417,522 matches
-
meu e fără rost, tot un text al lui Werner Schwab și tot în traducerea expresivă a lui Dan Stoica. De fapt, dramaturgul binecunoscut în spațiul de expresie germană intră pe această filieră și în România. Scriitura implică un alt tip de joc al actorilor iar contactul trupei s-a transformat într-o experiență plină de conținut. Sînt printre cei care, văzîndu-l de mai multe ori, la intervale diferite, a susținut această producție, poate nu pe placul tuturor la urma urmelor
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
după o reușită, după ceva despre care s-a vorbit cu oarecare patimă, pro și contra, pentru că al doilea confirmă și lămurește discuțiile cu privire la profesionism. Pentru că textele lui Schwab sînt dificile și urmăresc o lume marginală, cu probleme, într-un tip de limbaj lipsit de pudori, cu un foarte acut simț al detaliilor. Sînt piese scrise pentru actori, cum se spune, adică bazate pe expresivitatea și forța actoricească. Regizorul nu se poate salva pe cont propriu, prin efecte sau imagini în
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
experimentată dintre ele în acest sens este Coca Bloos (Mariedl), care a lucrat cu Militaru și la Odeon. Grete este Dorina Lazăr, iar Erna, Emilia Dobrin. Trei partituri grele, trei femei de la marginea societății, sau de sub ea, trei fantasme, trei tipuri de frustrări, de tensiuni și de confruntări cu propriul eu, dar și cu restul lumii, trei voci ale unor visceralități mai mult sau mai puțin disimulate. Trei personaje recognoscibile în prezentul cel mai acut și halucinant, trei roluri asumate cu
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
prevăzut într-o carte din 1980, este, azi, un fenomen aproape unanim acceptat. Dovadă, între altele, interesul pentru genurile biograficului (jurnal intim, eseul biografic, memorialistica, biografia ca atare) în critica occidentală. Optez azi, ca și ieri, pentru o critică de tip complex, o critică creatoare, lizibilă, cu un fond epic (pentru a fi înțeleasă, poate chiar pentru a-și seduce cititorul), o critică literară care a trecut prin spațiul noilor metode și și-a regăsit autoritatea și lărgimea de spirit. Prin
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
lui a apărut mitul teoreticianului, mitul profesorului. A dispărut și el. Ce putem aștepta? O întoarcere a romanului. Condiția este ca, după ce a trecut prin experiența postmodernismului, romanul să se întoarcă la epic. Nu zic la realism, la narațiunea de tip secolul 19, dar la condiția omului. Am spus și în alt loc, aștept cu ardoare romanul care să înceapă cu propoziția celebră: la 5 mai 2003, la ora cinci după-amiază, marchiza ieși în oraș... Marchiza are o profesiune modernă (e
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
insistent la minunata critică tematică, refuzată de mulți universitari contemporani. De unde această intransigență pentru bunul simț în critică? E.S. Această disociere este generală. Și de mult timp. Critica foiletonistică aproape că a încetat să mai existe. Se practică, azi, critica tip service de presse. Și, mai ales, critica culturală, la televiziune. Aici e marea bătălie. Critica universitară și-a pierdut și ea prestigiul pe care-l avea în anii ’70-’80... Universitarii și criticii literari nu trebuie să-și declare război
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
place din ce în ce mai mult secolul XIX și prima parte a secolului XX. Am scris în ultimii ani despre Eminescu, Creangă, Arghezi, Ion Barbu, Bacovia, Goga... Ce desfătare. Ce bucurie a relecturii și, prin contagiune, ce bucurie (regăsită) a scriiturii! L.V. Ce tip de texte încurajați în cronicile săptămânale? Care va fi drumul lui Eugen Simion, criticul clar, sistematic și formator de opinie? E.S. Nici despre literatură, nici despre criticul Eugen Simion nu mă încumet să fac profeții. Pentru că nici criticii nu sunt
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
dovezi în acest sens, nimic din toate acestea și din altele n-a intrat în atenția adevăraților specialiști. Pe unii i-am chestionat chiar eu. Preferă să glumească prin colțuri. Ricanarea nu e însă o metodă eficientă în combaterea acestui tip de aberații științifice. Deruta în rîndul celor interesați de astfel de probleme, unii, dascăli, e imensă. Nu vreau să fac procese de conștiință nimănui, dar chiar și unii dintre adversarii tezelor naționaliste cu pricina sînt ispitiți de ideile principale aflate
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
lui Henry Miller. l În OBSERVATOR CULTURAL nr. 167, un excelent pamflet al dlui Dan Ungureanu. Obiectul? Cartea dnei Viorica Enăchiuc despre care și România literară a vorbit în numărul trecut ca despre o impostură. Sprijinite de autoritățile comuniste, acest tip de lucrări pseudoștiințifice continuă să apară și azi pe fondul unor mentalități vechi și pernicioase. Ne bucurăm că specialiștii nu mai tac, socotind sub demnitatea lor să se implice în asemenea urîte lucruri. Așteptăm și alte comentarii. l În CONVORBIRILE
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
Ce fel de gir științific poate oferi acest poligraf neobosit, ne dăm seama după ce a publicat el însuși ca autor și, iată, mai avem două exemple de cărți uluitoare, neconsemnate critic, dar care fac probabil deliciul veleitarilor și impostorilor de tipul celor care ne amețesc de cîteva decenii cu pretențiile lor de a fi descoperit mii de cuvinte aparținînd limbii dace, ba chiar și un alfabet dac, o literatură daco-romană (dl Diaconescu a antologat-o într-o carte pe care n-
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
prima colecție de folclor românesc, prezentat la un nivel de exigență corespunzător epocii. Paragraf la care autoarea studiului introductiv, Viorica Nișcov, ține să nu fie pierdut din vedere amănuntul: Prioritatea absolută în timp a colecției nu înseamnă că și versiunile tipurilor atestate aici pentru prima oară la noi sunt automat și cele mai arhaice", citând colecțiile ulterioare din Bucovina ( 1903), Moldova ( 1927 și 1966), Oltenia ( 1982), Argeș și Oltenia ( 2003). În privința ediției de față, dreptul de a fi categorisită drept "prima
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
conținut și contur. Între noi nu a avut loc o ruptură brutală, dar am început să ne definim și să înțelegem că avem nevoie de mai mult spațiu în jurul nostru. De asemenea, începuserăm să nu ne mai recunoaștem în același tip de discurs artistic, în aceleași dorințe și principii. Marginalii a însemnat foarte mult, dar avea propriile limite, ca orice format. L.T.: La absolvirea Liceului de coregrafie, promoția 1988, din care ați făcut parte, a scos o broșură în care fiecare
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
care o știați. Încă nu există nici un fel de sprijin și nici nu se întrevede curcubeul vreunei strategii culturale coerente, în care dansul să-și ocupe locul meritat. Cele mai multe teatre din România ar putea să devină spații deschise pentru oricare tip de manifestare artistică, în care orice proiect artistic valoros să poată beneficia de sprijin. Trăim însă o altă dictatură: aceea a repertoriului fix, dictatura teatralului, a Marii Culturi, a galelor, a artiștilor care gîdilă plăcut simțurile publicului, a festivismului și
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
orice proiect artistic valoros să poată beneficia de sprijin. Trăim însă o altă dictatură: aceea a repertoriului fix, dictatura teatralului, a Marii Culturi, a galelor, a artiștilor care gîdilă plăcut simțurile publicului, a festivismului și a ipocriziei. Există încă un tip de colhoz artistic foarte gustat la noi. Îmi înțeleg prietenii care îmi spun că se simt jigniți de calitatea multora dintre produsele artistice din România... Dacă abandonăm privirea generală, vedem fragmente, observăm cîte un liman inventat, cîte o insulă pentru
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
scriu despre dans - și au apărut destule asemenea exemple în ultima vreme - se apropie de noile creații coregrafice cu instrumentele cu care analizează orice altă operă clasică. Ori, creația contemporană este produsul unui spațiu diferit, al unei mentalități de alt tip, și are nevoie de instrumente adecvate de înțelegere și analiză. L.T.: Care vă sînt proiectele pentru viitorul apropiat sau cele de perspectivă mai îndepărtată? M.M.:Așa cum am mai pomenit, am început să lucrez la un nou spectacol, la invitația Centrului
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
post-napoleoniene a avut loc tocmai cu acordul Sfintei Alianțe. În revizitarea trecutului, formula memoriilor așa cum o concepe Chateaubriand oferă considerabile înlesniri, căci el nu-și face o autobiografie, și nici o mărturisire a întregii sale vieți. Cea mai clară definire a tipului său de scriere, în Memorii de dincolo de mormânt, mi se pare aceea de la pagina 157 din tomul II: "Montaigne zice că oamenii cască gura la lucrurile viitoare; eu am mania de a căsca gura la lucrurile trecute. [...]; lungim o viață
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
de anii furioși și consistenți ai studenției mele. Exercițiul dialogului este dorit în acest cerc și exersat cu măsură. E foarte important asta, mai ales cînd trăiești într-o societate arogantă și suficientă, care nu dă doi bani pe acest tip de comunicare. I-am admirat pe unii dintre acești tineri, de la distanță, pentru că mi s-au părut altfel decît imensa majoritate a colegilor de generație, și nu numai, pentru că sînt curioși să afle pe ce lume trăiesc și în ce
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
obligată, într-un fel, să le pomenesc prezența. M-a impresionat duritatea poveștii păstrată în spectacol, traumele cu care este încărcat destinul unei fete din copilărie de la violul tatălui, pînă la exercițiul prostituției din adolescență. În urma unei relații cu un tip obsedat și impunător al exclusivității, ajunge în pușcărie, acolo unde o găsim la început, acolo unde începem să deslușim, treptat, firul întîmplărilor, derulat invers, acolo unde stă închisă sub acuzația de crimă. Deși comisă în legitimă apărare. O personalitate scindată
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
două finaluri. Cîteva lucruri mi se par importante de spus. Felul cum începe spectacolul m-a condus în cu totul altă "literatură" decît cea căreia îi aparține scenariul. Și mai exact, în zona spațiului concentraționar, al ghetourilor, al execuțiilor de tip SS. Prea mult ritual împrumutat de acolo în aparițiile gardienilor cu puștile îndreptate spre o tînără, despre care vom afla mai tîrziu ce-a făptuit, cu pași și gesturi ca cele din lagăr. Toată scena are un siaj din care
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
focul mic al minciunii, manipulării și agitării bulanului și cătușei. Probabil că incalificabilele scatologii ale lui Năstase își au originea și-n sfaturile consilierilor de imagine. E limpede că pentru a repurta succes în România trebuie să emani un anumit tip de bărbăție frustă, agrementată cu pumni risipiți cu generozitate, hoții la drumul mare, isprăvi erotice mărturisite fără jenă, într-un limbaj plin de adjective jenante ( ca să nu spun porcos). Voga deșucherilor tip „Vacanța Mare" sau, mai nou, popularitatea incredibilă a
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
succes în România trebuie să emani un anumit tip de bărbăție frustă, agrementată cu pumni risipiți cu generozitate, hoții la drumul mare, isprăvi erotice mărturisite fără jenă, într-un limbaj plin de adjective jenante ( ca să nu spun porcos). Voga deșucherilor tip „Vacanța Mare" sau, mai nou, popularitatea incredibilă a unui exibiționist de cea mai joasă speță dintr-o emisiune de televiziune ce poartă un titlu orwellian, stima instantanee dobândită de orice oficial care dovedește că e stăpân pe cuvintele cu iz
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
ale speței, sub semnul deopotrivă al vocației literare și al onestității, o reprezintă Jurnalul în libertate (conotația e desigur ironică) al prozatorului Constantin Mateescu, de care ne vom ocupa în prezentele rînduri. Se poate constata cu ușurință că autorul aparține tipului de inadaptabil, atît de caracteristic categoriei oamenilor de litere, sensibil și analitic la tot pasul, achitîndu-se de obligațiile habituale totdeauna cu un grad de dificultate. Însemnările d-sale își trag foarte adesea substanța chiar dintr-o atare incongruență cu viața
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
insesizabile, mai greu de cunoscut în conținuturile și orientările lor, autorul oferind de fapt mici monografii sistematice ale societăților, fundațiilor și comitetelor culturale și literare; se înregistrează conducătorii și se sugerează ponderea lor în viața exilului, orientarea politică și culturală, tipurile de activități și membrii reprezentativi etc., cu citate ilustrative din materiale publicate de acestea sau caracterizări ale unor contemporani. Apar astfel aici, cu substanțiale date cumulate într-o prezentare sintetică, instituții prestigioase, precum Academia româno-americană, Biblioteca română din Freiburg (principalul
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
din Argentina, Cuvîntul în exil și Stindardul din Germania, Cuvîntul românesc din Canada, Vers din Germania și apoi din Statele Unite și altele, puse în evidență nu numai cu tematica și orientarea lor, ci și cu numele principalilor colaboratori, titluri și tipuri de texte emblematice, referiri și prezentări din presă, inclusiv locul în care respectiva publicație poate fi consultată. Desigur, pentru mulți cititori principalul interes al enciclopediei va rămâne totuși prezența articolelor despre scriitori ca atare, texte care prezintă biografia lor, insistînd
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
pildă, cu minimalismul poverist al lui Grigorescu Ion, cu rafinamentul extrem și cu vibrația imaterială a Getei Brătescu, trecînd subtil pe lîngă instinctul livresc și manualitatea înaltă a lui Bitzan și invocînd aproape explicit recuperarea obiectului de-a gata, de tip neodadaist, practicată multă vreme de Dan Mihălțianu și, cu rezultate mai puțin spectaculoase, de către alți artiști din generațiile mai tinere. Într-un sens și mai larg, dincolo de parteneri direcți și de formule identificabile, Tolan este simultan un retinian și un
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]