele de la etaj și galbene pentru parter. Unele sunt trase, altele sunt lăsate. Le lipesc. Există lucruri mai rele decât să-ți găsești soția și copilul morți. Poți să stai și să te uiți cum îi ucide lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sau erau două? Se așeză și își desfăcu șireturile de la pantofi. Mă privea aproape întrebător - mi s-a părut, în momentul acela, că un al doilea inginer de sunet preluase studioul, pentru că vocea lui avea un alt accent și un timbru diferit, ca și cum o nouă casetă ar fi fost introdusă și pornită. Glasul îi devenise dulceag și grețos, plin de siropul dezgustător al apropierii. — Unii ar putea spune chiar că nu are nici o importanță ce crezi despre sexualitate. Își scutură călcâiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]