1,438 matches
-
Damian, P. Marinescu, I. Daniil, membri; Societatea Furnica: doamna Elena Cornescu, președinte; Calea Victoriei, 120; Societatea revistei „Liberatorul“: V.Al. Urechia, președinte; Al. Macedonski, vicepreședinte; Th. A. Stoenescu, administrator; P. Stavrescu, secretar; Societatea Tăbăcăria Română: sediul, str. Doamnei, 7; Societatea Proprietarilor tipografi români, sediul, Calea Victoriei, 7 (pp. 363- 365). Tablouri (magazine de ~): Folzer, Calea Victoriei, 39; Gebauer, C., Calea Victoriei, 13; Grant Frères, Calea Victoriei, 87; Sandrovitz, Calea Victoriei, 8 (p. 366). Telegraf: Poștele și Telegraful, direcția generală, str. Doamnei, 11; birourile sunt deschise ziua și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
menționate la locul potrivit și îndeosebi apelând la Telegraful lui I.C. Fundescu (până când - după 1882 - jurnalul, punându-se cu prea multă pasiune în slujba politicii guvernamentale, oferă informații accentuat partizane și deci nesigure) și, pentru anii de după 1882-1883, la Războiul tipografului Johann Weiss. Utilizarea în scop strict documentar a celei de a doua gazete, mediocru alcătuită de un grup de redactori oarecare (amintiți-vă de Agamiță Dandanache din O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale: „La un caz iar... pac! la Războiul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ziar care trecu unui alt cocoșat, numit Ion G. Isvoranu. Athanasiade se puse în fruntea ziarului umoristic Ciulinul, până în octombrie 1884. în redacția ziarului Războiul se întâmplase cu doi ani mai înainte o sciziune: Gr. Haralamb Grandea se despărțise de tipografii Thiel și Weiss și scosese la rândul său un ziar cu același nume. Acum apăreau două ziare cu numele Războiul. De la 1 noiembrie 1880, în urma unei sentințe a tribunalului, Grigore Grandea fu silit să adauge Războiului său un calificativ. Până când
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Nici cenzura, nici o altă măsură preventivă pentru aparițiunea, vinderea sau distribuțiunea oricărei publicațiuni nu se va putea reînființa. Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoie de autorizațiunea prealabilă a autorității. Nici o cauțiune nu se va cere de la ziariști, scriitori, editori, tipografi și litografi. Presa nu va fi supusă niciodată sub regimul avertismentului. Nici un jurnal sau publicațiune nu va putea fi suspendate sau suprimate. Autorul este răspunzător pentru scrierile sale, iară în lipsa autorului sunt răspun zători sau girantul sau editorul. Veri-ce jurnal
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
spuneau oamenii în cartea mea Politica după comunism, liderul ales direct care numește guvernul, TĂtucul, fărĂ intermediarii corupți din partide, ideal cultivat și de BĂsescu mai târziu. Primul nostru număr foarte critic față de Iliescu nu le-a mai plăcut muncitorilor tipografi, aceiași muncitori tipo‑ grafi care în decembrie ne dăduseră hârtia pe gratis și lucraseră să ne tipărească fărĂ să ne ceară un ban. O lună mai târziu, nu ne-au mai tipărit, drept pentru care, după ce am discutat între noi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ziar unde fusese scos ceva. Articolele con‑ troversate au rămas pur și simplu netipărite. Și a apărut ziarul cu pete albe, ziarul se găsește și astăzi la Muzeul Presei din Washington, la Newseum. V.A. : Deci erați cenzurați chiar de tipografi ? A.M.P. : Exact ! Și discuțiile cu tipografii erau teribile. Spuneau : „De ce numai domnul BĂcanu să se exprime în ziar ? De ce nu și noi, oamenii muncii ?“. Brusc mun‑ citorii au început să dea crezare gogoriței cu care îi îndoctrinase propaganda comunistă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în Almanahul Poporului de Ierimia Nichita, Cernăuți, adunate și redate. * Almanahul statului din Principatul a toată Țara Românească Almanahul statului din Principatul a toată Țara Românească, Buda, 1836-1837, apoi la București, 18391858, tipărit la Zaharia Carcalechi, „editorul Bibliotecii Românești” și „tipograful Curții.” * Analele Dobrogei, revista Societății culturale Dobrogea (Format 17x24 cm), apare trimestrial, mai întâi la Constanța (1920) apoi anual la Cernăuți, în perioada 1924 1938. Director Const. Brătescu. Publicația era destinată „promovării studiului științific al trecutului și prezentului Dobrogei” și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
este cea dintâi gazetă românească și apare la Cernăuți, în 195 de pagini, în 1820, sub redacția lui Teodor Racoce, translator al guberniei Galiția (C.C. Talmaciu a Gubernâi de Galițiea, Cernăuți. S-au tipărit și se află la Petru Ekart tipograf Craisului Bucovinei). Tălmăcitorul bucovinean (1770-1822) încă de la 1817 făcuse „o înștiințare pentru gazete românești”, în sensul că o să publice „novele sau gazete românești.” El intenționa deci să editeze o revistă pentru român „trăind sub deosebite stăpâniri, dar având aceeași limbă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
organul Surdo-Muților din Moldova de Sus, apare la Cernăuți cu numărul pentru aprilie-mai-iunie 1927, venit ca „o necesitate a împrejurărilor timpului ce ne impune să ținem seama de progresul general al surdomuților.” Redactor, editor, proprietar și redactor responsabil Teodof Cernăuțean, tipograf, își propunea „să îndrume, lămurească și să apere drepturile culturale, sociale și politice, atât pe terenul școlar cât și pe cel profesional individual” al celor cărora se adresa, ajutându-i să se poată măsura și înrola în funcțiile obștești alături de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și planifica să apară trimestrial. Redacția și administrația în strada Kogălniceanu 19, Cernăuți, Bucovina. Periodicul era rezultatul înființării la 30 ianuarie 1927 a Societății Culturale și de ajutorare a surdomuților din Cernăuți, prilej cu care președinte al Comitetului constituit era tipograful Teodof Cernăuțean. Tot datorită înființării societății, din corpul didactic al Institutului de orbi și surdomuți „Regina Maria” din Cernăuți s-au înscris ca membri susținători o seamă de profesori, contribuind cu diferite sume de bani, inițiativă extinsă și în rândul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ține în mână (gazetarul n.n.) nu este a sa, ci a publicului pentru care scrie...” „Limba este cartea neamului, titlul în puterea căruia un popor are dreptul la viață și independență...” D. Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu (18191872) Publicist, scriitor și poet, tipograf, editor și om politic. A condus publicația revoluției muntene „Poporul suveran”, apărută la 19 iunie 1848 sub deviza: „Libertate, egalitate, fraternitate”, dar și „Gazeta politică și literară” (1848) la care colaborau: Cezar Boliac, Grigore Alexandrescu, Al. Zanne, P.Teulescu, Nicolae
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pe 15 aprilie (ea este și infirmieră, și secretară, întrucât biata Sibylle nu-și mai poate folosi brațul stâng). Sper să pot lucra până în iunie; trebuie să pun la punct ultimele capitole din Histoire II (primele sunt deja culese, iar tipograful așteaptă nerăbdător restul...). (Apropo: Payot v-a trimis Histoire I în mai 1976; ați primit-o?) Un editor din Stockholm, René Coeckelberghs, va publica o versiune suedeză din Pe strada Mântuleasa (această cărțulie tocmai a apărut la Gallimard sub un
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
care o angajasem În ’70 la România literară, și am rugat-o, ea cunoscându-i perfect pe tipografii marelui combinat al „Casei Scânteii”, să mă ajute să tipărim primele numere. I-am dat niște bani și, În anii aceia când tipografii erau „stăpânii presei” În fabricația ei, În anii de dinainte de apariția informaticii, Olga știa foarte bine: cutare maestru, paginator, zețar, corector sau culegător, linotipist este „sensibil” și la ce anume „tip de atenție”, și ea a aranjat Într-adevăr lucrurile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai larg În dăruirea cărților, revistelor etc. amintitoare de A. Gorovei. Sunt informat Însă că fratele - magistratul a vândut multe Academiei Române. Din familia Schächter (fabrica de pielărie) n-a rămas nimeni la Flt.? (Pentru pictorul Rubin). Dacă-l Întâlniți pe tipograful Schwartz, care e acum președintele Comunității evreiești, rugați-l În numele meu, să vă ajute, să depistați pe Rubin și membrii familiei rămași eventual În Flt., sau București. Cele două fiice ale lui Schächter, (Malca și Surica) mi-au fost eleve
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
în haine cerchezești verzi, calarași cu bonte și nadragi albaștri și arnăuțime cu straie cusute cu fir și înarmată cu pistoale și iatagane. Fabrica de avioane Din orașul zis Arad Nu ne costă milioane Ci bătând fii lui Arpad. (Ionescu tipograful) Pământ mormânt Pavimentul, monumentum dovezi de viață îmbielșugată, ordonată și civilizată odinioară. harșaua calului jugu-dracului crengi îngemănate bizar în pădure. Începutul istoriei cu iapa cea cuminte care duce acasă pe moșul cel bețiv. Vreau să vă spun niște istorii ciudate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Asociația băutorilor de Acidofil“. Am constatat că acest produs (o varietate de chefir sau de lapte bătut) ne cădea foarte bine pe la orele unsprezece din zi, după ce deja înghițiserăm o cantitate apreciabilă de aer toxic la locul de muncă. Muncitorii tipografi își primeau sticla reglementară cu lapte, iar noi descoperiserăm pe cont propriu Acidofilul, căruia îi făceam benevol publicitate. Fondaserăm Asociația și-i îndemnam și pe alții să intre în ea, dar iarăși nu convingeam pe nimeni. Nichita nu doar că
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
numele altcuiva, ar putea să nege că Principele era lucrarea explozivă pe care contemporanii o considerau deja astfel. Contemporanii lui Machiavelli erau cu siguranta conștienți de similaritățile dintre cele două lucrări. În 1532, în prefață la ediția florentina a Principelui, tipograful Bernardo Giunta afirmă că el doar publică în original o lucrare publicată anterior în latină sub numele altcuiva posibil ca mijloc de a se apăra împotriva învinuirii de diseminare a unei lucrări periculoase din punct de vedere moral. Machiavelli era
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de mustățile lui, autor al cărților de citire răsfoite de mai multe generații de școlari; sau pe surorile Roșu, fete bătrâne, amabile și surâzătoare, singurele tutungioaice evreice din București, fiice ale unui erou mort la Grivița; ca și pe habotnicul tipograf Binder, care-și clădea din trestie și stuf „cuștile“ sărbătorilor de toamnă, amintindu-i cei patruzeci de ani petrecuți de poporul ales În cort și În pustietățile Sinaiului; și, În sfârșit, pe coana Rița, blănăreasa văduvă, care a trăit până
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am dat totuși ascultare bătrânului sceptic Canianu. ...Nici azi nu-s Încă dumirit de-a binelea: ce cale sigură trebuia s-apuc? Horoscopul meu le indică, am văzut, cu naivitate sau În glumă, pe toate: de la aceea a cântărețului, publicistului, tipografului, filozofului și negustorului de păcate lumești, până la, era să uit, aceea a „Întreprinzătorului de căi ferate, cu investiții și invenții În aventuri unice și extraordinare“. Pentru o singură profesie mărturisește Horoscopul că nu am fost născut: aceea de marinar (Venus
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care acea gioarsă de tipografie din strada Sf. Apostoli În nici un caz nu era utilată ca să le execute, dându-le, la rândul său, mai departe tipografiilor din Dudești și Văcărești, În care asu dau de dimineață și până În noapte bieții tipografi evrei, lucrând pe nimica toată, cu balabusta și cu copiii lor, pentru ca „diferențele“ - ei, vezi? aici e aci: diferențele! - să intre pe nemuncite În buzunarul intermediarului cu rezoluția ministerială la mână, adică În buzunarul tricolor al tipografiei Răsăritul, cum și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
azi originalul acestor Scrisori bănățene, cum le-am intitulat publicându-le treptat În Ideea Europeană din vara lui 1922, aceste simple corespondențe de natură particulară, peste ale căror pagini stăruie Încă până azi urmele negricioase de plumb ale deștelor culegătorului tipograf de acum treizeci de ani; pagini cu scris de școlăriță cuminte, Între tăiate de paran tezele secretarului de redacție ocolind, cu brutalitatea-i profe sională, binețele și tandrețele trimise de departe și la care nu răspundea niciodată, lăsând astfel să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
întemeietorii „ordinii economice” în Rădăuți se afirmă ca „mari constructori de proiecte”. În trecerea spre civilizația urbană se produce o adevărată revoluție în mentalitate. În avântul demografic al localității, omul învață să se depășească. Meseriașul și neguțătorul, antreprenorul, arendașul, bancherul, tipograful și librarul de carte, preotul, învățătorul și profesorul, elitele profesiunilor liberale impun activismul în viața cotidiană. „Omul de inițiativă, dar și cap limpede”, care crede în experiență, în organizare și metodă influențează, într-un climat legislativ stimulator, destinul extraordinar al
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
și aduși alții noi în locul lor. Eu rămăsesem, cred, singurul în celulă dintre cei mai vechi la care s-au adăugat alții noi sosiți în timpul nopții. Dintre ei nu mi-l amintesc decât pe generalul Vâscu și pe un muncitor tipograf. Dimineața de 4 aprilie 1959 se anunța ca o zi frumoasă de primăvară, cu un soare luminos și cu ciripit de vrăbii. Nu știam că ziua aceea avea să-mi pecetluiască destinul întregii mele vieți. În jurul orei opt, un milițian
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
urât, firește, pe Stalin, pe Gheorghiu-Dej, pe Ceaușescu - de fapt, mai mult pe madam Ceaușescu. Și am urât o colegă care mă turna tot timpul la Cadre. M-a turnat odată, cu mare tam-tam, pentru că, aflând eu că la cantina tipografilor de la Casa Scânteii se servea și mâncare de regim, ceea ce la cantina noastră, a ministerului, nu exista, l-am rugat pe un coleg, fost tipograf, care nu mânca la cantină, să-mi scoată o cartelă pe numele lui. Nu pot
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
la Cadre. M-a turnat odată, cu mare tam-tam, pentru că, aflând eu că la cantina tipografilor de la Casa Scânteii se servea și mâncare de regim, ceea ce la cantina noastră, a ministerului, nu exista, l-am rugat pe un coleg, fost tipograf, care nu mânca la cantină, să-mi scoată o cartelă pe numele lui. Nu pot să vă spun ce tărăboi a ieșit. Am urât comunismul. Mama, săraca, spunea că un singur chiuretaj ar fi putut salva omenirea. Ehe, dacă mama
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]