11,843 matches
-
Coasta de Est a USA au descris JO în prezentările lor și mulți agenți de publicitate au folosit Jocurile ca temă pentru publicitatea din iarna 1931-1932. 1932, JO de la Los Angeles. „Asemănarea Californiei cu Jocurile a fost orientată spre exces tipic și bani”, s-a constatat în Raportul Oficial al JO din 1932. Zack Farmer, președintele OCOG-ului, a descris Jocurile astfel: „Jocurile din 1932 au fost pentru prima dată când s-a plătit pentru... Am oferit o Olimpiadă frumoasă și
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
despre natura umană: Interes față de sine, angajat care lucrează pentru bani Angajați socializați care găsesc satisfac-ție în munca în sine Implicați principial Caracteristici ale încălcării contractului Alb sau negru Zonele gri sunt negociabile Zonele gri (ne-gociabile), dar și nenegociabile Răspuns tipic la încălcare Părăsește organizația Retragerea angajamentului și întoarcerea la schimbul tranzacțional Dizidență prin-cipială organizațională Bazele atașamentului față de muncă și obligații Complianță și focalizare pe job Identificarea cu organizația și cariera Munca este o vocație Tabelul 3. Mostră de chestionar cu
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
armonizant, sau pasiv/fatalist?"; natura adevărului "Cum definim ceea ce este adevărat și cum determinăm practic valoarea de adevăr a unui fenomen: testare pragmatică, consens social, încredere în înțelepciunea celui delegat să judece problema?"; orientarea companiei în raport cu timpul "Care este orientarea tipică a companiei: spre trecut, spre viitor sau spre prezent?"; natura ființei umane "Oamenii sunt în principiu buni, răi sau neutri, iar natura umană este dată dinainte sau perfectibilă?"; natura relațiilor umane "Care este modul corect de relaționare a oamenilor: prin
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
sorții pe Arșinel! Dacă un om e creativ și are 70 de ani poate să fie egal cu altul tânăr care nu are atâta valoare, nu știu... Chiar mi-e greu să socotesc lucrurile astea. După mine, e o răutate tipică vremurilor pe care le trăim. Oricum, sunt foarte mulți oameni care se bucură că Arșinel a avut norocul să obțină acest rinichi". În final, Stela Popescu a declarat că își pune speranțe în forța de caracter a lui Alexandru Arșinel
Stela Popescu: Ați fi vrut să moară Arșinel ca să trăiască altul? by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/71837_a_73162]
-
naștere unui copil ilegitim și urma să fie ucisă pentru "spălarea onoarei", imigranta trăind din croitorie și munci mărunte, se înscrie la Universitate spre a învăța prin literatură limba engleză, într-un mod specific pentru identitatea arabă. Iată un dialog tipic (purtat între beduina Salma și prietena ei, pakistaneza Parvin, într-o cafenea): " - De ce literatură? - Pentru că vreau să știu engleză. Limba engleză. - Poți să înveți limba și fără să citești literatură. - Nu povești bune...". Nu poți fi tu însuți - nici într-
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
este în toi. Așteptînd rezultatele, cei trei fac exerciții de arte marțiale, anduranță, supraviețuire, în timp ce "directoarea" Lilica (Oana Piecnița), fiică nurlie a satului, proaspăt sosită din Spania, îi antrenează pe localnici la cules căpșuni, căpșunile fiind înlocuite cu clopoței. Episod tipic pentru întreg filmul, culesul de clopotei scontează grotescul - scena amintește deopotrivă de Senatorul melcilor (1995), unde potentatul venit în vizită îi punea la cules de melci pe localnici pentru a degusta o tocana exotică sau de încercările de avort din
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
Angelo Mitchievici Tim Burton ne oferă o raritate pentru climatul euforic-languros tipic pentru mu-sical, un musical sulfuros, un musical gore în film. Realizat după cartea lui Hugh Wheeler și ea inspirată de piesa lui Chris-topher Bond valorificînd o "legendă urbană" victoriană, musical-ul rulase pe Broadway în regia lui Harold Prince cu
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
clienți doamnei Lovett pe măsură ce-și "rade" propriii săi clienți, pe care macabra doamnă îi introduce ca umplutură în plăcintele sale cu carne spulberînd concurența care utiliza un material mai prost, carnea de pisică. Există o clară notă estetizant-oniric-funambulescă tipică pentru Burton cu care acesta își înzestrează mînuitorul de brici și un anumit gust macabru dezvoltat cu finețe care amintește întrucîtva de Delicatessen (1991) al lui Marc Caro și Jean-Pierre Jeunet însă scenele alunecă spre un grotesc fermecător, spre un
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
al tinereții lui Gh. Jurgea-Negrilești avea să beneficieze de ambele tăișuri ale unui asemenea sfârșit de modă. Să fie, adică, admirat laolaltă cu toată suita de volume care îl precedase, pentru ca apoi să fie lăsat într-o suspensie sine die, tipică apusurilor de gen. Troica amintirilor a încântat, o dată cu prima ediție, cronicarii care - așa cum se cuvine - au surprins formidabilul talent ieșit parcă de nicăieri al acestui boier moldovean, naturalețea și umorul sănătos al punerii în pagină a unei lumi dintre cele
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
cu acceleratorul. Astfel, Muzeul... a ieșit din starea clasică de administrator al patrimoniului istoric și a intrat decis în cîmpul mănos de pe care-și poate recolta exponatele prezumtive. Sau altfel spus, el a părăsit condiția modernă ( instituțiile muzeele sînt produse tipice ale modernității) și s-a transferat în seducătoarea efervescență a postmodernității. Istoria și cotidianul, morții și viii, strada și amfiteatrul, arhiva și cafeneaua, șoapta și strigătul, zgomotul și muzica, spațiul luminos și penumbrele subsolului, literatura și arta plastică se întîlnesc
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
cadre avem transcrise cîteva episoade în convenția filmului mut al anilor 20 cu replicile inserate între o imagine și cealaltă, cu viteza specifică de rulare a imaginii care creează impresia unui dramatism burlesc, a unei teatralități nevricoase. Avem un gag tipic pentru un Charlie Chaplin - el și Lubisch, ca și primele filme mute cehești sunt principalele repere pentru regizor - unde vînzătorul de crenvuști în gară amînă deliberat să-i dea restul unui cumpărator numărînd tacticos "restul" destul de consistent în timp ce trenul pornește
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
și de termeni care le denumesc cunoaște, oricum, un avînt vizibil mai mult în anunțurile publicitare decît în nomenclatorul oficial. Unele dintre denumirile care tind să se răspîndească foarte mult sînt în mod evident familiare, aparținînd jargonului meseriei. Un exemplu tipic este termenul piarist, format din inițialele PR (public relations), pronunțate în manieră engleză și cărora li se adaugă sufixul de agent -ist. Termenul creează o omonimie cu mai vechiul piarist - adjectiv și substantiv care desemnează un ordin catolic (germ. Piarist
Meserii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8788_a_10113]
-
de oameni." Ceea ce vom spune interferează totuși cu rezultatele monitorizării. Cu exact o sută de ani în urmă, Eugen Lovinescu scria aceste rânduri despre opera lui Caragiale: "Eroii lui Caragiale sunt reprezentativi, dar numai pentru o epocă mărginită; ei sunt tipici. în închegarea lor intră ceva și din sufletul omenesc din toate vremile, dar intră totodată și prea multe lucruri legate de niște împrejurări restrânse, ce tind să dispară cu desăvârșire. Primenirea aceasta a moravurilor noastre surpă însemnătatea comediilor lui Caragiale
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
cu altul); se pare că a fost destul de popular, oricum, în spațiul balcanic. Evoluția semantică (petrecută în argoul grecesc, bulgăresc ori românesc, între care există comunicare) e verosimilă: un titlu de film poate ajunge să desemneze, metonimic, ceva din situația tipică reprezentată în acesta - și, oricum, e destul de recentă. Pe de altă parte, independent de film, chiar strigătul paranghelia!, prin care un consumator grec comandă muzică, poate fi perceput din afară ca un declanșator al petrecerii și de aici, metonimic, ca
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
unor infinite nuanțe de gri, mânuind creionul cu o spontaneitate de care nu aveam cum să bănuim capabil autorul unor picturi în care fiecare mică pată de culoare reprezintă o altă lovitură "calculată" de penel. Tematica desenelor lui Seurat este tipică pentru generația sa: peisaje (Copac lângă drum, Marginea pădurii, Căpițe de fân); scene de stradă (Place de la Concorde, iarna, Ploaie, Birja); suburbii transformate de revoluția industrială (Calea ferată, Locomotiva, Vapor cu aburi, Courbevoie: fabrici la lumina lunii), scene de circ
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
cauză a acestei situații supărătoare stă într-o neputință a imaginației noastre: nu avem intuiția lui zero, cum nu o avem nici pe cea a neantului. Cu alte cuvinte, nu putem să-i găsim un corespondent în realitate. E cazul tipic al unui cuvînt căruia nu-i găsim o reprezentare pe măsură. Și atunci, pentru a suplini lipsa unor reazemuri sensibile, de obicei recurgem la parafrazări cu rost explicativ. Și astfel spunem "mărime zero", sau "dimensiuni nule" sau, schimbînd scara mărimilor
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
care contrastează cu scenele de alertă din spitalul unde lucreză ca infirmieră Briony. Alternanța între momentele de reverie și scenele de "acțiune" dictate de "notele" mașinii de scris conferă, de asemenea, relief dramatic fimului. Regizorul știe să elimine contrafacerile sentimentale tipice melodramei, cu exaltările și aranjamentul ei festiv-emoțional, întîlnirea halucinantă și ireală în care timpul pare să se oprească o clipă este continuată de vertijul de febră al unui impuls tardiv. Refacerea cuplului într-o ordine casnică, cuminte, și ispășirea prin
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
la 8 august 1958, două scrisori adresate domnului Vasi Bater de către prietenul său plecat din țară, Lazăr Haberthal - din Montreal, - acesta, evreu, găsindu-și o altă patrie dincolo de Ocean, după cum reiese din scrisoarea plină de aduceri aminte și de evenimente, tipice epocii... Reproduc prima dintre scrisori cu ortografia și grafica vremii. "Dragul meu Vasil, Am găsit scrisoarea ta, la revenirea din voiajul săptămânal. Mi-a creat aceeași stare sufletească pe care ai avut-o și tu când mi-ai scris-o
Scrisori din Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8866_a_10191]
-
primitivă"22. Și un fapt insolit: pe faimoasa canapea din cabinetul de consultații se afla... o scoarță românească, lucru care nu-l surprinde pe Steinhardt, dată fiind obârșia bucovineană a doamnei Freud... De bună seamă, existența Antoanetei Steinhardt este una tipică pentru o doamnă și o soție din burghezia noastră interbelică: stă acasă, se ocupă de educația copiilor, participă la reuniunile mondene etc. Nu este prinsă, cu alte cuvinte, de frisonul "activismului" feminist din perioada "anilor nebuni" de după război. [...]
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
analizați cu minuție de Lucian Boia: condițiile geografice (mai ales suprafețele uriașe de pădure), primul salt tehnologic reprezentat de morile de vînt și apă, apoi ridicarea orașelor, dar mai ales apariția științei și tehnicii, amândouă dublate de un spirit expansionist tipic apusean - toate ducînd la configurarea tiparului tehnologic cu ajutorul căruia Occidentul și-a impus modelul. Astăzi nu există decît o singură civilizație integrală și aceea este cea occidentală. Ea a contaminat întreaga lume, și chiar și cei care văd în Occident
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
artei sale, întâlnirea din anii '90, la Roma, cu interioarele dinamice ale arhitecturii baroce a lui Francesco Borromini. Aspectul "cinematografic" ține de dimensiunea temporală a creației lui Serra. Aparent, răspunsul privitorului aflat în fața uneia dintre lucrări este determinat de trăsături tipice ale artei sculpturii: masă, volum, textură. Ceea ce contează însă mai mult decât orice este suma reacțiilor acestuia, diferite în fiecare moment al traversării spațiilor definite de artistul american. "Drumul" printre pereții înalți și amenințători este plin de surprize: schimbări de
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
14 februarie 1995 la inițiativa guvernului Comunității Autonome din Madrid și a lui José Luis Gómez, regizor și actor renumit, este un teatru de repertoriu, beneficiind de două spații de joc, situate într-o veche abație înălțată într-un cartier tipic madrilen: sala Juan de la Cruz, purtând numele poetului vizionar, cu o capacitate de 190 de locuri, și sala José Lui Alonso, omagiind importantul regizor spaniol, având 290 de locuri. Formula după care funcționează Teatrul Abadía, nu foarte obișnuită în Spania
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]
-
fi în nici un caz dovedită. Se face aici o confuzie între două sisteme de datare distincte, lipsite de echivoc pentru profesioniști. Indicația "august 1989" arată foarte clar că textul la sfîrșitul căruia se află nu a fost publicat: e o tipică marcare a momentului scrierii, pe care orice cititor avizat o percepe ca atare, în contrast cu datarea unui text apărut în presă, care trebuie să conțină denumirea ziarului/revistei, cu ziua sau numărul exact: "România liberă, 12 august 1992". A prezenta ca
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
doar străfulgerări, fiori ... nu se știe. Punctul de pornire, probabil polemic, al celei de a treia povestiri o face mai puțin reușită decît celelalte. Respectînd titlul, ea se rezumă la un moment din viața scriitorului Tritone cu trimitere la cazul (tipic?) al artistului de succes, adulat, pus în situația de a lua cunoștință și pe judecăți negative la adresa lui. Ca și în precedentele texte, mai interesante sînt figurile secundare, creionate din frînturi de amintiri despre cunoscuți din anii îndepărtați, legați mai mult
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
de rasă și xenofobia au devenit forme curente de exprimare a insatisfacției sociale. Mai vechilor categorii, tocite prin suprauz (țiganii, evreii și ungurii), li s-au adăugat recent chinezii și arabii. Am avut prilejul unei discuții stupefiante cu un reprezentant tipic al acestui nou tip de xenofobie. "Și totuși, de ce-i urâți pe chinezi și pe arabi? Ați avut, vreodată, un conflict cu ei?", l-am întrebat pe unul din "microbiștii" devenit canal de transmisie a propozițiilor deșuchiate ale neo-rasiștilor români
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]