2,089 matches
-
intitulat ostentativ Aleargă, nu te opri (1970), dincolo de titlu nimic nu îndreptățește încadrarea nuvelelor în literatura „tinerilor furioși”. Discursive, teziste chiar (în pofida unui nonconformism afișat, bătăios), textele nu constituie decât exemplificări narative ale unui concept. Copleșit de propriile-i „descoperiri” (tirania timpului, zbaterea ca principiu unic al vieții), autorul nu reușește să le transforme în structuri coerente, preceptul teoretic apărând doar vag ilustrat de povestirea în sine. Odată cu Frica (1976), N. abandonează spațiile mici, în favoarea construcției ample. Romanul, inconsistent epic, vrea
NECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]
-
Scriitori contemporani, 316-321; Alex. Ștefănescu, Un om, RL, 1996, 42; Daniel Cristea-Enache, Nu râde, Céline!, ALA, 1997, 386; Gheorghe Grigurcu, Un jurnal al scindării, RL, 1998, 47; Dicț. esențial, 562-564; Gheorghe Grigurcu, Cele trei exiluri, RL, 2001, 17; Dan Mănucă, Tirania esteticului și pânzele cenușii ale adevărului, CL, 2002, 11; Gheorghe Grigurcu, Intelectualul în istorie, RL, 2003, 1, 2; Manolescu, Enciclopedia, 524-526; Carmen-Ligia Rădulescu, Utopia realității și realitatea ficțiunii, București, 2003. R.D.
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
lumea noastră. Dorința noastră de a înțelege și dorința de a îmbunătăți sunt legate intrinsec. În al treilea rând, limba în sine este încărcată moral, unind gândirea normativă cu cea empirică. După cum susține Charles Taylor, cuvintele folosite în științele sociale - tiranie și dictatură, democrație și libertate, război și pace etc. - nu sunt neutre în ceea ce privește conotațiile lor intrinseci. Nu poate exista o știință socială ne-normativă deoarece oamenii care trăiesc în comunități sunt preocupați de valori, iar conceptele sunt ele însele purtătoare
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
mușcă de mâini. Îmi ronțăie amintirile. Cum închid ochii / le simt în oase privirile. Ele mă răstignesc cum adorm / în cuiele dinților de lemn și mătase. / Nu e nimeni în cameră și totuși / aud zgomot de coase” (Ura). Vitalizarea și tirania lucrurilor, transpusă de N. aproape cu voluptate, a determinat trimiterea la ultimul volum de versuri de Marin Sorescu, Puntea, în care răzvrătirea obiectelor familiare împotriva „stăpânului” era un semn al apropiatei sale extincții (Daniel Cristea-Enache). Dacă Moartea este personajul tragic
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
se dădea În Vest pentru a se auzi În Est”. Ca și În alte domenii, s-a adeverit și aici că spiritul uman nu poate fi Întemnițat definitiv, oricâte eforturi s-ar face și oricât de vigilentă ar fi o tiranie. Unul dintre cele mai bune exemple ale acestei rezistențe o constituie și faptul că În cercetările sociologice de la noi nu se poate vorbi despre o paradigmă marxist-leninistă. Nimeni nu și-a Însușit serios o asemenea perspectivă, iar cei care au
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
disciplină de studiu, instituție și profesie. Pluralismul social din România este sincron cu un pluralism teoretic În care se „simte” nostalgia relansării empirismului (sub diferitele sale nuanțe) ca singură cale de accesare a stării de fapt „a României”, eliberată de tirania ideologică a bolșevismului, ce nu putea accepta că există și disfuncționalități. Totuși, frenezia de a „spune adevărul cu orice preț” a generat o formă de „cercetători” Însetați de o gesticulație publică prin care ar putea ei să se afirme cât
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1933 devine cetățean elvețian, iar pe 1 octombrie 1940 dobândește și cetățenia americană, pe lângă cea elvețiană. Einstein a manifestat întotdeauna interes față de lumea din jurul său și și-a exprimat frecvent opiniile cu privire la chestiuni politice. A fost un opozant constant al tiraniei politice, un pacifist ardent și un susținător al sionismului. În materie de îmbrăcăminte și de convenții sociale, s-a remarcat că un individualist. Avea un deosebit simt al umorului, o modestie moderată și un oarecare talent că violonist. Inscripția de pe
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
beneficiat de numeroase traduceri, fiind poate cel mai cunoscut poem românesc în lume. Cântece împotriva morții (1963) au accentuat și extins la întregul secol XX - „veac uituc, veac plin de amintiri” - tema vieții apărate împotriva „odraslelor și slujitorilor” Morții: Mizeria, Tirania, Perversitatea, Meschinăria, Foamea, Invidia, Lăcomia, poetul însuși devenind un exponent al Umanității: „Ca să pot apăra mai bine această viață,/ transmiteți-mi întreaga voastră spaimă.” De moartea soției sale, pictorița Florica Cordescu, este legată scrierea unui volum, Elegie pentru floarea secerată
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
a creșterii densității interacțiunilor într-un spațiu social dilatat, a început treptat să se bazeze pe generalizarea raționalității legale, instrumentale și impersonale, adică pe legi și alte coduri normative scrise, pe relații interpersonale mai ales formale, pe eliberarea persoanelor de tirania tradițiilor și a cutumelor comunitare. Tranziția de la un tip de organizare socială la celălalt s-a asociat cu tulburări ale ordinii normative (numite de Durkheim stări anomice) și cu manifestări tipice pentru o patologie socială în creștere. Crima sau sinuciderea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pornografie, hașiș ori ecstasy - că există un alt drum în viață, clădit prin dragoste și sacrificiu? Cum să convingem miile de indiferenți că identitatea personală obținută prin apartenența la o tradiție spirituală vie și bimilenară este infinit mai bogată decât tirania modelor din muzica rock sau pop de duzină? Ce altă terapie ar putea oferi Biserica patologiilor psihice contemporane dacă nu viața comunitar-agapică, organizată cu sobrietate, bucurie și seninătate în jurul Sfintei Liturghii? Mărturisirea în „vremuri sărace”tc "Mărturisirea în „vremuri sărace
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rezultatul acestei legi a tăcerii - singura care a domnit nestingherit în ultimii optsprezece ani. Sub amenințarea unei „scurgeri de informații” către presă, ierarhii n-au comentat minciuna politică și dezmățul hoției autohtone, acumulate în forme flagrante de injustiție socială și tiranie economică. Fenomenul de clericalizare excesivă a Bisericii - uimitoarea operă defensivă a noilor caste preoțești, în care fiii își absolvă tații, iar tații își îmbogățesc fiii - se explică prin același mecanism. Așa se face că astăzi nu avem nici măcar un exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
diletantă" Emanciparea subiectivității auctoriale a impus noi practici discursive nu doar în filozofie și literatură, ci mai ales în artele vizuale. Centrul se identifică acum cu subiectul, iar opera acestuia se transformă într-o axis mundi. Eseul devine alternativa la tirania iconoclastă a „sistemelor”. Fragmentele de sens ale cotidianului sunt studiate cu mai multă atenție. Laborator al psihologiei sociale, eseul filozofic privilegiază raportarea oblică la totalitatatea experienței. Mai mult decât un simplu capriciu al oamenilor de litere, eseul și jurnalul răspund
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a celor credincioși lui Dumnezeu stă puterea de a te întoarce dinspre neant către lumină, prefăcând deșertăciunea trecutului într-un imn de slavă. Rugăciunea face din fiecare creștin un om convertit la bunătatea infinită a Celui fără de ani. Eliberarea de tirania trecutului începe printr-un act de recunoaștere și de asumare, fără de care metanoia nu rodește. Oricât de amestecat cu răul, un trecut convertit devine filtru revelator de virtuți. Nici un ispititor, văzut sau nevăzut, nu poate încarna substanțial răul. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acest har al începuturilor, care trebuie înnoit mereu, nimeni nu are garanția unității și integrității spirituale. „Nașterea de sus” este singura care ne poate conferi - sub specie aeternitatis - un nume pe măsura vocației noastre verticale. Ea ne eliberează definitiv de sub tirania determinărilor biologice, psihologice, istorice și sociale. Renașterea ne sustrage vidului interminabil al unei vieți întru moarte (Sein zum Tode), demascând neîmpăcata rușine a goliciunii bătrânului Adam. Descriind infernul catastrofei primordiale, somnolența muritorilor, pierderea amintirilor din petrecerea cu Domnul în paradis
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și adevăr - pornind de la romanul Ravelstein al lui Saul Bellow, construit în jurul portretelor ficționale ale lui Allan Bloom și Mircea Eliade; comunitarismul ca utopie - pornind de la o carte a lui Amitai Etzioni; atracția exercitată de formele iliberale de putere, de tiranii, asupra multor intelectuali - pornind de la o carte a lui Mark Lilla; criza spiritului public american din ultimele decenii - pornind de la o carte a lui Allan Bloom. Așa cum se observă, numai un text din cele șase (dacă nu socotim și Introducerea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și esopice, intelectualii români au început să edifice în fine o sferă publică demnă de acest nume. Astfel, am reînceput să putem vorbi în România despre un spirit public liber, după decenii în care acesta fusese confiscat și malformat de tiranie. Istoria acestui proces nu a fost încă scrisă. Ea ar arăta, între altele, incredibila inerție a anilor ’80, care continuă să determine și astăzi un mare număr de „războaie culturale”, fie că e vorba de conflicte între diversele grupuri de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sucise mințile, probabil nu fără legătură cu adevăratul cult al Tinerei Generații pentru Nae Ionescu, Noica vorbea în 1944 în Jurnal filozofic despre o școală situată la periferia orașului, unde să se strângă o mână de tineri care fugeau de „tirania profesorilor”. Era aceasta o reacție la „violența simbolică” a lui Nae sau era o respingere a profesorului standard în favoarea unui „guru”? Nimeni n-ar fi predat, nimeni n-ar fi făcut teme, nu ar fi fost oferite nici sfaturi, nici
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
își îndemna Noica discipolii să producă înaltă cultură pereat mundus, ignorând contextul social, ideologic și politic? Cu alte cuvinte, e adevărat că înalta cultură sau (autoînșelătoarea) „rezistență prin cultură” trebuie să aibă prioritate în raport cu obligația morală de a te opune tiraniei 17? Noica și cei care l-au urmat au încercat sistematic să sugereze că biografia gânditorului este irelevantă, doar activitatea sa spirituală contează. Astfel sperau cu toții că puteau ignora vocile tot mai numeroase care îl acuzau pe Noica fie de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
intelectualilor occidentali. Pe mine, ca istoric al ideilor, această „enigmă” a liberalismului mă interesează în cel mai înalt grad: de ce nu aderă mai mulți oameni inteligenți la doctrina liberală? În termeni mai dramatici: de ce sunt intelectualii atrași mai curând de tiranie decât de libertate? Asemenea întrebări nu sunt noi. Le-au pus deja anticii, înainte și după vizitele lui Platon la Siracuza, Xenofon formulând în maniera dialogică socratică una din cele mai durabile analize ale tiraniei, Hieron - sau Tyrannicus. În acel
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
intelectualii atrași mai curând de tiranie decât de libertate? Asemenea întrebări nu sunt noi. Le-au pus deja anticii, înainte și după vizitele lui Platon la Siracuza, Xenofon formulând în maniera dialogică socratică una din cele mai durabile analize ale tiraniei, Hieron - sau Tyrannicus. În acel text, poetul Simonides discută relaxat, dar deseori din unghiuri neașteptate, cu tiranul Hieron, fostă persoană „privată” (deci având privilegiul ambelor experiențe, om de rând și tiran) despre avantajele și dezavantajele tiraniei 6. Étienne de la Boétie
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai durabile analize ale tiraniei, Hieron - sau Tyrannicus. În acel text, poetul Simonides discută relaxat, dar deseori din unghiuri neașteptate, cu tiranul Hieron, fostă persoană „privată” (deci având privilegiul ambelor experiențe, om de rând și tiran) despre avantajele și dezavantajele tiraniei 6. Étienne de la Boétie (1530-1563), scriind în zorii modernității (concisul său Discours de la servitude volontaire, ou le Contr’Un, câtuși de puțin anunțat de poeziile publicate până atunci de tânărul autor, a fost „camuflat” de marele său prieten și admirator
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
orice încercare de a propune imperative morale și activități colective bazate pe proiecte vizionare, mesianice sau nu. Antipatia față de utopie este una dintre trăsăturile centrale ale doctrinei liberale clasice, iar Karl Popper a crezut că utopia generează automat violență, totalitarismele - tiraniile secolului XX - descinzând direct din „ingineria socială utopică” inventată de filozofi ce disprețuiau libertatea, începând cu Platon. Pesimismul justificat al lui Popper, care scria Societatea deschisă și dușmanii săi sub impactul regimurilor totalitare (cel puțin ca intenție) de la jumătatea secolului
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
americanilor, în sensul cel mai strict al termenului. Dacă acuzațiile sunt întemeiate - și, până la un punct, sunt -, mai multe aspecte se cer clarificate. Există un colaboraționism bun, care merge în sensul libertății, și un colaboraționism rău, care merge în sensul tiraniei? Era mai bine să se lase lucrurile în voia unei evoluții firești, de la antifascism, prin socialism și comunism, către - eventual - o Stângă nonmarxistă, apoi una antimarxistă, care să treacă prin „a treia cale” spre vreo formă de liberalism? A dat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
devină până la urmă „groparii” ei, mergând în multe cazuri - ca în România anului 1989 - până la sacrificiu, erau atrași spre Occident de „banalitatea binelui” (dacă pot spune astfel, cu un ecou din Hannah Arendt), nu de tragismul confruntării între libertate și tiranie. Nici în Occident, cu excepția relativ puținilor liberali „puri și duri”, anticomuniști ireductibili, nu se găseau prea mulți parteneri pentru posibilii anticomuniști estici, vârstnici sau tineri (anticomunismul acestora din urmă fiind un direct rezultat al funcționării catastrofale a „sistemului”). Deși organizațiile
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Mißosz, arătând că Spiritul nesăbuit ar putea fi citită „ca un modest supliment la Gândirea captivă”. Lilla își pune în același loc întrebări și mai chinuitoare, încercând să înțeleagă ce i-a determinat pe intelectualii trăitori în democrații să aleagă tirania. Mißosz - care i-a inspirat și pe alți critici occidentali ai comunismului, ca Alain Besanșon și discipolii acestuia (de pildă, Franșoise Thom) - scria despre Polonia stalinistă, așadar despre o tiranie pe care o cunoscuse din interior înainte de a „alege libertatea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]