1,495 matches
-
noilor mei colegi din cale-afară de pitoresc cu aerul meu de mică sălbăticiune dezorientată, coborâtă din munții Făgărași și azvârlită, ca într-o grădină zoologică, într-un internat bucureștean unde trebuia să fie "educată" și "civilizată". Amestecul de orgoliu și timiditate care era, încă de atunci, baza caracterului meu, nu mă împingea nici el să mă arăt mai prietenos. Am mormăit un "nu" arțăgos, agresiv, când un băiat m-a chemat să intru și eu în joc, și m-am dus
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
proaste posibile. M-am izolat, m-am tras deoparte, am refuzat cu încăpățînare toate punțile pe care mi le întindeau colegii mei și, ca dezastrul să fie total, aproape mă mândream cu modul meu rudimentar de a fi. Aveam o timiditate arțăgoasă. În zadar, au încercat unii colegi să mă includă în atmosfera clasei. Am răspuns bunăvoinței lor cu o defensivă agresivă. Câțiva m-au invitat să-i vizitez. Am refuzat, sub diverse pretexte. Eram convins că mă chemau îndemnați de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a spus domnul, dintr-o clipă Într-alta trebuie să se Întoarcă și domnișorul Julius... Dar Julius nu s-a Întors. Stînd pe canapeaua din spate a camionetei, alături de Bobby, Julius se silea să-și stăpînească mînia, disperata și covîrșitoarea timiditate care-l cuprindea cînd și-o amintea pe Nilda, azi de dimineață, scoțînd pachetul de hîrtie cu ouăle pe care i le adusese de ziua lui. Era aceeași incontrolabllă timiditate care l-a Împiedicat să intre În bucătărie, cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius se silea să-și stăpînească mînia, disperata și covîrșitoarea timiditate care-l cuprindea cînd și-o amintea pe Nilda, azi de dimineață, scoțînd pachetul de hîrtie cu ouăle pe care i le adusese de ziua lui. Era aceeași incontrolabllă timiditate care l-a Împiedicat să intre În bucătărie, cînd a sosit liniștit să mănînce și a dat peste femeia aceea Îngrozitoare care era Nilda, stînd pe scaun și așteptîndu-l. N-a putut să intre. Pur și simplu n-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trezi sosind la bucătărie, oprindu-se cînd o văzu pe Nilda, sărind În sus, dîndu-se Înapoi cînd o văzu plîngînd, scoțînd și punînd ouăle pe masă, nimeni nu-l văzuse intrînd, nimeni nu-l văzuse cum se simte paralizat de timiditatea aceea de neînvins care-l cuprinse deodată, nimeni nu-l văzuse că i se pare Îngrozitoare, plîngînd, țipînd mi-a murit copilul!, nimeni nu-l văzuse cînd s-a retras făcînd o săritură Înapoi, trăgîndu-se Îndărăt, ascunzîndu-se ca să asculte după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
derealizată, proiecție a privirilor fasci nate ale celor din jur. Privind-o, înțelegeam de ce se spune câteodată „frumusețe răpitoare“: eram cu toții osta ticii ei, așteptând parcă, din clipă-n clipă, să fim, pe rând, sacri ficați cu cruzime. Și totuși timiditatea și inocența erau singurele ei puteri. N-aș putea spune când apăruse în vagon, dar a ieșit odată cu mine în piața Kennedy, cu maga zine de lux și palmieri, și, mergând dreaptă în sari-ul ce-i înfășura omoplații și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o bătaie...” Apoi, roșește feciorelnic. Are patru copii, al cincilea-i pe drum. “Bate cu putere la poarta vieții” “Să-ți trăiască, Vasile!” Cine-ar fi crezut că omul ăsta o să devină tatăl atâtor copii?! Și, uite, și-a înfrânt timiditatea și a reușit să-și întemeieze un cămin. Lumea satului, cum e ea, credea că gata!, s-a zis cu însurătoarea lui. Mai toate fetele cu care fusese-n vorbă l-au părăsit rând pe rând și s-au măritat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a hotărât să încerce. L-a invitat la un film, apoi la cofetărie, i-a dat alte și alte întâlniri... Încetul cu-încetul, băiatul și-a dat seama că Mariana nu-i mai e indiferentă. Dar, ce să-i facă timidității? Fata a avut leac și pentru asta: ea l-a sărutat prima oară, tot ea i-a făcut prima declarație de dragoste. Nu așa, patetică, cum scrie-n cărți, ci simplu și direct. “Vasile, cred că te-am prins drag
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sub șirul de dușuri fierbinți în vestiarul bărbaților, al căror abur se împrăștia în aerul rece al iernii prin gurile de aerisire, după care beau o ceașcă de ceai în club, pentru cîțiva cenți. Nu mă țineam deoparte doar din pricina timidității. Simțeam, în primul rînd, că această sociabilitate exuberantă nu se potrivea cu exhibițiile noastre disperate pe apă, cu toate mișcările incorecte de care eram atît de dureros conștient chiar în momentul în care le făceam, și cu propria mea inadecvare
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mi-l transmitea rîul. Actele de pe biroul meu cu conținutul lor neschimbat încercau să susțină exact contrariul. Dar oricît aș fi tînjit să vîslesc din nou, niciodată în acele luni nu am urcat treptele clubului. Nu m-a oprit doar timiditatea, deși eram pe deplin conștient că nu era loc pentru mine, acolo, printre grupurile de oameni care se adunau în balcoane și terase, tîrziu, după-amiaza. Toastau și ciocneau pahare, făceau mici ieșiri cu șalupe pline de delicatese și umbrele. Cîteodată
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
încît figurile înaintară pe fiecare latură spre un rînd care se apropia în față. îngenunche pe cuvertură și încercă să o vadă numai pe fata care stătea întinsă pe un morman de perne, urmărindu-l. — îți place? întrebă ea cu timiditate. El clătină din cap. — Crezi, atunci, că sînt dură și obraznică? Se gîndi la dragonul de argint și fu cuprins de un val de simpatie pentru fata asta pe care n-o proteja nimic în afara manierelor ei bruște și cîtorva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
conducător văzîndu-l cum petrece o după-amiază întreagă proiectînd un nou rezervor sau o nouă universitate. Doamnele se îndrăgosteau de obicei de el, deși unele mai necivilizate ajungeau să-l urască pentru prietenia lui indiferentă, o indiferență care înveșmînta o mare timiditate. El se simțea aproape de femei doar atunci cînd le salva și-i invidia deseori pe ticăloșii care le puteau umili sau tortura. Din pricina rangului pe care îl avea, era imposibil să-și imagineze că ar putea face asemenea lucruri. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
făcea decît să meargă, să nu meargă nicăieri), dar uneori credea că e în căutarea unei chei. Cheia era mică și exactă, însă avea o utilizare generală și particulară la modul total. Odată găsită, ar rezolva orice problemă: astmul, temele, timiditatea față de Kate Caldwell, teama de războiul atomic; cheia ar face tot ce este dureros, inutil și greșit să devină plăcut, armonios și bun. Pentru că se gîndea la ea ca la ceva care ar putea fi exprimat în două propoziții, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îndrăgostit de ea. în altă zi, ieși din sala de artă și o văzu mergînd în balconul din cealaltă parte a holului. îi zîmbi și-i făcu un semn cu mîna, iar el, sub impulsul momentului, îi întoarse privirea cu timiditate, deschise ușa din spatele lui și-o chemă. Ea făcu un ocol și veni zîmbind cu gura deschisă. Vrei să vezi cu ce mă ocup, la desen, vreau să zic? o întrebă el. — O, Duncan, ar fi minunat. Singurul elev din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
figuri feminine, cum erau și vedetele strălucitoare de cinema de pe vremea aceea, dar mai sumar îmbrăcate, și pentru că reprezentarea practicilor sexuale era interzisă de codul moral din SUA, aventurile lor se rezumau la captivitate și sclavie. Asemenea fantezii îmi compensau timiditatea sexuală. î Potopul de informații despre ficțiunile pe care le gustați sugerează o totală lipsă de interes pentru lumea din jur. R Nu era vorba de lipsă de interes, ci de lipsă de anticipare. înseamnă că v-am indus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aerului cu mâna (agresivitate), mâna întinsă cu palma orientată în sus (întrebarea), apropierea palmelor una de alta (conflict cu sine însuși). CUM DIALOGHEZĂ MÂINILE! Poziția mâinilor semnifică în dialog fie acțiunea și capacitatea de a munci (mâna pe masă), fie timiditatea sau dorința de a ascunde ceva (mâinile sub șervet, între genunchi), care indică o lipsă de încredere. Regula jocului la modă în relația cu mâinile depinde de selecții imprevizibile, precum și de alegerea cromatică și alegerea podoabelor și a bijuteriilor (tandrețe
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
în fața ei, apoi sărută mâna Melaniei Lupu. Avea expresia particulară a oamenilor care au trăit toată viața singuri. Privirea sumbră se datora sprâncenelor groase, negre și îmbinate. Era de fapt stângaci și nesigur, mereu atent să nu comită vreo inconveniență. Timiditatea bolnăvicioasă îi cenzura reacțiile determinîndu-i pe cei din jur să-l creadă rigid și uscat. Din cauza obiceiului de a se înclina adânc de câte ori intra sau părăsea clasa, elevii îl porecliseră pe vremuri Echer. Melania Lupu îi zâmbi fermecător. ― Ai venit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îi sărută pe Florence și Șerbănică, obosiți și apatici, apoi întinse mâna locotenentului Azimioară. ― Vă aștept negreșit într-o seară împreună cu domnul maior. Și-i zâmbi cum știa ea că-i stă bine, ca o fetiță cu privirea aburită de timiditate, neîndrăznind să se uite în ochii celuilalt. Înăuntru zâmbetul se șterse. Închise ușa împingînd-o cu piciorul apoi începu să se dezbrace. Avea mișcări mașinale din care dispăruse vioiciunea, nu mai fredona cu ochii în oglindă și nu mai dansa ținând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întîmplat mai târziu. Dorind să mă strivească sub greutatea autorității sale, el a declanșat în mine o opoziție înverșunată care n-a lăsat să se piardă nici un defect de-al meu. M-am războit cu tot ce era în mine timiditate, îndoială, modestie și am pus în locul lor o dorință aprigă de a-mi da dreptate, indiferent ce făceam. Am devenit un fel de fanatic al nesupunerii, un fel de bigot al nesăbuinței și îmi cheltuiam energiile până la secătuire în această
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
așezase pe marginea patului, picior peste picior, în așa fel încît să i se dea, ușor, la o parte halatul. Și, cu o spaimă voluptuoasă, am descoperit că era goală pe dedesubt. Ca să mă ajute să-mi înving o eventuală timiditate, făcu și o mișcare greșită, lăsîndu-mă să-i văd coapsele grase și albe până sus. Mă privea cu ochi galeși, aburiți de așteptare și câteva clipe n-a vorbit în mine decât instinctul. Mușcat de dorință, hipnotizat de pulpele albe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în aer. Bănuiești că minte. De unde atâta polen toamna? Și insiști mai departe. Îi propui chiar un compromis; să te aștepte în cătun până îți desăvârșești răzbunarea. În cele din urmă reușești să-i impui voința ta. Era normal. Cu timiditatea lui cam greoaie și cuviincioasă, doctorul Dinu nu putea să-ți reziste la nesfârșit. Și porniți împreună. La baltă, un bătrân se plimbă singur pe mal. Vecu. Deodată îți vine o idee năstrușnică, să-l duci pe Vecu la mlaștină
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tendință și au depus o cerere pentru patentarea genei ... Comentariul din New York Times: O „GENĂ A SOCIABILITĂȚII“? CÂND SE VA TERMINA CU PROSTIILE ASTEA? Cercetătorii de la Universitatea Columbia pretind acum că au descoperit o genă a sociabilității. Ce urmează? Gena timidității? Gena izolării? Gena monastică? Ce-ați zice de gena „lasă-mă-n pace“? De fapt, cercetătorii profită de lipsa de cunoștințe a publicului, referitor la modul cum acționează efectiv genele. Nu există nici o genă care să controleze vreo trăsătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fiecare mână câte o conservă cu boabe de năut, roși. Fiindcă fusese luat prin surprindere, nu-și putea recăpăta ușor siguranța sa masculină. — Îmi pare rău... spuse, Înclinând capul spre dreapta. Rose interpretă ticul nervos ca pe un semn de timiditate. Îi zâmbi tânărului ca să-i arate că Îl ierta și apoi se uită la fața lui aproape fără să clipească, făcându-l să se simtă și mai nervos. În afară de expresia suavă, de iepuraș care i se Întipărise pe chip, Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
S-a iscat o veselie generală printre clienții care, după ce mâncaseră și băuseră pe săturate, erau mai mult decât pregătiți să se apuce de cântat. Când lăutarii și-au făcut apariția lângă ei, Armanoush s-a simțit brusc cuprinsă de timiditate. Însă spre ușurarea ei aceștia nu au silit-o să cânte. S-a dovedit că nici Asya nu era mare cântăreață. Au ascultat-o pe mătușa Zeliha acompaniindu-i pe lăutari cu o voce dulce de contraltă - o voce care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În fiecare mână o cutie de boabe de năut. De-a lungul anilor vorbiseră de multe ori despre ziua aia, râzând de fiecare detaliu pe care și-l puteau aminti. Totuși aveau amintiri destul de diferite despre ea: Rose evoca Întotdeauna timiditatea și nervozitatea lui, pe când el Își amintea de părul ei strălucitor și de Îndrăzneala ei, care Îl intimidaseră la Început. De atunci nu se mai simțise niciodată intimidat de Rose. Dimpotrivă, a fi cu Rose era ca și când s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]