3,672 matches
-
lui Mărgărit frământându-și pumnii în buzunare de o întâmplare pe care nu și-o mai amintea. Gândul i se împleticea printre mesele terasei și se înălța peste parcul cufundat în beznă și-n țârâit de greieri și peste bulevardul Titan din stânga, trasat de luminile lunecânde ale farurilor mașinilor. Fețele celor de la mese păreau să se întoarcă și să se aplece, ferindu-se din calea gândului său care se dizolva, totodată, în lumina neoanelor dimpreună cu întâmplări de tot felul. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mâini bune”. Comandorul De Gubernatis ieșise fără un cuvânt. Pusese piciorul În oficina gloriei. 39 Cavaler al Planisferelor, Prinț al Zodiacului, Sublim Filosof Hermetic, Suprem Comandor al Astrelor, Sublim Pontif al lui Isis, Prinț al Colinei Sacre, Filosof din Samotrake, Titan al Caucazului, Copil al Lirei de Aur, Cavaler al Fenixului Adevărat, Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Păzitor Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului de Taină, Sublim Prinț al Cortinei Sacre, Interpret al Hieroglifelor, Doctor Orfic, Păzitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca zăpada. Țipătul unei sirene umplu acest spațiu, urmat imediat de o exalație explozivă care cuprinsese compartimentul, într-o atmosferă răcoroasă, înțepătoare. Omul se pusese cu bună știință în această situație, încrezându-se orbește în micii zei de fier și titan, precum acest Nostromo, pentru a le asigura respirația vitală. El nu putea străbate hiperspațiul și învinge anii-lumină. Extensii ale acestei ființe electronice semi-sensibile testau acum aerul eliberat adineauri și-și spuneau satisfacția întreținerii vieții în organismul lipsit de experiență al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un sunet mat, înăbușit, se auzi în Nostromo atunci când intră în contact cu solul. Vinciurile hidraulice absorbiră zguduitura. ― Am ajuns. Ceva clacă. Un circuit minor, probabil. Sau poate o sarcină insuficient compensată. Apoi un șoc teribil scutură nava. Plăcile de titan de pe cocă vibrară, lansând prin Nostromo un enorm vuiet metalic. ― Pierdut, pierdut! urlă Kane în momentul în care lumina pasarelei dispăru brusc. Indicatoarele de presiune țipară un avertisment când șocul se repercută până-n terminațiile nervoase, electronice și interdependente ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
65); T Teucer: p. 195 (I,VII,8); Theophrast: p. 245 (I,XV,4); Timaios: p. 147 (I,II,21); p. 165 (I,VI,2); p. 279 (I,XX,2); p. 313 (II,II,1); p. 317 (II,II,14); Titanii: p. 223 (I,XII,12); V Vergilius: p. 149 (I,III,6); p. 153 (I,III,17); p. 153 (I,III,19); p. 179 (I,VI,44); p. 193 (I,VII,3); p. 195 (I,VII,7); p. 207 (I
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
l-au suferit. Creația lui depășește, pe departe, fără discuție, nivelul unei literaturi marginale, de provincie. Un arhipelag al iubirii - Radu Cârneci: Scrisorile către Dorador. Jurământul Pusă sub semnul cuvintelor din Banchetul lui Platon, în care, invocându-i pe îndrăgostiți, titanul spiritualității antice le înfățișează idealul spre care tind dintotdeauna sufletele încărcate de sentimentul suprem - ...O, îndrăgostiților! Nu cumva ceea ce doriți este să rămâneți pururi împreună, unul alături de celălalt, astfel ca nici noaptea, nici ziua să nu fiți departe unul de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nemărginita-i putere, a Timpului căruia toate i se supun / până și zeii, însă, înăuntrul acestei forțe infinite, poetul - aflat, așa cum prevedea T. Maiorescu, la fel ca toți scriitorii care i-au urmat lui Mihai Eminescu, sub auspiciile geniului acestui titan -, percepe încă o dimensiune, cea a sufletului, care are durata lui (de la începutul lumii), de-a lungul căreia își plămădește și-și desăvârșește, biciuit / răstignit, idealul de Femeie Absolută trecută prin stea / și prin lacrimă și, prin urmare, veșnic necunoscută
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
înainte, nimfele cu trup de pasăre și chip de femeie răspândeau o dulce teroare în Mediterană prin glasul lor ademenitor, "ca mierea de plăcut". Ajuns la poalele muntelui unde era înlănțuit Prometeu, Ulise ar fi râs, probabil, discret de "nebunia" titanului care n-a știut să fie mai șiret în relațiile cu zeii. El pare convins că inteligența se măsoară după capacitatea de a păcăli. Dar priceperea de a ieși teafăr din orice situație e prea puțin într-o cultură în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pune în gardă. Cum să fi fost senini grecii cu miturile lor pline de păcate și cu tragediile lor care adunau într-un singur spectacol toate durerile și crimele cu putință? Tragedia ne lămurește că războiul mitologic dintre "olimpieni" și "titani" a ilustrat o luptă reală, dată în sufletul grec. Și că jumătatea învinsă a continuat să joace un rol important alături de jumătatea învingătoare, chiar și după ce titanii au fost precipitați în partea cea mai de jos a Infernului. Remarc în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și crimele cu putință? Tragedia ne lămurește că războiul mitologic dintre "olimpieni" și "titani" a ilustrat o luptă reală, dată în sufletul grec. Și că jumătatea învinsă a continuat să joace un rol important alături de jumătatea învingătoare, chiar și după ce titanii au fost precipitați în partea cea mai de jos a Infernului. Remarc în treacăt că Epicur, pe care judecata comună îl consideră un soi de propagandist al plăcerii, a fost, de fapt, unul dintre gânditorii cei mai angoasați. Aș zice
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
rămân mai singuri. Și a plecat! Lăsând în urmă ordine în toate, până la cel mai mic amănunt. Din volumul, greu de ținut în mâini prin conținutul său și dimensiune, al Memoriilor sale, avem atâtea de învățat!... Pe urmele unor asemenea titani, Ovidiu Papadima se înscrie în rândul acelora care și-au dus crucea cu smerenie, cultivând speranța că va mai putea fructifica propriile resurse spirituale, continuând să îmbogățească zestrea culturală românească pe făgașul ei authentic. El nu-și plânge suferințele, nu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
scrisul și-mi hăituia respirația, ci tocmai spargerea ireversibilă a sferei noastre protec toare - provizoratul, mulțimea de oameni în casă, fiecare cu viața lui aiurită, lipsa serviciului care mă presa să alerg nebunește după meditații, de la gară-n Berceni sau Titan. Ca să nu mai zic de Bucureștiul urât, cariat, prăfos și insuportabil, aproape de nere cunoscut. Mă simțeam terorizată de circurile foamei, cu cozi de sute de persoane pentru un pachet de tacâmuri de pui : eram singurul personaj „neangajat“ din casă, deci
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
-și dorește alta, nu are nevoie de alta: trece un munte dintr-un pas, seacă un rîu dintr-o sorbitură, hoinărește pe tot Întinsul unui continent Într-o zi, se Întoarce acasă seara să-și ia masa Împreună cu semenii săi, titanii, avînd drept masă platoul unui munte, drept scaun scobitura unui deal și cîțiva boi fripți drept dumicați la cină. Iar a fi uriaș Într-o lume de pigmei - a fi o făptură de doi kilometri Într-o lume de făpturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
movilele cîrtițelor și dacă stelele ni se par Îndepărtate, foarte Îndepărtate, nu sînt mai Îndepărtate decît li se par altor oameni. În fine, a fi un biet uriaș sau un biet pitic al timpurilor În care trăim - un amărît de titan de trei metri sau un pitic de circ de un metru -, asta este cu totul altceva. Căci acum trăiesc și iubesc luminile bîlciului, iar lumea de dincolo de aceste lumini este pentru ei ireală și ștearsă. Zilnic mulțimea se Înghesuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
glob. Pămîntul a devenit o simplă stîncă sub o crustă umflată de păduchi de toate dimensiunile, de la cîțiva centimetri la un metru și jumătate. Apoi au început să se devoreze unii pe alții. La sfîrșit a rămas unul singur, un titan încolăcit în jurul ecuatorului ca o rîmă în jurul unei pietricele. Corpul ultimului Puripăduche conținea carnea a tot ce a trăit vreodată pe pămînt. Era mulțumit. în timp ce-și construia fantezia, a adormit de cîteva ori și a continuat-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încrucișarea între oameni și cimpanzei nu este posibilă în prezent. Ei subliniază că reportajele din presă referitoare la „ompanzei“ hibrizi s-au dovedit de fiecare dată false. Capitolul 6 BioGen Research Inc. își avea sediul într-un cub îmbrăcat în titan, într-un parc industrial de lângă Westview Village, în sudul Californiei. Plasat maiestuos deasupra traficului de pe Autostrada 101, cubul fusese ideea președintelui lui BioGen, Rick Diehl, care insista să îl numească hexaedru. Cubul arăta impresionant și indica o înaltă tehnologie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
iar asta era periculos, din tot felul de motive. Marty trebuia să facă ceva în privința asta. Și trebuia să o facă curând. Altfel, pierderea licenței ar fi fost cea mai mică dintre problemele lui. Capitolul 15 La apus, cubul de titan care găzduia BioTech Research strălucea cu o sclipire roșie orbitoare și scălda zona de parcare alăturată într-un portocaliu închis. Când ieși din clădire, președintele Rick Diehl se opri să-și pună ochelarii de soare și apoi se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
invenția, dar îi încurajează pe alții să creeze propriile lor versiuni. iPod-ul meu nu te împiedică să faci un player audio digital. Capcana de șoareci brevetată de mine e din lemn, dar este permisă și a ta, făcută din titan. Acest lucru nu se întâmplă și în cazul brevetării genelor. Brevetul se referă la o informație care există deja în natură. Cum nu e vorba de nici o invenție, nimeni nu poate inventa un alt mod de utilizare a brevetului, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
10, îl dau cu 5, și l-a luat, că oricine..., oricui îi convine să cumpere la un preț mai mic și să-l dea la prețul pe care-l are el afișat, pentru că-i iese și lui, nu? În Titan aveam niște clienți mai vechi. Cumpărau orice-aduceam. Nu eram un hoț, eu știu, de talie mondială, sau profesionist, ca să am scule și unelte, uneltele care-mi trebuiesc pentru a mă băga la bijuterii, la case d-astea de schimb valutar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu un prieten. Prima a fost în ’94. L-am bătut pe unu’, c-ar fi vrut să ne dea în primire cu magazinul Gloria. În față la cinematograf e un magazin, un supermarket d-ăsta. La cinema Gloria, în Titan. Am spart pe ăla și el ar fi vrut drept, să-i dăm și lui dreptul, că ne-a văzut și... și ne-a spus cineva chestia asta, că ne cere drept, că, dacă nu-i dăm drept... Am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de la ora 23 până la 5 dimineața. De obicei când terminam munca, ne strângeam 15-20 de inși de la diverse echipe de muncă și mergeam să ne relaxăm, așa ziceam noi. Ne cumpăram de băut, 2-3 cutii de bere și în parcul Titan, la 5 dimineața, jucam fotbal. Numai fotbal nu era ăla, dar era relaxant. Când nu mergeam la fotbal, mergeam la sala de la eroilor unde era program non stop. Ne îmbătam uneori și sfârșeam prin a pierde toți banii și rămâneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am ajuns pe străzi, eram liber, bucureștiul era pentru mine mai primitor ca oricând, iar eu eram dispus să învăț orice, mai ales „SĂ TRĂIESC“. ...apoi, vedeți cât de frumos am putut eu să continui. Tata Tata venea, stăteam în Titan, mânca, „Veniți încoace!“ - ne striga pe toți trei, „Ce-ați făcut azi“, eram doi băieți și-o fată. Mama o lua cel mai rău. Nu știam ce-i zi de naștere, decât când, m-am sărbătorit singur. Cred că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
îndoială, spiritualismul. Abstracționismul Contimporanului rămîne unul „laic”, estetic. În general, comentatorii nu au acordat prea multă atenție „complexului” localist de la Contimporanul. O excepție relativă: Simion Mioc; acesta sesizează - cam prolix și bombastic... - la autorul Paradisului suspinelor un „ritm elegiac de titan paciurian, care nu poate sau nu vrea să se rupă de matca sa telurică, roditoare de prea multe arborescențe culturale epigonice, deși conștiința sa cutreierase realități spirituale plenare” (op. cit., p. 72). „Matca telurică” este - firește - tradiția autohtonă pe care Vinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sfârșit, este o femeie frumoasă, care îl inspiră și despre care chiar acum se gândește să scrie o poveste scurtă și bună de dat la bizon: o femeie îndrăgostită, sau mai bine nu, o nimfomană își plimbă câinele prin Parcul Titan. E întuneric, abia s-a lăsat seara, iar pe la pod e chiar pustiu. Apoi apare EL - tânăr, brunet, întinzându-și senzual buzele pe tiparul dinților rari. Legătura se face instantaneu: el e rapid și insistent; ea primește fără momente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui martie, la mai bine de o lună după ce-o văzuse pentru prima oară în Groapa de la Muzeul Literaturii, Zogru intrase în sângele lui Andrei Ionescu, o sunase pe Giulia și o invitase la cinema în mall-ul din Titan. Rula Aviatorul, dar nici nu conta ce film ar fi fost, căci și el, și Giulia erau topiți, zemoși, fără gânduri și cu sufletul umflat ca un balon. Au colindat prin magazine, au mâncat pizza, iar când Di Caprio a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]